Summit-ul NATO de la Praga

Summit-ul NATO de la Praga

In ultimii cinzeci de ani, misiunea fundamentala a NATO a fost pastrarea si protejarea valorilor democratice. Insa de la inceputul anilor 1990, o data cu lansarea Parteneriatului pentru Pace si creearea Consiliului de Cooperare Nord-Atlantica, Alianta si-a asumat de asemenea, obiectivul sustinerii democratizarii reformelor institutionale structurale in fostele tari comuniste din centrul si estul Europei. Din punct de vedere politic, a contribuit la reconstructia institutilor militare si la crearea unor noi angajamente de cooperare in domeniul securitatii intre parteneri si candidati. Mai mult deciziile privind extinderea NATO reprezinta o componenta majora a procesului amplu de reunificare a Europei.

Viitorul NATO este legat de Summit-ul de la Praga, un Summit al redefinirii obiectivelor organizatiei, al adaptarii la noile transformari.

Romania priveste cu mare interes acest Summit deoarece momentul Praga ramane un moment de referinta in evolutia tarii. Progresele interne si accelerarea procesului de reforma precum si participarea tarii noastre la operatiuni de mentinere a pacii si de stabilizarea in regiuni de conflic in Balcani si Afganistan si angajamentul ferm de a se alatura in lupta impotriva terorismului, au constituit argumente puternice pentru invitarea tarii noastre sa adere la cea mai puternica alianta politico-militara din istorie.

La Summitul de la Washington, NATO si-a reafirmat angajamentul Aliantei de a invita state din Centrul si Estul Europei in viitorul apropiat. De asemenea, Alianta a prezentat (MAP) , care punea bazele unui mecanism de pregatire si evaluare individuala a tarilor candidate. Lansarea Planului de actiune (MAP) in aprilie 1999 a ajutat tarile aspirante la calitatea de membru NATO sa isi concentreze pregatirile pentru respectarea scopurilor si prioritatilor stabilite in Plan.

Pe parcursul perioadei ce s-a scurs intre cele doua importante reuniuni ale NATO Washington si Praga, tara noastra a fost vizitata de inalti responsabili ai Aliantei in repetate randuri. Astfel fostul secretar general al NATO, Javier Solana a efectuat o vizita in Romania in iulie 1999, iar succesorul acestuia Lordul George Robertson a efectuat doua vizite la Bucuresti, in februarie 2000 si decembrie 2001.

Constienta de apartenta sa la cultura europeana, impartasind valorile euroatlantice si principiile democratiei occidentale, Romania ca viitoare membra a institutiilor integratoare, NATO isi promoveaza si protejeaza interesele nationale prin realizarea obiectivelor de securitate in stransa concordanta cu obligatiile si responsabiltatile asumate in cadrul acestora.

''Noul statut si rol pe care NATO il confera Romaniei, punte de legatura catre o noua Rusie de "tranbulina a intereselor occindentale peste Marea Neagra si de coagulator al aspiratiilor de integrare a statelor din Balcani si Europa de Est, reprezinta o dimensiune strategica deferita a tarii noastre, in context euroatlantic. Noile relatii NATO cu Rusia sunt o dovada a profundelor schimbari din gandirea strategica, prin abandonarea politicior de tip, "joc de suma zero in Europa. Fostii adeversari au devenit parteneri'' . Ca atare se impune nu numai o reconsiderare a rolului geopolitic si geostrategic al Romaniei, dar si o reevaluare, a potentialului, economic, politic, diplomatic pe care acesta il poate angaja in folosul indeplinirii obiectivelor comune.

Recent s-a dezvoltat un nou tip de politici de securitate in care Romania nu mai este doar receptor de asistenta din partea NATO ci este cea care sprijina politicile Aliantei privind state terte, prin propriile proiecte de asistenta bilaterala.

Cel de-al 16-lea summit al NATO a deschis prin adresarea Consiliului Nord -Atlantic a invitatiei de a adera la NATO pentru cele sapte state europene: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia o extindere de la Marea Baltica la Marea Neagra. Extinderea NATO prin aderarea statelor baltice duce Alianta la granita cu Federatia Rusa. Parteneriatele pentru Pace au permis acestor state o armonizare a structurilor euroatlantice, in special cu statele membre din peninsula Scandinava.

In perioada 2001-2002, Slovenia isi prezinta activitatile sale la Programul National Anual, si asteptand invitatia de aderare la Alianta Nord-Atlantica.

Pregatirile pentru aderarea Bulgariei au fost atent monotorizate de SUA: concepte, doctrina de baza pentru fortele armate, managementul resurselor apararii, modernizarea armamentului, sisteme de comunicatii''

Bulgaria ca si Romania de altfel, a vizat aderarea la NATO inca de la inceputul anilor'90 dar problemele interne cu care s-au confruntat au amanat acceptarea. Intr-o prima etapa s-a initiat reforma militara la nivelul statului major, iar apoi s-a vizat apropierea armatei bulgare de structurile de comanda si actiune ale NATO. Decizia din 1999 de la Helsinki a fost considerata in general ca fiind o recompensa pentru sprijinul puternic pe care cele doua tari l-au oferit Occidentului in timpul crizei din Kosovo.

''In 1999, in drumul sau spre Bucuresti, unde urma sa se adreseze celor doua parlamente, Tony Blair a promis Romaniei si Bulgariei o aderare mai rapida in schimbul sprijinului lor in acest conflict cu mari riscuri''[4].

Din martie 2000, Bulgaria a stabilit o intelegere bilaterala cu SUA pentru "Freedom Operation in Afganistan si o intelegere cu NATO pentru tranzitul fortelor si a personalului aprilie 2001.

In urma deciziilor Summit-ului de la Praga, NATO isi dezvolta noi capacitati de aparare si combatere a terorismului si a proliferarii armelor de distrugere in masa si asigura un rol activ in promovarea securitatii si a valorilor democratice prin parteneriatele sale cu Federatia Rusa , Ucraina si membrii parteneriatului Euro -Atlantic.

''Se considera deja ca extinderea spre estul Europei nu mai este definita ca expansiunea unei aliante care isi umple vidul creat de disparitia Tratatului de la Varsovia schimbarea radicala de esenta daca comparam cu situatia existenta in perioada Razboiului Rece. Asa cum am prezentat mai sus, includerea Greciei si Turciei, avea un pronuntat caracter militar si de ingradire a extinderii comunismului in est, spre deosebire de trecutul recent si prezentat cand prevaleaza scopurile politice, de promovare a democratiei, a stabilitati europene''[5].

Alianta ramane deschisa pentru noi membri, conform articolului 10 al Tratatului de la Washington. Aceasta presupune lansarea de noi invitatii, in anii urmatori, tarilor dornice si capabile sa-si asume responsabilitatile si obligatile de membru al Aliantei in masura in care NATO apreciaza ca includerea de noi membri ar servi intereselor sale politice si strategice globale, ar intari securitatea si stabilitatea globala a Europei.