Tratatul 'Reformei institutionale' de la NISA

Tratatul 'Reformei institutionale' de la NISA

1. CONSIDERATII GENERALE

In prima decada a lunii decembrie 2000, s-au desfasurat la Nisa lucrarile ultimului Summit UE din secolul XX. Desi pe strazile Nisei mii de demonstranti protestau violent contra mondializarii, Jaques Chirac se declara multumit de rezultatele obtinute[1], iar premierul britanic Tony Blair a apreciat ca Summit-ul 'deschide calea deschiderii europene'.

Pregatit de Conferinta Interguvernamentala consacrata 'Reformei institutionale', acest Summit a fost cel mai indelungat si mai complicat, in comparatie cu altele, miza sa fiind 'definirea sistemului decizional in cadrul UE'.Reforma institutiilor europene in perspectiva primirii de noi membrii incepand din 2002[2] s-a concentrat asupra ponderii pe care fiecare stat membru o va avea in procesul adoptarii deciziiilor importante.

Presedintia franceza a facut din 'Reforma institutiilor UE' una din preocuparile sale fundamentale, organizand consultari cu principalii factori de decizie din fiecare tara, precum si negicierile Conferintei Interguvernamentale incheiate odata cu Summit-ul de la Nisa.

Negocierile si consultarile purtate, au avut ca obiect calcule si evaluari cu privire la cel mai adecvat sistem de decizie care sa reprezinte cat mai corect posibil interesele populatiei continentului, inclusiv in UE, din perspectiva extinderii acesteia.

Modificarile de substanta aduse de tratatul de la Nisa ating toate tratatele institutive ale UE corelate cu iminenta aparitiei unei UE a celor '27'.

Tratatul de la Nisa este structurat in 12 articole si finalizat printr-o serie de protocoale si declaratii. Pe langa modificarile aduse dispozitiilor preexistente, sunt analizate si abordate probleme noi, structurale ale noii UE.

Atributiile Consiliului European cresc considerabil in domenii deosebit de importante. Acesta poate decide suspendarea unor drepturi ale statelor membre in cazul incalcarii serioase si persistente a principiilor mentionate in art. 6 (1) din Tratatul UE precum si revocarea masurilor luate ca raspuns la schimbarile intervenite in cauzele care au impus aceasta masura ( art. 7 - Tratat Nisa ).

Politica de securitate presupune o schematizare progresiva a unei politici de aparare comuna care se va realiza prin cooperarea statelor membre in materie de armament, respectandu-se obligatiile asumate de statele membre a caror aparare este realizata de NATO. De asemenea sunt incluse chestiunile umanitare, de salvare si de mentinere a pacii si combatere a fortei de lupta in caz de criza.

Peste modificarile dispozitiilor existente, o noutate o constituie crearea unui Comitet de securitate si politica comun, care va monitoriza situatia din regiune acoperita de politica de securitate comuna si aplicarea politicilor la care se ajunge de acord. Dupa obtinerea autorizatiei Consiliului, Comitetul poate lua decizii privind controlul politic si directia strategica a operatiei. De asemenea este incurajata

cooperarea sporita care va tinti la apararea valorilor si la servirea intereselor UE, ca intreg, prin asigurarea identitatii sale ca o forta coerenta pe scena internationala.

Actiunea comuna in cooperare judiciara penala va include accelerarea cooperaarii intre ministerele competente, autorizate de statele membre, facilitarea extradarii si prevenirea conflictelor de jurisdictie intre statele membre. Consiliul va incuraja investirea ' EUROJUST' pentru a facilita cooperarea intre procuraturile statelor membre si pentru a ajutora investigatiile penale in caz de delicte peste granita si crima organizata, tinand cont de anlizele emise de EUROPOL.

Cooperarea stransa intre statele membre trebuie sa respecte :

indeplinirea obiectivelor comunitare, protectia si servirea intereselor lor;

relansarea procesului de integrare;

respectarea acquis-ului comunitar;

sa nu submineze piata stabilita prin tratatul UE sau coeziunea economica si sociala;

sa nu constituie bariere intre statele membre sau sa distorsioneze competitia intre ele;

respectarea prevederilor Acordului Schengen.[4]

O cooperare sporita in orice domeniu are scopul de a face ca UE sa se

dezvolte mai rapid intr-o arie de lbertate, securitate si justitie, respectandu-se in acelasi timp puterile Comunitatilor Europene si obiectivele acesteia. In scopul adoptarii actelor si deciziilor necesare in implementarea unei cooperaari sporite, Tratatul de la Nisa prevede ca la dezbateri pot lua parte toti membrii Consiliului, in timp ce la adoptarea lor vor lua parte doar reprezentantii statelor in cauza.

Consiliul poate adopta masuri menite sa incurajeze cooperarea dintre statele membre prin intermediul initiativelor care au ca scop imbunatatirea stiintei, dezvoltarea schimburilor de informatii, promovarea unor abordari novatoare si armonizarea legislatiilor.

In privinta cetatenilor tratatul stabileste ca acestia vor avea dreptul de a se misca si de a rezida in mod liber pe teritoriul statelor membre. In atingerea acestui obiectiv, Consiliul va adopta masuri in privinta pasapoartelor, buletinelor de identitate, permise de resedinta sau a altor documente ori prevederi privind protectia si securitatea sociala.[5]

Aceasta se va realiza prin constituirea unui Comitet de Protectie Sociala, cu statut de consultanta, alcatuit din membrii desemnati de fiecare stat si de catre Comisie in promovarea cooperarii privind politicile de protectie sociala care va avea ca sarcini :

monitorizarea situatiei sociale si dezvoltarea politicilor de protectie sociala;

promovarea schimburilor de informatii si de experienta intre state si Comisii;

formularea la cererea Consiliului sau Comisiei de rapoarte in cadrul campurilor lui de competenta.

Politica comerciala comuna va fi bazata pe principii uniforme, mai ales cu privire la schimbarile survenite in ratele tarifare, acorduri comerciale, uniformizarea masurilor de liberalizare, politica de export si masuri de protectia comertului.[6] Consiliul va decide pe baza propunerilor Comisiaei implementarea politicii comerciale comune. De asemenea dupa consultarea Parlamentului European si dupa aprobarea Comitetului Regiunilor si Comitetului Economic si Social, Consiliul va adopta prevederi de natura fiscala, planificarea tarilor si oraselor, managementul cantitativ privind resursele de apa sau afectand functionalitatea acestora.

In ceea ce priveste cooperarea financiara, economica si tehnica cu statele lumii a treia, Comunitatea se va ocupa in limitele sferei de competentade aceste masuri care sunt complementare acelora de care se ocupa statele membre si consecvente politicii de dezvoltare a Comunitatii. Politica comunitatii in aceasta arie va contribui la obiectivul general de dezvoltare si consolidare a democratiei si a legii, precum si la obiectivul de respectare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale[7].

2. REFORMAINSTITUTIONALA

Amintind importanta istorica a sfarsitului divizarii continentului european, dorind sa incheie procesul inceput prin Tratatul de la Amsterdam de pregatire a institutiilor UE sa functioneze intr-o UE largita, menit sa continue accelerarea negocierilor in vederea aducerii la o concluzie de succes, in acord cu procedurile stabilite in Tratatul UE si rezolvand imbunatatirea Tratatului UE si Tratatului stabilind CE si alte acte legate de acesta, Tratatul de la Nisa aduce modificari profunde atributiilor institutiilor europene si in special structurii acestora urmarind armonizarea prevederilor cuprinse in Tratatele institutive.

PARLAMENTUL EUROPEAN

PE va stabili regulamentele si conditiile generale care vor guverna sarcinile membrilor sai . Consiliul va reanaliza regulamentul ce guverneaza partidele politice la nivel european si in particular regulile referitoare la fondarea lor.[8] Regulile referitoare la remunerarea membrilor sau fostilor membrii vor fi stabilite in Consiliu cu unanimitate.

De la 1 ianuarie 2004 art. 190 al Tratatului UE si art. 108 (2) al Tratatului CEEA vor fi modificate astfel incat Germania va avea 99 de locuri, Franta,Italia si Marea Britanie cate 72 de locuri iar Spania 50. Numarul total al membrilor pe perioada 2004 - 2009 va fi cel stabilit plus numarul reprezentantilor noilor state membre rezultate din aderarile semnate pana la 1 ianuarie 2004. Daca numarul total de membri este mai mic de 732, se va aplica o corectie la numarul de membri alesi de fiecare stat astfel incat sa se ajunga pe cat posibil la aceasta suma. Pozitia comuna urmeaza a fi adoptata de statele membre la conferintele de aderare privind distribuirea locurilor in Parlament si va corespunde tabelelor pentru o Uniune de 27 de membri.[9]

Consiliul va decide organizarea unui Secretariat General aflat sub responsabilitatea unui secretar general si al Inaltului Reprezentant pentru politica externa si de securitate comuna, care vor fi asistati de un Deputat Secretar General.

CONSILIUL

Dupa aplicarea prevederilor Tratatului de la Nisa, Consiliul va determina salariile, locatiile si pensiile presedintelui si membrilor Comisiei, presedintelui, judecatorilor, avocatilor generali si registratorilor Curtii de Justitie si TPI, precum si orice alta plata ca remuneratie. De asemenea :

face regulamentele financiare in care specifica in particular procedura ce va fi adoptata pentru stabilirea si implementarea bugetului si pentru a prezenta situatia conturilor ;

stabileste regulile referitoare la responsabilitatile controlorilor financiari, autorizeaza agentii financiari si aranjamentele pentru inspectii. De la 01.01.2007, in acest sens Consiliul va actiona cu majoritate calificata la propunerea Comisiei Europene si dupa consultarea Parlamentului European si Curtii de Conturi ;

va determina regulile referitoare la limbile institutiilor comunitare.

Referitor la ponderea voturilor, art. 205 al Tratatului C.E. si art. 118 al Tratatului C.E.E.A. stabileste ca din 01.01.2005, cand Consiliului i se va cere sa actioneze cu majoritate calificata, Germania va avea 29 voturi, Spania - 27, Franta - 29, Italia - 29 si Marea Britanie - 29. Actele Consiliului vor fi adoptate cu minim 169 voturi, iar majoritatea calificata trebuie sa reprezinte minim 62% din populatia Uniunii Europene.

La momentul fiecarei aderari pragul va fi recalculat astfel incat pragul majoritatii calificate exprimat in voturi sa nu depaseasca pragul rezultat din tabelul Declaratiei privind largirea U.E. inclusa in Actul Final al Conferintei ce a adoptat Tratatul de la Nisa.[10]

Dupa ce UE va avea 27 membri, Consiliul va adopta numarul de membri ai Comisiei si sistemul de rotatie.

In cadrul Consiliului Polonia va avea 27 voturi, Romania - 14, iar numarul total va fi de 345 voturi.

Din 01.01.2005, daca nu adera toate tarile, pragul minoritatii pentru majoritate calificata se va muta la maxim 73%, iar cand adera toate tarile, acest prag va fi automat modificat si minoritatea care blocheaza deciziile va fi de 91 voturi.

COMISIA

Consiliul nominalizeaza persoana ce va fi numita presedinte, nominalizarea aprobata de Parlament. Presedintele nominalizat si Consiliul vor adopta lista cu persoanele propuse a fi membri. Presedintele si membrii, dupa aprobarea Parlamentului, vor fi numiti de Consiliu. Presedintele numit va structura si aloca sarcinile membrilor Comisiei care vor duce la capat aceste insarcinari, iar vicepresedintele va fi ales dintre membrii Comisiei.

De la 01.01.2005, cu efect de la data primei intalniri cand membrii Comisiei isi preiau sarcinile, art. 2, 3 (1) Tratat CE si art. 126 (1) Tratat CEEA stabilesc modificat ca membrii Comisiei vor fi alesi pe criterii de competenta si independenta.

Cand UE va avea 27 membri, numarul membrilor Comisiei va fi mai mic decat numarul statelor membre si vor fi alesi printr-un sistem bazat pe principiul rotatiei si egalitatii. Numarul lor va fi stabilit de Consiliu cu unanimitate care va stabili sistemul de rotatie.

CURTEA DE JUSTITIE si TRIBUNALUL DE PRIMA INSTANTA

Curtea de Justitie si T.P.I. au jurisdictie proprie si se vor asigura ca in aplicarea acestui tratat legea este respectata. La T.P.I. pot fi atasati jurati conform art. 225a. Curtea va fi alcatuita dintr-un singur judecator desemnat de fiecare stat membru si va functiona in Camere sau intr-o Mare Camera in acord cu regulile stabilite in acest sens. Curtea va fi asistata de 9 Avocati Generali al caror numar poate fi marit cu unanimitate de catre Consiliu la propunerea Curtii.

Judecatorii si Avocatii Generali vor fi alesi dintre persoane cu o independeta necontestata si care poseda calificarile cerute pentru numirea in cele mai inalte functii juridice din tarile membre prin acordul comun al guvernelor acestora pe un mandat de 6 ani, cu alegeri partiale din 3 in 3 ani, conform Statutului.

Presedintele Curtii este ales de judecatori pe 3 ani putand fi reales. Curtea va numi Registratorul stabilindu-i sarcinile. Regulile de procedura sunt stabilite de Curte cu aprobarea majoritatii calificate a Consiliului. Daca Statutul Curtii nu prevede altfel, prevederile acestui Tratat se aplica si T.P.I. Actiunile si procedurile de la T.P.I. pot fi subiecte de apel la Curtea de Justitie ca si in cazul revizuirii. In cazurile care pot afecta unitatea si consistenta legilor comunitare, T.P.I. poate trimite cazul la Curtea de Justitie. Statutul Curtii va fi stabilit printr-un protocol separat. Consiliul, la cererea Curtii si dupa consultarea Parlamentului si Comisiei, poate amenda prevederile acestui Tratat.

Articolele 1-20, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 51, 52, 54, 55 ale Protocolului referitor la Statutul Curtii de Justitie al CECA sunt modificate prin art. 245. Fara a prejudicia alte articole din acest protocol care raman in vigoare, prevederile Protocolului referitor la Statutul Curtii de Justitie anexat prin acest tratat la Tratatul UE, Tratatul CE si Tratatul CEEA va fi aplicat cand Curtea isi exercita puterea pe Tratatul CECA.

CURTEA DE CONTURI

Curtea de Conturi va fi alcatuita dintr-o persoana desemnata de fiecare stat membru pe o perioada de 6 ani si va examina conturile tuturor veniturilor si cheltuielilor Comunitatilor precum si a organelor stabilite de Comunitate. De asemenea va furniza Parlamentului si Comisiei declaratii de asigurare referitoare la legalitatea si regularitatea tranzactiilor de baza ce vor fi publicate in Jurnalul Oficial al UE.

Dupa inchiderea fiecarui an financiar, aceasta va intocmi un raport anual referitor la finantele Comunitatii.

COMITETUL ECONOMIC si SOCIAL. COMITETUL REGIUNILOR

Aceste organe au statut de sfatuitor, iar numarul membrilor nu va depasi 344. Membrii sunt complet independenti in indeplinirea sarcinilor lor in interesul Comunitatii. Sunt numiti pe 4 ani la propunerea statelor membre. Consiliul adopta lista membrilor permanenti, precum si lista membrilor supleanti. Acestia nu pot fi membri ai Parlamentului European.

In cadrul acestor organe, cand Uniunea va numara 27 de membri, Germania, Franta, Italia, Marea Britanie vor avea 24 de membri, Polonia si Spania - 21, iar Romania - 15.

3. DISPOZITII FINALE

Acest tratat este conceput pe o perioada nelimitata si va fi ratificat de partile contractante in concordanta cu prevederile lor constitutionale, instrumentele ratificarii fiind detinute de guvernul italian. Dispozitiile Tratatului de la Nisa vor intra in vigoare in prima zi a lunii a doua urmatoare, in care instrumentele ratificarii sunt depozitate de ultimul stat semnatar care va incheia aceasta formalitate. Tratatul este scris in 11 limbi europene.[11]

La Nisa s-au decis importante reforme. Conferinta Interguvernamentala a intampinat concluziile de succes ale reprezentantilor statelor membre si a cerut acestora sa urmeze ratificarea Tratatului de la Nisa.

Statele membre au cazut de acord ca problemele discutate deschid drumul largirii UE si subliniaza ca odata cu ratificarea tratatului, UE va finaliza procesul de transformare a institutiilor, necesar pentru aderarea unor noi state. Astfel deschis drumul, Conferinta a urmarit o dezbatere profunda despre viitorul UE.

In 2001, presedintiile Suediei si Belgiei cu cooperarea Comisiei si Parlamentului European vor incuraja discutii cu partile interesate : reprezentanti ai parlamentelor nationale, cercuri politice, economice si universitare, reprezentanti ai societatii civile, urmand ca discutiile purtate sa se concretizeze intr-un raport prezentat Consiliului la reuniunea acestuia de la Göteborg in iunie 2001.

Consiliul se va intalni la Laeken/Bruxelles in decembrie 2001 si va cadea de acord asupra unei declaratii ce contine initiative referitoare la continuarea acestui proces.

Procesul va adresa "inter alia" chestiunile :

cum sa se stabileasca si sa se monitorizeze o delimitare mai precisa a puterilor intre UE si statele membre care sa reflecte principiul subsidiaritatii ;

statutul Cartei drepturilor fundamentale ale UE proclamat la Nisa si in acord cu concluziile Consiliului European de la Cologne ;

simplificarea tratatelor cu scopul de a le face mai clare si mai bine intelese fara a schimba intelesul lor ;

rolul parlamentelor nationale in arhitectura europeana.

Conferinta admite nevoia de a imbunatati si monitoriza legitimitatea si transparenta democratica a UE si institutiilor sale cu scopul de a le apropia mai mult de cetatenii statelor membre.

Dupa acesti pasi premergatori se preconizeaza o noua reuniune a reprezentantilor guvernelor statelor membre care va avea loc in 2004 si care va adresa prevederile mentionate in vederea realizarii schimbarilor corespunzatoare a dispozitiilor cuprinse in tratatele institutive. Aceasta nu va constitui un obstacol pentru procesul de extindere a UE. Statele membre care au incheiat negocierile de aderare vor participa la aceasta, iar statele care nu au finalizat negocierile vor avea statut de observatori.[12]

CONCLUZII

Analistii proceselor europene sunt unanimi in privinta rolului consacrat de Summit-ul de la Nisa statelor mari. Argumentul la care au recurs reprezentantii acestor state a fost ca prin reponderarea voturilor in perspectiva extinderii, UE va fi functionala, in timp ce statele mici au protestat considerand ca rolul lor se diminueaza considerabil.

Negocierile au dus la abandonarea dreptului de veto a statelor membre in multe domenii de decizie, sfera lor fiind destul de extinsa in trecut. Totusi, s-a convenit ca in unele privinte dreptul de veto trebuie mentinut in acele domenii care sunt de interes vital pentru unele state membre.[13]

Rezultatul cel mai important al Reformei Institutionale il constituie stabilirea ponderii voturilor. In baza Tratatului de la Nisa, statele mici au reusit sa obtina un acord al statelor participante conform caruia "o decizie nu va putea fi luata fara asentimentul a 14 state membre din cele 27 care vor deveni membre a UE in urma primirii tarilor candidate".[14]

Protestele de la Nisa trebuie sa constituie un semnal de alarma pentru liderii europeni in conditiile in care acestea survin dupa cele de la Seattle din decembrie 1999[15], Davos - ianuarie 2000, Bangkok - februarie 2000, Melbourne - vara anului 2000, toate indreptate impotriva mondializarii si liberarizarii totale a comertului, considerate masuri ce aduc grave atingeri economiilor tarilor in curs de dezvoltare si care subliniaza continuitatea dezaprobarii actiunilor ce vizeaza consolidarea pozitiei tarilor bogate in derularea comertului regional si mondial.

"Liderii europeni au obligatia sa organizeze comertul mondial tinand cont de interesele tuturor tarilor, iar de avantajele mondializarii sa beneficieze nu doar tarile bogate, ci si cele sarace"[16] reliefandu-se inca o data responsabilitatea care le incumba privind deciziile pe care le adopta atat la nivel continental, cat si la nivel mondial.