Structura si continutul Actului Unic European

Structura si continutul Actului Unic European

Denumirea de ,,Act unic european " reflecta continutul acestuia in sensul ca in acelasi instrument sunt cuprinse atat dispozitiile relative la revizuirea tratatelor comunitare cat si un titlu privind cooperarea europeana in domeniul politicii externe, titlu constituind o codificare a principiilor cooperarii politice.[1]

Din punct de vedere al structurii, Actul Unic cuprinde un preambul si patru titluri.

In Titlul I sunt grupate ,,Dispozitii comune" atat pentru Comunitatile Europene cat si pentru cooperarea politica .

In Titlul II sunt grupate ,,Dispozitii pentru modificarea tratatelor instituind Comunitatile Europene". In timp ce tratatele CECA si CEEA nu sunt afectate decat prin modificarile relative la Curtea de Justitie ( cap.I si cap.II) in schimb Tratatul CEE comporta modificari de substanta atat sub aspectul dispozitilor institutionale cat si al dispozitilor relative la fundamentele si la politicile Comunitatii.[2]

Titlul III intitulat ,,Dispozitii asupra cooperarii in domeniul politicii externe este compus dintr-un singur articol - articolul 30 - cuprinzand 12 paragrafe.

Titlul IV contine dispozitii ,,generale si finale"[3] dar nu comporta nici o masura tranzitorie.

Din punct de vedere al prezentarii, Actul unic constituie un ansamblu desi continutul titlului II va trebui integrat in tratatele existente .

Dar unicitatea Actului are mai ales o valoare simbolica in sensul ca statele membre ale Comunitatii inteleg sa constituie opera intreprinsa de tratate instintuind Comunitatile Europene si sa transforme ansamblul relatiilor dintre ele intr-o Uniune Europeana conform declaratiei solemne de la Stuttgart din 19 iunie 1983, asa cum subliniaza ultimul paragraf al preambulului.

Iar, in paragraful urmator din preambul, statele membre se arata hotarate sa realizeze aceasta Uniune Europeana, pe de o parte, a Comunitatilor fuctionand dupa regulile lor proprii si pe de alta parte, a cooperarii europene intre statele semnatare in materie de politica externa si sa doteze aceasta uniune cu mijloacele de actiune necesare. Dar Actul Unic nu pretinde sa realizeze Uniunea Europeana, el se limiteaza la definirea unui anumit numar de obiective si la crearea mijloacelor necesare pentru ,,a o face sa progreseze in mod concret'. Este ceea ce rezulta din art.1 care stipuleaza : Comunitatile europene si cooperarea politica europeana au drept obiectiv de a contribui impreuna sa faca sa progreseze in mod concret Uniunea Europeana. Prin urmare, statele membre ratificand Actul Unic accepta ca obiectiv sa se angajeze in procesul ireversibil trebuind sa conduca la transformarea ansamblului relatiilor dintre ele intr-o Uniune Europeana.

Legatura intre participarea la Comunitati si cooperarea politica era deja stabilita in raportul Davignon din 1970, dar Actul Unic ii da un caracter suficient de convingator pentru a impiedica un stat membru al Comunitatii sa fie indepartat de la procedurile cooperarii politice sau sa se sustraga de la acestea. Calitatea de membru al Comunitatilor si cea de participant la procedura cooperarii politice sunt inseparabile. Actiunea in cadrul Comunitatilor si cooperarea politica contribuie amandoua la realizarea U.E. Actul unic se prezinta astfel ca o etapa in construirea progresiva a U.E.

In acelasi context, dispozitiile comune ale Actului Unic, dupa ce au enuntat obiectivul comun aratat mai sus, precizeaza in mod minutios si limitele ,,unicitatii ".

Art.1 ,2,3 si art.31,32 ale Actului Unic stabilesc in mod clar distinctia intre sistemul Comunitatilor si cooperarea politica in ce priveste dreptul aplicabil (art.1) si puterile si competentele institutiilor (art.1). Pentru a nu exista posibilitatea vreunei confuzii (art.31) precizeaza ca jurisdictia Curtii de Justitie ramane limitata la domeniul comunitar, iar (art.32) confirma ca dispozitiile Actului Unic relative la cooperare politica nu afecteaza tratatele constituind Comunitatile Europene si nici tratatele si actele subsecvente care le-au modificat sau completat. Este deci clar stabilit ca metoda comunitara nu este aplicabila cooperarii politice . Pentru a realiza obiectivul comun, (art.1) Actul Unic se limiteaza sa consacre Consiliul European ca organ comun (art.2) si sa stabileasca unele ,, punti". Dar titlul III, institutionalizand Consiliul European a creat o institutie de impulsionare politica in perspectiva Unirii europene .

Constructia juridica stabilita prin Actul Unic poate fi inteleasa numai din perspectiva dezvoltarii prudente a constructiei europene dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu victoriile si esecurile acesteia cu controversa dintre partizanii integrarii si aparatorii suveranitatii nationale . Actul Unic a ales calea mediana care a fost recomandata de raportul Tindemas din 1975 si care a fost, de atunci, in mod pragmatic pusa in aplicare in mod progresiv, avand totodata ca principala sursa de inspiratie si Declaratia solemna de la Stuttgart, care in partea a doua insista asupra separarii celor doua ordini juridice in termeni asemanatori cu cei din art.1 din Actul Unic European.[4]

Titlul II din Actul Unic contine o serie de dispozitii institutionale care modifica sau completeaza dispozitiile institutionale ale tratatelor comunitare. Retinem mai intai modificarea celor trei tratate comunitare prin dispozitii avand un continut identic, cuprinse la art. 4-5 (pentu CECA), 11-12 (pentru CEE) si art.26-27 (pentru CEEA) dinActul Unic, care se refera la posibilitatea crearii unei jurisdictii de prima instanta ca si la simplificarea procedurilor de revizuire a statutului Curtii de Justitie .

Celelalte dispozitii institutionale se refera numai la Tratatul CEE. In vederea sporirii puterilor Parlamentului european si puterii executive a Comisiei (cap.II, sect.i din titlul II, AUE ) sunt aduse modificari importante sectiunii consacrata Consiliului.[5] Una din contributiile esentiale ale Actului Unic European consta in ameliorarea procesului de decizie in cadrul Cosiliului prin introducerea votului cu majoritate calificata pentru un mare numar de decizii care, pana atunci, trebui luate in unanimitate. Tot numai la Tratatul CEE se refera si celelalte dispozitii din titlul II cuprinse in capitolul II, sect II, relative la fundamentele si politicile Comunitatii.

In legatura cu acestea , Actul Unic a fost concretizat ca fiind obligatia de a realiza simultan marea piata fara frontiere, plus coeziunea economica si sociala, o politica europeana de cercetari si tehnologie, intarirea sistemului european, lansarea

unui spatiu social european si actiuni semnificative in domeniul mediu.

Obiectivul central il reprezinta relizarea pietei interne (subsect. I, art. 13-19 ). De aceea art.13 din Actul Unic European prevede ca Tratatul CEE este completat cu art.8 Acare dispune : Comunitatea adopta masuri destinate sa stabileasca progresiv piata interna, in cursul unei perioade, expirand la 31 decembrie 1992, conform dispozitiilor din tratat ; Piata Interna comporta un spatiu fara frontiere interne in care libera circulatie a marfurilor , persoanelor, serviciilor si capitalurilor este asigurata potrivit dispozitiilor din prezentul tratat . Art.14 si 15 din Actul Unic mai adauga si art.8 B si 8 C in Tratatul CEE.

In afara de aceste dispozitii care definesc obiectivul general al stabilirii ,,pietei interne ", Actul Unic aduce modificari si procedurilor prevazute pentru suprimarea obstacolelor in calea schimburilor dintre statele membre . Principalele modificari constau in introducerea prin art.18 si 19 din Actul Unic a doua noi dispozitii, art.100 A si art.100 B care prevad : instaurarea unei proceduri de armonizare a legislatiilor prin decizia Cosiliului, adoptata cu majoritate calificata si posibilitatea de a decreta, tot prin decizie cu majoritate calificata, ca acele dispozitii in vigoare intr-un stat membru trebuie sa fie considerate ca echivalente cu cele aplicate de un alt stat.

Alte modificari de o amploare mai moderata, induse prin Actul Unic in procedurile prevazute pentru eliminarea obstacolelor in calea schimburilor au constat, in majoritatea cazurilor, in suprimarea exigentei unanimitatii acolo unde aceasta era inca prevazuta de Tratatul CEE si inlocuirea sa prin votul cu majoritate calificata . Trecerea de la ,,piata comuna " nu era o simpla modificare terminologica . Asa cum rezulta si din Cartea Alba a Comisiei din 1985 era vorba de un obiectiv ambitios a carui realizare implica adoptarea a 310 directive de apropiere a legislatiilor in vederea stabilirii progresive a pietei interne pana la 31 decembrie 1992, prin suprimarea obstacolelor fizice, tehnice si fiscale ce continuau sa perturbe libera circulatie a persoanelor, bunurilor si capitalurilor .[6]

Data de 31 decembrie 1992 nu a avut efectul de a suprima toate obstacolele, ele existand inca pentru toate categoriile mentionate mai sus .

Articolul 20 din Actul Unic introduce in titlul II al partii a treia din TratatulCEE ( intitulat ,,Politica economica ") un nou capitol care se insereaza inaintea cap. privind politica de conjunctura si balanta de plati. Acest nou capitol are drept titlu ,, Cooperarea in materie de politica economica si monetara "si contine un singur articol, art.102 A, divizat in doua paragrafe :

1.Se refera la cooperarea dintre statele membre in vederea asigurarii convergentei politicilor economice si monetare necesare dezvoltarii ulterioare a Comunitatii. In acest cadru statele membre urmeaza sa tina seama de experientele dobandite datorita cooperarii in cadrul sistemului monetar european ( SME ) si a dezvoltarii Ecu-lui, curespectarea competentelor existente .

2.Indica procedura de urmat - procedura prevazuta de art.236 - pentru dezvoltarea ulterioara a politicii economice si monetare implicand modificari institutionale. In acelasi timp, pentru modificarile institutionale in domeniul monetar, pe langa avizul Comisiei si a Parlamentului european se arata ca trebuie sa fie consultat comitetul monetar si comitetul guvernatorilor bancilor centrale , care-si gasesc astfel o consacrare la nivelul tratatului.

Paragraful 2 ca si mentionarea la sfarsitul paragrafului intai a ,,respectarii competentelor existente "au fost puternic criticate mai ales in cadrul Parlamentului European vazandu-se in aceste dispozitii vointa de a face deosebit de rigida orice evolutie substantiala a procesului de integrare monetara .

Independent de criticile aduse, este totusi necesar sa se retina ca acest text are meritul de a situa si mai mult evolutia cooperarii monetare in cadrul si in sistemul Tratatului CEE. Piata interna nu poate fi insa realizata numai prin armonizarea mecanica a legislatiilor si reglementarilor nationale. Crearea unui spatiu european impune paralel cu suprimarea obstacolelor si in absenta unei politici industriale comune, urmarirea unor obiective bine definite in diferite domenii ale politicii sociale si economice .

Tratatul CEE continea deja in acesta privinta un titlu privind politica sociala careia Actul Unic intelege sa-i dea un nou impuls prin adaugarea a doua dispozitii. Este vorba de art.21 si 22 din Actul Unic prin care sunt introduse in Tratatul CEE art.118 A referitor la posibilitatea de a se legifera in acest domeniu cu majoritate calificata, cum si art.118 B prin care se permite Comisiei sa stimuleze dialogul social la nivel european. In acelasi timp, Actul Unic a introdus in mod formal inTratatul CEE, deci in domeniul de interventie al Comunitatii, noi reglementari in domenii care s-au dzvoltat in cursul anilor 1970 in afara tratatului. Acestea figureaza in trei noi ,,titluri" adaugate in partea a treia referitoare la ,,Politica Comunitatii" din Tratatul CEE si anume :

- coeziunea economica si sociala;[7]

- cercetare si dezvoltare tehnologica;[8]

- mediu.[9]

Pentru fiecare dintre ele, noile texte definesc obiectivele si mijloacele de actiune introducand si proceduri, permitand sa se adopte deciziile de aplicare cu majoritate calificata. Totodata, in noile domenii, politica definita pe plan comunitar nu face decat sa completeze pe cea care este stabilitastatelor membre . Competenta Comunitara nu este deci exclusiv ci concurenta competentei nationale .

In concluzie se poate spune ca dispozitiile relative la coeziunea economica si sociala, la cercetare si dezvoltare tehnologica, precum si la mediu permit astfel Comunittaii sa actioneze fara a mai trebui sa-si intemeieze o actiune pe art.235 din tratat care sa permita umplerea lacunelor acestuia.