Tendinte actuale ale evolutiei functiei de control parlamentar

Tendinte actuale ale evolutiei functiei de control parlamentar

Subsumarea idealurilor principiului separatiei puterilor in stat in exercitarea functiei de control parlamentar ilustreaza ca pana in prezent, pe plan teoretic, ascendenta la bipolaritatea sau la multipolaritatea functiilor puterii legiuitoare determina o anumita configuratie a controlului parlamentar asupra Executivului.

Constructiile doctrinare ale statelor moderne admit ca separatia puterilor in stat nu poate fi absoluta, trecerea de la absolutismul monarhic la democratie nu presupune o ruptura intre puteri si nici delimitarea exclusiva a acestora.

Asa cum realitatea o atesta, modul de aplicare a principiului separatiei puterilor in stat nu numai ca sta la baza definirii sistemelor politice contemporane, dar si valorizeaza gradele diferite de separarea puterilor in stat, demarcand nivelurile specifice intre separatia rigida, cooperarea si echilibrul puterilor, asimetria acestora ori confuziunea puterilor.

Raporturile dintre Parlament si Guvern nu sunt imuabile, stabilite o data pentru totdeauna. In diferite etape de dezvoltare a statului, puterea Parlamentului poate precumpanii asupra celei a Guvernului.

Practica constitutionala indica o tendinta constanta de crestere a rolului Executivului, tendinta evidenta in sistemele pluraliste de guvernamant[1].

Aceasta tendinta isi gaseste explicatia, pe de o parte, in amplificarea rolului statului, ceea ce presupune adoptarea rapida a deciziilor  guvernamentale, schimbarea operativa a strategiilor si politicilor de guvernare, specializarea unor domenii de activitate s.a., iar, pe de alta parte, in cresterea influentei partidelor politice care, in caz de victorie, "obliga" guvernele sa transpuna programele electorale in decizii guvernamentale.

Din aceasta cauza, si controlul parlamentar exercitat de forurile legislative asupra autoritatilor executive este mai nuantat si mai diversificat.

Manifestarile contrare acestei tendinte sunt si ele prezente. Exemplele cele mai convingatoare provin din Europa Centrala si de Est, unde parlamentele nou constituite se indreapta, prin puterile pe care le au, spre veritabile parlamente caracteristice regimului politic de adunare. Ilustrarile concrete ale acestui fenomen de preeminenta rezida in asumarea de catre Parlament a unor atributii specifice Executivului, in sporirea competentelor in materie de control parlamentar.