Retragerea liberalilor de la guvern

Retragerea liberalilor de la guvern

De la sfarsitul Primului Razboi Mondial pana in anul 1926, in Romania avusesera loc trei alegeri generale, iar ultimele alegeri fiind in martie 1922, alegeri castigate de Partidul National Liberal cu un procent de 60,3 % . De la aceste alegeri trecusera aproape 4 ani si era pentru prima data in Romania cand un Parlament isi ducea pana la capat legislatura. Apropiata dizovare a Corpurilor Legiutoare a dus la aprige dispute intre reprezentantii opozitiei si cei ai guvernului, inca de la inceputul anului, juristii opozitiei au emis ideea potrivit careia Corpurile Legiuitoare trebuie dizolvate la 19 ianuarie 1926, juristii guvernului nu sunt de acord cu aceasta data sustinand data de 27 martie 1926, atunci cand ar urma sa se implineasca patru ani de la data in care s-au intrunit pentru prima data Corpurile Legiuitoare alese in 1922 .

Cu toate acestea, inca de la incepurul anului 1926 plana incertitudinea in ceea ce priveste retragerea liberalilor de la putere, ei dorind sa pastreze puterea pentru a aplica actul de la 4 ianuarie 1926 , in cazul in care boala regelui Ferdinad s-ar agrava si acesta ar deceda, deoarece un guvern liberal ar fi garantat respectarea actului de renuntare la tron a principelui Carol, acestia fiind cei mai de temut adversari ai principelui si artizanii acestui act, dupa credinta sefilor celorlalte partide politice.

Fara a se gandi la apropiatul termen la care trebuiau dizolvate Corpurile Legiuitoare, liberali au anuntat in septembrie 1925 ca vor organiza alegerile locale, acestea fusesera amanate in mai multe randuri de guvernul liberal condus de I.I.C. Bratianu, crezandu-se la un moment dat ca acestea vor fi organizate de viitorul guvern , prin organizarea alegerilor locale de catre guvern, acesta dorea sa-si legitimeze actele in fata electoratului si eventual sa-si prelungeasca guvernarea.

Alegerile comunale si judetene erau primele alegeri de acest fel organizate in Romania dupa o perioada de 12 ani si primele organizate pe baza votului universal . Liberalii au dorit sa organizeze aceste alegeri pentru a aplica Legea Administrativa din iunie 1925 dar si " sa asigure partidului pozitii cat mai puternice in administratia locala, pe care sa le foloseasca ca o parghie in vederea realizari planurilor de viitor" si anume la viitoarele alegeri generale care se anuntau cat de curand. Liberalii doreau sa beneficieze de cel mai important colegiu pentru alegerea senatorilor, consilierii comunali si judeteni trebuiau sa aleaga 71 de senatori in Parlament .

Efectuarea alegerilor comunale si judetene de catre P.N.L. a fost interpretata in epoca drept un mod " de a se crampona de putere si de a-si crea, prin instalarea in fruntea comunelor rurale si oraselor a protejatilor lor, conditii privilegiate la alegerile parlamentare viitoare" .

În vederea acestor alegeri, opozitia a dat un comunicat la 30 ianuarie 1926 prin care se anunta ca Partidul Taranesc, Partidul National si Partidul Poporului vor participa impreuna la aceste alegeri, comunicatul mai anunta ca oricare din cele trei partide va ajunge la guvernare, va abroga actuala Lege Administrativa, va anula rezultatul alegerilor comunale si judetene si va pedepsi ilegalitatile ce se vor comite pe parcursul acestor alegeri . Pe plan local s-au mai facut intelegeri electorale, pe listele nationalilor participand membrii ai Blocului Muncitoresc Taranesc, organizatie legala a Partidului Comunist din Romania infiintata recent. Aceste intelegeri s-au incheiat la Arad, Targu-Mures, Galati si Craiova. La Bucuresti si Iasi comunistii cartelati cu Partidul Socialist au candidat pe listele "Opozitiei Unite" .

Ion Mihalache adresanu-se cetatenilor le cerea: "Cetatenii, dati-ne alegerile comuale, si veti avea guvernul" , reiesind de aici ca aceste alegeri au avut mai mult un caracter politic general si mai putin unul local.

În ceea ce priveste rezultatul alegerilor nu se poate face un procentaj real al acestora deoarece nu s-a facut o statistica la momentul desfasurarii lor. Totusi, unii autori afirma ca alegrile din 18-20 februarie ar fi fost castigate de P.N.L. in 5601 comune rurale si 63 de orase, iar Opozitia Unita ar fi castigat doar in 683 de comune rurale si in 50 de orase printre care : Bucuresti, Craiova, Iasi , deci in cele mai mari orase ale tarii. Datorita faptului ca nu a fost data o statistica a acestor alegeri dupa desfasurarea lor si a faptului ca Opozitia Unita isi atribuia castigarea lor opinia publica, a perceput rezultatele alegerilor locale drept un esec al partidului de guvernamant . Armand Calinescu considera ca guvernul a pierdut aceste alegeri, afirmand ca : " intr-o tara cu regim parlamentar adevarat, aceasta indicatie categorica a vointei populare ar fi dus imediat la o schimbare de guvern" , nu de aceeasi parere au fost insa si liberalii care vor mai sta la guvern pana la sfarsitul lunii martie.

Consiliile comunale, municipale si judetene alese in februarie 1926 nu-si vor exercita, in cea mai mare parte, mandatul legal, dearece chiar din luna aprile 1926, cum vom vedea mai jos, acestea vor fi dizolvate de noul guvern al Partidului Poporului.

Dupa efectuarea alegerilor locale s-a intensificat disputa cu privire la data expirarii mandatului Corpurilor Legiuitoare. Oficiosul Partidului Poporului "Îndreptarea" publica la 5 martie un articol in care anunta viitoarea demisie a guvernului si ca liderii partidelor de opozitie au fost chemati la rege in vederea formarii noului guvern . Si oficiosul Partidului Taranesc se grabea sa ceara dizovarea Parlamentului la 7 martie 1926, acesta spunea : "conform Constitutiei, Parlamentul trebuie dizolvat la 7 martie, sau, in cea mai larga interpretare la 11 martie" . Opozitia si guvernul vehiculau doua date distincte in ceea ce priveste data la care trebuia dizolvat Parlamentul si anume, opozitia sustinea ca Parlamentul trebuie dizolvat la 11 martie pentru ca la 11 martie 1922 au fost alesi actuali deputati si senatori, guvernul sustinea data de 7 aprilie pentru ca la 7 aprilie 1922 au fost declarate constituite actualele camere in urma verificarii mandatelor celor alesi . Presedintele senatului, vorbind despre data la care trebuie dizolvat parlamentul, a vehiculat trei date, si anume 14 martie cand se implineau patru ani de la ultimele alegeri, efectuate in Ardeal, 3 aprilie cand se implineau patru ani de la constituirea birourilor parlamentare si 7 aprilie atunci cand se implineau patru ani de la validarea Parlamentului. El considera data de 7 aprilie ca fiind cea corecta si prevedea ca Parlamentul va fi dizolvat la " 27 martie, ultima zi inainte de vacanta Pastilor" . O alta interpretare cu privire la dizolvarea parlamentului este aceea potrivit careia " acest parlament, fiind constituant, putea amina data retragerii dupa cum ar fi dictat interesele tarii"

Datorita fatului ca se vehiculau diferite date cu privire la dizovarea actualului Parlament, la 11 martie, Mircea Djuvara, deputat al Partidului National Liberal, a pus aceasta problema in Adunarea Deputatilor, el spunea ca durata Parlamentului este de patru ani, socotindu-se de la data la care Parlametul a fost convocat pentru prima data, pornindu-se de la aceasta discutie s-a ajuns sa se voteze o lege prin care actualul Parlament sa fie dizolvat la 27 martie 1926 .

Prelungirea mandatului Parlamentului pana la 27 martie a fost numita drept " lovitura de stat" , Iuliu Maniu presedintele Partidului National declara ca mandatul Parlamentului a fost prelungit datorita faptului ca " mai erau legi de votat, legi cu caracter urgent" , el sustine ca Parlamentul trebuia sa fie dizolvat la 11 martie, toate legile votate dupa aceasta data sunt nule si neavenite .

Iuliu Maniu avea dreptate cand afirma ca guvernul nu pleaca deoarece mai are de votat legi, pentru ca liberalii doreau sa definitiveze opera de unificare legislativa prin adoptare unei legi electoarale, lege pe care regele o dorea realizata tot de guvernul liberal, chiar daca se depasea cadrul constitutional al legislaturii de 4 ani, acesta nefiind de acord cu o schimbare de guvern pana ce legea electoarala nu era votata sub indrumarea actualului guvern , acesta se pare ca era adevaratul motiv pentru care se prelungise mandatul Parlamentului. Partidul National Liberal era pregatit sa-si incheie mandatul, dar nu inainte de a vota o lege electoarala care sa-i permita sa se intoarca la guvernare atunci cand va dori.

Legea electorala a fost lasata de guvernul liberal pentru a fi adoptata la sfarsitul legislaturi deoarece acum putea beneficia de dezinteresul camerelor, specific pentru aceasta perioada cand se astepta formarea noului guvern , acesta lege era pregatita inca din 1925 dar s-a asteptat momentul propice penrtu a putea fi adoptata cu usurinta. La adoptarea legii au luat parte si parlamentarii opozitiei care au criticat legea numind-o deseori neconstitutionala ajungandu-se la 24 martie, in momentul in care legea a fost votata, ca senatorii si deputatii Partidului Taranesc si Partidului National sa paraseasca sedinta in semn de protest , in schimb reprezentantii Partidului Poporului au votat legea, Octavian Goga pronuntandu-se asupra acestei legi spunea ca " Partidul poporului ar vrea o lege si mai radicala, si mai potrivnica votului universal - si mai reactionara" , rezultand din aceasta atitudine ca Partidul Poporului se astepta sa urmeze le guvernare, si pe baza unei legi ce ingradea votul universal va putea sa obtina o reprezentare cat mai mare in viitoarele Corpuri Legiuitoare.

La 22 martie 1926, liberalul Alexandru Constantinescu a anuntat ca, dupa adoptarea legii electorale, guvernul se va retrage, preconizand ca acest lucru se va intampla la 28 martie .

La 27 martie 1926, guvernul liberal prezidat de I.I.C. Bratianu, vazand votata in parlament noua Lege electoarala, si-a prezentat demisia chiar in seara in care aceasta lege a fost adoptata de Parlament, acesta a tinut apoi un dicurs in fata parlamentarilor multumind Corpurilor Legiuitoare pentru colaboarea si intelegrea de care au dat dovada. La 28 martie 1926, era publicata in Monitorul Oficial, legea care accepta demisia guvernului I.I.C. Bratianu , prin care regele lua act de demisia acestuia si multumea senatorilor si deputatilor pentru munca depusa in trecuta, de acum, legislatura, luand act si de demisia urmatorilor ministri, demisie ce s-a inregistrat la 27 martie 1926:

Presedintele Consiliului de Ministri si ministru de Interne, Ion I. C. Bratianu.

Ministrul Comunicatiilor, General de corp de armata Arthur Vaitoianu.

Ministrul Agriculturii si Domeniilor, AL Con-stantinescu

Ministrul Instructiunii, Dr. C Anghelescu.

Ministrul Afacerilor Straine, I. G. Duca.

Ministru de Finante, Vintila I. Bratianu.

Ministru de Stat, I. Inculet.

Ministru de Stat, I. Nistor.

Ministrul Lucrarilor Publice, General Traian Mosoiu.

Ministru de Rasboi, General de divzie George Mardarescu.

Ministrul Cultelor si Artelor A1, Lapedatu.

Ministrul Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, N. N. Saveanu.

Ministrai Industriei si Comertului, Tancred Constantinescu.

Ministrul Muncii, Cooperatiei si Asigurarilor Sociale si ad interim la justitie, N. D. Chirculescu."

Demisia guvernului nu i-a luat prin surprindere pe oamenii politici ai vremii deoarece se stia inca de la 11 martie ca " La 27 martie expira mandatul actualelor Camere si vrand, nevrand, liberalii vor trebui sa plece." La 28 martie "Aurora" anunta ca: " În consiliul de ministri, care s-a tinut aseara la orele 6 seara, la locuinta d-lui Ionel Bratianu s-au iscalit ultimele jurnale; apoi, toti ministri si-au depus demisiile d-lui Bratianu"

Oficiosul Partidului National Liberal anunta si el demisia guvernului la 28 martie si facea o radiografie a celor patru ani de guvernare liberala, bineinteles favoarabila fostului guvern care a facut numai lucruri bune si a reusit sa dea tarii o legislatie in acord cu noile conditii sociale si politice de dupa razboi

Stirea despre demisia guvernului I.I.C. Bratianu a fost preluata si de ziarele din strainatate astfel ca "Temps" anuntase chiar mai devreme demisia guvernului care s-ar fi datorat, potrivit acestuia, esecului din alegerile locale suferit de guvern , "Times" critica guvernul liberal si spune ca Iuliu Maniu impreuna cu Alexandru Vaida-Voevod vor prezida noul cabinet

Reactia lui Constantin Argetoianu cu privire la demisia guvernului liberal nu fost una de surpriza, spunand ca: " Bratianu nu mai ascundea nimanui intentiile sale de a se retrage dupa ce va fi efectuat alegerile comunale si va fi votat legea electorala. O noua lege electoarala si alegerea consiliilor comunale menite sa formeze cel mai important colegiu pentru alegerile senatoriale - erau indispensabile Partidului Liberal ca sa se poata prezenta in opozitie impotriva urnelor"

Nicolae Iorga, care era unul din presedintii Partidului National, știa despre "plecarea" guvernului inca din februarie 1926 in vreme ce se afla in Scandinavia , a venit apoi in tara pentru a fi de fata in monentul in care guvernul va demisiona, sperand ca-l va convinge pe rege sa incredinteze formarea noului guvern partidului sau, iata ce spune el la momentul demisiei guvernuli liberal : " Astfel, Ion Bratianu se retrage , dupa ce mersese unde voise si intarise declaratia sa mandra ca Partidul Liberal, adica el, stapanul absolut al acestui partid, vine si pleaca de la putere cand ii place" , era o constatare sumbra, dar foarte intemeiata, bazata pe evenimentele din ultima luna din mandatul lui I.I.C. Bratianu care prelungise mandatul Corpurilor Legiuitoare pentru a vota legea electorala, dar si pentru a demonstra viitorului guvern ca el este stapanul situatiei in Romania de dupa razboi.