Sistemele electorale - Definitii si Importanta sistemelor electorale

Sistemele electorale

S.N.S.P.A. Facultatea de Stiinte Politice

Rezumat.

Referatul isi propune enuntarea, explicarea si analizarea sistemelor electorale corespunzatoare regimurilor democratice. Sistemele electorale constau in: formula electorala, magnitudinea circumscriptiei, pragul electoral, numarul total de membri ce urmeaza a fi alesi, influenta alegerilor prezidentiale asupra celor legislative, distributia inechitabila si legaturile electorale dintre partide. [1]Alegerile libere si periodice, in conditiile manifestarii pluralismului politic si al competitiei dintre partide si candidati, reprezinta elementul definitoriu al sistemelui democratic modern. Acestea constituie principala deosebire fata de regimurile totalitariste, autoritariste sau dictatoriale. In plus, in functie de sistemul electoral ales de fiecare stat sunt favorizate si politicile conduse de catre partidele politice.

Cuvinte-cheie: sistemul electoral, sistemul de scrutin, bipartidismul, multipartidismul, sistemul majoritar, sistemul proportionalitatii reprezentativ, sistemul electoral mix, absenteismul electoral.

Definitii - Sistemele electorale

Sistemul electoral reprezinta un ansamblu de norme si relatii sociale prin care se aleg organele colegiale si individuale ale statului, prin vot, de catre cetateni. In cadrul sistemului electoral sunt integrate relatii politice, juridice si, mai ales, politico-juridice, acestea formand relatiile sociale. Dreptul electoral este institutia care care decide normele prin care sunt reglementate relatiile de selectie a organelor statului si se refera atat la putere, cat si la drepturile cetatenilor. Acesta se refera, de asemenea, la drepturile electorale ale cetatenilor, aratand ca sfera lor este mai cuprinzatoare decat cea care rezulta din Constitutie. Pe langa drepturile fundamentale, de a alege si de a fi ales, mai exista si drepturi prevazute de Legea electorala cum ar fi dreptul cetatenilor de a verifica inscrierea in listele electorale, de a face intampinari impotriva omisiunilor si a oricaror erori, dreptul de a contesta candidatii, etc.[3] Sistemul electoral a devenit, de-a lungul timpului, o componenta a vietii politice si constitutionale din fiecare stat. In acest fel, se pot realiza conditiile constituirii si functionarii puterii, dar si a comunicarii dintre conducatori si condusi, in interiorul regimurilor democratice. Alegerile libere sunt caracteristica principala a regimurilor democratice moderne si presupun reguli si proceduri, codificate in pachete de reglementari legislative si procedurale.

Procedura electorala poate cuprinde urmatoarele aspecte:

• - determinarea circumscriptiilor electorale (procedura premergatoare alegerii);

alcatuirea unor liste de alegatori;

propunerea candidatilor ;

stabilirea birourilor electorale etc. ;

• - procedura care presupune alegerile propriu-zise ;
  - numararea voturilor ;
  - repartizarea mandatelor in functie de voturile exprimate pentru fiecare partid politic;
  - validarea mandatelor electorale;

- constituirea finala a organelor statului;

• - rezolvarea contestatiilor si a litigiilor ce pot aparea pe parcursul alegerilor electorale.

Dupa cum sustine G. Fulga, sistemele electorale definesc conditiile in care le este permis accesul la vot cetatenilor, cum isi pot exercita dreptul propriu-zis la vot, cum sunt alesi candidatii si felul in care sunt distribuite mandatele electorale.[5]

Importanta sistemelor electorale

Sistemele electorale determina atat configuratia sistemelor de partide, cat si distributia de putere, in randurile demnitarilor, alesi de catre cetateni sau indirect, in cadrul regimurilor democratice. Un factor major de influenta a desfasurarii activitatii partidelor politice il reprezinta sistemul de scrutin. In functie de legile care constituie sistemul de scrutin, este stabilit si modul de distributie a mandatelor intre candidati si partide.

Ca rezultat, sistemele electorale si de scrutin influenteaza concentrarea sau reducerea numarului de partide, caz in care se formeaza sistemele majoritare, sau fragmentarea spectrului politic in partide multiple, in cazul sistemelor proportionale. Astfel, sistemele electorale reprezinta un factor major de decizie in distribuirea puterii politice. Majoritatile guvernante pot influenta si felul in care este constituita si functioneaza opozitia, fie ea concentrata sau dispersata. Mai exact, sistemele electorale au o mare capacitate de influenta asupra sistemelor politice. 

Sistemul majoritar

In situatia unui sistem electoral majoritar, candidatii care au obtinut de la inceput cel mai mare numar de voturi exprimate sunt proclamati alesi. Pe de o parte, acesta corespunde functiilor pe care le au alegerile de a forma organele stautului si de a le legitima, insa, pe de alta parte, nu reflecta cu exactitate starea curenta a curentelor politice si nici vointa tuturor alegatorilor.

In cadrul unui sistem majoritar, M. Duverger distinge intre sistemul majoritar cu un singur tur (pluralitar)- Legea lui Duverger, care favorizeaza sistemele bipartidiste, si sistemul majoritatii simple cu doua tururi de scrutin impreuna cu sistemele proportionale, care favorizeaza multipartitismul - Ipoteza lui Duverger.[6]

Intr-un sistem majoritar uninominal, cu unu sau doua tururi, este ales in organele reprezentative (consilii locale, parlament) sau in functii eligibile candidatul care intruneste cel mai mare numar de voturi valide din partea alegatorilor intr-o circumscriptie bine delimitata. Acest sistem transeaza direct competitia politica dintre candidatii individuali in functie de numarul de voturi obtinute in circumscriptia electorala respectiva. De asemenea, acest sistem stimuleaza participarea politica a cetatenilor si combate absenteismul electoral. Insa, acest sistem diminueaza influenta partidelor si-i influenteaza pe candidatii cu o personalitate puternica, astfel incat cel ales nu este nevoit sa urmeze o anumita ideologie sau directive date de catre partid, ca in cazul scrutinului majoritar de lista sau in situatia unui scrutin proportional.[7] Cu toate acestea, sistemul majoritar favorizeaza bipartidismul. Partidele mari sunt avantajate, ele avand un electorat stabil, cu o traditie politica, iar partidele mici pot fi avantajate numai an circumscriptii mici, acolo unde pot reusi prin intermediul unor lideri locali bine cunoscuti de catre electorat. In aceste circumstante, electoratul se poate reorienta catre candidatii cu cele mai mari sanse de a fi alesi, intre care s-ar putea crea o competitie bipolara, divizandu-i pe alegatorii din circumscriptii. M. Duverger afirma ca tarile dualiste sunt majoritare iar tarile majoritare sunt dualiste, exceptiile explicandu-se prin intermediul unor cazuri particulare.

Sartori afirma ca biparitidismul se mentine numai daca cele doua partide castigatoare sunt consolidate la nivel national si daca impartirea voturilor este limitata intre diverse circumscriptii, iar partidele minoritatilor nu sunt concentrate numai in anumite circumscriptii.[9] Acest sistem detine si dezavantaje, cum ar fi generarea unor injustitii electorale, ce ar pune la indoialaa principiul reprezentarii. In cazul scrutinului cu un singur tur, este ales candidatul care a obtinut cele mai multe voturi, prin majoritate simpla, chiar daca ceilalti candidati au mai multe voturi impreuna decat castigatorul alegerilor. Partidul pe care il reprezinta acel castigator asi va mari scorul electoral, iar acest lucru inlatura reprezentarea celorlalte partide in parlament.

In scrutinul uninominal cu doua tururi, un candidat poate fi ales in primul tur daca obtine majoritatea simpla. In al doilea tur participa, de obicei, primii doi candidati care au obtinut cele mai multe voturi in primul tur de scrutin, fara a obtine o majoritate absoluta. In aceste conditii, voturile celorlalti se negociaza, realizandu-se compromisuri si alinate conjuncturale, pentru a orienta voturile spre unul dintre cei doi candidati aflati in competitie.

In sistemul majoritar cu scrutin de lista, cu unul sau doua tururi, alegatorii voteaza nu pentru un anumit candidat, ci pentru una din listele de candidati, liste propuse de catre partide sau coalitii electorale. In sistemul cu un singur tur se aplica regula majoritatii simple, pe cand in sistemul cu doua tururi, pricipiile se inverseaza: la primul tur se aplica regula majoritatii absolute, iar la al doilea tur, regula majoritatii simple, dupa ce au fost eliminati candidatii care au obtinut cele mai mici procente.

Sistemul reprezentarii proportionale

Sistemul reprezentarii proportionale urmareste distribuirea locurilor in organele de stat in functie de voturile exprimate in favoarea unui partid, sau grupari de partide, pe cat este de exact posibil. Pe langa scopul de a asigura o anumita justitie sociala prin reflectarea tuturor fortelor politice,a tuturor opiniilor in organele de stat alese, reprezentarea proportionala urmareste si folosirea deplina a voturilor exprimate.

Toate variantele de sisteme electorale proportionale pornesc de la urmatatorul principiu: mandatele parlamentare se impart candidatilor proportional cu voturile obtinute in alegeri, astfel inat exista un raport direct proportional intre mandatele parlamentare obtinute de fiecare partid politic in parte si voturile pe care electoratul le-a acordat acestor partide. In cadrul acestui sistem, partidele au o importanta mult mai mare decat in sistemul majoritar de lista cu doua tururi. Alegerile se desfasoara pe baza listelor de candidati, liste propuse de fiecare partid sau coalitie electorala in parte, astfel ca, prin aceasta modalitate de vot, se poate masura audienta pe care o are fiecare formatiune politica in randurile alegatorilor si se poate verifica gradul in care programele acestora sunt receptate si acceptate de catre electorat. Astfel, alegatorii nu voteaza candidati, ci liste intocmite de catre partide, individualizate pentru fiecare circumscriptie.

Acest sistem se desfasoara intr-un singur tur de scrutin, iar atribuirea mandatelor se face in urma rezultatelor sale, potrivit unor calcule de proportionalitate, eliminand astfel retragerea unor candidati, transferul de voturi sau aranjamentele conjuncturale dintre partide. Exista mai multe faze si proceduri de atribuire a mandatelor. Mai intai, trebuie calculat coeficientul electoral, la nivel national sau de circumscriptie, coeficient care exprima nmarul de voturi necesar obtinerii unui mandat. Acest coeficient este rezultatul impartirii numarului total de voturi valabil exprimate la nivel national la numarul total de circumscriptii, al impartirii numarului de voturi exprimate la numarul de mandate ce este atribuit circumscriptiei respective. In cazul independentilor, acestia trebuie sa obtina un numar de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral pentru a putea obtine un mandat. Urmeaza raportarea coeficientului electoral la numarul de voturi exprimate pentru fiecare lista, urmand ca fiecare lista sa primeasca atatea mandate de cate ori cuprinde coeficientul in acest numar. Prin aceasta operatie se atribuie numai o parte dintre mandate, ramanand atat mandate neatribuite, cat si voturi neutilizate ale partidelor in diferite circumscriptii. Atribuirea restului de mandate si utilizarea restului de voturi reprezinta etapa cea mai complicata si mai discutabila a sistemului. De obicei, voturile si mandatele ramase se redistribuie listelor de partide la nivelul circumscriptiilor, desi exista si procedura, mai putin utilizata, de a le distribui la nivel national. Cele mai cunoscute formule de repartizare a acestora sunt: sistemul celor mai mari resturi, metoda celor mai mari medii, sistemul coeficientului modificat (Handenbach-Bischof), sistemul d'Hondt.

Sisteme electorale mixte

Sistemele mixte reprezinta o combinatie a unor aspecte ale sistemului majoritar cu unele elemente ale reprezentarii proportionale, prin care se incearca o depasire a deficientelor cunoscute ale celor doua sisteme clasice. Sistemul cel mai cunoscut este cel al "buletinului dublu", an ciuda faptului ca unii teoreticieni sustin ca acesta este de fapt un sistem proportional de compensare, fiind considerat din greseala un sistem mixt.[10] Acest sistem a fost folosit cu succes in Germania si imbina doua modalitati de scrutin, intrucat alegatorul dispune de doua buletine de vot, pe care le foloseste concomitent pentru a desemna candidati in organele reprezentative. Cu primul buletin, el desemneaza, intr-o circumscriptie locala, un deputat din Parlament. Cu al doilea buletin, alegatorul isi exprima optiunea pentru o lista de candidati dintre cele avansate de partide, conform reprezentarii proportionale. Sistemul mixt este unul echilibrat, in circumstantele in care jumatate dintre deputati sunt alesi prin sistemul uninominal majoritar, la nivel de circumscriptie, iar cealalta jumatate, prin sistemul proportional aplicat la nivel de regiune, land, departament, etc. Daca numarul mandatelor obtinute intr-o circumscriptie prin scrutin majoritar sa fie mai mare ca rezultat prin aplicarea proportionale, diferenta respectiva nu se anuleaza, ci cu valoarea ei se suplimenteaza numarul deputatilor din Parlament. Alte sisteme sunt preponderent majoritare sau preponderent de reprezentare proportionala, in functie de numarul de locuri care sunt alocate prin cele doua modalitati de scrutin. Cele mai multe sisteme mixte imbina scrutinul uninominal cu unul sau doua tururi cu sistemul proportional de lista.

Concluzii

Orice sistem democratic modern, bazat pe principiul reprezentativitatii, pe separatia puterilor in stat si pe domnia legii, nu poate functiona fara pluralismul politic, pluripartidism si mai ales, fara mecanismele alegerilor libere si concurentiale. Alegerile fac diferenta intre cei care conduc si cei care vor fi condusi, confera sau retrag legitimitatea puterilor publice, reflecta tendintele politice, le recunosc si, nu in ultimul rand, asigura comunicarea dintre conducatori si condusi. Sistemele electorale au o influenta majora asupra modului in care se constituie reprezentanta nationala si asupra modului in care functioneaza practic institutiile democratice. Astfel, se poate observa ca scrutinurile de tip majoritar favorizeaza concentrarea partidelor si produc un sistem bipartidist, pe cand scrutinul de tip proportional favorizeaza multipartidismul, in diferite variante.

Bibliografie

FULGA, Gheorghe. 2004. Societati si sisteme politice contemporane: doctrine si realitati. Bucuresti: Editura Economica.

LIJPHART Arend. Modele ale democratiei. Forme de guvernare si functionare in treizeci si sase de tari, Iasi: Editura Polirom.

LIJPHART Arend. 2002. Democratia in societatile plurale. Traducere de Adriana Bargan. Iasi: Editura Polirom.

MARTIN, Pierre. 1999. Sistemele electorale si modurile de scrutin. Bucuresti: Editura Monitorul Oficial.

MURARU, Ion. 1998. Drept constitutional si institutii politice. Bucuresti: Editura Actami.

NASTASE GEORGESCU, Maria, Conf. Univ. Dr. 2005. Drept constitutional si institutii politice. Bucuresti: Editura Pamantul.

PASQUINO, Giangranco. 2002. Curs de stiinta politica. Iasi: Institutul European.

RIKER, William H. . Dec. 1982. Sistemul celor doua partide si Legea lui Duverger: Un eseu despre Istorie si Stiinte Politice, publicat in revista "The American Political Science Review". New York.

RIKER, William H. . Oct. 1976. Numarul partidelor politice. Reexaminarea Legii lui Duverger, publicat in revista "Comparatice Politics". New York.

SARTORI, Giovanni. 1999. Teoria democratiei reinterpretata. Iasi: Editura Polirom.