Rezultatul alegerilor si validarea deputaților aleși - 1920

Rezultatul alegerilor si validarea deputaților aleși - 1920

1. Rezultatul alegerilor

Potrivit Comisiei Centrale Electorale, la alegerile parlamentare din 1926, au partcipat, 25 de formatiuni politice, dintre acestea doar 6 formatiuni si-au depus listele in mai multe judete, de exemplu B.D.M.T. si-a depus lsitele doar in 23 de judete, din 71 , iar in judesul Mures unde urmau a fi alesi 6 deputati, si-au depus liste doar 5 partide , in vreme ce marea majoritate a partidelor inscrise in aceste alegeri si-au depus liste doar intr-un judet

Desi votul universal era recunoscut de Constitutia din 1923 si Legea electorala din martie 1926, femeile nu au avut dreptul de vot, pe langa asta un numar mare de alegatori cu drept de vot nu au votat datorita faptului ca nu si-au ridicat cartile de alegatori, sau au fost impiedicati sa si le ridice, astfel ca dintr-o populatie estimata la nivelul anului 1926 la 16 926 647 pe listele electorale au fost inscrisi doar 3 496 814 , adica doar 20,4 % din populatia tarii la acea data. La aceste alegeri s-a inregistrat si un numar record de voturi neexprimate, 874 249, sau 25% din numarul alegatorilor inscrisi , acest lucru s-a datorat ingerintelor guvernului, semnalate si in presa vremii, care nu a dat posibilitatea tuturor cetatenilor de a-si exercita dreptul de vot, multi nefiind lasati sa intre in sectia de votare.

Vineri, 4 iunie 1926, dupa ce a centrelizat voturile pe toata tara asa cum prevedea Legea electorala, Comisia Centrala Electorala prin presedintele ei D.G. Tazlauanu a elaborat decretul cu rezultetele alegerilor pentru Adunarea Deputatilor, decret ce a fost semnat de rege și publicat ulterior in Monitorul Oficial dupa cum urmeaza:

Pentru aceste alegeri au fost inscrisi 3 496 814 alegatori pe toata tara, din care doar 2 622 565 si-au exprimat votul, voturile au fost exprimate pentru urmatoarele formatiuni politice:

1.Gruparea partidului poporului a obtinut 1 366 160, adica 52, 05%

2.Gruparea blocului national-taranesc a obtinut 727 169, adica 27,73%

3.Gruparea prtidului national-liberal a obtinut 192 399, adica 7,34%

4.Gruparea ligii aparari national-crestine a obtinut 124 778, adica 4,76%

Gruparea blocului muncitoresc-taranesc a obtinut 39 203, adica 1,49%

6.Gruparea partidului socialist a obtinut 40 594, adica 1,55%

7.Gruparea uniunii cetatenesti a obtinut 7 300, adica 0,23%

8.Gruparea sfatului negustoresc a obtinut 1 862, adica 0,07%

9.Gruparea partidului taranesc si al armoniei sociale a obtinut 754, adca 0,03%

10.Gruparea partidului taranesc moderat (Cetatea-Alba) a obtinut 719, adica 0,03%

11.Gruparea partidului taranesc independent(Tighina) a obtinut 670, adica 0,03%

12.Gruparea partidului taranesc (in afara de bloc) a obtinut 16 824, adica 0,64%

13.Gruparea partidului national (fara semn) a obtinut 37 672, adica 1,44%

14.Gruparea blocului muncitoresc (fara semn) a obtinut 70, adica 0,00%

1Gruparea partidului national democrat (Ismail) a obtinut 295, adica 0,01%

16.Gruparea partidului independent (Balti) a obtinut 931, adica 0,04%

17.Gruparea partidului independent (Falticeni) a obtinut 869, adica 0,03%

18.Gruparea partidului independent (Gorj) a obtinut 49, adica 0,00%

19.Gruparea partidului independent (Bati) a obtinut 121, adica 0,00%

20.Gruparea partidului independent (Valcea) a obtinut 186, adica 0,01%

21.Gruparea partidului independent (Tutova) a obtinut 4, adica 0,00%

22.Gruparea partidului independent (Roman) a obtinut 29, adica 0,00%

23.Gruparea partidului independent (Roman) a obtinut 24, adica 0,00%

24.Gruparea partidului independent (Roman) a obtinut 24, adica 0,00%

2Gruparea partidului independent (Lapusna) a obtinut 351, adica 0,01%

Totalul voturilor valabile fiind de 2 559 089 (97,58%), voturi anulate au fost doar 63 476 (2,42%)

Dupa centralizarea rezultatelor, Comisia Centrala Electorala a trecut la repartizarea mandatelor. Din rezultatele de mai sus rezulta ca Partidul Poporului, obtinand un procent mai mare de 40%, a fost declarat grupare majoritara conform art. 90 din legea electorala . Blocul National-Taranesc a obtinut majoritatea in judetele: Fagaras, Alba, Hunedoara, Cahul, Muscel, Tulcea, Somes, Cluj primind pentru procentele obtinute aici 23 de mandate , mandate care se scad din totalul mandatelor de deputati si anume 387, ramanand de impartit 364 de mandate, din care jumatate revin grupari majoritare, adica 182, conform art. 93 din Legea electorala, cealalta jumatate impartindu-se la toate gruparile care au trecut pragul electoral de 2% pe tara, inclusiv cea majoritara . Astfel ca cele 182 de mandate ramase au fost distribuite in felul urmator:

1.Partidul Poporului obtinand 1 366 160 de voturi, echivalentul a 60,57% (din voturile exprimate pentru partidele ce au trecut pregul electoral de 2 %), a primit 110 mandate

2.Blocul National-Taranesc obtinand 572 287 de voturi, echivalentul a 25,36%, a primit 46 de mandate

3.Partidul National Libearal obtinand 192 399 de voturi, echivalentul a 8,53%, a primit 16 mandate

4.Liga Apararii Antionale Crestine obtinand 124 778 de voturi, echivalentul a 5,53%, a primit 10 mandate

Adunand numarul de mandate al Partdiului Poporului, fiind partid majoritar acesta a obtinut 292 de mandate in Adunarea Deputatilor, Blocul National-Taranesc obtinea 69 de mandate, Partidul National Libearal 16 mandate si Liga Aparari National Crestine 10 mandate, aceste erau cele 4 grupari care reuseau in 1926 sa patrunda in Adunarea Deputatilor, celelalte nereusind sa depaseasca pragul electoral introdus de noua Lege electorala.

Partidul Poporului reusea astfel sa profite pentru prima data de prima majoritara pe care i-o oferea noua Lege electorala, consolidandu-si pozitia in viitorul Parlament pe care avea sa-l domine, datorita majoritatii zdrobitoare pe care si-a creat-o, el intrunind 75,4% din locurile Adunarii Deputatilor . Aceasta majoritate parlamentara a fost obtinuta, in mare parte, folosindu-se de administratia pe care a avut-o in subordine.

Analizand mandatele obtinute pe provincii, Partidul Poporului a obtinut: 65 de mandate in Ardeal, 25 in Banat, 142 in Vechiul Regat, 10 in Dobrogea, 39 in Basarabia si 11 in Bucovina , obtinand mandate in toate judetele tarii. Din cele 292 de mandate Partidul Poporului a cedat, conform aliantelor sale electorale, 13 mandate Partidului Maghiar si 11 Partidului German

Blocul National-Taranesc a obtinut la redistribuie cate un mandat in urmatoarele judete: Prahova, Maramures, Salaj, Sibiu, Turda, Ismail, Constanta, Tarnava Mica, Vlasca, Dambovita, Gorj, Brasov, Cetatea-Alba, Severin, Suceava, Arad, Braila, Storojinet, Hotin, Covurlui, Ilfov, Tarnava Mare, Thighina, Caras, Romanati, Valcea, Teleorman, Soroca, Falticeni, Timis Torontal, Mures, Cernauti, Nasaud, Dolj, Arges, Balti, Lapusna, Bacau, Mehedinti, Radauti, Satu Mare, Caliacra, Olt, Iasi, Botosani, Putna , plus cele in care a obtinut majoritatea: Fagaras, Alba, Hunedoara, Cahul, Muscel, Tulcea, Somes si Cluj . Din cele 69 de mandate ala Blocului National-Taranesc, 31 de mandate au revenit, conform aliantei electorale dintre cele doua partide, Partidului National si 38 Partidului Taranesc, pe judete taranistii au obtinut 3 mandate la Cahul, cate 2 la Muscel si Tulcea si cate unul in: Arges, Bacau, Balti, Braila, Caliacra, Cernauti, Cetatea-Alba, Constanta, Dambovita, Falticeni, Gorj, Hotin, Hunedoara, Iasi, Ilfov, Ismail, Lapusna, Mehedinti, Nasaud, Olt, Prahova, Putna, Radauti, Romanati, Satu Mare, Soroca, Sorojinet, Suceava, Teleorman, Thighina, Valcea , taranisti erau reprezentati in toate provinciile istorice ale tarii, ei obtinand 10 mandate in Basarabia, 9 in Muntenia, 5 in Moldova, cate 4 in Dobrogea si Oltenia, cate 3 in Bucovina si Transilvania , credinta lor ca vor avea cel mai mare sprijin in Basarabia si Vechiul Regat, s-a dovedit a fi reala, dupa numarul cel mai ridicat de mandate obtinute de el aici, in vreme ce Partidul National a obtinut cele mai multe mandate in Ardeal, unde a obtinut majoritaea absoluta in 5 judete, Fagaras, Alba, Hunedoara, Somes si Cluj, dovedindu-si inca o data suprematie in Ardeal.

Partidul Liberal nu a obtinut majoritatea in niciun judet, el primind la redistribuie 16 mandate, cate unul in urmatoarele judete: Arges, Valcea, Durustor, Lapusna, Covurlui, Orhei, Olt, Braila, Putna, Muscel, Dambovita, Bacau, Dorohoi, Cosnstanta, Tulcea, Prahova , de remarcat faptul ca liberalii nu au obtinut niciun mandat in Ardeal. Rezultatul slab obtinut de liberalii s-a datorat si faptului ca nu au manifestat un interes major pentru aceste alegeri, fiind probabili convinsi de victoria guvernului si de faptul ca dupa 4 ani de guvernare partidul lor isi pierduse din aderenti, lucru normal atunci cand un partid se afla pentru un timp indelungat la guvernare.

Nici Liga Apararii National Crestine nu a obtinut majoritatea in niciun judet, ea primind mandate doar la redistribuire. În conformitate cu procentul obtinut in alegeri liga a primit 10 mandate in Adunarea Deputatilor, cate unul in urmatoarele judete: Dorohoi, Botosani, Campulung, Radauti, Iasi, Suceava, Satu Mare, Caras, Falticeni, Neamt . Se remarca faptul ca liga a obtinut cele mai multe mandate in Moldova, acolo unde avea cei mai multi aderenti, fiind si locul natal al liderului A.C. Cuza. Liga Apararii National Crestine intra pentru prima data in Parlament de la infiintarea ei in martie 1923, fiind si primele alegeri la care participa, succesul ei datorandu-se politicii antisemite si demagogice, duse, in special, in Moldova, dar si sprijinului acordat de Ministrul de Interne, Octavian Goga

În ceea ce priveste componenta Senatului, Legea electorala prevedea ca doar 113 senatori erau alesi de colegiul universal, aici votand doar barbatii de peste 40 de ani; 71 de senatori erau alesi de consiliile comunale si judetene; 16 senatori alegeau Camerele de Comert, Industrie, Munca si Agricultura; 4 senatori alegeau Universitatile din tara si 26 senatori erau de drept, in total fiind 230 de senatori

Victoria guvernului la Senat, colegiul universal, a fost zdrobitoare, el reusind sa obtina 105 mandate de senator din 113, obtinand 80,9% din voturi, restul de 8 mandate fiind obtinute de Blocul National-Taranesc , Partidul National Liberal si Liga Apararii National Crestine neobtinand niciun mandat de senator la acest colegiu. Conform aliantelor electorale ale Partidului Poporului, acesta trebuia sa cedeze 6 mandate de senator Partidului German si 12 mandate Partidului Maghiar

Din pacate nu avem datele rezultatelor celorlalte colegi speciale pentru Senat, ceea ce face imposibila o analiza a situatiei din aceasta camera a Parlamentului pentru anul 1926.

În ceea ce-i priveste pe senatorii de drept, acestora li s-au adaugat la 5 iunie 1926 si Victor Romniceanu deoarece a fost prim-presedinte al Curtii de Casatie timp de mai mult de 5 ani; generalul Alexandru Averescu, ca fost comandant de armata, in fata inamicului; generalul Traian Mosoiu pe acelasi temei; Paul Brataseanu, ca fost membru al Corpurilor Legiuitoare in mai mult de 10 legislaturi; si Ion I.C. Bratianu, ca fost ministru mai mult de sase ani si fost prim-ministru mai mult de patru ani

În urma alegerilor din 1926, in Parlamentu Romaniei au intrat si militari, desi Legea electorala nu le permitea acest lucru. În Adunarea Deputatilor au intrat 4 ofiteri superiori in vreme ce in Senat au intrat 4 ofiteri superiori si 16 ofiteri in rezerva, in total 24 de militari reprezentand cel mai mare numar de militari din Parlement, in perioada 1922-1937, perioada in care numarul total al militarilor din Parlament a ajuns la 101

Guvernul Partidului Poporului a reusit sa treaca cu bine peste hopul alegerilor, hop care ii dadea posibilitatea sa continuie guvernarea, primind mandatul de a conduce si de la populatie, dupa ce Regele ii incredintase mandatul sau. Nici de aceasta data opozitia nu a reusit sa invinga in alegeri partidul aflat la guvernare, desi se formase in campania electorala cea mai mare alianta de pana acum, aceasta nereusind sa convinga populatia in timpul scurt al campanie electorale, fiind obstructionata si de guvern, care se pare ca si-a dat seama de valoarea redutabila a adversarului care a reusit sa obtina un numar mare de mandate, cu toata opozitia guvernului.

1. Reactia asupra rezultatelor

Opozitia nici nu a asteptat publicarea rezultatelor in Monitorul Oficial, ca a si lansat speculatii cu privire la fraudarea repartizarii mandatelor de catre guvern. Oficiosul guvernului a publicat rezultatele, numindu-le oficiale, dar Ministrul de Interne a dat repede un comunicat prin care a dezmintit ca aceste rezultate publicate de "Îndreptarea" ar fi cele oficiale, numindu-le pe cele aparute "pronosticuri" . Aceasta stangacie a guvernatilor le dadea oarecum dreptul celor din opozitie sa creada ca se pregateste ceva.

Dupa publicare rezultatelor oficiale in Monitorul Oficial, reprezentantii Blocului National-Taranesc au acuzat Comisia Centrala Electorala ca in judetele unde au obtinut majoritatea li s-au repartizat mai putine mandate decat trebuia, astfel ca nu au fost repartizate Blocului National Taranesc decat 23 de mandate, in vreme ce corect ar fi fost sa primeasca cu trei mandate mai mult

În replica reprezentanti ai Patidului Poporului au cerut Comisiei Centrale Electorale ca in judetele unde Partidul National si Partidul Taranesc n-au depus liste impreuna, ci separate in numele taranistilor sau al nationalilor, voturile obtinute de aceste liste sa nu fie adunate la voturile intrunite de listele depuse sub numele Blocului National-Taranesc, ci sa fie socotite grupari separate, fiind in cauza listele din judetele Falciu, Vaslui, Ialomita, Trei-Scaune, Bihor, Cernauti si Caras . Comisia Centrala Electorala a luat in vedere contestatia primita din partea reprezentantilor Partidului Poporului si a demostrat ca la 11 mai 1926, Partidul Taranesc si Partidul National au anuntat Comisia ca formeaza un cartel si vor lupta sub acelasi semn, circonferinta, astfel ca oricine lupta sub acest semn este considerat ca apartinand gruparii Blocului National Taranesc, sub orice denumire ar fi fost depuse listele, de partizanii lor , astfel ca acesata contestatie a fost respinsa.

Candidatii Blocului National Taranesc din Prahova au reclamat C.C.E. ca 68 de voturi care sunt atribute listei lor, sunt calculate la numarul total de voturi, dar nu sunt atribuite si numeric listei blocului, tot in Prahova la sectia de vot din Pucheni au fost adaugate 138 de voturi la cele anulate inițial, 124, pentru a da 262 de voturi anulate , acest fals s-a facut pentru ca lista Blocului National Taranesc din judetul Prahova sa nu obtina majoritatea absoluta

Cea mai grava eroare a Comisiei Centrale Electorale a fost semnalata de Ion Mihalache, care s-a adresat presedintelui acestei Comisii, atragandu-i atentia ca in tabelul cu rezultate s-a trecut la punctul 12 sub titlul "Gruparea partidului taranesc", in afara de bloc cu 16 824 de voturi, rezultat obtinut prin adunarea voturilor listei cu semnul circonferinta din judetul Ialomita, ce a obtinut 16 549 de voturi, si a voturilor obtinute de lista dizidenta din Bihor, lista fara semn, ce a obtinut 275 de voturi . La punctul 13 a fost trecut sub titlul "Gruparea partidului national", fara semn, cu 37 642 de voturi, cuprinzand voturile obtinute de lista cu semnul circonferinta din judetul Bihor, ce a obtinut 31 452 de voturi si a listelor fara semn din judetul Dambivita, cu 3 988 de voturi, si Ialomita cu 2 232 de voturi . Ion Mihalache aduce la cunostiinta C.C.E. ca la 11 mai 1926, aceasta a conchis ca voturile ce vor fi obtinute de listele sub semnul circonferinta vor fi adunate Blocului National Taranesc, taranistii si nationalii nerecunoscand alte liste depuse, el mai arata ca necalculand cele doua liste care au candidat sub semnul blocului, acesta a fost vaduvit de 48 001 voturi, voturi ce i-ar fi adus un numar mai mare de mandate. Se cere astfel C.C.E. sa-si remedieze eroarea pe care a savarsit-o . Luand act de reclamtia lui Ion Mihalache C.C.E. si-a recunoscut eroarea comsa, dar a declarat ca nu este de competenta ei sa repare aceasta eroare, ea urmand a fi remediata numai de Adunarea Deputatilor . Desi in cazul contestatiei reprezentantilor Partidului Poporului care au cerut ca voturile listelor depuse separat de Partidul National sau Partidul Taranesc sa nu fie adunate la voturile totale ale Blocului National Taranesc, a fost respinsa, dandu-se dreptate acestora din urma, C.C.E. nu a aplicat aceeasi cauza si listelor de la Bihor si Ialomita pe care le-a calculat separat, desi candidasera sub semnul circonferinta, aceasta eroare a C.C.E. se pare a fi voita, guvernul "ajutand" Comisia sa faca aceasta greseala, prin care el mai obtinea cateva mandate in plus.

Chiar si dupa anuntarea rezultatelor, opozitia a continuat lupta cu guvernul, considerandu-l pe acesta vinovat de insuccesul ei in alegeri, demosntrand ca acolo "unde judecatorii au fost cinstiti si au respins ofertele scarboase de coruptie ale averescanilor, cu toata presiunea, succesul a fost al nostru intreg" , guvernul fiind acuzat ca in unele sectii de votare, voturile nici nu au mai fost numarate, ci socotindu-se numarul votantilor s-au impartit apoi si voturile , evident in favoarea Partidului Poporului.

Liberalii au condamnat samavolniciile comise de guvern , prin care a impiedicat un mare numar de alegatori sa-se exercite dreptul de vot, numarul redus al voturilor exprimate dovedind acest lucru . Alegerile au fost comparate cu cele din urma cu 50 de ani facute de conservatori , dar cu toate acestea liberalii desi constienti de "falsificarea vointei cetatenesti" , s-au impacat cu ideea de a sta in opozisie, ei dorind de altfel aceasta postura prin retragearea de la guvernare in martie acelasi an, de aceea nu au facut prea mare caz de ingerintele guvernului, condamnandu-le doar pentru a arata ca este oarecum in opozitie cu practicile lui, practici pe care liberalii le exersasera cu succes in trecutul lor.

Liga Apararii National Crestine a condamnat si ea modul in care s-a desfasurat campania electorala si alegerile, reclamad arestarea candidatilor si delegatilor ei in ziua alegerilor, dar si modul in care au fost abligati sa voteze alegatorii, de cele mai multe ori pe fata, pe langa acestea la numararea voturilor a fost inlatuat orice control pentru a se putea frauda in intregime alegerile , cu toate acestea Liga se declara multunita de rezultatul pe care, l-a obtinut in alegeri, ea socotindu-se a fi indreptatita de acum a "vorbi in numele tarii" , declarand ulterior ca dupa framantarile electorale, tara trebuie sa-si recapete linistea pentru a se rezolva problemele ei majore, Liga sprijinind "un guvern de ordine, indiferent de firma pe care o poarta, atata vreme cat va face dovada ca este animat de bune intentiuni" , dorind sa sprijine guvenul existent care ii facilitase intarea in Parlament.

Dupa terminarea alegerilor a iesit la lumina o alta gaselnita a guvernului pentru a face rost de voturi, el a dat vize de flotant locuitorilor de peste Nistru, pentru ca acestia sa poata fi inscrisi in listele electorale , in vreme ce deputaul din Ismail, M. Gheorghiu, se plangea ca si dupa alegeri, fruntasii si partizanii taranistilor de aici sunt terorizati si arestati pe nedrept

Reactia guvernului asupra rezultatelor nu avea cum sa nu fie una de multumire, Octavian Goga, Ministrul de Interne, declara : " Sunt satisfacut de rezultatul alegerilor. Cifrele vorbesc indeajuns si nu e nevoie sa intervina niciun comentar din partea mea. Obiectivul politic urmarit de partidul nostru a fost in intregime atins. Guvernul este in intregime consolidat si posibilitatea unei munci rodnice o avem asigurata" , iar in ceea ce priveste modul in care au decurs alegerile el spunea: "Ca ministru de interne apreciind felul cum au decurs alegerile, trebue sa fiu multumit. Si rezultatul obtinut si repartizarea voturilor dovedesc limpede ca n-am facut niciun atentat la libertatea de constiinta a alegatorului. N-am inregistrat in tot cursul alegerilor nici o dezordine, nici un incident cu urmari regretabile. Sinceritatea urnei n-a fost stirbita" , in conceptia guvernului aceste alegeri au fost, deci, cele mai libere si democratice din Romania, acest lucru fiind dovedit si de succesul pe care l-a avut Blocul National Taranesc in unele judete unde a reusit sa obtina majoritatea votuilor. Alexandru Averescu, insa, a recunoscut ca alegerile nu au fost lipsite de ilegalitati, spunand ca "s-a intamplat ceva ce s-a intamplat sa altadata" , astfel el icerca sa absolve guvernul pentru ilegalitatile comise, motivand ca acestea erau normale in viata politica a Romaniei.

Liderii importanti ai partidelor din opozitie au comentat si ei rezultatul alegerilor, Alexandru Constantinescu, din partea liberalilor, avea sa declare ca "Noile alegeri, nu pot fi luate in consideratie sau, mai bine zis, nu pot da expresiunea vointei tarii, pentruca alegerile au fost falsificate prin masuri violente si impiedicarea cetatenilor dela exercitiul dreptului lor legal" , el afirmand ca numarul liberalilor alesi in viitorul Parlament "este suficient pentru a exercita controlul cuvenit" asupra guvernului. Liderul taranist, Ion Mihalache, declara ca "arma militara, a infrant votul politic" , in vreme ce Virgil Madgearu declara si el : "Cazul de la 1922, daca a fost tipic a fost totusi intrecut de alegerile din 1926, atat in ceea ce priveste metodele care s-au intrebuintat, cat si in ceea ce priveste intensitatea falsificarii si violentari vointei nationale" . Nicolae Iorga a inventat chiar un termen pentru alegerile din 1926, numindu-le "jandarmocratia" , in timp ce colegul sau de alianta Gh.Gh. Mironescu spunea ca "Alegerile prezidate de guvernul Averescu au insemnat, prin urgia fara precedent dezlantuita asupra intregii tari, desfiintarea insasi a drepturilor si libertatilor cetatenesti, dobandite prin lungi lupte de intreaga lume civilizata si inscrise formal in Constitutiunea noastra" . Cel mai vehement avea sa fie Constantin Argetoianu, care in memoriile sale spunea: "Cred ca niciodata, nici inainte, nici dupa, nu s-au savarsit in Romania alegeri ca in 1926. Aceste alegeri au avut caracterul unei furtuni ce-a trecut asupra intregii tari, maturand legalitatea, ordinea si chiar increderea in legi si asezaminte" . Cu toate exagerarile evidente si specifice opozitiei, apara insa conturat un adevar trist, acela ca in Romania nu se putea ajunge la guvernare in urma alegerilor.

Nu numai oamenii politici au fost nemultumiti de rezultatele alegerilor, ci si alegatorii, in Ardeal s-au semnalat unele miscari la sate, taranii fiind nemultumiti ca sunt tratati mai rau ca maghiarii, everii si tiganii chiar in tara lor, inlocuind stapanirea ungara cu jandarmi romani , Comisia Centrala Electorala a fost si ea instiintata de aceste miscari ale populatiei, care era nemutumita de modul in care se facea repartitia mandatelor, alegatorii neconcepand ca ei sa voteze un anumit candidat, dar datorita repartitiei sa fie ales alt candidat . Stiri desprea agitatiile din tara ale populatiei nemultumite de rezultatul si modul in care s-au facut alegerile si repartizarile, au sosit la Comisia Centrala Electorala

Facand o scurta analiza a rezultatelor obtinute de partidele politice la alegerile din 1926, putem spune ca Partidul Poporului, aflat la guvernare, a beneficiat din plin de "zestrea guvernamentala". Marcel Ivan considera "zestrea guvernamentala" ca fiind masa alegatorilor apolitici, care nu manifestau simpatii politice permanente pentru un partid, votand totdeauna cu guvernul, indiferent al carui partid era . În consecinta, daca in 1922, cand se afla in opozitie, Partidul Poporului nu a reusit sa trimita in parlament decat 13 deputati si 2 senatori , acum cand se afla la guvernare a trimis in Parlament 292 de deputati si 105 senatori , intrunind 50,05% din voturile exprimat astfel ca "zestrea guvernamentala" a acestuia a fost estimata a fi in jur de 40% pentru alegerile din mai 1926 , "zestre" alimentata si de fraudele pe care mai mult ca sigur ca acesta le-a practicat pentru a fi sigur de victoria in alegeri, victorie ce era facilitata si de prima majoritara, prevazuta de noua Lege electorala, prima de care guvenul avea sa beneficieze din plin, desi obținuse in alegeri majoritatea voturilor.

Partidul National Liberal care fusese la guvernare in 1922, cand obtinuse victoria in alegeri si avusese 222 de deputati si 111 senatori in Parlamentul ales atunci , nu mai obtinea in 1926 decat 16 deputati plus senatori de drept, acest numar redus de parlamentari datorandu-se uzurii pe care o acumulase partidul la guvernare, dar si dezinteresului pentru alegerile din 1926. Surprinzator este faptul ca liderul liberalilor, Ion I.C. Bratianu, nu a fost ales in judetul Ilfov, acolo unde a candidat, acest esec facandu-l sa declare ca nu va participa in viitorul Parlament nici ca senator de drept

Partidul Taranesc si Partidul National au obtinut in urma alegerilor din 1922, la care au participat separat, 66 de deputati si 20 de senatori , pentru ca in 1926 cand au candidat pe aceeasi lista sa obtina 69 de deputati si 5 senatori , astfel ca cele doua partide reunite si-au pastrat locul secund in ierarhia Parlamentului Tarii.

Liga Apararii National Crestine, participatand in 1926 pentru prima data de la infiintare la alegerile parlamentare, a reusit sa treaca pragul electoral de 2%, prevazut de Legea electorala, si sa trimita 10 deputati in Parlament, ceea ce nu au reusit socialistii si comunistii, care participand separat la alegeri, deoarece nu au putut ajunge la un acord electoral, nu au trecut pragul electoral, Partidul Socialist obtinand 1,55% din voturi in vreme ce Blocul Muncitoresc Taranesc, numele sub care comunisti au participat la aceste alegeri, a obtinut 1,49% din voturi. Probabil ca daca ar fi candidat in cartel electoral, comunistii si socialistii, ar fi trecut pregul electoral , presupunere care ar fi indreptatita, daca am aduna procentele celor doua partide, dar mecanismele electorale nu se pot sprijini pe astfel de calcule si metode.

În cele din urma rezultatele alegerilor au fost acceptate de catre toate partidele, acestea fiind multumite de numarul de mandate obtinute, Partidul Poporului, dupa cum am vazut, fiind cel mai multumit de aceste rezultate, de altfel nici nu avea cum sa fie nemultumit de victoria clara pe care o obtinuse, indiferent de metodele pe care le folosise in campania electorala si in zilele alegerilor, in vreme ce Blocul National-Taranesc a considerat ca victoria in alegeri a fost a lui, reusind sa trimita un numar de parlamentari mai mare decat sperase el initial , in cele din urma batalia dintre opozitie si putere s-a decis inca o data in favoarea celei din urma.

3. Deschiderea noilor Corpuri Legiuitoare.

Dupa configurarea noului Parlamet, reiesita din alegeri, acesta trebuia sa se intruneasca in primul rand pentru a valida pe noii sai membri. Data la care Corpurile Legiuitoare trebuia sa se intruneasca fusese anuntata odata cu decretul de convocare a corpurilor electorale din 25 aprile 1926, acesta specifcand ca noile Corpuri Legiuitoare se vor intruni pentru prima data la Bucuresti in data de 25 iunie 1926

Prima sedinta a acestora era una solemna in care Regele trebuia sa rosteasca un mesaj noilor parlamentari, mesaj prin care el recunostea noul parlament ales. La aceasta deschidere solemna, Blocul National-Taranesc, aflandu-se inca sub impactul abuzurilor din alegerile ce abia trecusera, anunta ca nu va lua parte la deschiderea noilor Corpuri Legiuitoare in semn de protest pentru "felul barbar in care s-au facut alegerile generale" , Blocul National-Taranesc contestand Parlamentului dreptul de a se prezenta in fata regelui, ca mandatar al vointei natiunii, cerand totodata regelui sa nu recunoasca acest Parlament , in replica, Partidul Poporului, ii acuza pe reprezentantii blocului ca pastreaza traditia de rebeli, aducand si un afront Suveranului care va citi mesajul de deschidere . Liberalii si alesi Ligii vor participa la "cetirea measjului" , ba mai mult, cei din urma vor face din prima lor aparitie in Parlamentul Tarii, o sarbatoare, acestia fiind insotiti de catre studenti, atat la intrarea in cladirea Parlamentului cat si la iesire, fiind ovationati incontinuu de catre acestia

Presa independeta comenta ziua de 25 iunie astfel : "Alesii jandarmeriei si ai falsificatorilor de scrutin s-au strans astazi laolalta in Dealul Mitropoliei" , ea condamna regula care facea ca Parlamentul sa fie apanajul guvernului, ceea ce facea din primul instrumentul executivului. Se anuntase ca sesiunea parlamntara va dura doar 12 zile deoarece Regele trebuia sa plece la 12 iulie in Franta pentru cura de la Bagnoles de L'Orme , in aceasta scurta sesiune se vor face validarile alegerilor, constituirea Parlamentului si alegerea birourilor Camerei si Senatului, dupa care pe timpul absentei regelui, Parlamentul nu va functiona, reluandu-si activitatea abia in toamna anului 1926, in sesiunea obisnuita

Evenimentele zilei de 25 iunie s-au desfasurat in ordinea urmatoare, mai intai s-a celebrat un Te-Deum la Patriarhie, la ora 11, pentru ca la 11,30 guvernul si membrii Corpurilor Legiutoare sa se gaseasca in sala de sedinta a Adunarii, unde au asteptat sosirea cortegiului regal, anuntat prin 101 salve de tun in jurul orei 12 . Regele a citit measajul de deschidere a sesiunii, noilor parlamentari, carorea le-a transmis ca este bucuros ca in cele din urma reprezentantii natiunii sunt alesi pe baza aceleiasi legi electorale, aplicata pe tot cuprinsul tarii, regele le-a cerut sa continuie opera legislativa de unificare, anuntand ca actuala sesiune nu va dura mult, ea intrunindu-se doar pentru a indeplini prevederile constitutionale prin care Corpurile Legiuitoare sa se constituie legal, la final Regele declarand deschisa sesiunea extraorinara . Dupa mesajul regal, Alexandru Averescu a citit decretul de deschidere al Corpurilor Legiuitoare si a anuntat prima sedinta la ora 3

Înainte de a se trece la validari, reprezentantii opozitiei, nu au pierdut prilejul de a mai critica inca o data, chiar in forul superior al tarii, modul in care au fost alesi membrii acestui for. I.G. Duca a citit protestul liberalilor, care declarau ca "Împotriva acestui sistem cu adevarat fara precedent in analele electorale ale parlamentarismului roman, partidul national liberal se ridica cu toata taria" , liberalii condamnand si "felul cum s-a executat cartelul cu minoritatile, confundandu-se drepturile legitime ale minoritatior cu indrasnelile inadmisibile ale iredentei" si reprezentantul Partidului National condamna cartelul cu minoritatile sustinand ca fara acest cartel guvernul nu ar fi reusit sa obtina prima majoritara, de aceea "Partidul National considera mandatele majoritatii parlamentare initial viciate si insasi majoritatea lipsita de indreptatirea morala de a vorbi in numele Natiunei" . Liderul Ligii Apararii National Crestine, A.C. Cuza, in discursul lui a criticat modul in care toate partidele, au inteles sa organizeze alegerile, declarand ca el ar face alegeri fara jandarmi si furt de urne, fiind mandru in acelasi timp ca reprezentati ligii au fost "alesi de tara, fara concursul nimanui" , dorind astfel sa dezminta acuzele care se aduceau Ligii ca ar fi fost ajutata de guvern pentru a intra in Parlament.

Desi Blocul National-Taranesc a depus contestatii pentru a se invalida alegerile din mai multe circumscriptii electorale, unde fusesera semnalate nereguli , majoritatea parlamentara a guvernului nu a luat in vedere aceste contestatii si a validat pe noii parlamentari in termenul preconizat pentru aceasta sesiune extraordinara

Datorita faptului ca unii parlamentari au fost alesi in mai multe locuri, acestia au fost nevoiți sa opteze pentru locul pe care doreau sa-l reprezinte, ramanand astfel locuri vacante in Parlament , locuri ramase vacante si datorita invalidarii senatorilor alesi la Colegiul Camerelor de Comert si Industrie, Sectia Industriala, Grigore Ionescu si Ilie Mendelsohn , corpurile electorale au fost din nou convocate pentru data de 12 septembrie 1926, pentru a completa locurile ramase vacante in Parlament, fiind astfel convocat Colegiul votului universal, pentru Senat, in judetele Buzau, Caliacra, Ilfov, Valcea, Colegiul consiliilor judetene si comunale in Tutova, Colegiul Camerelor Agricole, circumscriptia II din Galati si Colegiul Camerelor de Comert si Industrie, Sectia Industriala, circumscriptia I din Iasi . Astfel ca alegerile generale din anul 1926 au avut ultima reprezentatie la 12 septembrie, cand s-au completat si locurile ramase vacante in Parlament datorita optarilor si nevalidarilor. Unii parlamentari ai opozitiei chiar daca au fost validati, au preferat sa se abtina de la manifestarile politice din Parlament , considerandu-l ilegal ales.

Atat Constitutia din 1923, prin art. 64, cat si Legea electorala din 1926, prin art.1 si art.4, prevedeau ca votul este oblibgatoriu, in consecinta au existat alegatori care au fost amendati in urma alegerilor din 1926, deoarece nu si-au exercitat dreptul de vot , au fost amendati si consilieri comunali care nu si-au exercitat votul, unii dintre ei cerand amnistie pe motiv ca au fost bolnavi sau pentru ca sunt saraci . În consecinta guvernul a sistat la 28 august 1926, incasara amenzilor pentru ca in noiembrie 1926, generalul Averescu sa amnistieze toate delictele comise cu ocazia alegerilor de catre civili si militari , recunoscand prin asta delictele savarsite in timpul alegerilor din mai-iunie 1926, desi de foarte multe ori a declarat ca alegerile au fost lipsite de incidente majore, neavand pentru ce sa amnistieze delictele electorale.

Absenteismul mare de la aceste alegeri s-a datorat si faptului ca alegatorii fiind convinsi ca dupa alegeri guvernul va amnistia delictele electorale, asa cum s-a intamplat si in trecut, aministia devenind o regula prin care guvernul nu dorea sa-i supere pe alegatori, care la viitoarele alegeri puteau sa-i sanctioneze pentru amenzile primite. Absenteismul s-a datorat si lipsei de constiinta politica, caracteirtica romanilor, dar si dezamagirilor provocate de clasa politica a tarii.

4. Minoritatile nationale si alegerile

Pentru a avea o imagine cat mai completa a alegerilor, trebuie facuta o analza succinta a comportamantul pe care l-au avut minoritatile la alegeri. Am mentionat la momentul oportun ca partdele minoritatilor din Transilvania si anume: Partidul Maghiar si Partidul German, au incheiat un acord electoral cu guvernul, primind in schimbul sprijinului acordat guvernului un numar de parlamentari prevazut de acordul dintre parti care presupunea ca maghiarii sa obtina 25 de locuri in vreme ce germanii primeau doar 17 locuri.

Virgil Pana considera ca, desi guvernul a mizat pe voturile tuturor alegatorilor de nationalitate maghiara si germana, acest lucru nu s-a intamplat, deoarece o parte a acestora au ales sa voteze listele Blocului Muncitoresc-Taranesc, rezultand de aici ca ideile comuniste, internationaliste, patrunsesera mai adanc in constinta minoritarilor decat in cea a romanilor , aceasta afirmație nu poate fi susținuta de dovezi, neexistand un sondaj in acest sens, prin urmare nu pot sa fiu de acord cu ea.

Datorita faptului ca romanii aveau o aplecare spre naționalism, alianta guvernului cu minoritatile a fost vazuta de opozite drept o tradare a intereselor naționale

Partidul Maghiar, fondat in 1922 , a avut ca tactica electorala alianta cu partidul aflat la guvernare, alianta care ii permitea sa trimita un numar mai mare de deputati decat daca ar fi candidat singur. Legea electorala din 1926 a condamnat practic partidele minorittilor sa incheie cartele electorale pentru a intra in Parlament, majoritatea partidelor minoritatilor preferand, dupa cum am aratat, sa incheie cartel electoral cu guvernul. Daca nu ar fi incheiat alianta cu guvernul, Partidul Maghiar ar fi trimis probabil in parlament 11 deputati si 4 senatori, preconizandu-se ca ar fi castigat alegerile in judetele Ciuc, Trei-Scaune, Orhei si Turda, datorita procentului mare de maghiari din aceste judete , in vreme ce presentele partidului era mult mai optimist el sperand ca daca alegerile vor fi libere, Partidul Maghiar, putea obtine aproximativ 30 de mandate la Camera si 13 la Senat , aceste speculatii au fost facute inainte de incheierea cartelului electoral al maghiarilor cu guvernul, cartel incheiat la sfarsitul lunii aprilie 1926. Candidatii maghiarilor au fost acuzati de partidele din opozitie ca duc o campanie iredenta, liberalii acuzand ca in judetul Trei-Scaune maghiarii ii jignesc pe romani, spunandu-le acestora ca pamantul este al ungurilor, in vreme ce prefectul Crisan le-a promis maghiarilor ca liceul romanesc se va desfinta, candidatii maghiari de aici avand asupra lor pe toata durata campaniei electorale steagul Ungariei . Candidatul guvernului de la Brasov, din partea Partidului Maghiar, Szele Bela, a fost acuzat ca adusese injuri regelui Ferdinand in 1916 si ii batjocorise pe romani in ziarul sau , reprezentantii guvernului exprimandu-si regretul ca Partidul Maghiar a pus pe liste persoane sovine care nu vor conlucra bine cu romanii . Cu toate aceste acuze, maghiarii si-au urmat scopul, acela de a obtine cat mai multi parlamentari, prin alianta cu guvernul, scop care a si fost atins, de exemplu in judetul Mures, dint-un total de 9 mandate, 3 au reveni Partidului Maghiar, cu doua mai multe decat la alegerile precedente , pentru ca la sfarsitul alegerilor maghiarii sa trimita in Parlament cel mai mare numar de parlamentari din intreaga perioada interbelica , fapt ce a facut ca presa sa declare ca "minoritarii, cari s-au bucurat in alegeri de o libertate de actiune, pe care romanii liberati, au invidiat-o"

Alianta guvernului cu Partidul German s-a bazat pe voturile a 15 000 de germani, dupa cum afirma unul din liderii partidului, Rudolf Brandish, ca acest numar de voturi trebuie socotite sigur de partea celor care vor face alianta cu ei , in acest caz aflandu-se chiar partidul aflat la guvernare. Pentru a fi siguri de participarea 100% a germanilor la vot, presedintele Partidului German, a cerut ca in localitatile sasesti sa se alcatuiasca comisii electorale speciale pentru mobilizarea electoratului german, punandu-se la dispozitia acestora si mijloace de locomotie, masini si carute . Svabii din Banat au lansat un apel foarte vehement in care numeau "tradatori" pe cei care nu vor vota cu guvernul, spunand mai departe ca " poporul nostru ii va alunga cu toata hotararea din mijlocul nostru si va gasi mijloace si modalitati de a infiera o astfel de tradare rusinoasa. Cine nu intelege aceasta, va pierde dreptul de a se mai numi german si va fi facut imposibil nu numai politiceste, ci si in viata sociala" . Politica germanilor de a se alia cu guvernul era binecunoscuta, dar in 1926, Legea electorala le-a mai dat un motiv sa faca acest lucru, liderii partidului considerand ca cea mai buna alianta este aceea cu partidul care face alegerile deoarece acesta va obtine cele mai multe mandate, nefiind de acord cu o alianta cu celelalte partide majoritare . Liderul Partidului German, Hans Otto Roth, considera ca odata ce a fost aprobata Legea electorala "nu mai poate fi vorba de o forma de guvernare democratica" , legea reducand la jumatate adevarata lor forta electorala si facandu-i pe germanii din Romania sa mearga tot timpul cu lista guvernului , pentru a putea intra in Parlament. Cartelul guvernului cu minoritatea germana a fost de bun augur pentru primul, deoarece reprezentanti germanilor din Parlament au fost, cu foarte mici exceptii, absolventi ai invatamantului superior , fiind deci oameni pregatiti in diferite domenii de activitate, oameni de care guvernul avea nevoie.

Minoritarii, indeosebi germanii, prin alianta cu partidul aflat la guvernare, au trasformat electoratul maghiar si german intr-o adevarata "zestre guvernamentala", grupurile minoritare devenind simple elemente politice, puse in balanta guvernului, ori de cate ori era nevoie sa se obtina succesul electoral . Pentru alegerile din 1926, aportul celor doua minoritati a fost estimat la un procentaj de 5% datorat maghiarilor si 2% datorat germanilor , astfel ca dintr-un procent de 52,05%, aproximativ 7%, s-a datorat minoritatilor, rezultand ca alianta guvernului cu acestia a fost de bun augur pentru acesta, dar si acuza opozitiei ca fara ajutorul cartelului cu minoritatile, guvernul nu ar fi beneficiat de prima electorala, nu s-a dovedit departe de adevar daca aportul electoral al minoritatilor ar fi cel real.

Aportul celorlalte minoritati din Romania a fost mult mai mic, in ceea ce priveste scorul electoral, deoarece acestea nu erau foarte numeroase si nici nu aveau o cultura politica bine definita. Comitetul Central al Uniunii Naționale Evreiesti de la Cluj a dat un comunicat la 17 aprilie 1926, in care isi exprima dorinta ca evreii din Romania sa se prezinte uniti in fata urnelor, daca acest lucru nu se va intampla, evreii doreau sa se aliaze cu unul din partidele romanesti democratice , nici aceasta ultima dorinta a evreilor nu s-a materializat, Uniunea dand un alt comunicat in preajma alegerilor, la 23 mai 1926, prin care ii sfatuia pe evrei sa voteze "liste in fruntea carora figureaza persoane a caror activitate publica garanteaza apararea drepturilor noastre" , lasand la latitudinea fiecaruia sa aleaga ce considera ca e mai bine pentru el. Chiar daca Romania isi asumase la Conferinta de Pace de la Paris, ca va respecta Tratatul pentru protectia minoritatilor, acest lucru nu s-a petrecut, multi evrei obtinand cu greu cetatenia, alti nereusind acest lucru, chiar si dupa adoptarea Constitutiei din 1923 , ceea ce a facut ca un numar mare din reprezentantii acestei minoritati sa nu poata vota. O caracteristica politica a minoritatii evreiesti dupa Unire, a fost aceea de sprijinire a stangii muncitoresti , la alegerile din 1926, desi nu avem o statistica in acest sens, putem presupune ca ei au votat cu socialistii, dar si cu comunistii regrupati in Blocul Muncitoresc Taranesc.

În ceea ce-i priveste pe tigani, nu se poate vorbi de un comportament electoral si politic al acestora in perioada interbelica, datorita modului lor de organizare politica si sociala , ba mai mult, tiganii nu au avut o organizatie politica proprie inainte de jumatatea anilor '30. Nici pentru acestia nu avem o statistica ce ar putea sa ne indice catre cine si-au indreptat voturile, dar probabil ca datorita comportamentului si lipsei stiintei de carte, acestia au fost un factor neglijabil in economia alegerilor din 1926, la care, probabil, foarte putini tigani au votat.

Dupa cum am incercat sa demonstrez, minoritatile care au avut o constiinta politica mai dezvoltata, au adus un aport considerabil guvernului, cu care au incheiat in prealabil cartel electoral, in vreme ce minoritatile celelalte datorita lipsei de omogenitate, a numarului mic si a lipsei culturii politice, nu au influentat rezultatul votului, trecand neobservate, daca au trecut, prin fata urnelor.

Concluzii

Odata cu formarea Romaniei Mari, clasa politica a tarii a trebuit sa se acomodeze cu noile realitati politico-sociale ce le presupunea unirea, dar din pacate, acest lucru nu s-a petrecut deodata, ci a fost necear un timp mai indelungat pana ce vechii politicieni aveau sa scape de metehnele din trecut. Ionel Bratianu avea sa domine viata politica a Romaniei Mari din primul deceniu de existenta al acesteia, atotputernicia lui dovedindu-se si la numirea presedintelui unui partid infim din Parlament, la conducerea Presedintiei Consiliului de Ministri, eveniment petrecut in luna martie 1926, astfel ca Bratianu ii lasa acestuia ocazia sa beneficeze pentru prima data de Legea electorala ce se aplica pe intrega suprafata a Romaniei Mari, lege care preveadea "prima electorala" pentru partidul ce avea sa obtina 40% din voturile pe intrega țara. Aceasta lege avea sa avantajeze partidul proaspat venit la guvernare, partid care nu se mai bucura de sprijinul electoral, datorat conducatorului lui, devenit acum pentru a treia oara Presedinte al Consiliului de Ministri, conducator care dupa razboi a creat un adevarat mit al eroului salvator in Romania, erou ce se numea Alexandru Averescu. Militar de cariera acesta avea sa organizeze alegerile bazandu-se pe o disciplina militara, disciplina vecina insa cu obstructionarea adversarilor politici de a-si face cunoscute alegatorilor programele si oamenii pe care doreau sa-i aleaga in Parlament. Opozitia, exagerand de cele mai multe ori, a condamnat modul in care acesta "umbra de partid" dupa cum a denumit ea Partidul Poporului aflat intr-un evident declin, a venit la guvernare si a inteles sa organizeze alegerile, nedand sansa si celorlalte partide de a intra in jocul electoral cu sanse de reusita, el insuțindu-și din pacate moștenirea lasata de trecutele guverne care organizasera alegerile de pana acum.

Perntru a avea o cat de mica speranta de izbanda, cele doua mari partide de opozitie din perioada guvernarii liberale si anume Partidul Taranesc si Partidul National, aveau sa alcatuiasca in preajma alegerilor din mai-iunie 1926 cea mai mare coalitie electorala de pana atunci, care totuși nu a putut sa creeze "marea surpriza" si anume castigarea guvernului prin alegeri, eveniment ce nu s-a petrecut niciodata in tara unde guvernul era cel care isi alegea un Parlament, schimband practic ordinea jocului democratic, cu toate acestea cei aflati la guvernare au clamat intotdeauna democratia si ordinea de care se bucura tara.

Guvernul Averescu, bucurandu-se de sprijinul administratiei avea sa o foloseasca la maxim pentru a obtine cat mai multe voturi, voturi obtinute cu ajutorul arestarilor (a candidatilor opozitiei si a delegatilor acestora), cenzurii, starii de asediu precum si ingerintele armatei si jandarmeriei, care in toata tara aveau sa se petreaca pe perioada alegerilor parlamentare din 1926, scandalizand opozitia, care a si intreprins un memoriu la Rege, ramas insa fara niciun rezultat. Aceste practici ale guvernului aveau sa-i uimeasca pe strainii care au trecut prin Romania alegerilor generalului Averescu, acestia crezandu-se intr-o tara aflata in razboi. Practicile folosite de guvern la alegerile din 1926, nu au fost singulare, in Romania incetatenindu-se practica obstructionarii dreptului de vot si a fraudarii acestuia.

Chiar daca erau convinse ca nu au sanse mari de reusita, partidele politice din opozitie nu s-au dat in laturi de a participa la alegeri, incercand pe cat posibil sa convinga pe alegatori prin discursul si propaganda lor electorala ca ei sunt cei care le vor reprezenta mult mai bine interesele in Parlament, sloganuri ce aveau sa fie repede uitate in momentul in care candidatii ajungeau in Parlament.

Pentru romani ziua in care meregeau la vot era o adevarata sarbatoare, fiecare crezand acum - datorita introducerii votului universal - ca votul lui poate schimba soarta celor aflati la conducere si implicit soarta lui. Pentru partidul aflat la guvernare ziua alegerilor s-a trasformat intr-o cursa contra cornometru care ii va aduce in cele din urma victoria in alegeri, o dulce si binemeritata victorie "ajutata" chiar de oamenii sa-i din teritoriu.

Minoritatile nationale au jucat si ele un rol major in alegeri, prin cartelul lor cu partidul aflat la guvernare reusind sa-i aduca acestuia o frumoasa "zestre" de voturi, zestre ce a jucat un rol major in obtinerea de catre guvern a "primei electorale".

Desi au fost semnalate numeroase nereguli la alegerea mai multor deputati si senatori, Corpurile Legiuitoare intrunite pentru a valida alegerile nu au luat in vedere aceste semnalari, validand marea majoritate a noilor alesi, doar doi dintre acestia avand ghinionul de a nu fi validati.

Algerile parlamentare din 1926, desi au fost catalogate a fi "cele mai viciate" alegeri din intreaga perioada interbelica atat de catre contemporani cat si de unii istorici, totuși inclin sa cred ca aceste alegeri nu au fost nici mai libere, nici mai viciate decat alte alegeri desfasurate in aceasta perioada, deoarece abuzurile guvernului erau la ele acasa intr-o tara in care marea majoritate a alegatorilor nu aveau o cultura politica, ei votand cu partidul aflat la gvernare pentru a nu-i supara pe conducatori si pe Rege, cel care numea guvernul, considerand ca cei de la Capitala sunt mai "destepti" si trebuia sa voteze ce au ales in prelabil acestia.

Modul in care s-au desfasurat algereile generale din mai-iunie 1926 reprezinta o oglinda fidela a modului general in care s-au desfasurat cele mai multe alegeri din perioada interbelica de dupa adoptarea Legii electorale din martie 1926, fiecare avand, insa, in mod evident caracteristicile sale generale.

Bibliografie Selectiva

I.IZVOARE INEDITE

Documente de Arhiva

Arhivele Nationale Istorice Centrale

- fond Alexandru Averescu.

- fond Ministerul de Justitie. Directia Judiciara. Comisia Centrala Electorala.

- fond Ministerul de Interne. Divizia Administratiei Centrale.

- fond Ministerul Instructiunii.

- fond Directia Generala a Politiei.

II.IZVOARE EDITE

A.Presa

Adevarul - 1926

Apararea Nationala - 1926

Aurora - 1926

Dimineata - 1926

Îndreptarea - 1926

Monitorul Oficial - 1926

Patria - 1926

Taranismul - 1926

Viitorul - 1926

Uiversul - 1926

B.Memori si insemnari politice

Argetoianu, Constantin, Pentru cei de Maine, Amintiri din vremea celor de ieri,vol. VII, partea VI, (1923-1926), Editura Machiavelli, Bucuresti, 1996.

Calinescu, Armand, Însemnari Politice 1916-1936, Editura Humanitas, Bucuresti. 1990.

Constantinescu, Ion, Din insemnarile unui fost reporter parlamentar, camera deputatilor 1919-1935(note si memori), Editura Politica, Bucuresti, 1973.

Iorga, Nicolae, O viata de om asa cum a fost, Editura Minerva, Busuresti, 1984.

III.Lucrari generale

Agrigoroaiei, Ioan, Romania Interbelica, vol. I, Editura Universitati "Al. I. Cuza" , Iasi, 2001.

Bosoanca, Traian, Opris, Gh. Ilarie, Alegerile parlamentare din judetul Mures.1919-1939, Editura Ardealul, Targu-Mures, 2004.

Budriga, Vasile, Sistemul electoral din Romania, in anii 1918-1940, Editura Planeta, Bucuresti, 1997.

Bulai, Alfred, Mecanismele electorale ale societații romanești, Editura Paideia, București, 1999.

Cultura politica si comportament electoral in Romania in periada democratiei parlamentare (1866-1937), Editura Universitati "Lucian Blaga", Sibiu, 2006.

Cutisteanu, S., Ionita, Gh. I., Electoratul din Romania in anii interbelici, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981.

Istoria Romanilor, vol. VIII, Romania Întrgita (1918-1940), coord. Ioan Scurtu, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2003.

Iorga, Nicolae, Romania Contemporana de la 1904 la 1930, Supt Trei Regi, editia II, Asezamantul Tipografic "Datina Romaneasca" Valenii-de-Munte, Bucuresti, 1932.

Idem, Istoria romanilor, vol. X, București, 1939.

Neagoe, Stelian, Oamenii politici romani, Editura Machiavelii, Bucuresti, 2007.

Nedelea, Marin, Aspecte ale vietii politice din Romania in anii 1922-1926, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987.

Idem, Prim-ministri Romaniei Mari, Casa de editura si Presa "Viata Romanesca", Bucuresti, 1991.

Pana, Virgil, Minoritari si Majoritari in Transilvania interbelica, Editura Ardealul, Targu-Mures, 2007.

Rusenescu, Mihail, Saizu, Ioan, Viata politica in Romania 1922-1928, Editura Politica, Bucuresti, 1979.

Scurtu, Ioan, Criza dinastica din Romania (1925-1939), Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996.

Idem, Istoria Partidului Taranesc (1918-1926), Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2002.

Scurtu, Ioan, Bulei, Ioan, Democratia la romani 1866-1938, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990.

Scurtu, Ioan, Gheorghe Buzatu, Istoria romanilor in secolul XX (1918-1948), Editura Paideia, Bucuresti, 1999.

Radu, Sorin, Electoratul din Romania in anii democratiei parlamentare (1919-1937), Editura Institutul European, Iasi, 2004.

Idem, Modernizarea sistemului electoral din Romania (1866-1937), Editura Institutul European, Iasi, 200

Zainea, Ion, Economie si societate in Bihor [de le marea unire la Dictatul de la Viena], Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2007.

IV.Lucrari speciale

Mattei, Dogan, Despre partide si jocul electoral. Imitarea Dempcratiei, partea I, in "Alternative '90", anul I, nr. 6, 1990.

Hlihor, Constantin, Rapan, Catalin, Imaginea adversarului politic, in "Dosarele Istoriei", anul V, nr. 11(51), Bucuresti, 2000.

Otu, Petre, Armata si procesul electoral (1919-1940), in "Dosarele Istoriei", anul V, nr. 11(51), Bucuresti, 2000.

Saizu, Ioan, Eseanu, Leon, Momente din istoria regimului electoral in Romania (1922-1928), in "Anale de istorie", anul XVI, nr. 3, 1970.

Scurtu, Ioan, Alegerile parlamentare din mai 1926, in "Studii si Comunicari", Sibiu, 1974.

Idem, Duelul putere-opozitie, in "Dosarele Istoriei", anul V, nr. 11(51), Bucuresti, 2000.

Idem, Political Parties in Romania after Parlamentary elections (1919-1937), in "Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie <A.D. Xenopol>", anul XVII, Iasi, 1980.

Radu, Sorin, Alegerile comunale si judetene din februarie 1926, in "Apulum", tomul XXXVIII/2, 2001.

Idem, Mitul eroului salvator - Cazul Generalului Alexandru Averescu, in "Apulum", tomul XXXVI, 1998.