Rezultatele Summit-ului NATO de la Bucuresti si semnificatia lor

Rezultatele Summit-ului NATO de la Bucuresti si semnificatia lor

Elementul cel mai important care s-a aflat pe agenda politica a Summit-ului NATO de la Bucuresti a fost accelerarea extinderii spre est a Aliantei, prin acordarea unui Plan de Actiune in vederea Aderarii pentru Ucraina si Georgia. Desi Statele Unite au sustinut deschis o atare decizie, iar George Bush a promis acest lucru la Kiev in 1 aprilie a. c., decizia Summit-ului reprezinta o infrangere a viziunii neo-conservatoare. Este prima data de la fondarea Aliantei Nord-Atlantice cand Statele Unite sunt blocate de un veto al partenerilor europeni.

Intrebarea care se ridica este daca esecul acordarii MAP pentru Ucraina si Georgia reprezinta un semnal important pentru incheierea epocii unipolare? In opinia noastra, din analiza structurii sistemului international, Statele Unite raman in continuare unica superputere, din perspectiva resurselor lor economice si militare precum si a celor civilizationale. Asadar, rezultatele Summit-ului NATO de la Bucuresti nu reprezinta un argument credibil pentru a sustine ca ne aflam in situatia trecerii imediate la o ordine mondiala multipolara. Esecul cel mai important al Statelor Unite, amanarea acordarii MAP pentru Ucraina si Georgia , are explicatii multiple

a) cuplul franco-german ramine fidel viziunii sale de mentine NATO ca o structura regionala, nu una globala ;

b) acordarea MAP, deci a perspectivei unei integrari rapide, unor state care nu au ajuns la nivelul unor democratii consolidate si care au in plus si probleme teritoriale (Georgia) cu Federatia Rusa, respectiv o slaba sustinere interna pentru apartenenta la NATO (Ucraina) ar fi fost o decizie imprudenta, mai ales in conditiile incertitudinilor din Statele Unite in legatura cu viitorul presedinte si agenda sa de politica internationala. Nu credem ca este intimplator faptul ca reanalizarea oportunitatii acordarii MAP pentru Ucraina si Georgia se va face in luna decembrie a.c., adica dupa alegerile prezidentiale din Statele Unite ;

c) impotrivirea cuplului franco-german trebuie corelata si cu relatia acestora cu Rusia, atat la Berlin cat si la Paris considerandu-se ca mentinerea unor relatii politice pozitive cu Moscova va vea influenta si asupra celor economice (a pretului energiei in special, de care este interesata Germania). Insa nu trebuie considerat ca, cel putin pe termen mediu, relatiile dintre cuplul franco-german si Rusia vor deveni mai importante decat cele dintre Berlin - Paris si Washington. Atat Nicolas Sarkozy cat si Angela Merkel sunt atlanticisti convinsi, iar dupa alegerile din noiembrie din SUA, este de asteptat ca dialogul dintre Europa si America sa cunoasca un nou avant.

Decizia amanarii acordarii MAP, dar si imputernicirea ministrilor de externe ai Aliantei de a face acest lucru, daca va fi oportun, in decembrie a.c. (art.23 din Declaratia Summit-ului de la Bucuresti) transmite mesaje importante Ucrainei si Georgiei

- daca vor sa fie membre ale NATO trebuie sa se concentreze mai mult asupra reformelor organice, pentru intarirea democratiei si a economiei de piata ;

daca vor sa fie membre ale NATO trebuie sa-si rezolve problemele teritoriale, respectiv relatiile tensionate cu Rusia ;

- statele membre NATO nu sunt de acord cu acordarea unui drept de veto pentru Rusia , in pofida retoricii sale belicoase , punandu-se problema nu ,,daca ,ci ,,cand" Ucraina si Georgia vor fi membre ale Aliantei.

Una dintre surprizele Summit-ului NATO de la Bucuresti a fost amanarea invitarii Macedoniei de a adera la organizatie, pana cand aceasta isi va rezolva problema numelui(art. 20 din Comunicat). Veto-ul Greciei, sustinut din solidaritate si de alte state europene, ar putea avea consecinte in Balcani, prin accentuarea diferentelor dintre fundamentalismele etno-culturale albanez, macedonean, sarb si chiar grec.In acelasi timp, insa, decizia de la Bucuresti ar putea fi trecuta si in responsabilitatea Departamentului de Stat al SUA, care nu au exercitat suficient de eficient rolul de mediator intre Skopje si Atena.

Apararea anti-racheta este unul dintre subiectele cu o mare incarcatura strategica. Daca la Summit-ul NATO de la Riga (2006) problema era la nivel de studiu de fezabilitate, la Bucuresti s-a semnat acordul dintre Statele Unite si Cehia pentru realizarea acestui proiect. Negocierile dintre SUA si Polonia nu s-au finalizat inca. Scutul anti-racheta american lasa insa aproximativ 20% din Europa (Europa de Sud-Est, inclusiv sudul Italiei) in afara protectiei unor potentiale atacuri venite din partea Iranului sau Coreei de Nord. Statele Unite nu sunt inca de acord sa plateasca pentru extinderea proiectului initial. La Bucuresti nu s-a ajuns la o solutie pentru a oferi protectie intregii Europe. Una dintre solutiile discutate a fost construirea unui scut complementar celui NATO, prin acorduri bilaterale cu Statele Unite. Insa George Bush nu a angajat SUA in noi cheltuieli, ramanand ca scutul anti-racheta complementar sa fie oferit ,,la cerere", doritorii acoperind astfel costurile (estimate la aproximativ 6 miliarde de dolari). Gasirea unei solutii pentru protectia intregului spatiu european de eventuale atacuri anti-racheta ramane un obiectiv al viitoarelor intalniri la nivel inalt din cadrul NATO.

Merita subliniat faptul ca Scutul Anti-racheta urmeaza a se realiza in ciuda opozitiei lui Vladimir Putin, NATO lasand Rusiei oportunitatea de a conecta, ,,la momentul potrivit, sistemele de aparare anti-racheta ale Statelor Unite, NATO si Federatiei Ruse" (art.30 din Comunicat).

Subiectul Scutului Anti-racheta s-a aflat si pe agenda intalnirii Bush-Putin de la Soci (5-6 aprilie 2008). In Rusia, cei doi presedinti au semnat o declaratie prin care se ia act de opozitia Moscovei fata de proiectul american, insa Putin recunostea, in premiera, faptul ca amenintari ar putea veni din partea unor state precum Iranul.

In pofida scenariilor pesimiste de dinaintea Summit-ului, in cadrul acestuia s-a ajuns totusi la un acord minimal in privinta angajamentului militar al NATO in Afganistan. Canada nu isi mai retrage trupele, asa cum a amenintat. Franta, in pregatirea revenirii in Comandamentul NATO, a decis sa contribuie cu 1000 de militari la ISAF, iar Romania isi va spori prezenta militara in Afganistan cu inca o companie.

Pe agenda formala a Summit-ului de la Bucuresti s-au aflat numeroase alte subiecte, potrivit Comunicatului final. Mai semnificative sunt insa subiectele care nu au fost dezbatute in substanta lor la Bucuresti. Iar securitatea energetica este un subiect major pentru Uniunea Europeana si unul marginal pentru NATO[2]. O atare constatare pune in evidenta faptul ca Alianta Nord-Atlantica, pentru a raspunde in mod real noilor tipuri de amenintari, ar trebui sa-si revizuiasca in mod fundamental logica de functionare. Cazul amanarii aderarii Macedoniei ca urmare a unui contencios bilateral cu Grecia evidentiaza nevoie unei reflectii asupra relatiei dintre conceptul indivizibilitatii apararii comune si principiul unanimitatiiin luarea deciziilor.Gasirea unei solutii in aceasta chestiune ar fi doar un prim pas pentru transformarea NATO intr-o organizatie pe deplin adaptata pentru a raspunde riscurilor si amenintarilor la adresa securitatii internationale din secolul XXI.