INFERENTE INDUCTIVE DE LA SINGULAR LA SINGULAR

INFERENTE INDUCTIVE DE LA SINGULAR LA SINGULAR

1. TRANSDUCTIA

Logicienii au convenit sa numeasca inductive si inferentele care nu procedeaza prin generalizare, ci de la particular la particular. Inferenta care conchide o propozitie singulara plecand de la premise singulare a fost numita transductie (uneori eductie).

Ex.: Marte este o planeta solara

Pamantul este o planeta solara

Pamantul este locuit

Marte este (probabil) locuita

Schema de inferenta imbraca forma:

S₁ este caracterizat prin P₁ si P₂ si.P_m

P₁ si P₂ si.P_m caracterizeaza S₁ si S₂ si.S_n

S₁ si S₂ si.S_n sunt caracterizate prin P

S este caracterizat prin P

Transductia este , in ultima instanta, o analogie.

2. ANALOGIA

Inferenta prin analogie se caracterizeaza prin faptul ca transfera o nota de la un element la altul, in baza asemanarii obiectelor. Schema rationamentului este urmatoarea:

a poseda n

b seamana cu a

b poseda (probabil) n

Concluzia rationamentului prin analogie este plauzibila. Gradul de probabilitate al concluziei este cu atat mai mare cu cat:

a) aria obiectelor comparate, avand aceeasi insusire, este mai mare;

b) insusirile prin care se aseamana obiectele comparate sunt mai numeroase si mai importante din perspectiva concluziei, iar deosebirile mai putine si mai putin importante;

c) concluzia este mai modesta in ceea ce sustine.

Incheiem acest capitol prin cateva consideratii de ordin epistemologic . Cunoasterea stiintifica imbina inductia si deductia. In cunoasterea de experienta dominanta este inductia, deductia avand un rol secundar. Intreaga cunoastere poate fi inteleasa - in opinia lui Karl Popper - ca sistem ipotetico-deductiv, dupa modelul p q. Verificarea unei (ipo)teze stiintifice se realizeaza in modul ponens plauzibil:

p q

q

p

Concluzia p este numai probabila. Confirmarea nu este niciodata certa, definitiva.

Considerand o ipoteza stiintifica H si consecintele ei observationale c₁,c₂,c₃.

In aceasta situatie, daca H este adevarata, atunci vor fi adeverite toate consecintele ei.

H c₁ c₂ c₃

c₁ c₂ c₃

H

Daca se verifica succesiv toate consecintele ipotezei, atunci H este verosimila, si gradul ei de probabilitate este cu atat mai ridicat cu cat consecintele confirmate sunt mai numeroase. Cand este confirmata definitiv? Niciodata, schema de inferenta nu ne permite aceasta concluzie certa. Adevarul nu poate fi confirmat definitiv, dar poate fi infirmat. Daca nu se verifica una din consecinte, atunci ipoteza este falsificata, dupa modul valid tollendo tollens:

p q  H c₁ c₂ c₃

q sau  (c₁ c₂ c₃)

p  H

Infirmarea, in aceasta schema este definitiva. De cele mai multe ori, nici aceasta schema nu poate fi aplicata caci, o anume ipoteza este in conjunctie cu o alta ipoteza Aj (ipoteza ajutatoare care poate fi gandita si ca dependenta a ipotezei initiale de conditiile de experimentare, calitatea tehnicii utilizate si alti factori conjuncturali). In aceasta situatie schema de rationare devine:

H Aj c₁ c₂ c₃

(c₁ c₂ c₃)

H Aj

In concluzia inferentei este negata conjunctia H Aj, ceea ce poate insemna ca H este fals sau Aj este fals, sau amandoua. Rezulta ca nici infirmarea nu este definitiva. De cele mai multe ori verificarea genereaza o crestere sau o diminuare a gradului de probabilitate a ipotezei stiintifice.