STUDIU DE CAZ : PRESA COMUNISTA - INSTRUMENT DE VALORIFICARE A MITURILOR POLITICE SI MIJLOC DE PROPAGANDA (1985- 1989)

STUDIU DE CAZ : PRESA COMUNISTA - INSTRUMENT DE VALORIFICARE A MITURILOR POLITICE SI MIJLOC DE PROPAGANDA (1985- 1989)

1. Contextul socio-cultural postbelic si impactul politicului asupra presei. Avatarurile cenzurii

Instituirea comunismului a reprezentat pentru presa romaneasca aprobarea si sustinerea unui tip de discurs total necorespunzator comunitatii civile si cerintelor sale de informatie si de perceptie. În opozitie cu presa anterioara comunismului, unii jurnalisti au devenit propagandisti, iar scriitura lor era prefacuta, stimulativa si artificiala. Mesajele mass-media inlesneau indoctrinarea cu idei comuniste, anuland aproape complet rolul sau de a informa si de a indruma opinia publica spre alte perspective in afara celei comuniste, iar etapa de trecere de la jurnalismul de docilitate la cel de opozitie a intampinat obstacole dintre cele mai diferite, de la cele de factura tehnologica, pana la cele ce vizau mentalitatea, greu de eradicat.

Marile teme ale discursului public comunist, sunt repetate de liderii comunisti, reluate de mass-media pana la saturatie, puse in circulatie prin diferite manifestari ale artei, corespunzatoare perioadei dejiste (1945-1965). Ulterior, in timpul conducerii lui Nicolae Ceausescu, discursurile liderului descriau perioada socialista ca o "epoca de aur , un timp al bunastarii si justitiei depline: "Putem sa privim cu mandrie la ceea ce am realizat in anii constructiei socialiste, in cei 40 de ani de cand am trecut pe calea agriculturii socialiste. Toate acestea trebuie sa constituie un indemn la perfectionarea muncii in toate domeniile de activitate. Sa actionam, fiecare, la locul sau de munca, cu hotararea ferma de a infaptui neabatut in toate domeniile cerintele noii epoci de aur.

În realitate, alimentele, electricitatea, incalzirea erau rationalizate, dependenta economica fata de spatiul CAER se accentuase, oamenii erau dezamagiti de coruptia, nepotismul si minciuna generalizate. La aceasta se adauga exasperarea maselor, nemultumite de atitudinea liderilor comunisti romani fata de politica de deschidere (glasnost) promovata de catre Mihail Gorbaciov, incepand cu anul 1985. În timp ce la Moscova se recunostea deschis falimentul economic al ideologiei comuniste, sistemul propagandei comuniste din Romania functiona nestanjenit, romanii fiind obligati sa aprobe interminabilele discursuri, " impanate"  cu sloganuri nationaliste, anti-imperialiste si anti-gorbacioviste, sa urmareasca pe ascuns emisiunile posturilor de radio straine.

Accesul la informatie era posibil numai prin intermediul instantelor stabilite de Putere: comitete de propaganda, agentia de presa de stat Agerpres, documente oficiale, sedinte, congrese, conferinte minutios regizate. Acestea aveau valoare propagandistica, nu informativa.

Regimul comunist a impus un control total asupra presei scrise, rolul cel mai dramatic revenindu-i cenzurii, fiind eliminat, chiar inainte de publicare, orice cuvant, expresie a unei opinii, a unei idei in opozitie cu ideologia comunista. Din pacate, masurile cu caracter limitativ nu vizau doar presa scrisa, cenzura si cenzorii de diferite specializari actionau si in cinematografie, teatru, opera sau literatura, unde orice carte, film sau alta opera artistica trebuia sa primeasca viza de control.

Poate segmentul cel mai lezat de cenzura il constituie televiziunea si radioul, unde cenzorii erau cei mai multi. Faptul ca, Televiziunea Romana transmitea din anul 1959 un program de 81 de ore pe saptamana, iar dupa anii '80 a ajuns sa transmita aproximativ 14-30 saptamanal, iar in grila de programe aproape toate emisiunile erau politice si patriotice, denota ca informatiile transmise nu erau nimic altceva decat propaganda comunista. Cu toate acestea, trebuie sa specificam ca emisiunile de divertisment erau produse de jurnalisti cu talent, iar, in limita timpului disponibil, se transmiteau spectacole de teatru, emisiuni culturale si filme artistice care erau vizionate cu multa placere de catre telespectatori.

Aceasta dominatie a Partidului Comunist Roman si mai cu seama, controlul exercitat de catre Nicolae si Elena Ceausescu, se face remarcat pe la mijlocul anilor '70, atingand proportii anormale in urmatoarea decada.

Era practic irealizabila aparitia unor mass-media alternative sau de opozitie, cele cateva incercari de a publica materiale critice la adresa autoritatii comuniste erau repede suprimate, insa, cu timpul, oamenii au invatat sa citeasca printre randuri. Cu toate acestea, teama de sanctiuni sau constrangeri de orice natura, ii determina pe jurnalisti sa isi stabileasca prohibitii dincolo de cele impuse de autoritati, ii conducea la autocenzura, iar o astfel de automarginire reprezenta un pericol mai mare pentru libertatea de exprimare si de informare.

Drept urmare, sansele romanilor de a se informa corect, dintr-o sursa sau alta, erau practic imposibile, iar interzicerea aparitiei publicatiilor ilicite sau clandestine, erau exorbitante. Se ajunsese la interzicerea de a-ti procura o masina de scris personala, acest lucru realizandu-se doar cu acordul scris al autoritatilor. Este evident ca, pentru inserarea doctrinei comuniste si a cultului personalitatii, Ceausescu a utilizat tot arsenalul de mijloace si tehnici manipulatorii in masa si a izbutit, ce-i drept si prin forta, sa-si atinga scopul: "Epoca Nicolae Ceausescu  - marturie a cutezantei genialului ei ctitor, a hotararii nestramutate a intregului nostru popor de a-l urma neabatut pentru infaptuirea Programului partidului de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism. Îndeplinirea, de la inceput cu bune rezultate, a cincinalului calitatii si eficientei - raspunsul muncitoresc, revolutionar la chemarile insufletitoare ale partidului de a munci mai bine, de a gospodari mai bine avutia nationala. Ca "Erou al pacii ", veghind la pacea lumii, presedintele Romaniei asigura poporului roman linistea necesara pentru faurirea viitorului luminos al patriei socialiste, actioneaza pentru interesele fundamentale ale tuturor popoarelor, ale intregii umanitati."

Despre limbajul de lemn se vorbeste din ultimele decenii ale secolului nostru, iar in spatiul romanesc, abia dupa revolutia din decembrie 1989. Limbajul de lemn este o caracteristica a regimurilor totalitare si era folosit in mod determinat pentru a camufla realitatea si pentru a imprima formelor de comunicare sociala si membrilor societatii, sansa de ai manipula pe altii, de a le impune moduri de gandire conform cu ideologia. Ca subsistem al unei limbi, limbajul de lemn, indica elemente lexicale si unitati frazeologice specifice, cu caracter de expresii fixe si clisee, ceea ce impune o usoara transparenta si o exprimare codificata incifrata: " Fiecare tanar al Patriei trebuie sa fie patruns de inalta raspundere patriotica, de romantism revolutionar, sa fie darz si hotarat in infrangerea tuturor dificultatilor."[3]

Presa este vazuta ca oglinda a unei societati ce infatiseaza reproducerea aproape exacta a realitatii. Însa aceasta marturisire este una eronata, daca ne referim la perioada comunista, cand presa a creat o realitate paralela, care incerca sa ascunda adevarata realitate din Romania de la acea vreme. Presa nu era interesata de adevar, ci de camuflarea denaturarilor de orice fel.

Perioada ceausista a reprezentat pentru gazetarii romani o restrictie a tot ceea ce inseamna libertatea de exprimare. Se comportau precum marionetele, executanti servili a ordinelor venite din partea Tovarasului.

"Deceniul satanic" este o denumire pentru a indica perioada 1980-1989, o perioada in care cultul personalitatii lui Ceausescu s-a manifestat in modul cel mai aberant si mai demn de critici: "Avandu-l in frunte pe cel mai iubit fiu al natiunii noastre, Romania socialista va obtine noi si marete izbanzi in opera de inflorire si dezvoltare multilaterala."[4] Tranzitia de la comunismul "liberal" la cultul personalitatii s-a realizat gradat, fenomenul incepand cu mult timp inainte, si anume in anul 1971, dupa ce Nicolae Ceausescu a vizitat China si Coreea, de unde a preluat idei destinate schimbarii Romaniei.

Asa cum am specificat, in anii `80 dictatura ceausista a atins un nivel absurd. În 1985 au fost desfiintate studiourile regionale de radio, invocandu-se motivul economisirii energiei electrice. De fapt, a fost o tehnica de a anula posturile care transmiteau in limbile straine, maghiara, respectiv germana, fiind "apreciat" nationalismul romanesc. Programele Televiziunii Romane au fost diminuate la doua ore pe zi, intre 20:00 si 22:00, motivand hotararea prin necesitatea "odihnei cetateanului" pentru a fi capabil de a munci bine a doua zi.

Pe masura ce puterea tiranica se consolida, se produceau modificari in acest sens, atat la radio, cat si la televiziune. Televiziunea se transforma intr-o "constructie" a strategiei de represiune, insotita de Radiodifuziune. Informatia se restrangea din ce in ce mai mult cu "buna oranduire" a programului de televiziune, ce includea doua ore de program de televiziune, pe timp de seara, in care erau slavite faptele sotilor Ceausescu: "A fi cu tara, a-i pastra trecutul, cu fata luminata in zari apuse, sa vesniceasca in neuitare lutul prin mari destine, jertfa in vremi aduse. A fi cu tara - fulger sau furtuna, a nu-ti abate pasul si nici a-l sovai, a te afla pe viata impreuna cu toti ai tai. A fi cu tara - umarul a-l pune si pieptul sa infrangi apele-n baraje. Sa urci spre ziua stratul de carbune, sa numeri cerul aripi de etaje. A fi cu tara - clar a sti ce-i riscul, si jertfa ce gust are."

Majoritatea emisiunilor vorbeau numai despre "iubitul conducator" si despre sotia sa. Televiziunea publica se transformase in cel mai eficient mijloc al noncomunicarii, realizata prin anularea receptorului, prin controlul strict al canalelor de comunicare si printr-un emitator unic: "La sosirea in incinta Palatului Marii Adunari Nationale, tovarasul Nicolae Ceausescu, tovarasa Elena Ceausescu, ceilalti tovarasi din conducerea de partid si de stat au fost intampinati cu sentimente de inalta pretuire, de adanca recunostinta si dragoste, si dragoste fierbinte cu care intregul nostru popor il inconjoara pe cel mai iubit fiu al natiunii."[6]

La Radioul National informatiile erau manevrate in acelasi sens. Programul de emisie era insa, mai "darnic", statiile desfasurandu-si activitatea pe durata noptii.

Puterea politica, pentru a putea manipula si mai "eficient" prin intermediul presei, stabilise restrictii prin legi si documente de partid. Legea presei, din 1974, prevedea faptul ca "presa isi desfasoara activitatea sub conducerea PCR, forta politica conducatoare a intregii societati din RSR. "

În anul 1977 au fost formulate Decretele nr. 473 si 474, cu privire la institutiile de presa. Primul decret impunea ca Radioteleviziunea Romana sa participe prin actiunile sale la realizarea politicii interne si externe a partidului si statului roman. Radioteleviziunea Romana trebuia sa activeze pentru a face cunoscute tuturor romanilor hotararile partidului, pentru educarea socialista a maselor, pentru "fabricarea" omului nou, pentru formarea orizontului ideologic al maselor.

Din cauza supravegherii severe a mass-media, rolul acesteia in Romania in prabusirea regimului comunist a fost unul neimportant, indirect, in sensul ca mass-media a inlesnit "pe dos" formarea omului nou devotat socialismului si comunismului. Presa audiovizuala era condusa de Consiliul National al Radioteleviziunii Romane, al carui presedinte era numit prin decret al Consiliului de Stat. În perioada "deceniului satanic", Radioteleviziunea Romana a fost condusa de Petre Constantin (1981-1990).

În decembrie 1989, in Romania se tipareau aproximativ 500 de publicatii: "Scanteia", "Romania libera", "Flacara", "Femeia", "Sportul", "Munca", "Amfiteatru", "Lupta CFR", "Viata Studenteasca" etc. De asemenea, existau ziare si reviste centrale, pentru diverse categorii de receptori. În general, presa utiliza cam acelasi limbaj, cu diferentieri in functie de profilul publicatiei. În fiecare judet existau apoi ziarele judetene, instrumente ale comitetelor judetene de partid si ale consiliilor populare judetene. Numele acestora simboliza "culoarea" regimului: "Faclia" (Cluj), "Drapelul" (Timisoara), "Flacara Iasului" (Iasi) etc.

Ambianta din redactiile comuniste era una impovaratoare, aflata sub supravegherea partidului unic. Tovarasul nu trebuia sa fie absent din niciun numar al presei. De altfel, a devenit "regula" ca atat numele, cat si prenumele Tovarasului sa nu apara despartite pe silabe, trecute dintr-un rand in altul. Pentru eludarea situatiilor penibile cu privire la acest aspect, se recomanda rarirea randurilor.

Munca cea mai complicata ii revenea corectorului, care din neatentie putea sa atraga dupa sine multe pedepse. De exemplu, daca intr-o fraza in care se nimereste: "plin de invataminte, tovarasul"[8] cuvantul "invataminte" trebuie separat in silabe din obligatii tipografice si aparea la capat de rand "minte, tovarasul", atunci se considera a fi o greseala extrem de grava care, desigur, era sanctionata foarte dur.

O atentie maxima se atribuia alegerii titlurilor fara echivoc. Cazul cel mai reprezentativ cu privire la neatentia acordata structurarii articolelor s-a petrecut pe 25 ianuarie 1988, cu un an inaintea caderii regimului comunist. "Scanteia" din 25 ianuarie a publicat, in cadrul unui grupaj de versuri, poezia "Erou al pacii" - Cu inimile pline de mandrie,/Entuziasti, prin tot ce-am faurit,/Avand in frunte omul de-omenie/Urmam Partidul, ce-i nebiruit;/Si azi, cand Patria sarbatoreste/Eroul natiunii sub fald de Tricolor/Sa-i spunem: "La multi ani", muncitoreste,/Cu el urcand noi culmi spre viitor,/O Romanie Noua, demna are/La carma un barbat cutezator/Acest Erou al Pacii-ntre popoare/E Ceausescu, brav conducator."[9]

Autorul, Gheorghe Cretu a incercat prin acele versuri sa-si redea admiratia sa fata de conducator, nu numai prin continutul poeziei, ci si printr-un procedeu tehnic, prin care trebuia sa formeze "Nicolae Ceausescu". Din neatentie, in redactie au fost omise cateva strofe din poezie, astfel ca a iesit "Ceausescolae", ceea ce a produs o adevarata consternatie in redactie.

Controlul asupra presei se manifesta si prin monopolul asupra bazei materiale si financiare a presei, asupra structurii organizationale si, mai ales, asupra selectiei, tratarii si difuzarii informatiei. Monopolul partidului asupra informatiei a creat si a distribuit, o entitate bastarda, amestec de adevaruri partiale si minciuni credibile, de real si iluzoriu, de spus si presupus. În acest cadru, implicitul si explicitul limbajului isi gasesc un loc ideal de manifestare.

Astfel, in paralel cu docilitatea si conformismul afisate de cea mai mare parte a jurnalistilor si a mass-media, s-a extins un tip de comunicare paralela cu cea oficiala si cu discursul publicat, care favoriza "lectura printre randuri" sau "soparlele", cum se spunea intr-un limbaj codat.

Metoda aluziei, a metaforizarii sugestive a patruns in mesajele din mass-media, ca urmare a faptului ca unii jurnalisti doreau sa instituie o punte de legatura intre ei si receptori. Constienti ca exista o prapastie uriasa intre interesele, nevoile de informare ale publicului, expectatiile acestuia si ceea ce se publica in presa, ei considerau ca este in interesul profesiei sa creeze brese in comunicarea propagandistica, favorizand o complicitate tacita cu receptorul. Dupa 1985, erau tot mai numerosi romanii care urmareau emisiuni ale posturilor de radio si ale televiziunilor vecinilor nostri, care devenisera mai deschise realitatii, datorita politicii de glasnost a URSS.

Într-un sistem centralizat, nationalizat, cum era presa comunista, conceptul de libertate a presei nu avea nici o semnificatie, iar alte valori sociale, precum accesul la informatie, libertatea de exprimare, constituiau doar termeni lipsiti de sens si de relevanta in practica sociala. Verificate de puterea politica, fara surse financiare proprii, fara un sistem de gestiune propriu, mass-media comuniste asigurau mentinerea status-quo-ului, fara sa fie permisa contestarea acestuia.

2. Discursul ideologic in presa comunista a anilor '80

Lectura atenta a presei anilor '80 evidentiaza rolul acesteia in procesul de alienare a individului, de indepartare a acestuia de marile probleme sociale si de marile adevaruri ale lumii in care traia. Regimul politic comunist a folosit mass-media ca instrument de difuzare a "directivelor" puterii politice, de mobilizare a cetatenilor, avand drept scop, pe termen lung, indoctrinarea maselor si edificarea profilului omului nou si credinta in forta conducatorului si a partidului unic: "Avem un program bun, un plan ce da o perspectiva minunata dezvoltarii patriei noastre. Avem toate conditiile pentru a le realiza. Mai presus de toate, avem o minunata clasa muncitoare, o taranime, o intelectualitate care actioneaza in deplina unitate sub conducerea partidului: avem un popor minunat, entuziast, care este ferm hotarat sa infaptuiasca hotararile si programul de dezvoltare a patriei noastre."[10]

Mass-media comuniste se limitau la exercitarea functiei de educatie politico-ideologica, iar consecinta acestui fapt a fost modificarea lor in artere de comunicare narcotizante, putine la numar si limitate ca timp de emisie.

Ca aspect general, mass-media comuniste aveau forma unui jurnalism angajat, militant, "revolutionar", care nu trebuie confundat cu jurnalismul de ancheta si de comentariu critic, practicat de mass-media occidentale. Militantismul presei comuniste deriva din obiectivul ei fundamental: acela de a "vinde", de a explica in mod eficient si avantajos politica partidului, care nu este niciodata pusa in discutie sau criticata. O buna intelegere a presei comuniste arata ca aceasta este incompatibila cu libertatea de a critica sistemul politic in ansamblu, de a "vatama" legitimitatea ideologica sau pe liderii comunisti. În presa, militantismul era mereu prezent in discursurile oficiale, imbracand forma lozincilor antrenante sau prin manifestarea celor mai remarcabile configuratii ale ideologiei in texte ce mascau informarea.

Lozincile cu scop mobilizator aveau menirea de a atrage atentia asupra evenimentelor de actualitate, in care era imperios necesara mobilizarea efectiva a maselor la actiune sau persuadarea acestora, de corectitudinea unor masuri: "Tarii mai mult titei, mai multe gaze naturale!"[11] , "Recolta - stransa fara pierderi si pusa grabnic la adapost" , "Toate investitiile - la termen in functiune!" , "Energia - problema de maxima insemnatate, preocupare de maxima raspundere!' , "Campania agricola de primavara - pregatita exemplar! Lucrari urgente, prioritate."

Avantul revolutionar se manifesta si sub forma numeroaselor stimulente/chemari la munca, la economie, la intrecere socialista, la depasirea planului, la actiuni de deszapezire: "Oameni ai muncii din industrie si agricultura! Raspunzand mobilizatoarelor chemari ale tovarasului Nicolae Ceausescu, actionati cu elan revolutionar, cu raspundere si daruire patriotica pentru infaptuirea istoricelor hotarari ale Congresului al XIII-lea al partidului, asigurand prin munca fiecaruia, prin initiative gospodaresti, realizarea exemplara a planului pe 1985."

"Cetateni de la orase si sate! Conditiile climatice impun o inalta raspundere civica pentru economisirea energiei, pentru a se reduce cu cel putin 50 % iluminatul public si casnic. Înlaturati orice consum inutil, evitati orice risipa ! În interesul intregii societati, al fiecaruia dintre noi."[17]

"Prin depasirea planului si cresterea mai substantiala a eficientei muncii, pentru infaptuirea unei noi calitati in industrie, constructii, transporturi si circulatia marfurilor - Chemarea la intrecere adresata de Organizatia Judeteana Timis a PCR tuturor organizatiilor judetene de partid si a municipiului Bucuresti."[18]

"Oameni ai muncii din agricultura, industria alimentara, silvicultura, gospodarirea apelor! Va revine un rol deosebit de important in inflorirea continua a satului romanesc, a intregii tari, in ridicarea permanenta a nivelului de trai material si spiritual al poporului. Actionati cu cea mai mare raspundere, cu abnegatie revolutionara prin cresterea puternica a productiilor agricole in toate sectoarele, urmand neabatut exemplul unitatilor agricole fruntase, distinse cu inaltul titlu de "Erou al Noii Revolutii Agrare!"[19]

Urarile sau omagiile integrate intr-un sistem de procedee de propaganda care "regizau" evenimente festive, prin repetitia acelorasi forme discursive, erau asimilate de registrul lozincilor: "Tinerete, la multi ani!."[20]Un reportaj - eseu despre profesia de sticlar integreaza lozinca in constructia textului: "stiti ce scrie pe usa de la intrarea in fabrica? Bine ati venit la program! Va dorim succes in ziua pe care o incepeti!."

De altfel, lozincile erau prezente nu numai in mass-media, ci si la locul de munca, pe strada, in scoli: "Traiasca PCR!", "Traiasca si infloreasca scumpa noastra patrie, RSR!", "Traiasca iubitul nostru conducator, secretarul general al partidului, presedintele RSR, tovarasul Nicolae Ceausescu!" Omniprezenta lozincilor in viata cotidiana, in presa constituia o latura a activitatii de agitatie politica.

Lozinca in publicitatea electorala compusa din afise electorale, imbolduri, manifeste (Manifestul FDUS, in 27 februarie 1985) este prezenta in "Scanteia", pe tot parcursul lunii februarie 1985, anticipand alegerile din martie. Momentul de pregatire electorala, la care presa a avut un rol fundamental prin spatiile alocate si mesajele transmise, a ajuns la apogeu odata cu alegerea presedintelui Republicii la 30 martie 1985. Se poate presupune ca toate aspectele discursive ale militantismului in mass-media reprezinta modalitati de realizare a publicitatii politice, acestea fiind predominante in tehnicile editoriale ale presei centrale.

Functiile si tirajele presei comuniste nu aveau nici o legatura cu piata mass-media, cu cititorii. "Scanteia", "organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman", avea constant acelasi tiraj: 1.300.000 de exemplare, tiraj calculat dupa necesitatile politice si exigentele propagandei, si nu dupa legile cererii si ofertei de informatii. Cotidian national, "voce" a partidului, "Scanteia" domina ca tiraj, fiind o calauza nepretuita pentru toate celelalte publicatii, in "explicarea" evenimentelor interne si externe. În presa comunista, din motive ideologice, pretul ziarelor era mentinut scazut ("Scanteia", "Scanteia tineretului" costau 50 de bani intre 1985 si 1989) in mod artificial de catre partidul-stat.

În cercul straniu al mass-media comuniste profesionistii informatiei nu tineau seama de reactiile si dorintele receptorilor, ci numai de patronii lor: organizatiile de partid si de tineret, organizatiile sindicale sau asa-zisele organizatii cetatenesti. De aceea, ei au fost numiti "functionari ai partidului", fiind asimilati cu "birocratii" propagandei. Se considera, in special, ca in comunism, ziarisii faceau parte din elita societatii, deoarece se "bucurau" de avantaje materiale, aveau acces la esaloanele superioare de partid si de stat si, prin natura profesiei, beneficiau de dreptul la informatie. Astfel, avand acces la informatii, stocau aceste informatii, multi dintre ei fiind in masura sa aiba o imagine nedeformata ideologic despre sistem.

Ziarul "Scanteia" a demarat o adevarata campanie belica impotriva asa-zisilor "dusmani ai poporului" (acestia fiind membri ai partidelor istorice, legionari, chiaburi si mosieri, ofiteri de cariera, ziaristi, ingineri, industriasi, occidentali si orice alte categorii care nu aderasera la comunismul impus cu forta): "Dintre numeroasele aspecte ale nesocotirii drepturilor omului in lumea capitalului, unul se impune cu deosebire prin acuitatea manifestarii si prin urmarile pe care le are pentru soarta a milioane si milioane de oameni. Este vorba de dreptul esential, tinand de insasi natura umana: dreptul de a munci, de a avea asigurat un loc de munca. Acest drept fundamental, una din principalele cuceriri ale clasei muncitoare, dupa lupte aspre si indelungate, sta inscris in Cartea universala a drepturilor omului si in constitutiile unor state occidentale. Dar asa cum se intampla in societatea bazata pe exploatare si asuprire, legile scrise sunt anulate de implacabila lege nescrisa a profitului, in numele caruia cei putini sacrifica fara scrupule drepturile celor multi". Mecanismul a dat roade mai intai la nivel lingvistic, intr-un mod violent. Astfel, accentul pe denumirea de "organ al Comitetului Central" trimite la un empiriocriticism fortat si perfid care are ca scop manifestarea violenta a "Scanteii", aceasta comportandu-se ca un "purtator de cuvant" al Partidului. "Purtator de cuvant" care implanteaza noua ideologie in cadrul societatii romanesti. Fireste, motivarea unui ziar de a fi organ al unei formatiuni politice nu este o inventie comunista, dar, odata cu "Scanteia", primeste sensul unei demonstratii de forta.

Nazuinta de corporalizare nu inceteaza aici, ci se prelungeste: despre clasa muncitoare se vorbeste in mod obsedant, in cuvantarile ideologice ale epocii, ca este "coloana vertebrala" a tuturor aspectelor democratice sau pumnul de fier al societatii, actionand ca o unitate indisolubila: "Din cele mai vechi timpuri, idealurile unirii, libertatii si independentei au insufletit permanent poporul roman, constituind faclia care a luminat, generatie dupa generatie, drumul spre dreptate, spre progres, spre o viata mai buna, libera si demna. Milenara noastra istorie este jalonata de nenumarate batalii, de jertfe si sacrificii fara seaman pentru pastrarea fiintei nationale, pentru apararea drepturilor fundamentale ale poporului."

Ce ni se mai spune in titlurile si laitmotivele din "Scantei"a trimite, de asemenea, la ideea de mecanism violent: caci P.C.R. se fortifica atunci cand pledeaza pentru sanctionarea "dusmanilor poporului", chiar si atunci cand acestia fac parte din propriile sale structuri. S-ar putea spune, mentinand simbolismul violent, ca partidul comunist sufera de un fel de fobie fata de occident, rezultata din demolarea dusmanilor sai externi si interni.

Si, astfel, faptura aceasta ideologica este consolidata si perfectionata, are un corp, dar nu are nici inima, nici suflet: ea se dovedeste a fi o constructie violenta prin esenta sa, apta sa-i distruga orbeste, mecanic, pe "dusmanii poporului": "Tabloul social al Occidentului vine sa spulbere mitul "economiei de piata", descalificandu-i total pe apologetii lui, care se straduiesc sa-i creeze capitalismului aureola de "societate a bunastarii generale" si nu pregeta sa finanteze intoarcerea la o asemenea societate. Într-un cuvant, realitatile din tarile capitaliste, incepand cu armata crescanda de someri, sunt prin ele insele revelatoare pentru falsitatea acestor peroratii, reprezentand, dimpotriva, un necrutator act de acuzare la adresa randuielilor din societatile bazate pe exploatare." În grafica stilizata, cu muncitori, pe care "Scanteia" o publica, acestia apar atletici, cu infatisare de culturisti mai degraba, semn ca inclusiv grafic se mizeaza pe un "sex-appeal" prometeic al membrilor clasei celei mai favorizate, teoretic, de comunism. Într-un numar din "Scanteia" anului 1986 apare pe prima pagina, intr-un portret hiperbolic, un muncitor robust, cu un chip radios, satisfacut parca de "superioritatea" colectiva a oamenilor muncii.

Viata este privita prin prisma unor nonvalori puternic impuse si inserate in miezul societatii. Se impune astfel, la nivelul colectivului o atrofiere a mentalitatii si o supradimensionare a realitatii: "Gandirea si actiunea revolutionara, creatoare ale tovarasului Nicolae Ceausescu au descatusat energiile celor ce muncesc si au dinamizat intreaga opera de constructie socialista in patria noastra. Neobosita activitate internationala consacrata pacii, dezarmarii si colaborarii intre popoare, care a impus pe presedintele Romaniei drept unul dintre cei mai proeminenti oameni politici ai contemporaneitatii, luptator ferm pentru o lume mai buna si mai dreapta, un mare si inflacarat Erou al pacii.Vom munci cu pasiune si daruire revolutionara pentru infaptuirea neabatuta a politicii interne si externe a partidului."[25]

Mass-media se incadrau in sistemul complex al propagandei, exercitandu-si atributiile in forme variate. Analiza corpusului a scos in evidenta cateva categorii de texte, prin intermediul carora formele propagandei se combinau cu informarea cotidiana in presa scrisa din perioada 1985-1989.

În categoria textelor oficiale (care sustineau agenda "de lucru" a partidului-stat si a liderului sau) se includ: discursuri, documente ale partidului, ale organizatiilor de tineret, sindicale si cetatenesti (ODUS, FDUS), stenograme ale sedintelor PCR, UTC, FDUS, scrisori ale liderilor partidului adresate altor lideri sau maselor, schimburi de telegrame. Acestea erau realizate de instantele de propaganda ale partidului, participarea ziaristilor fiind nula, ei fiind simpli executori ai ordinelor primite de la sectia de propaganda.

Presa centrala publica cu regularitate toate discursurile lui Nicolae Ceausescu, indiferent de ocazia cu care erau rostite si indiferent de lungimea lor. De cele mai multe ori, discursul politic acoperea aproape tot spatiul tipografic al unui numar, iar pentru informatia publicistica propriu-zisa ramaneau doar rubricile de stiri pe teme internationale si rubricile fixe (comentariul pe teme ideologice, sport, programul Cinema/Tv). În aceasta categorie se incadreaza, de exemplu, o serie de cuvantari (termen des utilizat in presa vremii, alaturi de sinonimul sau discurs ), cum ar fi:  Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu cu prilejul Congresului al III-lea al FDUS Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu cu privire la indeplinirea Planului National Unic de Dezvoltare Economico-Sociala a RSR pe anul 1985 si pe intregul cincinal 1981-1985 Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu la Plenara largita a Consiliului National al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Gospodaririi Apelor  Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu la Congresul al XXVIII-lea al PCUS ,  Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu la Marea Adunare Nationala din municipiul Pitesti  Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu, a tovarasului Mihail Gorbaciov cu prilejul Marii Adunari Populare consacrate prieteniei romano-sovetice  Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu la Plenara Largita a Consiliului National al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Gospodaririi Apelor.

Cuvantarile lui Nicolae Ceausescu erau publicate de intreaga presa centrala, ca si organele de presa locale ale partidului. În felul acesta, discursul politic publicat in presa tindea sa substituie activitatea jurnalistica propriu-zisa. Tot in aceasta categorie sunt incadrate si documentele oficiale publicate de presa comunista:  Hotarare privind aniversarea a 40 de ani de la victoria asupra fascismului si sarbatorirea Zilei Independentei Romaniei Comunicat cu privire la indeplinirea Planului National Unic de Dezvoltare Economico-Sociala a RSR pe anul 1984  Hotararea - chemare a Plenarei largite a Consiliului National al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Gospodarii Apelor  Raportul CC al PC Bulgar la Congresul al XIII-lea al partidului  Comunicatul Consfatuirii Comitetului politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varsovia  Comunicat comun cu prilejul vizitei tovarasului Nicolae Ceausescu in Republica Socialista Cehoslovaca  Decret prezidential privind conferirea de Erou al Noii Revolutii Agrare judetului Olt, Sectorului Agricol Ilfov - Municipiul Bucuresti si unor unitati agricole socialiste.  . Este demna de remarcat varietatea aproape derutanta a situatiilor si manifestarilor care produc   documente oficiale.

O trasatura a discursului oficial o reprezinta proliferarea unor tipuri de texte care se pot numi mutanti ai genului epistolar. În presa scrisa comunista erau publicate zilnic telegrame de felicitare, scrisori de multumire, scrisori de adeziune si mesaje(mesaje de felicitare, de adeziune, de multumire). Textele care apartin genului epistolar, in general, isi exercita functiile comunicative in spatiul privat (de altfel, se vorbeste despre imunitatea corespondentei). Odata publicate in presa, ele sunt desprinse din comunicarea privata, plasate in spatiul public si antrenate in comunicarea de masa, constituindu-se ca parte importanta a unui ceremonial aproape ritualic al comunicarii publice. Instanta de enuntare de la care emana aproape toate aceste texte este tovarasul Nicolae Ceausecu  sau  tovarasa Elena Ceausescu.

În acelasi timp, presa scrisa publica si scrisorile, mesajele, telegramele trimise de cealalta instanta a comunicarii, receptorul: masele, colectivele de oameni ai muncii din fabrici si de pe ogoare, cadrele didactice, cercetatorii, studentii si elevii, organizatiile de partid, UTC, organizatii sindicale, ODUS, FDUS. Toate sectoarele socio-profesionale si gruparile ideologice ale societatii comunica zilnic cu liderii partidului prin intermediul presei, intr-un perpetuu schimb epistolar. Exista si practica publicarii in presa a mesajelor oficiale ce apartineau unor institutii ale statului.

De exemplu, Scanteia publica:  Telegrama adresata tovarasului Daniel Ortega Saavedra, presedintele Republicii Nicaragua, de catre tovarasul Nicolae Ceausescu Telegrame de felicitare cu prilejul Zilei Nationale a Republicii India si a Australiei ,  Mesajul de salut al Comitetului Central al PCR cu prilejul Congresului al XIII-lea al PC Bulgar  , Telegrama adresata tovarasului Nicolae Ceausescu cu prilejul sedintei de bilant a activului de partid, de comandanti din departamentul Securitatii  ,  Telegrama adresata tovarasului Nicolae Ceausescu de participanti la sesiunea stiintifica organizata cu prilejul implinirii a 25 de ani de la incheierea cooperativizarii agriculturii si a 80 de ani de la marea rascoala a taranilor din 1907  ,  Scrisoarea tovarasului Nicolae Ceausescu adresata celor care i-au trimis mesaje si scrisori de felicitare cu prilejul aniversarii zilei de nastere si a indelungatei activitati revolutionare  , Mesajul tovarasului Nicolae Ceausescu adresat participantilor la reuniunea ministrilor afacerilor externe ai tarilor din Balcani , Telegramele trimise de tovarasul Nicolae Ceausescu cu prilejul a 40 de ani de la victoria din februarie a oamenilor muncii din Cehoslovacia.

Presa comunista trata mesajele, scrisorile si telegramele ca informatii de presa, ca o intruchipare a idealurilor nobile ale national-comunismului. În acest sens, propaganda comunista a camuflat comunicarea privata si oficial-institutionala in comunicare publica, intr-o maniera originala de comunicare cu masele, caracteristica functionarii sistemului comunist.

Publicarea stenogramelor sedintelor oficiale reprezinta o alta trasatura a comunicarii politico-ideologice prin presa. În anii '80 presa occidentala nu publica asemenea texte, decat in mod exceptional si, in orice caz, in forme reduse. Aceasta practica abunda insa in presa romaneasca comunista, fiind in acel moment istoric unica posibilitate de a publiciza discursul parlamentar si temele politice, de a familiariza opinia publica cu personalitatile politice. În plus, prezentarea stenogramelor celor mai semnificative sedinte parlamentare avea o motivare sociala si o functie informativa, ele reprezentand pentru jurnalisti modele textuale dialogale.

Textele cu caracter oficial se intind pe spatii importante in paginile presei comuniste: in majoritatea numerelor, mai mult de jumatate din spatiul tipografic. Sectia de propaganda se ocupa cu multa atentie de continutul acestor texte, iar ziaristilor li se impunea o atentie deosebita pentru a nu face greseli de editare sau de continut. Astfel, o greseala de tipar de genul    scoialism   in loc de socialism producea o panica de mari proportii in redactie, cateva zile dupa aparitia numarului. Prezenta stenogramelor sedintelor oficiale nu mai era legitimata nici istoric, nici social, ci doar ideologic, avand rolul de a atribui dimensiuni impozante activitatilor partidului si ale tuturor organizatiilor secundare de la acesta.

Textele care prezentau date despre evenimente oficiale (vizite de lucru, intalniri oficiale) alcatuiau un segment bine definit al presei, cu spatii si rubrici alocate din timp, pentru care sectia de propaganda exprima un viu interes. Ele erau redactate de ziaristi profesionisti, pe baza informatiilor primite de la sectia de propaganda si a celor culese de la fata locului. Textele din aceasta categorie combinau partea informativa cu cea de persuasiune ideologica, dar aveau o pondere mai mare aspectele propagandistice.

Agenda de lucru a lui Nicolae Ceausescu reprezenta pentru ziaristi o calauza importanta in efectuarea tehnicilor editoriale. Pentru a pastra apropierea de mase, liderul comunist intreprindea nenumarate vizite de lucru , expresie ce a disparul din vocabularul politic actual:  În anul 1984, tovarasul Nicolae Ceausescu, impreuna cu alti tovarasi din conducerea de partid si de stat, a efectuat 25 de vizite de lucru in judetele tarii si in Capitala. În aceasta perioada, secretarul general al partidului a facut vizite in 87 de unitati economice si sociale, dupa cum urmeaza: 48 in unitati industriale, 19 in unitati agricole, 4 pe santierele de constructii, 5 in unitati social-culturale si de invatamant, 9 la institute de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de proiectare, 12 la expozitii si targuri.

În ceea ce priveste intalnirile oficiale ale liderului comunist, acestea erau de doua categorii: din cea dintai faceau parte vizitele oficiale ale unor personalitati de prim rang (sefi de state, premieri, liderii partidelor fratesti), care se transformau in ceremonii indeplinind uzantele diplomatice, la care se adauga festivismul specific epocii; in cea de-a doua categorie se inscriau primirile de rutina, intalnirile oficiale ale lui Nicolae Ceausescu cu personalitati diverse. Toate acestea erau reflectate in presa in spatii ample sau reduse, in functie de importanta pe care regimul o acorda persoanei, pozitiei acesteia sau relatiilor in care Romania se afla cu statul pe care aceasta il reprezenta. O vizita la nivel inalt era regizata ca o suita de activitati, la care erau antrenate si masele populare.

De exemplu, vizita lui Mihail Gorbaciov la Bucuresti s-a desfasurat, dupa relatarile Scanteii (27 mai, 1987), conform agendei festive prestabilite. În primul rand, a avut loc   o mare adunare populara  consacrata prieteniei romano-sovetice. Manifestarea s-a caracterizat printr-o atmosfera de insufletire si entuziasm, s-au scandat lozinci, urale si s-a aplaudat puternic si indelung. La adunare au luat cuvantul Nicolae Ceausescu si Mihail Gorbaciov ( Scanteia a prezentat cele doua discursuri in paginile I, a III-a si a IV-A). În aceeasi zi, au continuat convorbirile oficiale ( o noua runda de convorbiri  ), a avul loc vizita la intreprinderea 23 august , iar seara, dineul oferit in onoarea tovarasului Mihail Gorbaciov si tovarasei Raisa Gorbaciova  si spectacolul de gala, care s-a bucurat de un succes deosebit, la sfarsitul caruia  pionierii au oferit frumoase buchete de flori. Vizita liderului sovetic la Bucuresti a acoperit patru din cele sase pagini ale numarului, aceasta fiind in special proportia folosita in redactiile din presa vremii pentru a distinge intre reflectarea unui eveniment considerat de interes de birocratii partidului   si actualitatea interna si internationala. 

Întalnirile oficiale de rutina ocupau un loc bine determinat in agenda de lucru a lui Ceausescu, el avand intalniri aproape zilnice cu diferite personalitati politice, artistice, cu oameni de cultura romani sau straini. Presa primea calendarul acestor evenimente si le reflecta, chiar si atunci cand ziaristii nu erau invitati. Personalitatile cu care se intalnea Nicolae Ceausescu, conform unui program extrem de riguros, erau, in general, ministri din tarile socialiste ( Scanteia  , 23 ianuarie 1985; 20 mai 1987; 22 mai 1987; 27 februarie 1988), membrii unor delegatii parlamentare, ambasadori ( Scanteia  , 15 aprilie 1986; 7 mai 1987; 9 mai 1987; 4 februarie 1988), reprezentanti ai presei internationale ( Scanteia  , 10 aprilie 1986), oameni de afaceri ( Scanteia  , 6 mai 1987; 15 mai 1987; 3 octombrie 1987). Aceste evenimente erau tratate in presa sub forma stirilor, li se alocau spatii in pagina I (dreapta - sus) sau in paginile din interior, in functie de modul in care ideologii partidului evaluau importanta evenimentului si de prioritatile informativ-ideologice ale zilei.

Un interes deosebit se acorda, in presa comunista, reflectarii evenimentelor aniversare si momentelor festive. Numere intregi din Scanteia  erau alocate sarbatoririi zilelor de nastere a ale conducatorilor iubiti (7 si 26 ianuarie), momentelor importante din istoria neamului (1 Decembrie, 24 Ianuarie, 9 Mai), din istoria partidului (8 Mai, 23 August), ale clasei muncitoare (1 Mai) si altor sarbatori (8 Martie). Evocand manifestarile impresionante, spectacolele fastuoase de pe stadioane, ziarele isi aduceau contributia la reusita propagandistica a aniversarilor prin reflectarea evenimentelor organizate la nivel national si local, dar si prin punerea in miscare a unor strategii de omagiere, proprii ziarului. Amploarea ce se dadea evenimentului era marcata si de faptul ca publicatia aloca spatii importante nu numai in ziua sarbatorii: evenimentul era pregatit cu cateva zile inainte si relatat timp de cateva zile (marcand ecourile interne si internationale).

Numarul din 26 ianuarie 1985 al Scanteii (ziua de nastere a lui Nicolae Ceausescu) avea 8 pagini si folosea pe prima si pe ultima pagina chenare rosii, fiind in totalitate dedicat elogierii personalitatii marelui conducator

Pagina I purta titlul omagial: Eroului tarii, conducatorului iubit al partidului, tovarasului Nicolae Ceausescu omagiul fierbinte de aleasa cinstire si cuprindea urari:  Din adancul inimii/La multi ani !" , fotografia de format mare a  sarbatoritului, versuri dedicate acestuia (autor: Nicolae Dragos), eseuri politice: "O viata exemplara, daruita prezentului si viitorului tarii" , "Ganduri pentru eroul unei patrii de eroi" , "Un glas al pacii, al cauzei libertatii si progresului ".

Pagina a II-a si a III-a purtau un titlu unic: El e barbat ce tine cu tara sfat, ca sa fie mai frumoasa, mai bogata, mai aleasa   , iar ca subtitlu:  În permanent contact cu poporul   si continea fotomontaje avand ca tema vizitele de lucru, activitatea bogata a conducatorului.

Pagina a IV-a continea informatii despre expozitia de pictura, sculptura, grafica si arte decorative din salile Dalles( Omagiu  ), analize politice(  Gandirea si activitatea tovarasului Nicolae Ceausescu - stralucita contributie la imbogatirea conceptiei revolutionare a clasei muncitoare Partidul - centrul vital al societatii noastre socialiste  ) si o dezbatere organizata de unul dintre redactorii Scanteii , avand ca subiect aportul activitatii si operei conducatorului la propasirea patriei.

Pagina a V-a includea relatari despre manifestarile dedicate aniversarii zilei de nastere si a peste cinci decenii de activitate revolutionara

Pagina a VI-a purta titlul generic:  Ganduri pentru eroul unei patrii de eroi   si cuprindea texte-omagiu semnate de personalitati ale lumii artistice si cultural-stiintifice.

Pagina a VII-a cuprindea telegrame de felicitare, informatii externe, iar pagina a VIII-a,  Un glas al pacii, al cauzei libertatii si progresului: Vorbeste Ceausescu, vorbeste Romania   continea reactii internationale cu privire la personalitatea lui Nicolae Ceausescu, publicarea unei noi carti in strainatate, prezentarea cartii, consideratii.

Un numar omagial se caracteriza printr-o montare ampla a mijloacelor grafice si a textelor care urmareau, in principal, seductia auditoriului:  În toate unitatile, atentie maxima realizarii productiei si, indeosebi, onorarii riguroase a obligatiilor contractuale la export. Preocupari majore pentru utlizarea integrala, cu randament superior a capacitatilor de productie. Fermitate si simt gospodaresc in folosirea resurselor materiale si financiare, in actiunile de sporire a calitatii si eficientei productiei. Exemplara mobilizare a fortelor pe santiere in vederea punerii in functiune a tuturor obiectivelor planificate. Resursele energetice - asigurate corespunzator, utilizate cu spirit de economie.

Complexitatea titlurilor, textelor, poemelor, imaginilor, se raporteaza perfect la temele national-comunismului si la cultul personalitatii. Frazele lungi, configuratiile morfo-sintactice repetitive, predilectia pentru structurile nominale, insertia poemelor, toate acestea schiteaza scopul extatic, functia narcotizanta, specifice presei de propaganda. Numerele festive devenisera in anii '80 atat de numeroase, incat cititorului de rand ii era aproape imposibil sa-si gaseasca informatia de actualitate de care avea nevoie.

Categoria de texte care prezinta activitatea institutiilor statului, a instantelor superioare ale partidului, a conducatorilor acestuia se definitiveaza prin omogenitatea tratarii evenimentelor. Chiar daca erau prezenti la unele manifestari de interes pentru organele de presa, ziaristii apreciau evenimentul nu prin prisma a ceea ce vazusera, ci prin prisma a ceea ce ar fi trebuit sa vada. Textele din aceasta categorie nu poarta semnaturi, ele fiind asumate, de cele mai multe ori, de agentia nationala de presa.

Al treilea compartiment informativ-persuasiv este reprezentat din texte de informare si comentariu care includ informatii in interesul cetatenilor: stiri, reportaje, anchete, interviuri, editoriale, cronici etc. O analiza rezumativa a presei comuniste a anilor '80 atrage atentia de la bun inceput asupra diversitatii tipurilor de texte care reflecta realitatea si a impedimentului de a le introduce in tipare, de a le standardiza. Aceasta se datoreaza melanjului dintre informatie si comentariu, ponderii pe care o are componenta poetica in constructia textelor, altfel spus, perturbarilor produse in contractul de comunicare mediatica.

Aproape fiecare tip de text de presa era dublat de un geaman care raspunde, in mod particular, finalitatii de captare a publicului. Astfel, reportajul este dublat de reportajul-eseu:  Ascultand cuvantul oamenilor  ,  Pulsul trepidant al metropolei de pe Spree ,  Puterea exemplului personal ,  Caligrafia limpede a faptei  ; analiza politica de eseul politic: De veghe destinelor noastre istorice ,  Actualitatea - izvorul vesnic tanar , Împliniri ale viselor de-o viata ,  Fapte de neuitat" , Certitudini pentru viitor .

De asemenea, comentariul este dublat de comentariul-eseu:  Vocatia pacii si a umanismului Vibrant atasament la o aspiratie milenara  ,  Adevarul poeziei - intre meditatia profunda si descriptivismul facil , Pagini eroice din biografia eroica a patriei socialiste ,  La o revedere  Embleme ale unor atitudini fata de munca. 

În plus, numeroase analize au caracteristicile textului stiintific:  Seminte de buna calitate - conditie a unor viitoare recolte bogate ,   În agricultura - anotimpul iernii, anotimp de munca intensa pentru pregatirea viitoarelor recolte ,  Pentru recolte mari, acum, in centrul atentiei: buna intretinere a culturilor! Prioritatea sfeclei de zahar ,   Efortul propriu pentru modernizarea productiei de feraliaje sa fie sustinut si de furnizorii de materii prime Consiliile oamenilor muncii - organisme cu largi atributii pentru conducerea eficienta a activitatii economice.

În anii '80, unul dintre motivele invocate de puterea comunista pentru a legitima lipsurile si saracia era plata datoriei externe. În acest sens, in presa erau inserate o serie de informatii care fie, constituiau dovezi pentru aceasta idee, fie erau tratate in asa fel incat, sa induca receptorilor idei convenabile ideologiilor partidului. Astfel, cu prilejul intalnirii dintre Nicolae Ceausescu si Paul Arlman, director executiv al BIRD, in Scanteia se mentiona: perfectionarea in continuare a conlucrarii cu acest organism (ceea ce presupune asertiunea ca relatiile nu erau suficient de perfectionate  sau ca s-ar fi pus problema ca relatiile sa stagneze). Receptorii atenti la subintelesuri stiau ca relatiile Romaniei cu sistemul bancar mondial erau destul de tensionate. De asemenea, se specifica:  .este necesar ca sistemul de credit international sa devina un stimulent al dezvoltarii activitatii de productie, al progresului economic. (presupozitie: in prezent acesta se manifesta ca o frana; iar subintelesul: sistemul de credit se facea vinovat de lipsa de eficienta economica).

Tot Scanteia   publica stirea Presedintele Nicolae Ceausescu a primit un grup de personalitati economice si oameni de afaceri din Canada , in care se spunea ca se urmareste reducerea dobanzilor excesiv de mari si inlaturarea practicilor discriminatorii si a oricaror ingradiri artificiale , ceea ce presupunea ca Romania era inrobita economic din cauza dobanzilor si a practicilor discriminatorii. Acest discurs implicit avea o dubla tinta - externa si interna si un dublu scop. În relatie cu exteriorul, discursul impunea ideea fortei regimului, iar in relatie cu publicul, avea rolul de a consolida bazele ideologice ale sistemului si gandirea maniheista.

Si grupajele de stiri internationale pe tema datoriei externe contineau informatii, subintelesuri si presupozitii ce aveau rolul de a motiva situatia interna prin povara datoriei externe: Pe de alta parte, ministrul costarican a precizat ca plata dobanzii la datoria externa reprezinta aproximativ 50 % din valoarea veniturilor anuale, ceea ce constituie o frana in calea redresarii economice a tarii   ,  Argentina a ajuns la un acord cu principalele banci creditoare privind reesalonarea imprumuturilor contractate anterior si acordarea unui imprumut pe termen mediu de 1,55 miliarde de dolari ,  Inaugurand reuniunea, secretarul adjunct al SELA a aratat ca problema datoriei externe persista, necesitand din partea statelor debitoare mari eforturi   ,  Documentul evidentiaza necesitatea stabilirii unei limite pentru plata datoriei externe latino-americane in stransa concordanta cu nivelul exporturilor sau la o cota care sa nu depaseasca 2% din valoarea produsului intern brut, precum si initierii unor negocieri intre debitorii si creditorii straini

Utilizarea frecventa si plina de clisee a formelor de comunicare implicita avea rolul de a angaja receptorii in tratarea ideologica a realitatii, de a crea un acord tacit intre sistemul de propaganda si public. Tot in sfera presupozitiilor se include si utilizarea referintelor culturale in textele de presa. De exemplu: Sesam, deschide-te !  Periculoase jocuri de-a trecutul Pierderea scrisorii.pierdute  Maraton al pacii in Grecia.

Temporalitatea este unul dintre aspectele importante ale presei comuniste. Evaluarea corpusului a aratat ca exista un segment de stiri, stirile interne, marcate ideologic, in care timpul se exprima ca entitate imprecisa, ca perioada: viitorul, asa cum il gandim astazi la sfarsitul cincinalului viitor in perioada viitorului cincinal la sfarsitul viitorului cincinal a crescut simtitor in ultimii ani anul trecut in cativa ani in ultimii ani  in acest an in perioada actualei legislaturi in actualul cincinal in viitorul cincinal . Am identificat cateva reguli semantice ale exprimarii timpului: aglomerarea termenilor cu valoare temporala, care actioneaza ca indici temporali ( sfarsit inceput perioada  trecut viitor actual ultim cincinal  an  ), folosirea unor sintagme cu valoare de praguri temporale( cincinal  Congresul al IX-lea

Într-un astfel de timp, evenimentele sunt perene si repetitive, iar fiintele care populeaza aceasta lume constituie modele socio-profesionale (muncitor, cooperator, intelectual, siderurgist, miner, pionier) sau umane (copil, femeie, barbat, tanar, tanara). În aceste conditii, Scanteia a reprezentat vocea partidului, si a incetat sa mai fie, abia in framantarile sociale ale lunii decembrie 1989.

Discursurile oficiale s-au finalizat cu ultima cuvantare huiduita a lui Nicolae Ceausescu: Dragi tovarasi si "pretini , cetateni ai capitalei Romaniei Socialiste. Doresc in primul rand sa va adresez dumneavoastra, participantilor la aceasta mare adunare nationala, tuturor locuitorilor municipiului Bucuresti, un salut calduros, revolutionar, impreuna cu cele mai bune urari de succes in toate domeniile de activitate.

Se scandeaza:"Uraaaaa! Uraaaaa! Ceausescu si poporul!

Doresc, de asemenea, sa adresez multumiri initiatorilor si organizatorilor acestei mari manifestari (incep urletele din piata) populare din Bucuresti, considerand aceasta ca o[82] 

Se sparge mitingul si Ceausescu da din mana debusolat. În spatele lui, pe balcon, apropiatii intra in sediu. În ziarul "Scanteia" din 22 decembrie 1989, la cuvantarea lui Ceausescu apare - in locul indemnurilor la liniste -  un text care nu a fost rostit niciodata de catre Tovaras. Este un text de  umplutura, astfel incat in ziar totul sa arate normal. Fara huiduieli si fara gesturi disperate ale cuplului dictatorial. În realitate a fost un dialog haotic, din balcon catre nimeni: O voce si Elena Ceausescu: Hai in sediu!

Nicolae Ceausescu: Ce e? Nu, ma. Ho! Alo! Alo! Alo!

Elena Ceausescu: Liniste! Liniste! 

Nicolae Ceausescu: A-lo! A-looo!

Elena Ceausescu: Liniste! Liniste!

Nicolae Ceausescu: Stai putin. Alo!

Elena Ceausescu: Alo!

Nicolae Ceausescu:Alo! Tovarasi! Alo! Asezati-va linistiti. Tovarasi!

Elena Ceausescu: Stati linistiti!

Nicolae Ceausescu: Tovarasi!

Elena Ceausescu: Alo!

Nicolae Ceausescu: Tovarasi, asezati-va linistiti! Alo!

Doresc sa va informez pe dumneavoastra de o importanta hotarare adoptata, in aceasta zi, de Comitetul Politic Executiv, privind nivelul de trai al oamenilor muncii. Am hotarat, in aceasta dimineata, ca incepand de la 1 ianuarie sa majoram, in cursul anului viitor, retributia minima de la 2.000 de lei la 2.200 de lei.

Ultimul discurs al lui Nicolae Ceausescu incerca o ultima sansa de a-si intra in atributii. Invocarea termenului popor  in cuvantarea sa constituie o strategie verbala susceptibila de a arunca o lumina pozitiva asupra principiilor, optiunilor si valorilor politice. Dar nici promisiunile, nici meritele patriei nu au impiedicat prabusirea regimului comunist si sanctionarea sotilor Ceausescu. Denaturarea lucrurilor luase sfarsit, iar presa incepuse sa   respire  un nou aer - acela al libertatii de exprimare.

Concluzii

În trecutul oricarei natiuni, oricarei tari, exista perioade, mai lungi sau mai scurte, rememorate cu satisfactie de catre descendenti. Sunt perioade de prosperitate a vietii culturale, economice, a societatii in ansamblul ei. Acestea isi consuma, incet, caracterul pur istoric si dobandesc o aura de legenda, de mit. Iar conducatorii acelor vremuri ocupa un loc in panteonul natiunii respective. În acest mod, epocile acestea se transforma in modele pentru urmasi, puncte de referinta si termeni de comparatie pentru viitor. Este exemplul vechii Elade pentru grecii de azi, al Renasterii, pentru italieni, al Reconquistei spaniole, al Razboiului de Independenta, pentru americani, al Frantei lui Napoleon, al Romaniei interbelice, pentru compatriotii nostri. Timpuri apuse, dar actuale inca in mintea contemporanilor, carora prezentul li se pare, probabil, prin analogie, mai sarac

Tot atat de real este insa si faptul ca exista si reversul medaliei. Parca urmand parabola biblica, aceste etape de inflorire si realizari pe mai toate planurile au alternat cu ani negri, vremuri de cumpana si la care cei de acum nu se pot gandi fara sa tresalte. Aceasta in cazul in care opteaza sa nu se mai gandeasca deloc la acele timpuri. Acestea sunt pete negre in istoria popoarelor si, deseori, in constiinta lor. Prelungind paralela, ne gandim la Grecia de sub conducerea macedoneana, apoi sub cea otomana si din timpul "dictaturii coloneilor", la Italia lui Mussollini, la Spania de sub mauri si, mai tarziu, din timpul lui Franco, la America Ku-Klux-Klan-ului si a Razboiului din Vietnam, la Franta dictaturii iacobine sau a maresalului Pétain.

Cea mai mare si mai neagra pata din istoria romanilor n-a fost "mileniul intunecat" al invaziilor barbare. Nu a fost reprezentata nici de cele cateva sute de ani de dezbinare, de lupte cu Imperiul Otoman. Nici macar alianta Romaniei cu Germania hitlerista in Al Doilea Razboi Mondial. Fara indoiala, rana cea mai profunda din memoria si constiinta romanilor au lasat-o cei 45 de ani de comunism.

Cineva nefamiliarizat cu fenomenul comunismului s-ar putea intreba cum pot 45 de ani - o perioada redusa la scara istoriei - sa darame din temelii o societate, o natiune intreaga, cand intregul trecut al acelei natiuni e incarcat, de astfel, de cutremure, oricum, de mai lunga durata. În primul rand, trebuie spus ca, intr-adevar, 45 de ani nu inseamna mai nimic la scara istoriei, dar la cea a individului, este enorm. Acesti ani inglobeaza, oarecum, o viata de om.

Aproape o jumatate de veac inseamna timp suficient ca un individ sa-si modifice complet mentalitatile, conceptiile, modul de a actiona si de a gandi - asta daca nu s-a nascut in mediul comunist, caz in care, intr-un fel, aceste mentalitati sunt prezente de la bun inceput. Sau, daca nu si le schimba, macar isi da seama de lucrurile care ii sunt permise si de cele care nu ii sunt permise si astfel gaseste o cale de a fi mai prevazator.

În al doilea rand, si aici e marea drama, in acesti 45 de ani, comunistii au fost prea putin preocupati de oameni, ca entitati fizice. Nu corpurile i-au interesat, ci sufletele. Cineva spunea undeva ca turcii, cand ne invadau, doreau doar bani, grane, femei si copii - e drept, uneori mai aveau si pretentii de natura spirituala, prin obligarea unor domnitori sa se converteasca la islamism. Comunistii insa au avut nevoie de suflete. Mai bine-zis, constiintele, pentru ca, in ideologia marxisto-leninisto-stalinista, notiunea de suflet era o vorba in vant.

Altfel spus, comunistii au incercat sa modifice profilul spiritual al oamenilor, sa le dirijeze gandirea spre nici ei nu si-au pus prea multe probleme spre ce, totul era sa gandeasca la fel ca ei. Sau mai-bine zis, sa nu gandeasca deloc. Gandeau conducatorii si pentru cei condusi. Marx spusese la un moment dat ca "omul este cel mai pretios capital". Leninism-stalinismul a falsificat aceasta idee - generoasa in sine - in asa fel incat omul este cel mai pretios capital doar in masura in care munceste (eventual, in stil stahanovist) si nu gandeste - sa ne amintim de rusinoasa scandare a minerilor din Piata Universitatii, "Noi muncim, nu gandim!", trista reminiscenta a comunismului. Pentru ca daca ar gandi liber, si-ar da seama de aceasta minciuna mare cat globul pamantesc, ce era comunismul - sau modul in care a fost materializata aceasta utopie. Cu alte cuvinte, privind mai adanc, dincolo de inchisori, lagare, deportari, torturi si batai, comunistii au incercat, de-a lungul intregii existente a acestui sistem, sa "sustina" o mare minciuna, iar principalul instrument de a face acest lucru a fost cenzura.

Am ales subiectul imaginarului comunist deoarece cred ca ceea ce defineste in cea mai mare masura un popor este cultura sa, modul sau de a gandi lucrurile, deprinderile sale cognitive. Or, tocmai aici a lovit cel mai profund comunismul, prin edificii subrede, prin mituri impuse cu forta. Aici a lucrat la psihic, modificand tot ce se putea modifica. Cand unui om ii este luata libertatea fizica, tot ceea ce ii mai ramane este libertatea gandirii. Dar comunistii nu au fost multumiti doar de incarcerarea fizica. Erau constienti si ei ca gandul zboara. De aceea, l-au prins si l-au inchis intr-o colivie, ingaduindu-i sa cante doar trilurile pe care le credeau ei de cuviinta.

Tudor Arghezi a fost inchis din considerente politice la Vacaresti, in 1919, si din aceasta experienta au iesit "Florile de mucigai". Pe cand detinutii in faza de reeducare de la Pitesti despre ce ar fi putut sa scrie? Despre cum li s-a inserat in minte faptul ca sunt niste declasati, niste paria ai societatii? Despre cum si-au chinuit proprii frati, cei mai buni prieteni, despre cum si-au renegat mamele, tatii, familiile, despre cum s-au dezis de Dumnezeu si au fost siliti sa faca lucruri pe care o minte normala nu le-ar putea concepe? Cum sa scrie despre asa ceva cand, prin torturi fizice si psihice, umilinte greu de imaginat care le-au distrus complet personalitatile, au devenit ei insisi, din victime, calai? Au preferat dupa aceea nici sa nu-si mai aduca aminte.

Ceea ce a facut puterea comunista a fost, in fapt, o "reeducare" care a dat "roade" bogate. La sfarsitul ei, in 1989, si-a putut trece in palmares destule spirite anchilozate, iar altele, complet deturnate.

Am abordat acest subiect intrucat, dincolo de elementele de exterior - situatia economica precara, aspectul jalnic din punct de vedere arhitectural al multor orase si sate, pozitia Romaniei pe harta lumii etc. - cea mai grea mostenire a marxism-leninism-stalinismului cu adaugiri ceausiste este modificarea in foarte rau a modului de a gandi al romanilor.

Ceea ce a facut propaganda comunista in 45 de ani din mentalitatile romanilor va fi extrem de greu de reparat, lucru ce se observa in viata de zi cu zi. Fara a avea exigenta de a reprezenta vreo instanta moralizatoare, am incercat sa realizez o analiza a modului in care romanii au uitat de statutul de normalitate, pierdut in noaptea neagra a comunismului.

În Romania, esecul comunismului a fost cel mai socant, dezastrul economic cel mai adanc

si conditiile de trai cele mai inumane. Natura instabila a procesului luarii deciziilor, gustul pentru

proiecte economice grandioase si adularea deliranta a conducatorului si a ideilor lui irationale au

sfarsit prin a impinge tara la dezastru si au nascut o societate monstruoasa, in care supunerea si

frica au luat locul demnitatii, iar minciuna pe cel al adevarului. Supunerea, lipsurile si oprimarea

s-au adunat, fara ca un final, oricare ar fi fost el, sa fie intrezarit.

Miturile comunismului romanesc, intocmai ca si miturile generale ale comunismului sunt, majoritatea, marcate direct de teoriile pozitiviste-stiintifice, al caror punct culminant a fost atins in secolele XVIII si XIX si care erau fundamentate pe ratiune, stiinta, determinism, mecanism istoric sau progres. Majoritatea miturilor comuniste romanesti care umplu vocabularul si imaginarul comunist au fost preluate, ca facand parte si din mitologia comunista ruseasca: omul nou, revolutia, critica - pe coordonate diferite, dar convergenta teleologic, antiintelectualismul, anticapitalismul, caracterul colectivist sau ostilitatea vehementa la adresa liberalismului si a democratiei.

Teoria marxista clasica, asa cum a fost ea receptata de Partidul Comunist Roman, nu a avut o valoare sociala semnificativa; daca in prima perioada a comunismului romanesc, cel putin elita politica era convinsa, in mare masura, de justetea argumentativa a marxismului sau a marxism-leninismului, in "epoca" Ceausescu, supraevaluarea comunismului si a profilaxiei economico-sociale pe care acesta o anunta deja de decenii scade vertiginos, atat elita, cat si societatea resimtind acut falimentul proiectului comunist. Are loc o indepartare progresiva a societatii de atmosfera politica, care va canaliza societatea in final catre Revolutia din 1989. În tentativa de a-si recastiga legitimitatea, PCR va apela la retorici nationaliste si la contrafacerea istoriei. Se observa, ca manipularea sentimentelor sociale prin intermediul istoriei falsificate in laboratoarele comuniste a prejudicat enorm si inca mai afecteaza mentalul romanesc. În plus, nationalizarea comunismului, desi a parut o conciliere naturala a noului regim cu trecutul istoric, a constituit in principal hiperbolizarea importantei unor figuri din trecut pentru a compensa orgoliile ranite si insuccesele unui prezent vrednic de mila si deprimant.

Imensa manipulare provenita din comunism, aplicata sistematic mentalului colectiv romanesc, a condus la o degenerare a autenticelor raporturi intre societate si sfera politica; astfel, o parte importanta a societatii romane contemporane inca valorizeaza stabilitatea cu pretul autoritarismului politic, in detrimentul libertatii si a riscurilor economico-sociale inerente acesteia. Nostalgia comunismului este, pentru multe categorii sociale, indiscutabila, iar atata timp cat democratia (care are nevoie de timp si rabdare pentru a deveni cu adevarat functionala) va continua sa fie privita circumspect, ca depozitara a coruptiei, lasitatii sau minciunii, Romania va avea o relatie defectuoasa atat cu trecutul, cat si cu prezentul sau, deoarece "democratia nu este reflectarea unei ordini divine sau cosmice". Nu poseda nici un adevar transcendent in exercitiul sau; adevarul sau fundamental este ca nu are un adevar tocmai pentru a permite diferitelor adevaruri politice sa se exprime, sa se confrunte, sa se infrunte respectandu-se, adica pastrand regula democratica."[84]

Drept urmare, societatea comunista nu a "supravietuit" decat prin intermediul miturilor, al caror ecou se mai resimte si astazi foarte bine. Constructia sa nu a fost decat o incercare de restabilire a unei armonii universale, dar rezultatul mult asteptat s-a soldat doar cu un esec. Un esec menit sa se faca auzit multe generatii de acum incolo. Caci, in fond, inca nu am reusit sa iesim totalmente de sub aripa comunismului. Trecutul ne urmareste si nu avem de unde sa stim cand va inceta aceasta cursa.

BIBLIOGRAFIE

A.Bibliografie de specialitate

1.Boia, Lucian, Istorie si mit in constiinta romaneasca, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000

2.Boia, Lucian, Mitologia stiintifica a comunismului, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999

3.Boia, Lucian, Miturile comunismului romanesc, Editura Nemira, Bucuresti, 1998

Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000

Caillois, Roger, Abordari ale imaginarului, Editura Nemira, Bucuresti, 2001

Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers, Bucuresti, 1977

7.Girardet, Raoul, Mituri si mitologii politice, Editura Institutul European, Iasi, 1997, traducere de Daniel Dimitriu

8.Goian, I., Tanasescu, G., Diaconescu C., Pavalan, L., Individ, libertate, mituri politice, Editura Institutului de Teorie Sociala, Bucuresti, 1997

9.Tiu, I., Giurescu, D. C., Stefanescu, Al., Romania si comunismul. O istorie ilustrata, Editura Corint, Bucuresti, 2010

10.Wunenburger, Jean-Jacques, Viata imaginilor, Editura Cartimpex, Cluj, 1998

11.Wunenburger, Jean-Jacques, Filozofia imaginii, Editura Polirom, Iasi, 2004

B.Bibliografie generala

1.Andreescu, G., Berindei M., Ultimul deceniu comunist. Scrisori catre Radio Europa Libera, Vol. I, Editura Polirom, Iasi, 2010

2.Armean, Cornel, De ce a fost ucis ?,Editura Alfabetul, Deva, 1993

3.Balandier, Georges, Antropologie politica, Editura Amarcord - Timisoara si Open Society Institute, Budapesta, 1998, traducere de Doina Lica

Besancon, Alain, Nenorocirea secolului, despre comunism, nazism si unicitatea soah - ului", Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

5.Boia, Lucian, Jocul cu trecutul: Istoria intre adevar si fictiune, Bucuresti, Editura Humanitas, 2008, Editia a III-a

6.Budeanca, Cosmin, Experiente carcerale in Romania comunista, Editura Polirom, Iasi, 2010

7.Cassirer, Ernst, Mitul statului, Editura Institutul European, Iasi, 2001, traducere din limba engleza de Mihaela Sadovschi

8..Ceausescu, Nicolae, Romania pe drumul desavarsirii constructiei socialiste, vol.I, Editura Politica, Bucuresti, 1968

9.Cesareanu, Ruxandra, Comunism si represiune in Romania - Istoria tematica a unui fratricid national, Editura Polirom, Iasi, 2006

10.Chelcea, Liviu, Romania Profunda in comunism, Editura Nemira, Bucuresti, 2000

11.Cioroianu, Adrian, Pe umerii lui Marx - o introducere in istoria comunismului romanesc, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2005

12.Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, Istoria comunismului din Romania, Editura Humanitas, Bucuresti, 2009

13.Dascalu, Dan Ioan, Personalitatea totalitara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2002

1Durkheim, Emile, Formele elementare ale vietii religioase, Editura Polirom, Iasi, 1995, traducere de Magda Jeanrenaud si Silviu Lupescu

15.Ficeac, Bogdan, Cenzura comunista si formarea omului nou, Editura Nemira, Bucuresti, 1999

16.Florea, Ion, Mistica politica si paradoxurile democratiei, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 1996

17.Foucault, Michel, Ordinea discursului, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999

18.Françoise, Thom, Limba de lemn, Editura Humanitas, Bucuresti, 2005

19.Frigioiu, Nicolae, Imaginea publica a liderilor si institutiilor politice, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2004

20.Holmes, Leslie, Postcomunismul, Editura Institutului European, Iasi, 2004

21.Jaspers, Karl, Texte politice, Editura Politica, Bucuresti, 1986

22.Lacusta, Ioan, Cenzura vegheaza, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007

23.Lenin, Vladimir I., Materialism si empiriocriticism, Editura Partidului Muncitoresc Roman, 1948

2Liiceanu, Gabriel, Apel catre lichele, Editura Humanitas, Bucuresti, 2005

25.Machiavelli, Niccolo, Principele, Editura Humanitas, Bucuresti, 2006

26.Marx, Karl si Friedrich, Engels, Manifestul Partidului Comunist, Editura Nemira, Bucuresti, 2006

27.Magureanu, Virgil, De la regimul comunist la regimul Iliescu, Editura Rao, Bucuresti, 2008

28.Morin, Edgar, Gandind Europa, Editura Trei, Bucuresti, 2001 traducere de Margareta Bratcu,

29.Neculau, Adrian, Manual de psihologie sociala, Editura Polirom, Iasi, 2004

30.Pacepa, Ion Mihai, Orizonturi rosii, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2010

31.Pasaila, Vasile, Presa in istoria moderna a romanilor, Editura Fundatiei Pro, Bucuresti, 2004

32.Popper, Karl P., Societatea deschisa si dusmanii ei. Epoca marilor profeti: Hegel si Marx, Editura Humanitas, Bucuresti, 2005

33.Radulescu- Zoner, Serban, Scrieri politice 1990-2006, Editura Cavallioti, Bucuresti, 2006

3Raymond, Aron, Lupta de clasa - noi prelegeri despre societatile industriale, Editura Polirom, Iasi, 1999

35.Roller, Mihai, Istoria R.P.R., Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1956

36.Sartori, Giovanni, Teoria democratiei reinterpretate, Editura Polirom, Iasi, 1999

37.Stanescu, Mircea, Reeducarea in Romania comunista (1945 - 1952), Editura Polirom, Iasi, 2001

38.Tanase, Stelian, Anatomia mistificarii, 1944-1989, Editura Humanitas, Bucuresti, 2009

39.Todorov, Tzvetan, Romania comunista - propaganda si cenzura, Editura Tritonic, Bucuresti, 2006

40.Zinoviev, Alexandr, Homo sovieticus, Editura Dacia, Cluj, 1998

C.Periodice

1.Scanteia, colectia ianuarie - aprilie, Anul LIV, Nr. 13178 - 13257, 1985

2.Scanteia, colectia ianuarie- aprilie, Anul LV, Nr. 13450 - 13570, 1986

3.Scanteia, colectia februarie - octombrie, Anul LVI, Nr. 13850 - 13425, 1987

Scanteia, colectia februarie- martie, Anul LVII, Nr. 14144 -14180, 1988

5..Scanteia, colectia ianuarie- aprilie, Anul LVIII, Nr. 14370 - 14677,1989

6.Scanteia tineretului, colectia septembrie- noiembrie, Anul XLV, Nr.12494 - 12598, 1989

7.Politix. Travaux de science politique, Nr. 18, 1992

D.Sitografie

1.www.tvr.ro

2.www.ziare.com