Rusia abandoneaza Iranul in favoarea apropierii de SUA

Rusia abandoneaza Iranul in favoarea apropierii de SUA

Evenimente:

Joi, 7 octombrie, Reza Sajjadi, ambasadorul iranian la Moscova, a declarat public faptul ca motivul care a stat la baza deciziei Federatiei Ruse de a nu livra sistemele de rachete S-300 ramane inca neclar in ceea ce priveste Iranul. Potrivit diplomatului iranian, sistemele S-300 fac parte din categoria armelor defensive, ceea ce anuleaza orice amenintare asupra vreunui stat, fapt recunoscut si de Statele Unite. "Chiar si Secretarul de Stat american Hillary Clinton, dupa emiterea rezolutiei 1929, a declarat ca livrarea sistemelor de rachete S-300 catre Iran nu incalca rezolutia, dar si-a exprimat speranta ca Rusia sa nu o faca", a sustinut diplomatul iranian la Moscova.

In ciuda acestei situatii nefavorabile pentru statul iranian, Reza Sajjadi a adoptat o pozitie pozitiva fata de Federatia Rusa, impreuna cu care Iranul imparte opinii similare in ceea ce priveste o varietate de probleme, in ciuda dezacordurilor asupra unor aspecte. "Eu cred ca noi si Rusia avem interese si amenintari comune in regiune", a declarat diplomatul iranian, facand referire la terorism si trafic de droguri.

Totodata, ambele state s-au declarat impotriva prezentei militare a strainilor in regiune, astfel ca, in regiunea Marii Caspice, atat Iranul cat si Federatia Rusa au aceleasi puncte de vedere asupra problemelor cu care regiunea se confrunta.

Context

In conformitate cu prevederile contractului semnat de Federatia Rusa si Iran in anul 2005, in valoare de 800 de milioane de dolari, facut public in anul 2007, statul rus urma sa livreze partenerului de contract sisteme de rachete S-300. Sistemele care trebuiau sa ajunga in Iran pentru a echipa cel putin cinci batalioane de rachete si sunt capabile sa distruga avioane aflate la o altitudine de pana la 27 km inaltime si la o distanta de aproximativ 150 km.

La 22 septembrie, Presedintele rus Dmitri Medvedev a emis un decret prin care interzice livrarea de sistemelor catre Iran, incalcand astfel prevederile contractului semnat cu Teheranul in urma cu cinci ani. In ciuda riscului aparitiei unor costuri suplimentare compensatorii pe care Iranul le-ar putea pretinde dar si a deteriorarii relatiilor cu Teheranul, Moscova a motivat decizia numind-o "un important angajament al Federatiei Ruse pentru eforturile comunitatii internationale pentru neproliferare".

Semnificatii:

Decizia Federatiei Ruse de a nu-si onora indatoririle pe care contractul semnat cu Iranul le confera, reprezinta o mutare "foarte importanta" in opinia specialistilor. Decretul semnat de Medvedev care interzice "livrarea oricarui tip de tancuri, vehicule blindate de lupta, sisteme de artilerie de calibru mare, elicoptere de lupta, nave militare" si rachete pentru Iran nu reprezinta singura decizie a Kremlinului.

Astfel, Moscova a anuntat de curand interzicerea intrarii in Rusia sau tranzitul pe teritoriul statului rusesc a unor cetateni iranieni considerati a avea legatura cu programul nuclear Iranian. Mai mult, Federatia Rusa a interzis propriilor cetatenilor si persoanelor juridice sa interactioneze in orice fel cu cetatenii iranieni implicati in activitatea nucleara a statului Iranian. Decizia nu va afecta insa in niciun fel proiectul comun ruso-iranian desfasurat la centrala de la Bushehr, potrivit declaratiilor oficialilor rusi.

Pozitia Federatiei Ruse fata de sistarea livrarii de sisteme S-300 catre Iran uimeste si nu prea, deoarece Moscova a avut intotdeauna pozitii in contradictoriu, cel putin in ceea ce priveste statul iranian, pe care le-a luat in conformitate cu propriile interese.

Daca in luna iunie a acestui an Moscova vota in cadrul Consiliului de Securitate al ONU in favoarea adoptarii rezolutiei 1929 si conform careia Iranului urmau sa i se aplice sanctiuni drept pedeapsa pentru continuarea programului sau nuclear, doua luni mai tarziu (august 2010), cele doua state anuntau finalizarea proiectului comun - centrala nucleara de la Bushehr.

Ca urmare a acestei reapropieri dintre cele doua state, decizia Moscovei de a nu mai onora contractul semnat cu statul Iranian in anul 2005 a reprezentat intr-un anumit fel un element surpriza in relatiile Moscova - Teheran, mai ales ca o astfel de decizie pune Rusia in situatia de a plati statului iranian o suma importanta de bani - contractul in valoare de 800 de milioane de dolari plus compensatii, cifra totala putand ajunge pana la un miliard. Potrivit analistilor rusi insa, acestea nu vor fi singurele pierderi, deoarece urmarile deciziei Kremlinului se vor resimti si in viitor.

Astfel, se estimeaza ca Federatia Rusa ar putea pierde, ca urmare a situatiei actuale, intre 10 si 13 miliarde de dolari din posibile afaceri cu arme care ar putea fi incheiate cu Iranul care, odata refuzat de Moscova, isi va cauta un alt furnizor. In acest context, China va lua locul Rusiei intr-un viitor nu foarte indepartat, devenind principalul furnizor de arme pentru Iran, mai ales ca relatiile economice dintre cele doua state sunt apropiate, doisprezece procente din petrolul importat de statul chinez fiind de provenienta iraniana.

De-a lungul ultimelor luni, Federatia Rusa a anuntat in mai multe randuri decizia de a anula contractul pentru sistemele S-300 datorate iranianilor, pentru ca apoi sa se razgandeasca. De data aceasta insa, decizia pare sa fie una definitiva, deoarece Presedintele Medvedev a semnat un decret oficial prin care interzice livrarea sistemelor de rachete promise Teheranului.

La randul sau, Iranul a reactionat intotdeauna cu vehementa cand Moscova si-a anuntat intentia de a nu respecta termenii contractuali, declarand ca statul Iranian isi va fabrica propriile sisteme care sa le inlocuiasca pe cele rusesti. "Daca rusii nu ne livreaza sistemele defensive S-300, avem inlocuitor si putem asigura cererile noastre operationale cu tehnici inovatoare si modele diferite", potrivit lui Hassan Mansourian, un oficial al armatei.

Din declaratiile aceleiasi surse, Iranul este capabil sa isi dezvolte propriul sistem de aparare aerian prin inlocuirea sistemelor rusesti S-300 cu sistemele iraniene de aparare cunoscute sub numele de Mesbah 1 (Lantern) sau Mersad. Sistemele iraniene, a caror fabricare a inceput in luna aprilie a acestui an ca urmare a schimbarii frecvente de pozitie a Federatiei Ruse in ceea ce priveste livrarea de arme catre Iran, constau in sisteme de aparare cu raza medie de actiune, capabile sa doboare avioane de vanatoare avansate, si in drone care pot executa misiuni la altitudine joasa si medie.

In momentul de fata si cu un act oficial care anunta anularea contractului de furnizare de echipamente militare catre statul Iranian, acesta se afla fie in situatia de a-si construi singur sisteme de aparare, fie sa isi gaseasca un alt furnizor care sa ii asigure livrarea de tehnica de aparare antiaeriana. In oricare dintre aceste cazuri, statul Iranian va trebui sa cheltuie o suma importanta de bani in scopul obtinerii acestor dotari, ceea ce determina o scaderea a banilor investiti in programul nuclear Iranian. In cealalta situatie insa, decizia Rusiei ar putea duce la o amplificare a capabilitatilor balistice ale Iranului, oferindu-i astfel sansa de a-si proteja mult mai bine instalatiile nucleare.

Pozitia Iranului fata de decizia Federatiei Ruse

Potrivit ministrului Iranian al Apararii, general de brigada Ahmad Vahidi, "aceasta interdictie nu are niciun efect negativ asupra nostra, dar ei [rusii] au incalcat un contract (.) demonstrand ca nu se poate avea incredere in ei, ceea ce noi stiam deja". Fara a incalca rezolutia 1929, emisa de Consiliul de Securitate al ONU in luna iunie a acestui an si care "nu impune restrictii asupra sistemelor de aparare antiaeriana", blocarea armelor destinate Iranului face ca luarea de catre Rusia a deciziei, la cateva luni de la adoptarea documentului Natiunilor Unite, sa fie considerata lipsita de logica de catre regimul de la Teheran.

Mai mult, la numai o zi de la semnarea de catre Dmitri Medvedev a decretului, ministrul rus al Afacerilor Externe, Sergei Lavrov a declarat ca nu exista nicio dovada legata de faptul ca Iranul ar construi arme nucleare, motivul pentru care Moscova a votat impotriva acestuia in Consiliul de Securitate fiind strict legat de esecul Teheranului de a dovedi caracterul pasnic si civil al programului sau de imbogatire a uraniului.

In ciuda deciziei luate, Rusia a anuntat insa ca nu are nicio intentie sa renunte la cooperarea cu statul Iranian in alte domenii, pozitie care nu a schimbat atitudinea Iranului, acesta avertizand Kremlinul asupra consecintelor negative pe care blocarea livrarii sistemelor S-300 le va avea asupra relatiilor bilaterale dintre cele doua state.

Potrivit declaratiilor facute de ambasadorul Iranian la Moscova, decizia Rusiei reprezinta o masura politica, atragand totodata atentia asupra contradictiei dintre blocarea livrarii sistemelor de rachete S-300 impusa de statul rus si decizia Statelor Unite de a vinde arme in valoare de peste 123 de miliarde de dolari statelor din regiunea Orientului Mijlociu. Cu un impact major asupra balantei de putere in zona Golfului Persic, decizia Rusiei va avea urmari si asupra opiniei publice rusesti, dar va afecta si imaginea Federatiei Ruse pe plan international.

Semnificatii

Aflata intr-o permanenta lupta pentru pastrarea/castigarea zonelor de influenta cu Statele Unite chiar si dupa incheierea Razboiului Rece, in cei cinci ani care au trecut de la semnarea contractului cu Iranul, Federatia Rusa s-a folosit de livrarea de arme pe care acesta il presupunea pentru a avea un avantaj in fata statului american in Orientul Mijlociu. In prezent insa, pozitia Moscovei fata de SUA pare sa se fi imbogatit ca urmare a resetarii relatiilor dintre cele doua state.

Semnarea de catre Moscova si Casa Alba a tratatului in domeniul nuclear - START a deschis celor doua state calea spre cooperare in anumite domenii, iar blocarea de catre Kremlin a livrarilor de arme catre statul iranian este posibil sa faca parte din aceasta apropiere dintre SUA si Federatia Rusa. Cu toate acestea, Moscova a demonstrat intotdeauna ca in deciziile importante ale Rusiei au atarnat greu interesele statului rus care incearca sa obtina maximul de avantaje din orice situatie.

In prezent, Moscova pare sa deschida calea spre un "dialog real si dorit cu partenerii americani" ca urmare a politicii Administratiei Obama de a (re)deschide dialogul cu statele cu care SUA nu a avut relatii foarte bune in timpul administratiei anterioare si nu numai. Washingtonul a salutat decizia Federatiei Ruse, considerand ca "sanctiunile impotriva Iranului au avut un efect mai mare decat ei [iranienii] anticipasera, iar acestea au fost consolidate atunci cand rusii au anuntat ca nu vor mai livra Iranului sistemele S-300, ceea ce reprezinta un pas important", conform lui Ben Rhodes, un oficial de la Washington.

Rusia a sacrificat contractul cu Iranul in favoarea adrerarii la Organizatia Mondiala a Comertului (OMC)

La 1 octombrie, cei doi lideri - Barack Obama si Dmitri Medvedev - au ajuns la un acord final in ceea ce priveste conditiile de aderare a Rusiei la OMC, eveniment care a avut loc la aproximativ o saptamana de la decizia Rusiei de a se retrage din contractul pentru vanzarea de arme Iranului. Cel mai probabil, intelegerea pentru intrarea Federatiei Ruse in OMC a reprezentat o afacere de tip quid pro quo, timing-ul la care s-au produs cele doua evenimente fiind mult prea apropiat pentru ca blocarea livrarii de sisteme S-300 catre Iran si intrarea Rusiei in OMC sa fie intamplatoare.

SUA a fost ultimul stat care si-a dat acordul pentru aderarea Rusiei la organizatia mondiala, dupa ce Moscova s-a zbatut aproape un deceniu in negocieri comerciale cu Washingtonul. Nu de putine ori Kremlinul a acuzat SUA de faptul ca se foloseste de aderarea sa la OMC in vederea obtinerii unor concesii la nivel international. In prezent, este oarecum general acceptat ca intrarea Rusiei in OMC reprezinta o compensare a faptului ca Moscova a decis anularea contractului pentru sistemele S-300.

Referitor la decizia Rusiei de a nu onora contractul cu Iranul, Moscova si-a anuntat intentia de a inapoia statului Iranian banii pe care i-a primit pentru sistemele S-300. In prezent, conform declaratiilor oficialului rus Sergei Chemezov, Moscova pregateste toate documentele necesare in vederea inapoierii banilor. Din cele aproximativ 800 de milioane de dolari, Iranul a achitat un avans de 166,8 milioane de dolari, iar conform declaratiilor lui Chemezov, "ar trebui sa le returnam toate fondurile", situatie destul de delicata, mai ales ca "bineinteles iranienii nu sunt foarte incantati, insa nu avem alta solutie ".

Riscuri si tendinte de evolutie:

Pe de o parte, decizia Rusiei, de a bloca livrarea de sisteme de aparare care Iran, va determina o schimbare in atitudine a Iranului fata de statul rus. De cealalta parte insa, asa cum a declarat si Konstantin Kosachev, adjunct al Dumei de Stat, "pierderile politice ale livrarii de sisteme S-300 Iranului ar fi fost mult mai mari decat cele comerciale estimate la 1 miliard de dolari

Statul Iranian este mult prea izolat pentru a-si permite sa piarda un partener cum este Federatia Rusa, astfel ca relatiile de cooperare dintre cele doua state vor continua in ciuda protestelor Iranului fata de decizia Moscovei. Rusia si-a sacrificat unul dintre parteneri penrru a intra in gratiile Statelor Unite si, ulterior, in Organizatia Mondiala a Comertului, in primul rand din motive economice.

In acest sens, jocul de suma zero pe care Washingtonul si Moscova l-au practicat si cu siguranta il vor mai aplica in alte situatii, pare sa nu mai reprezinte modelul dupa care relatiile Washington - Moscova se vor desfasura pe o perioada cel putin scurta de timp. Rusia are nevoie de SUA mai mult decat are nevoie de Iran la acest moment deoarece statul rus are nevoie sa isi modernizeze economia si nu poate reusi acest lucru numai cu ajutorul statului american, a comertului cu acesta, a investitiilor si schimbului de tehnologie.

La randul sau, Washingtonul are nevoie de sustinerea Rusiei in chestiuni legate de Afganistan, Iran, Pakistan, Coreea de Nord si alte probleme importante la nivel international. In ceea ce priveste Moscova, daca intr-adevar Rusia a renuntat la un contract de aproximativ 800 milioane de dolari pentru a-si castiga intrarea in OMC, iar SUA nu isi indeplineste indatoririle "secrete", imaginea lui Medvedev va avea de suferit, in primul rand la nivel intern.

Pana una alta, Kremlinul are mai multe de castigat din apropierea fata de SUA, cel putin atat timp cat Obama va fi presedinte, decat sa livreze unui stat cu intentii greu de descifrat arme sofisticate.

In perioada care urmeaza, Iranul ar putea adopta o pozitie mai dura fata de Federatia Rusa, in primul rand ca un semn de frustrare fata de faptul ca cele doua state ii negociaza "soarta", dar nevoia de a-si pastra partenerii, si asa destul de putini, va duce la o schimbare de atitudine din partea Teheranului.