Sistemul social conflictual

Sistemul social conflictual

Stratificarea sociala are si o coordonata care genereaza conflictul, care accentuaza disensiunile dintre indivizi si grupurile care-i reprezinta. Raportul de forte poate privi relatia la nivel inividual, de grup sau in interactiune cu formele de putere. Asa cum precizeaza Pierre Bourdieu fiecare conditie de clasa este definita, simultan, de "proprietatile sale intrinseci si de proprietatile sale relationale care deriva din pozitia sa in sistemul de conditii de clasa, care este si un sistem al diferentelor, al pozitionarilor diferite [.]; identitatea sociala este definita si afirmata prin diferenta" (Pierre Bourdieu, apud Grusky, 1994, p. 408).

Libertarienii privesc societatea ca manifestare a intereselor proprii, prin relatii conflictuale si de competitie. Democratia este terenul in care individul dispune de toate resursele sale personale pentru a-si afirma posibilitatile si a-si afirma interesele. Rolul statului este de a mentine si consolida activitatile individuale si de a-si trasa politicile sociale astfel incat sa nu ingradeasca procesul de afirmare individuala.

Comunitarienii privesc relatiile sociale si ansamblul social prin nevoia de mentinere a unei comunitati. Individul este prins in tesatura sociala prin interactiunile sale inevitabile cu restul membrilor comunitatii. Statul dispune de politici sociale care sustin "o gama substantiala de obtiuni de viata, pot sa revendice drepturi colective" (Gilles Ferréol, si Guy Jucquois, 2005, p.452). Statul de drept ajunge sa inchida substanta sociala si foloseste politici interventioniste pentru protejarea membrilor comunitatii.

Pentru Pierre Bourdieu, elitele sunt formate prin reprezentantii vietii culturale si artistice, producatori de bunuri simbolice care le asigura legitimitatea in spatiul social, precum si sustinerea economica (prin atragerea profitului). "Pozitia ocupata de intelectuali si artisti in acest spatiu relativ autonom, tinde tot mai mult sa devina principiul luarilor de pozitie, si totodata, al transformarii in decursul timpului a acestor luari de pozitie, mai intai in ordinea esteticului, dar si in cea a politicii" (1986, p. 31)

Starea conflictuala la nivelul productiei bunurilor simbolice (intr-un cadru de relatii sociale) are loc prin angajarea in competitie a claselor dominante si a celor dominati, asa cum le numeste Bourdieu, a fractiunilor acestora. "Campul de productie culturala este prin excelenta terenul confruntarii intre fractiunile dominante ale clasei dominante, care duc lupta uneori personal si cel mai adesea prin intermediul producatorilor orientati spre apararea ideilor si satisfacerea gusturilor lor, si fractiunile dominate care sunt cu totul angajate in aceasta lupta."  (idem, p. 246)

E. O. Wright considera ca posesia de capital economic nu mai constituie singurul factor determinant pentru pozitionarea individului in structura de clase. Controlul asupra resurselor valorizate social (prin pozitionarea in aparatul birocratic sau managerial) respectiv posesia de expertiza constituie de asemenea factori-cheie pentru definirea interesului si localizarea intr-una din clasele cu interese antagonice.

Interese comune exista doar la nivel declarativ, al discursului clasei exploatatoare (falsele interese comune impiedica legitimarea actiunii "revolutionare"). Negocierea nu conduce la consens, ci la compromis (o bariera in calea actiunii in directia interesului de clasa). Impunerea unei ideologii care legimizeaza inegalitati sociale - un mijloc de mentinere a exploatarii (o bariera in calea constientizarii interesului de clasa).

Summer isi contureaza teoria societatii conflictuale pe ideea unei libertati de actiune absolute. Lupta dintre clasele sociale este necesara, chiar progresista deoarece acestea isi datoreaza "doar libertatea de a intra in conditii bune in competitie". (Raymond Boudon et al, 1997, p.258). Lupta este dusa pe arena-piata, in care marii capitalisti beneficiaza de libertatea de a produce.

Spencer porneste de la teoriile darwiniste si construieste ideea de societate competitiva. Lupta, prin conflict, mentine o forma de organizare sociala, mereu nevoita sa caute aparare. Teama da nastere unui control religios ce se transforma in putere politica. Aceasta teorie evolutionista creaza in final un model de piata, in care conflictul se manifesta latent (eventual doar intre individ si politicile practicate de stat). (ibidem)

Auguste Comte introduce notiunea de progres, care favorizeaza aparitia unei societati in care ordinea nu este impusa (din exterior sau interior), ci se instaureaza pe baza rationalitatii. (p. 260)