Tratatele internationale

Tratatele internationale

Norme materiale de aplicare imediata sunt continute in foarte multe conventii multilaterale, la care si Romania este parte. Dintre acestea amintim: Conventia privind reglementarea tutelei minorilor (ratificata prin Decretul-Lege nr. 873/1904); Conventia privitoare la interdictie si la masurile de protectie analoge (ratificata prin Decretul-Lege nr. 1007/1912); Conventia privind procedura civila, Haga 1 martie 1954 (ratificata prin Decretul nr. 81/1971); Conventia asupra cetateniei femeii casatorite, New York 29 ianuarie 1957 (ratificata prin Decretul nr. 339/1960); Conventia cu privire la drepturile copilului (ratificata prin Legea nr. 18/1990); Conventia privind statutul refugiatilor si Protocolul privind statutul (ratificata prin Legea nr. 46/1991); Conventia privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate (ratificata prin Legea nr. 26/1991); Conventia Europeana asupra statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei (ratificata prin Legea nr. 101/1992); Conventia Europeana in materia adoptiei de copii (ratificata prin Legea nr. 15/1993); Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale (ratificata prin Legea nr. 24/1994); Acordul European instituind o asociere intre Romania pe de o parte si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora pe de alta parte (ratificat prin Legea nr. 20/1993); Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Elena, Regatul Spaniei, Republica Franceza, Irlanda, Republica Italiana, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Tarilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheza, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) si Republica Bulgaria si Romania privind aderarea Republicii Bulgaria si a Romaniei la Uniunea Europeana, ratificat de tara noastra prin Legea nr. 157/2005 s.a..

Cu privire la tratatele internationale se pune problema regimului lor juridic, care este dat de interpretarea tratatelor si raportul lor cu legea. De principiu, interpretarea tratatului apartine autoritatii la nivelul careia s-a incheiat tratatul, de regula guvernul negociind tratatele internationale si tot el fiind tinut responsabil. Solutia este impartasita si de dreptul european, pentru actele ce reglementeaza in materie civila.

In sistemul nostru de drept rezolvarea este de ordin constitutional, art. 11 din Constitutie dispunand: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile care-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. (3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte contine dispozitii contrare constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei". Prevederile constitutionale citate se coroboreaza cu cele cuprinse in art. 20 care arata: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte. (2)Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile".

Privind competentele autoritatilor publice in domeniul legislativ, art. 75 alin. (1) din Constitutie arata: "Se supun spre dezbatere si aprobare, Camerei Deputatilor, ca prima camera sesizata, proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a masurilor legislative ce rezulta din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum si proiectele legilor organice". Cu privire la atributiile in domeniul politicii externe a sefului statului, Constitutia prin art. 91 alin. (1) dispune: "Presedintele incheie tratatele internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern si le supune spre ratificare Parlamentului, intr-un termen rezonabil. Celelalte tratate si acorduri internationale se aproba sau se ratifica potrivit procedurii stabilite prin lege". Cat priveste rolul Guvernului, art. 102 alin. (1) din Constitutie dispune: "Guvernul, potrivit programului de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si executa conducerea generala a administratiei publice".

Conform prevederilor constitutionale, in negocierea si incheierea tratatelor internationale, Guvernul si Presedintele au atributii exprese, si doar prin ratificarea de catre Parlament acestea devin legi interne. In aceste conditii, daca interpretarea se face de catre Guvern in insusi actul negociat, interpretarea este autentica si daca se face de catre Parlament, odata cu ratificarea sau ulterior, ea este o interpretare legala.

Cat priveste controlul de legalitate, pornind de la principiul conformitatii legii cu Constitutia, si vazand dispozitiile cuprinse in art. 146 lit. b) cu privire la atributiile Curtii Constitutionale, in sensul ca "aceasta se pronunta asupra constitutionalitatii tratatelor sau altor acorduri internationale, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 senatori", consideram ca interpretarea tratatelor este supusa unui control de legalitate ce este de competenta Curtii Constitutionale. Solutia aratata de noi porneste de la valoarea de lege a tratatului ratificat si astfel devenit parte a dreptului intern, actele guvernului fiind de natura administrativa si au astfel forta juridica inferioara tratatului devenit lege.

Ipoteza controlului de constitutionalitate prevazuta de art. 146 lit. b) priveste controlul a priori, dar Curtea poate fi sesizata si in conditiile art. 146 lit. d) in exercitarea unui control a posteriori, cand "hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial.". Din intreaga reglementare constitutionala evocata, observam ca in sistemul nostru de drept controlul de legalitate al actelor de interpretare a tratatelor internationale este un veritabil control de constitutionalitate ce se poate exercita la sesizarea instantei romane de catre cel interesat in cauza.

Fara a mai intra in amanunte cu privire la procedura in fata Curtii de Justitie de la Luxemburg, este de amintit doar faptul ca actele de implementare a directivelor, cat si toate actele comunitare sunt susceptibile de un control de conformitate cu Tratatele CE, realizat in procedura preliminara, la sesizarea facuta de catre o instanta nationala cu privire la interpretarea actelor comunitare si validitatea acestora, ca in cauza C-33/07, prin care o instanta romana a cerut Curtii sa se pronunte asupra validitatii si interpretarii date art. 18 CE si art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora.

Cat priveste raportul tratatelor internationale cu legea, principiul de drept intern este cel al preeminentei tratatului, regula recunoscuta de majoritatea sistemelor de drept. Constitutia a consacrat acest principiu in art. 20, in intelesul care rezulta din coroborarea cu art. 11, doar pentru legile interne mai favorabile in privinta drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, legea avand castig in fata unui tratat international. Principiul preeminentei tratatelor decurge din consacrarea bunei credinte in relatiile internationale si respectarea obligatiilor asumate in satisfacerea intereselor generale ale societatii.