Semnale amestecate in privinta viitorului Georgiei in NATO

Semnale amestecate in privinta viitorului Georgiei in NATO

Evenimente:

Vizita Secretarului General NATO, Anders Fogh Rasmussen, in Georgia la inceputul lunii octombrie a fost perceputa drept o directa sustinere a tarii-gazda in perspectiva unei viitoare integrari nord-atlantice. Simultan cu vizita acestuia, televiziunea nationala gerogiana a anuntat decesul a patru soldati georgieni in teatrul de razboi din Afghanistan, in provincia Helmand.

Georgia s-a dovedit a fi tara cu cele mai serioase angajamente ca numar de soldati pe cap de locuitor din intreaga coalitie prezenta atat in Afganistan cat si, anterior, in Irak. Prin urmare soldatii georgieni s-au dovedit in timp printre cei mai loiali si prezenti combatanti aliati ai organizatiei nord-atlantice.

Prima vizita a secretarului-general a avut loc la sediul centrului de informare si relatii Georgia-NATO din Tblisi, apoi la Ministerul Apararii, unde a avut loc intrevederea cu ministrul de resort. Apoi in agenda s-a aflat intalnirea cu vicepremierul si ministrul de stat pentru integrare europeana si euroatlantica, Ghiorghi Baramidze, cu ambasadorul georgian la NATO, Gega Mgalobslishvili, cu ministrul de externe, Giga Bokeria, primirea de catre presedintele tarii, Mihail Saakasvili, urmata de conferinta de presa a celor doi oficiali.

In discursul tinut de secretatul-general Rasmussen la primirea sa de catre presedintele Saakasvili, acesta a sustinut pozitia de respectare a legalitatii armistitiului cu Rusia (august 2008), pozitia NATO de sustinere a integritatii teritoriului national al Georgiei, in spiritul principiilor dreptului international - a carei aplicare se releva cel mai pragmatic printr-o viitoare aderare a Georgiei la NATO, aflata in perspectiva din concluziile Summitului NATO de la Bucuresti (2008).

Totodata, Rasmussen a balansat o retorica unilaterala, afirmand deschiderea aliantei fata de un dialog continuu si prolific cu Moscova pentru medierea litigiilor cu Georgia si prevenirea de viitoare agresiuni. Aceasta mediere urmareste, in cel mai bun scenariu, un viitor parteneriat strategic cu Federatia Rusa in regiune, in dorinta de aparare a securitatii nationale a Georgiei.

Secretarul-general Rasmussen a reafirmat necesitatea respectarii dreptului international si astfel principiul suveranitatii tarii-gazda indica stationarea ilegala in regiune a trupelor rusesti in Georgia si stabilirea unui viitor calendar de retragere a acestor contingente militare. Implicatiile celor afirmate de Rasmussen vin in sensul prevederilor tratatului Fortelor Conventionale in Europa (CFE) al OSCE, denuntat unilateral in 2007 de Moscova, acord ce statua echilibrul intre statele occidentale, pe de-o parte si Federatia Rusa pe de alta parte, si care aduce atingere multor programe militare rusesti din fostul spatiu sovietic (Abhazia, Osetia, Transnistria).

Prevederile Tratului aduceau Rusia pe un teren comun cu NATO si SUA, permitand un control reciproc in ceea ce priveste respectarea regimului armamentului conventional si utilizarea acestuia numai in situatii foarte clar prezentate, delimitate si legiferate. La momentul actual, subliniaza Rasmussen, este importanta obtinerea consensului din partea Rusiei in stabilirea unui calendar de retragere a trupelor de pe teritoriul national al Georgiei.

Din punct de vedere tehnic, discutiile cu ministrul Apararii si cel de Externe s-au axat pe necesitatea vitala de reformare, modernizare a echipamentelor conventionale ale armatei georgiene care nu intruneste standardele logistice si tehnice ale NATO. In prezent, NATO a dezvoltat baze de antrenament pentru fortele de aparare georgiene care servesc in principal drept resurse umane pentru contingentele militare din Afghanistan si Irak.

Rasmussen a recomandat grija, diplomatie si deschidere in dialogul cu Federatia Rusa si a relevat starea actuala a armatei georgiene si nevoia acesteia de reforma din interior, prin evitarea oricaror ostilitati cu trupele rusesti, care ar putea fi utilizate drept tinte politice pentru Moscova in argumentarea mentinerii prezentei militare in zona.

Secretarul General al NATO a laudat astfel eforturile vizibile pe care le-a facut Georgia in vederea atingerii criteriilor de aderare NATO, dar si prezenta militara georgiana in teatrele de razboi existente si valoarea geostrategica a Georgiei in contextul unei Europe economice si militare tot mai extinse, prezentand intentia NATO si SUA de securizare a intregii zone a Caucazului de Sud, inclusiv cu referire la Azerbaidjan. Aceste aprecieri vin in ajunul semnarii Capitolului de Parteneriat Strategic SUA-Georgia (6 octombrie) intre secretarul de stat american Hillary Clinton si primul-ministru georgian Nika Gilauri.

Presedintele Saakasvili si-a exprimat consecvent sprijinul fata de politicile NATO, dorinta de aderare a Georgiei la aceasta inalta organizatie militara cu scop defensiv si disponibilitatea guvernului sau la dialogul cu Rusia in vederea crearii unui climat de pace si stabilitate in zona Caucazului de Sud.

Astfel, Secretarul-general NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat la Tbilisi ca Georgia se va alatura, in cele din urma, Aliantei Nord-Atlantice. 'Acordam o atentie importanta cooperarii dintre Georgia si NATO si vom discuta despre modul in care aceasta relatie poate fi consolidata. Decizia luata la summitul NATO de la Bucuresti din 2008 ramane valabila - Georgia va deveni membru NATO', a declarat Rasmussen in discursul tinut in fata Parlamentului georgian cu prilejul vizitei sale.

Anuntul vizitei celui mai inalt reprezentant NATO a fost primit cu interes si speranta: "Vizita secretarului general al NATO este foarte importanta pentru Georgia si este o dovada de sustinere a integritatii teritoriale si suveranitatii tarii noastre", a declarat vicepremierul georgian Georghi Baradmize. "Secretarul general si Alianta sustin procesul aderarii Georgiei la Alianta, aceasta problema si alte aspecte privind colaborarea dintre Georgia si Alianta urmand sa fie discutate la intalnirile pe care Anders Fogh Rasmussen le va avea la Tbilisi", a adaugat vicepremierul.

Ziarul rus Nezavisimaia Gazeta a comentat, imediat dupa vizita lui Rasmussen, ca prezenta Secretarului General al NATO intr-o tara care nu este membra a NATO are, in primul rand, o rezonanta politica si depaseste cadrul obiectivelor anuntate oficial, mai ales in contextul politicii pe care SUA o promoveaza fata de Georgia si al situatiei generale din Caucazul de Sud.

Anders Fogh Rasmussen a explicat ca Rusia are obiectii in privinta planurilor SUA de a plasa baze militare in Bulgaria si Romania, in vreme ce SUA cred ca tratatul CFE ar trebui sa previna ca Rusia sa-si poata stationa trupe in Georgia si Republica Moldova. Secretarul General NATO a recunoscut dezacordurile fundamentale dintre statele NATO si Rusia, dar s-a declarat, totusi, incurajat de convorbirile de pana acum privind o relansare a Tratatului CFE.

Precum Anders Fogh Rasmussen, secretarul de Stat Hillary Clinton crede ca NATO si Rusia trebuie sa lucreze impreuna pentru a dezvolta modele pentru o arhitectura comuna de aparare antiracheta. Secretarul General NATO, Rasmussen, a mai aratat ca parteneriatul strategic cu Rusia va rezulta intr-o mai mare cooperare in razboiul din Afghanistan, exprimandu-si convingerea stabilirii unui contact eficient cu Federatia Rusa care, impreuna cu SUA si NATO, pot asigura pacea si stabilitatea in regiune.

Semnificatii:

Anunturile defensive, voalate, in total acord cu dezideratele georgiene, exprimate de Anders Fogh Rasmussen, au fost dublate de invitarea Rusiei de participare la Summitul NATO de la Lisabona (20 noiembrie 2010). Reuniunea informala, care a reunit la New York ministrii de externe aliati cu cel rus, va avea loc intr-un moment in care cei 28 membrii NATO asteapta un raspuns din partea Moscovei la invitatia de a participa la summit-ul NATO.

Observatorii spun ca pana la anuntul de marti al ambasadorului american la NATO, Ivo Daalder, nu a fost, totusi, clar daca cei 28 il vor invita la Lisabona si pe presedintele rus Dmitri Medvedev. Purtatorul de cuvant al Aliantei Nord Atlantice, James Appathurai, a prezentat punctele prioritare de discutie si temele mari predilecte din agenda convorbirilor de la New York, intre care sistemul de aparare antiracheta ca si controlul armelor conventionale in Europa, domenii in legatura cu care, Secretarul General NATO, Anders Fogh Rasmussen, insista saptamana trecuta ca ar fi nevoie de o colaborare mai stransa cu Rusia.

Pentru Georgia, vizita secretarului-general NATO reprezinta o vie garantie de securitate, protectie si incurajare a sistemului de aparare georgian sa se concentreze pe modernizare, reformare structurala a armatei, sub promisiunea facuta la cel mai inalt nivel ca Georgia va face parte din marea organizatie de aparare a lumii civilizate, NATO.

Totusi, este de remarcat - si acest lucru nu a scapat atentiei generale - ca pentru a atinge dezideratul de a ajunge in NATO, Georgia are nevoie de reforme ale capabilitatilor militarte ce presupun transfer de tehnologie, know how si armamente, or Georgia se afla intr-un cvasi-embargou privind vanzarile de arme, instituit la cererea Rusiei de catre tarile furnizoare intre care Israel, presat de iminenta unor vanzari a unor categorii de arme in statele Orientului Mijlociu, dar si SUA, care se abtine in a da vreun raspuns la cererile repetate ale Tbilisiului de furnizare a materialului militar necesar, cu exceptia celui pus la dispozitie in teatrele de razboi la care participa trupele georgiene.

Apoi resetarea relatiilor cu Rusia si aparitia unui numar mare de rezerve la tarile NATO care sustineau neconditionat Georgia - cazul cel mai evident fiind cel al Poloniei - state atrase de mirajul bunelor relatii cu Rusia, a schimbat echilibrul de forte si realismul viitoarelor relatii cu NATO, astfel ca aceasta perspectiva pare mai degraba teoretica si nu realista. Cu transferurile de armamente blocate, nici reforma pentru admiterea in Alianta nu face pasi importanti, iar referirile la posibile conditionari de solutionarea problemelor abhaza si sud-osetina drept preconditii incurca si mai mult acest drum.

Pe de alta parte si mesajele NATO si SUA par a fi mai degraba de domolire a temerilor, dar si a ambitiilor Georgiei, si mai putin de incurajare a acesteia in privinta unor formulari convenabile si angajamente luate la Lisabona de catre Alianta si Washington. Perspectiva admiterii se indeparteaza de actuala generatie de politicieni georgieni dar si juxtapunerea cu deschiderea NATO fata de Rusia face lucrurile mult mai greu de privit in cheie optimista pentru Georgia si dorinta sa de integrare euroatlantica.

Riscuri:

Riscul principal este cel al slabirii angajamentului Georgiei pentru optiunea euro-atlantica pe fondul unei reactii formale a NATO si SUA fata de Tbilisi si a privilegierii relatiilor cu Moscova. O asemenea situatie poate fi accentuata de tendinta Moscovei de a prelua controlul in zona, de jocuri politice interne in Georgia si de propaganda agresiva fata de Tbilisi si liderii de aici.

Mai grav, un asemenea comportament poate compromite Alianta in sine, care a privilegiat interesele sale din Afganistan in fata principiilor si valorilor pe care le apara, respectiv a angajamentelor privind apararea statelor membre, cu aspecte teritoriale, energetice sau cibernetice. O perspectiva nepotrivita a textelor declaratiei finale de la Summitul de la Lisabona sau a Conceptului Strategic al Aliantei poate impinge NATO spre irelevanta sau sa determine reactii de respingere a politicii Aliantei de cele mai angajate state.

O balanta nepotrivita a relatiilor cu Rusia si politicii de extindere risca sa transmita mesaje nepotrivite si la Moscvoa, incurajand asertivitatea si politica de preluare sub control a statelor post-sovietice si de presare in continuare asupra statelor Europei Centrale si de Est, lasate fara simbolul solid al consolidarii garantiilor de securitate si in mijlocul jocurilor si pertractarilor desenate sub simbolul resetarii relatiilor ruso-americane sau a politicilor de conciliere si angajare a Moscovei desenate in statele Europei Occidentale.

Astfel, din punct de vedere simbolic, Cazul Georgiei si modul in care va fi solutionat s-a transformat intr-un caz simbolic, un caz fanion indicator al situatiei relatiilor cu Rusia dar si a soliditatii angajamentelor structurilor europene si euroatlantice in dimensiunea solidaritatii in apararea comuna si dimensiunile de securitate. Pasii gresiti ce ar putea interveni in viitorul apropiat pot duce la iesirea de pe scena actuala a institutiilor fanion ale Occidentului, dar si a actorilor majori ce au reprezentat garantii, pana de curand, ai soliditatii angajamentelor in regiunea Europei Centrale si de Rasarit, in noile democratii si Caucaz.