Tratatul de la Lisabona

In 50 de ani, Europa s-a schimbat, la fel ca intreaga lume. Astazi, mai mult ca niciodata, intr-o lume globalizata in evolutie constanta, Europa trebuie sa faca fata unor noi provocari. Europa secolului al XXI-lea se confrunta cu o serie de provocari: mondializarea economiei, evolutia demografica, schimbarile climatice, aprovizionarea cu energie sau noile amenintari la adresa securitatii.

Statele membre nu mai sunt in masura sa faca fata singure tuturor acestor probleme fara frontiere. Pentru a gasi solutii si a raspunde preocuparilor cetatenilor, este necesar un efort colectiv la nivel european. Europa trebuie sa se modernizeze, sa dispuna de instrumente eficiente si coerente, adaptate nu numai la functionarea unei Uniuni recent extinse de la 15 la 27 de state membre, ci si la transformarile rapide prin care trece lumea de astazi. Prin urmare, regulile convietuirii, inscrise in tratate, trebuie revizuite.

Acesta este obiectivul tratatului semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007. Tinand cont de evolutiile politice, economice si sociale si dorind, in acelasi timp, sa raspunda aspiratiilor europenilor, sefii de stat si de guvern au decis asupra unor noi reguli referitoare la amploarea si modalitatile actiunii viitoare a Uniunii. Astfel, Tratatul de la Lisabona va permite adaptarea institutiilor europene si a metodelor lor de lucru, precum si consolidarea legitimitatii  democratice a Uniunii si a valorilor sale fundamentale.

Tratatul de la Lisabona este rezultatul negocierilor intre statele membre, reunite in cadrul unei conferinte interguvernamentale, la lucrarile careia au participat Comisia Europeana si Parlamentul European. Inainte de a putea intra in vigoare, acest tratat va trebui sa fie ratificat de fiecare dintre cele 27 de state membre, conform propriilor reguli constitutionale.

Obiectivul pe care si l-au stabilit statele membre este ca Tratatul sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2009, cu numai cateva luni inaintea alegerilor pentru Parlamentul European.

1 Tratatul pe scurt

La 13 decembrie 2007, liderii Uniunii Europene au semnat Tratatul de la Lisabona, incheind astfel mai multi ani de negocieri pe tema aspectelor institutionale.

Tratatul de la Lisabona modifica Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatele CE, in vigoare in prezent, fara a le inlocui. Tratatul va pune la dispozitia Uniunii cadrul legal si instrumentele juridice necesare pentru a face fata provocarilor viitoare si pentru a raspunde asteptarilor cetatenilor.

1. O Europa mai democratica si mai transparenta, in care Parlamentul European si parlamentele nationale se bucura de un rol consolidat, in care cetatenii au mai multe sanse de a fi ascultati si care defineste mai clar ce este de facut la nivel european si national si de catre cine.
• Un rol consolidat pentru Parlamentul European: Parlamentul European, ales direct de catre cetatenii Uniunii Europene, va avea noi atributii privind legislatia, bugetul Uniunii Europene si acordurile internationale. Prin faptul ca se va recurge mai des la procedura de codecizie in cadrul elaborarii politicilor europene, Parlamentul European se va afla pe o pozitie de egalitate cu Consiliul, care reprezinta statele membre, in ceea ce priveste adoptarea celei mai mari parti a legislatiei Uniunii Europene.
• O mai mare implicare a parlamentelor nationale: parlamentele nationale vor participa intr-o masura mai mare la activitatile Uniunii Europene, in special datorita unui nou mecanism care le permite sa se asigure ca aceasta intervine numai atunci cand se pot obtine rezultate mai bune la nivel comunitar (principiul subsidiaritatii). Alaturi de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor nationale va conduce la consolidarea caracterului democratic si la cresterea legitimitatii actiunilor Uniunii.
• O voce mai puternica pentru cetateni: datorita initiativei cetatenilor, un milion de cetateni din diferite state membre vor putea cere Comisiei sa prezinte noi propuneri politice.
• Cine si ce face: relatia dintre statele membre si Uniunea Europeana va deveni mai clara odata cu clasificarea competentelor.
• Retragerea din Uniune: Tratatul de la Lisabona recunoaste explicit, pentru prima data, posibilitatea ca un stat membru sa se retraga din Uniune.
2. O Europa mai eficienta, cu metode de lucru si reguli de vot simplificate, cu institutii eficiente si moderne pentru o Uniune Europeana cu 27 de membri, capabila sa actioneze mai bine in domenii de prioritate majora pentru Uniunea de astazi.
• Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificata din Consiliu va fi extins la noi domenii politice, astfel incat procesul decizional sa se desfasoare mai rapid si mai eficient. Incepand din 2014, calcularea majoritatii calificate se va baza pe sistemul dublei majoritati, a statelor membre si a populatiei, reflectand astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obtine atunci cand o decizie este luata prin votul a 55% din statele membre, reprezentand cel putin 65% din populatia Uniunii.
• Un cadru institutional mai stabil si mai eficient: Tratatul de la Lisabona creeaza functia de presedinte al Consiliului European, ales pentru un mandat de doi ani si jumatate, introduce o legatura directa intre alegerea presedintelui Comisiei si rezultatele alegerilor europene, prevede noi dispozitii referitoare la viitoarea structura a Parlamentului European si la reducerea numarului de comisari si include reguli clare privind cooperarea consolidata si dispozitiile financiare.
• O viata mai buna pentru europeni: Tratatul de la Lisabona amelioreaza capacitatea UE de a actiona in diverse domenii de prioritate majora pentru Uniunea de azi si pentru cetatenii sai precum libertatea, securitatea si justitia (combaterea terorismului sau lupta impotriva criminalitatii). Intr-o anumita masura, Tratatul se refera si la alte domenii, printre care politica energetica, sanatatea publica, schimbarile climatice, serviciile de interes general, cercetare, spatiu, coeziune teritoriala, politica comerciala, ajutor umanitar, sport, turism si cooperare administrativa.
3. O Europa a drepturilor, valorilor, libertatii, solidaritatii si sigurantei, care promoveaza valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale in dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate si asigura o mai buna protectie a cetatenilor europeni.
• Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specifica si consolideaza valorile si obiectivele care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite sa serveasca drept punct de referinta pentru cetatenii europeni si sa arate ce anume are de oferit Europa partenerilor sai din intreaga lume.
• Drepturile cetatenilor si Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la Lisabona mentine drepturile existente si introduce altele noi. In mod special, garanteaza libertatile si principiile inscrise in Carta drepturilor fundamentale si confera dispozitiilor acesteia forta juridica obligatorie. Se refera la drepturi civile, politice, economice si sociale.
• Libertate pentru cetatenii europeni: Tratatul de la Lisabona mentine si consolideaza cele "patru libertati", precum si libertatea politica, economica si sociala a cetatenilor europeni.
• Solidaritate intre statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede faptul ca Uniunea si statele membre actioneaza impreuna intr-un spirit de solidaritate in cazul in care un stat membru este tinta unui atac terorist sau victima unui dezastru natural sau provocat de mana omului. De asemenea, se subliniaza solidaritatea in domeniul energiei.
• Mai multa siguranta pentru toti: Uniunea va beneficia de o capacitate extinsa de actiune in materie de libertate, securitate si justitie, ceea ce va aduce avantaje directe in ceea ce priveste capacitatea Uniunii de a lupta impotriva criminalitatii si terorismului. Noile prevederi in materie de protectie civila, ajutor umanitar si sanatate publica au, de asemenea, obiectivul de a intari capacitatea Uniunii de a raspunde la amenintarile la adresa securitatii cetatenilor europeni.
4. Europa ca actor pe scena internationala - instrumentele de politica externa de care dispune Europa vor fi regrupate atat in ceea ce priveste elaborarea, cat si adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona va oferi Europei o voce mai clara in relatiile cu partenerii sai din intreaga lume. Va utiliza forta dobandita de Europa in domeniul economic, umanitar, politic si diplomatic pentru a promova interesele si valorile europene pe plan mondial, respectand, in acelasi timp, interesele specifice ale statelor membre in domeniul afacerilor externe.
• Numirea unui Inalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, care va fi si unul din vicepresedintii Comisiei, va creste impactul, coerenta si vizibilitatea actiunii externe a UE.
• Noul Serviciu european pentru actiune externa va oferi Inaltului Reprezentant sprijinul necesar.
• Uniunea va avea o personalitate juridica unica, ceea ce ii va intari puterea de negociere determinand-o sa fie mai eficienta pe plan mondial si un partener mai vizibil pentru tarile terte si organizatiile internationale.
• Progresele in domeniul politicii europene de securitate si aparare vor mentine unele modalitati decizionale specifice, facilitand totodata o cooperare consolidata in cadrul unui grup mai mic de state membre.

2 Institutii moderne si eficiente

Tratatul de la Lisabona nu schimba fundamental structura institutionala a Uniunii, care se va baza, in continuare, pe triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. Cu toate acesta, Tratatul introduce cateva elemente noi menite sa amelioreze eficienta, coerenta si transparenta institutiilor, astfel incat acesta sa poata raspunde mai bine exigentelor cetatenilor europeni.

De acum inainte vor exista apte institu ii: Parlamentul European, Consiliul european, Consiliul, Comisia Europeana, Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Banca Centrala Europeana si Curtea de Conturi. Ce schimbari aduce Tratatul de la Lisabona?

Parlamentul European

Parlamentul European ii reprezinta pe cetatenii statelor membre. Tratatul de la Lisabona sporeste competentele acestuia la nivel legislativ, bugetar si in materie de aprobare a acordurilor internationale. De asemenea, Tratatul modifica si structura Parlamentului: numarul deputatilor europeni nu va depasi 751 (750 plus presedintele), iar repartizarea locurilor pe state membre se va face dupa principiul proportionalitatii degresive. Altfel spus, deputatii din tarile cu cei mai multi locuitori vor reprezenta un numar mai mare de cetateni decat deputatii din tarile cel mai putin populate. Tratatul mai precizeaza ca fiecare stat membru va fi reprezentat in Parlament de minim 6 deputati si de maxim 96.

Consiliul european

Consiliul european, care are misiunea de a impulsiona elaborarea politicilor, devine, la randul sau, o institutie a Uniunii, fara a primi insa noi atributii. Este creat totusi un nou post, cel de Presedinte al Consiliul european. Acesta este ales de Consiliul european pentru un mandat de doi ani si jumatate si va avea rolul de a asigura pregatirea si continuitatea lucrarilor Consiliului european si de a gasi solu ii care sa conduca la obtinerea consensului. Presedintele Consiliului european nu poate ocupa alte func ii la nivel national.

Consiliul

Consiliul reprezinta guvernele statelor membre. Rolul sau ramane in mare masura neschimbat. Consiliul va continua sa imparta prerogativele legislative si bugetare cu Parlamentul si isi va mentine rolul central in materie de politica externa si de securitate comuna (PESC) si de coordonare a politicilor economice.

Schimbarea esentiala adusa de Tratatul de la Lisabona se refera la procesul de decizie. In primul rand, Consiliul va decide cu majoritate calificata, cu exceptia cazurilor in care tratatele prevad o alta procedura, cum ar fi votul in unanimitate. In practica, odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, votul cu majoritate calificata va fi extins la numeroase domenii de actiune (de exemplu, imigrarea sau cultura).

Ulterior, introducerea, in 2014, a votului  cu dubla majoritate al statelor membre ale UE (55%) si al populatiei (65%), care reflecta dubla legitimitate a Uniunii, va conduce la consolidarea transparentei si eficientei. Noua modalitate de calcul va fi completata de un mecanism similar "compromisului de la Ioannina", care ar trebui sa permita unui numar mic de state membre (apropiate de minoritatea de blocare) sa-si manifeste opozitia fata de o decizie. Intr-o asemenea situa ie, Consiliul trebuie sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru a obtine, intr-un interval de timp rezonabil, o solutie satisfacatoare pentru ambele parti.

Comisia Europeana

Principala misiune a Comisiei Europene este sa promoveze interesul general european. Tratatul de la Lisabona aduce schimbari la nivelul structurii acesteia. Potrivit principiului rotatiei egale intre statele membre, incepand din 2014, colegiul va fi format dintr-un numar de comisari egal cu doua treimi din numarul statelor membre (adica 18, in cazul  unei Uniuni cu 27 de tari). Numarul membrilor Comisiei va putea fi modificat de Consiliul european cu unanimitate de voturi.

Alta schimbare importanta: Tratatul de la Lisabona introduce o legatura directa intre rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European si alegerea candidatului la presedintia Comisiei.

De asemenea, trebuie mentionat ca rolul presedintelui Comisiei va fi consolidat, din moment ce acesta ii va putea obliga pe membrii colegiului sa demisioneze.

Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate si vicepresedinte al Comisiei

Infiintarea postului de Inalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate este una dintre inovatiile institutionale majore ale Tratatului de la Lisabona. In consecinta, coerenta actiunii externe a Uniunii ar trebui sa fie ameliorata.

Acest Inalt Reprezentant va avea o dubla misiune: pe de o parte, va fi imputernicitul Consiliului pentru politica externa si de securitate comuna (PESC) iar pe de alta parte, va fi vicepresedinte al Comisiei pentru relatii externe. Responsabil pentru elaborarea politicii externe si a politicii de aparare comuna, va prezida i Consiliul "Afaceri externe". In plus, va reprezenta Uniunea pe scena internationala in domeniul PESC si va fi asistat de un serviciu european pentru actiune externa, format din functionari ai Consiliului, Comisiei si serviciilor diplomatice nationale.

Celelalte institutii

Dispozitiile tratatelor actuale referitoare la Banca Centrala Europeana (BCE) si la Curtea de Conturi nu au suferit schimbari notabile. In ceea ce priveste Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona extinde domeniul de interventie al acesteia, mai ales in materie de cooperare penala si politieneasca si introduce cateva modificari procedurale.

Parlamentele nationale

Tratatul de la Lisabona recunoaste si consolideaza rolul parlamentelor nationale care, desi nu fac parte din cadrul institutional al Uniunii, joaca un rol important in functionarea acesteia.

Astfel institutiile comunitare vor fi obligate sa notifice parlamentelor din statele membre orice propunere legislativa, cu un termen de opt saptamani pentru comentarea lor inainte ca guvernele sa le ia in discutie. Lucru pe care, informal, Comisia de la Bruxelles l-a facut si pana acum. O alta schimbare este aceea ca, daca o treime din parlamentele nationale contesta propunerea, Comisia trebuie sa ia in discutie mentinerea, amendarea sau retragerea ei. Si o poate mentine, daca vrea. Lucrurile se complica atunci cand doua treimi din legislativele nationale contesta o propunere a Comisiei; in acest caz, Parlamentul European si Consiliul (adica statele membre) preiau cazul,il analizeaza si iau o decizie.