Strategiile de Securitate Energetica in Regiunea Extinsa a Marii Negre

Strategiile de Securitate Energetica in Regiunea Extinsa a Marii Negre

Evenimente

In perioada 7 - 9 octombrie, Centrul de Prevenire a Conflictelor si Early Warning (CPC-EW) a organizat, la Bucuresti, Conferinta Strategiile de Securitate Energetica in Regiunea Extinsa a Marii Negre. Conferinta a urmarit modul in care este abordata securitatea energetica, strategiile urmarite in domeniu si modul in care fiecare tara face fata unei crize energetice din patru puncte de vedere: incetarea furnizarilor, cresterea brusca a preturilor, cresterea pentru o perioada lunga de timp si scaderea investitiilor straine directe. De asemenea, rolul regiunii si al fiecarei tari in raport cu liderii regionali.

Conferinta a cuprins trei paneluri de discutii, urmata de o sesiune de dezbateri si un ultim panel de concluzii si recomandari. Fiecare panel a avut o tematica de discutie specifica pentru un grup de trei tari - tarile din Regiunea Marii Negre membre ale NATO, Turcia, Romania si Bulgaria, tarile Rasaritului European, Republica Moldova, Ucraina si Rusia si tarile Caucazului, Armenia, Azerbaidjan si Georgia.

Formatul a fost acela de a aduce un moderator cu experienta, un invitat cu o experinta relevanta in domeniul securitatii energetice si a tematicii abordate - Sergiu Medar, fost consilier pe securitate nationala, Vladimir Socor de la Jamestown Foundation si Friedbert Pflueger de la King's College Londra si CDU Germania. Alaturi au mai rostit discursuri cu caracter politic Mircea Geoana, Presedintele Senatului Romaniei si Titus Corlatean, Presedintele Comisiei de politica externa.

In cadrul formatului, fiecare tara a prezentat evaluarea Strategiilor de securitate energetica printr-un reprezentant - partener al CPCEW din fiecare tara in parte, el fiind dublat de un reprezentant al Romaniei care a evaluat situatia capacitatii de reactie la cele 4 tipuri de crize in fiecare tara in parte, vulnerabilitati, riscuri si amenintari, dar si un numar de recomandari pentru fiecare tara in parte. In fine, ultimul panel a fost dedicat discutiilor in privinta principalelor teme ramase in divergenta sau in controversa in expunerile celor prezenti.

Primul panel a facut referire la strategiile de securitate energetica ale statelor NATO de la Marea Neagra (Romania, Bulgaria si Turcia). Invitatul panel-ului a fost Sergiu Medar, fost consilier in domeniul securitatii nationale. Reprezentantii celor trei tari au fost: pentru Romania - Liviu Muresan, Eurisc, Camelia Vasile, Institutul de Studii si Proiectari Energetice si Monica Oproiu, CPC-EW; pentru Bulgaria - Marin Lessenski, European Policies Initiative of the Open Society Institute, Sofia si Narciz Balasoiu, CPC-EW, iar din partea Turciei - Burcu Gultekin-Punsmann, senior foreign policy researcher, Foreign Policy Studies Department si Cercetator in Politicile Economice la Fundation TEPAV, Ankara si Seila Abdisa CPC-EW.

Cel de-al doilea panel a vizat securitatea energetica in Estul Europei (Republica Moldova, Ucraina si Rusia). Invitatul a fost Vladimir Socor, Jamestown Foundation, SUA si Germania. Raportorii pentru Republica Moldova - Oazu Nantoi, Director de programe la IPP si Narciz Balasoiu, CPC-EW; pentru Ucraina - Oleksandr Sushko, Director al Centrului de Cooperare euro-atlantica Kiev si Bogdan Nedea, CPC-EW, iar pentru Rusia - Marina Luzhikova, presedinte si Serghei Tolstov de la Fundatia Regionala de cercetare Strategica si Adriana Sauliuc, CPC-EW.

Cel de-al treilea panel a vizat securitatea energetica din Caucaz - Georgia, Armenia si Azerbaidjan. Invitatul special a fost Friedbert Pfluger de la King's College Londra si membru al bordului CDU, Germania, recent director al Centrului European pentru Securitatea Resurselor Energetice Londra.

Din partea Georgiei a vorbit Tornike Sharashenidze, Seful Programului de Afaceri Internationale la Georgian Institute of Public Affairs si Bogdan Nedea CPC-EW, din partea Armeniei Stepan Grigoryan, Presedintele Board-ului Centrului Analitic pentru Globalizare si Cooperare Regionala (ACGRC) si Adriana Sauliuc, CPC-EW, iar raportul pe Azerbaidjan, realizat cu sprijinul dr. Sabit A. Bagirov, Directorul Centrului FAR pentru Cercetare Economica si Politica Baku, a fost prezentat de Seila Abdisa CPC-EW

Caucazul este o zona bogata in resurse, care asigura un coridor relativ sigur est-vest, intre Rusia si Iran, ba chiar si Turcia, prin drumul direct prin Marea Neagra catre Romania. Acest avantaj strategic este alterat de relatiile tensionate armeno-azere si posibilitatea reizbucnirii conflictului din Nagorno Karabah, a blocarii frontierelor dintre Armenia, Azerbaidjan si Turcia dar si de controlul cvasitotal al Rusiei asupra sectorului energetic al Armeniei si controlul de securitate al Moscovei la Erevan. Recentul razboi ruso-georgian si ocuparea Abhaziei si Osetiei de Sud de catre trupele ruse nu imbunatateste cu nimic situatia.

Temele abordate in cadrul panel-urilor de discutii au fost variate si consistente. In primul rand care este necesarul si potentialul energetic al fiecarei tari in parte. Cum face fiecare tara fata celor 4 tipuri de crize - intreruperea furnizarilor, cresterea preturilor (brusca sau de durata) sau scaderea investitiilor straine directe.

Primele concluzii ne arata ca statele din zona Marii Negre fac fata crizelor intr-un mod foarte inegal, au probleme serioase cu eficienta energetica iar potentialul energiilor regenerabile este neexplorat, necesarul de investitii in sectorul energetic in general fiind foarte mare.

In acelasi timp, in zona este nevoie de un cadru clar de reglementare si control al pietelor energetice. Alaturi de aceste probleme apar si lucruri noi legate de mediul inconjurator si atitudinea publicului in relatie cu energia.

Discutiile au continuat in legatura cu rolul principalilor actori regionali. Care este rolul Rusiei in zona, dar si pentru securitatea energetica a Europei. Este Rusia un partener de incredere, care are la fel de multa nevoie de Europa cat Europa are nevoie de resursele ei sau Rusia este un potential competitor/adversar strategic.

O alta linie complementara de teme a vizat politica Uniunii Europene fata de aceasta zona. Cand vom avea o adevarata politica energetica europeana? Se creaza o nou linie de fractura est - vest din punct de vedere al vulnerabilitatilor la adresa securitatii energetice? Care este rolul NATO din punct de vedere al securitatii energetice?

Semnificatii

Energia are o importanta vitala in viata noastra si este probabil unul din cei mai importanti actori ai cresterii economice. Pana in 1970, energia era ieftina si usor de obtinut fata de astazi. Dupa criza petrolului din 1973 aceasta situatie s-a schimbat treptat si cele mai multe tari au inceput sa faca fata problemelor energetice.

Securitatea energetica a devenit problema principala a politicii externe. Astazi nu mai sunt campuri petroliere care se descopera usor. Apele foarte adanci si geografiile neconventionale sunt noile frontiere pentru companiile petroliere. In acelasi timp costurile pentru trecerea pe alte resurse sunt foarte ridicate.

In ciuda unor probleme ca cresterea preturilor, constientizarea incalzirii globale si a schimbarii climatice, dependenta de combustibilii fosili limitati cantitativ va continua sa creasca, in timp ce cererea globala pentru energie urmeaza un trend crescator, iar dezvoltarile in noile tehnologii energetice sunt departe de un nivel de maturitate pentru a face fata cresterii cererilor.

Astfel ca sud-estul Europei si zona de sud a Marii Negre este o zona foarte importanta, deoarece este situata geografic in apropierea a peste doua treimi din resursele de petrol si gaze ale lumii, in special de acelea din Orientul Mijlociu si din Bazinul Marii Caspice. Aceasta zona de tranzit formeaza un pod natural de energie intre tarile sursa si pietele de consum (Uniunea Europeana este a doua piata modiala de gaz).

Dar pentru a actiona in aceasta zona trebuie sa ne definim foarte clar interesele. In anii 1990, Turcia si SUA au cooperat pentru a dezvolta un coridor energetic est-vest ce va transporta petrol si gaze naturale pentru pietele vestice fara a trece prin zonele controlate de Rusia sau Iran. Scopul era de a raspunde nevoii de energie in zona, de a dezvolta optiunile de export ale Asiei Centrale si de a contracara un posibil monopol al Rusiei pe transportul resurselor pe continent.

Dupa implicarea Statelor Unite in anii 1990, la sfarsitul anului 2008, Uniunea Europeana da un raspuns coerent din punct de vedere al politicilor energetice - Coridorul de Sud. Celebrul Nabucco este doar o parte din ceea ce presupune acest coridor, dar aici interese variate ale statelor europene incearca sa includa si alte proiecte de la Interconectarea Turcia - Grecia - Italia (ITGI) sau proiectul Azerbaidjan - Georgia - Romania Interconnection (AGRI), un proiect de lichefierea si delichefierea gazelor, care ar putea fi functional mai repede decat Nabucco. Memorandumul de transport al ga­ze­lor dintre Romania, Azerbaidjan, Georgia si Ungaria ofera nu o alter­na­tiva la Nabucco si la South Stream-ul de inspiratie rusa, ci o varianta complementara de transport, mai rapida si mai eficienta.

Trenduri de Evolutie

Se pune din ce in ce mai mult problema legaturii care exista intre protectia infrastructurii critice si securitatea energetica. Cine va asigura protectia importantului cordidor energetic est - vest, dintre tarile producatoare si consumatoare de resurse? In acest context, rolul pe care si-l poate asuma NATO in chestiunea securitatii energetice este foarte important.

In ce masura putem include securitatea energetica in articolul 5? Astazi, termenul de atac ca si de raspuns pe care il implica are un alt sens. NATO trebuie sa clarifice definitia atacului pentru a putea include in anumite conditii si un atac energetic. Urmatoarea problema fiind, fireste, care este raspunsul la un asemenea atac, care sunt masurile de descurajare?

Produsul strategic al secolului XXI este gazul, echivalentul petrolului din secolul XX. Dar acest produs are si multe neajunsuri, in primul rand nu este usor de transportat (asemeni petrolului), apoi este dependent de geografie si necesita investitii uriase in infrastructuri de conducte pentru destinatii fixe care necesita angajamente de lunga durata. Iar daca aceasta resursa este asigurata doar dintr-o singura sursa, atunci reprezinta o vulnerabilitate pentru securitatea energetica a unui stat si nu numai.

In ce masura gazul, atat de important astazi, poate fi inlocuit de o noua resursa, un nou combustibil. Poate fusiunea atomica sa fie aceasta? Relativ curand, fusiunea ar putea fi folosita in domeniul industrial.

Implicatii pentru Romania

Romania promoveaza securitatea la Marea Neagra, aceasta devenind o zona de interes atat pentru UE cat si pentru NATO. Romania a reusit sa impuna pe agenda Consiliului European si sa devina realitate Sinergia Marii Negre, un element de politica externa a Uniunii pentru regiunea de est. Ideea acestui proiect este de a gasi intrumentele de a fi intr-un sistem de cooperare girat de UE cu statele din Bazinul Marii Negre.

Securitatea energetica pentru statele regiunii si pentru intreg Sud-Estul Europei este afectata de doua lucruri: primul, securitatea furnizarii de energie este obtinuta prin strategii de diversificare a importurilor de petrol si gaze. Al doilea este utilizarea gepolitica a participatiei fiecarei tari in proiecte majore de infrastructura de petrol si gaze ce leaga actori regionali cheie. Proiectele majore de infrastructura pot opera ca si catalizatori pentru apropierea si reconcilierea politica si prin crearea de legaturi puternice pe baza unor interese comune.

Avand in vedere aceste lucruri, Romania promoveaza, alaturi de Turcia, Austria, Ungaria si Bulgaria, proiectul Nabucco. Dar acest proiect nu este lipsit de probleme, de la cine va furniza gazul sau finantele necesare proiectului, pana la cererile Turciei de a pastra 15% din cantitatea de gaz.

De aceea, Romania a demarat proiectul Azerbaidjan - Georgia - Romania Intercon­nec­tion (AGRI), un proiect de lichefierea si delichefierea gazelor, care ar putea fi functional mai repede decat Nabucco. Memorandumul de transport al ga­ze­lor dintre Romania, Azerbaidjan, Georgia si Ungaria ofera nu o alter­na­tiva la Nabucco, care ramane principalul proiect european de transport, ci o varianta complementara mai rapida si mai eficienta.

In concluzie, in actuala configuratie politica si economica din regiune, Romania trebuie sa-si sporeasca contributia proprie din punct de vedere economic si sa-si asume un rol pro-activ mai pronuntat ca factor de securitate regional. Totusi, acesta este un rol pe care Romania nu si-l poate asuma singura, ea trebuie sa faca eforturi de a implica principalii actori regionali.