Aspecte privind destramarea familiei

ASPECTE PRIVIND DESTRAMAREA FAMILIEI

In prezent exista o perceptie larg raspandita conform careia ceva nu mai functioneaza asa cum trebuie in ceea ce priveste familia. Ratele inalte de divort, conflictul marital crescut, rata criminalitatii, a consumului de droguri si a comportamentelor antisociale printre tineri, toate sunt dovezi ca familia si valorile ei sunt in declin continuu.

Demografia constituie unul dintre factorii determinanti, ce au influentat componenta caminului si, implicit, aparitia diverselor forme ale familiei. Rata fertilitatii si cea a mortalitatii sunt cruciale in acest sens si este clar ca nivelele actuale ale sporului populatiei, combinate cu cresterea ratelor mortalitatii infantile si materne - sunt fara precedent. Exista diferente foarte mari intre tari, in ceea ce priveste sporul populatiei si ratele mortalitatii, amandoua fiind correlate puternic cu oportunitatile economice, insa nu neaparat direct determinate de acestea. Expectenta de viata mai buna, a modificat compozitia caminului, pentru ca exista unele personae care trebuie sa ingrijeasca atat de cei in varsta, cat si copiii.

Pare evident ca in secolul trecut rata divortului a crescut, dar, pentru multe dintre tarile in curs de dezvoltare, nu exista date sigure asupra ratei de divort din perioadele mai indepartate. Statisticile moderne trebuie sa fie corelate cu modificarea definitiilor juridice ale mariajului, pentru a fi convinsi ca ratele de divort nu cresc doar pentru ca cele de casatorie cresc si ele. Dezbaterile curente asupra familiei in Europa si Statele Unite accentueaza faptul ca divortul are un efect advers asupra copiilor si multi con­sidera ca cei din "camine destramate' sunt mult mai slabi la scoala si afiseaza com­portamente antisociale, insa, divortul, nu este singura cauza a destramarii familiilor si a existentei familiilor vitrege. In trecut, in Europa - si chiar si in prezent in cateva dintre tarile in curs de dezvoltare, - in ciuda sperantei crescute de viata, multe familii se dezmembrau in urma decesului.

Foarte multi dintre cei ramasi vaduvi se recasatoresc (barbatii mai repede decat
femeile) si-si formeaza noi familii.

Alte cauze ale modificarilor substantiale in compozitia familiei sunt reprezentate de migratie si urbanizare. Migratia pe piata fortei de munca a determinat, in special in tarile in curs de dez­voltare, aparitia multor camine conduse de femei care-si intretin singure copiii, adesea in absenta unui salariu regulat sau substantial. Migratia acestora a crescut semnificativ in ultimii ani, fiind determinata de oportunitatile oferite lor atat de sectorul neoficial al economiei urbane, cat si de salariul sigur din anumite intreprinderi, incluzandu-le pe cele de confectii si electronice. Deseori, femeile care se muta in zonele urbane isi lasa, unu! sau mai multi copii, in grija propriilor lor mame, crescand astfel familii cu persoane fara nici un venit. In anumite regiuni din Africa, de pilda, numarul caminelor ce cuprind bunici si nepoti este in crestere nu doar din pricina migratiei, ci si din cauza ravagiilor facute de SIDA.

Marimea centrelor urbane s-a accentuat peste tot in lume, pe parcursul secolului al XX-lea. Rata foarte rapida a cresterii populatiei la natiunile in curs de dezvoltare a determinat existenta unui numar mai mic de oameni capabili sa se intretina, in mod traditional, si astfel, resursele de orice fel se afla intr-o scadere substantiala. Ceea ce este cert este ca mizeria si conditiile sub limita sunt in crestere, iar in acest proces, femeile si copiii, in parte datorita unui relativ dezavantaj pe piata fortei de munca, sunt, in mod special, vulnerabili. Numarul foarte mare de copii abandonati pe strazi, din intreaga lume, combinat cu dezvoltarea excesiva a criminalitatii, abuzul de substante interzise si lipsa ei educatie sunt reprezentative pentru multe dintre crizele familiale.

Atat in America cat si Europa exista o lunga istorie a "crizelor' familiale, care tind sa apara in momente de tranzitie si schimbare. Ele sunt descrise de o anxietate a femeilor care lucreaza in afara caminului, cuplata cu o ingrijorare fata de alimentarea si socializarea copilului. Stim ca fermele de familie si valorile sociale asociate lor se schimba in timp, si ca aceste modificari produc anxietate in toate societatile, griji care in anumite circumstante genereaza criza. Dar criza si nesiguranta morala (care o insoteste uneori) nu pot fi ignorate din mai multe motive. Mai intai, este un fapt nein­doielnic acela ca perceperea crizei afecteaza experienta oamenilor si raspunsul lor la schimbarile prezente, cel putin in anumite tari, in al doilea rand, influenteaza politicile nationale.

De asemenea, sunt schimbari economice si sociale importante, care au un impact semnificativ asupra formelor familiei si strategiilor de supravietuire ale oame­nilor. Si, in al patrulea rand, orice set nou de politici - ce afecteaza viata familiei - ela­borat de institutiile internationale se dovedeste a fi discriminator, pentru ca diverselor natiuni si grupuri de interese nu le va fi usor sa stabileasca programe comune, adecvate nevoilor lor si unii se vor teme ca interesele lor se subsumeaza altora.

Multe dintre schimbarile care afecteaza familia includ modificari vazute, in general, intr-o maniera negativa: cresterea ratei de divort, a numarului de familii cu parinte unic, precum si a ratei mamelor necasatorite, cu copii. Preocuparea fata de toate acestea a generat indoiala asupra viabilitatii familiei contemporane. Sussman (1978) se intreaba, de pilda, "Azi familia este o specie in pericol?' Pentru cei care-si for­muleaza o astfel de intrebare, raspunsul este, de obicei, nu; motivul fiind recasatorirea.

Unite accentueaza faptul ca divortul are un efect advers asupra copiilor si multi con­sidera ca cei din "camine destramate' sunt mult mai slabi la scoala si afiseaza com­portamente antisociale, insa, divortul, nu este singura cauza a destramarii familiilor si a existentei familiilor vitrege in trecut, in Europa - si chiar si in prezent in cateva dintre tarile in curs de dezvoltare, - in ciuda sperantei crescute de viata, multe familii se dezmembrau in urma decesului.

In timpurile modeme, familismul a fost identificat exclusiv cu familia nucleara pri­vata, separata de lumea economica, si cert non-famiiiala. jn consecinta, oamenii se simt amenintati de orice deviere de la familie. Desi dorinta lor de a forma familii nu s-a diminuat, abilitatea de a o sprijini s-a redus considerabil, in sensul ca familia se afla, intr-adevar, in criza. Teama fata de un declin al familiei este luata in considerare atat de conservatori, care vor ca familia sa fie sprijinita de autoritati, cat si de progresisti, care o incurajeaza sa gandeasca independent si sa dovedeasca rezistenta la autoritate.

Criza contemporana a familiei nu este unica din punct de vedere istoric intr-o perioada de miscari sociale frecvente, legaturile afective intre partenerii mariajului, intre parinti si copii s-ar intensifica, incepand cu clasa superioara britanica in secolul al XVII-lea si extinzandu-se pana la clasele medii engleze si americane din secolul al XVIII-lea.

Tinerii isi alegeau cu mai mult romantism partenerii de casatorie si cautau mai mult eliberarea de sub controlul parintilor si al rudelor. Parintii, la randul lor, au incetat sa-si mai trimita copiii sa fie crescuti de altii, mamele si-au luat rolul mai in serios; doicile, si ele au renuntat a mai chinui bebelusii infasandu-i strans si le-au acordat atentia cuvenita.

Schimbarile in comunitate, au facilitat aceste modificari in caracterul intern al vietii de familie. In timp ce erau incurajate legaturile de familie, puritanii din Noua Anglie inghesuiau indivizii in comunitati a^ci» cu autoritate civila si religioasa puternica, limi­tand autonomia familiilor in-general si pe cea a femeilor si copiilor, in special.

Dar populatiile in crestere, accesul liber la pamant, colonizarile masive si din ce in ce mai extinse, oportunitatile comerciale au subminat controlul comunitatii si au sprijinit indi­vidualismul.

Economia de piata a transformat relatiile din afara familiei in unele mai impersonale, dar a oferit in acelasi timp si cai sigure de implinire a nevoilor practice, fara ajutorul rudelor. Aceasta a incurajat si a permis oamenilor sa-si concentreze energiile emotionale asupra propriilor lor familii. "Autonomia afectiva' necesita "autonomia materiala' incepand cu secolul al XlX-lea, casatoria bazata pe dragostea romantica a devenit norma.

Rolul economic traditional al barbatului, de "cap al familiei' (stapan al proprie­tatii), s-a extins catre acela de persoana moderna cu venit unic in camin. Sotia a devenit liderul moral si afectiv al familiei, unul ale carui responsabilitati erau impuse de noua societate, mult mai centrata pe individ.

Familiile experimenteaza doua tipuri de "revolutii': o crestere in ceea ce priveste traiul independent in afara familiei si o transformare a rolurilor de gen in interiorul acesteia[1]. Tendinta, catre traiul independent a fost asteptata de ceva vreme; din 1940 de catre cei mai in varsta si din 1960, de catre tinerii adulti. Diferitele roluri ale femeii ne demonstreaza ca ele pot trai independent, daca aleg sa procedeze astfel. Aceasta apare mai amenintator decat transformarile familiei din trecut.

Un alt aspect care tine de dezbinarea familiei, este cel al violentei in familie, de pe urma careia au de suferit mai ales femeile - fiice, nurori, surori, sotii sau foste sotii, (foste) concubine sau (foste) iubite.

Violenta casnica si intima se refera la atacuri impotriva femeilor care au loc acasa, in familie sau in cadrul relatiilor intime. Femeile sunt supuse agresiunii fizice, dintre care comune sunt lovirea si strangularea. Statisticile arata ca una din 4 femei este victima a violentei partenerului in cadrul relatiilor intime. In nici o tara din lume femeile nu sunt ferite de acest tip de violenta. In Cambogia, 16% dintre femei sunt abuzate fizic de sotii lor; in Marea Britanie 30% sunt victime ale violentei partenerilor sau fostilor parteneri; 21% in Nicaragua, 29% in Canada si 22% in Statele Unite.

Sondajele efectuate peste tot in lume arata ca jumatate dintre femeile care mor in urma omuciderilor sunt ucise de sotii/ partenerii actuali sau anteriori. Femeile sunt victime ale omorului prin uzul armelor, sau batai si arsuri, acestea reprezentand doar o parte dintre numeroasele forme de abuz. Un studiu realizat in Sao Paolo, Brazilia arata ca 13% dintre decesele femilor aflate la varsta reproducerii sunt omucideri, 60% dintre acestea fiind comise de partenerii victimelor.

Desi in majoritatea tarilor au fost adoptate legi impotriva violentei domestice, nivelul ridicat de violenta persista inca

Faptasii sunt (cu cateva exceptii) barbati din familie. Aceasta forma de violenta indreptata asupra femeilor transcede toate granitele: atat cele culturale, cat si cele religioase si regionale. Sa privim unele exemple:

violenta fizica - lovituri corporale, tras de par, oparire, ardere, injunghiere, ucidere

hartuire sexuala si viol

violenta psihica - atacuri verbale, izolare de familie si prieteni

privare de resurse fizice si economice

Violenta domestica este un fenomen care pana la aceasta ora nu a prea fost luata in considerare in multe tari. De multe ori violenta domestica nici macar nu este considerata a fi un delict. De aceea nu exista decat foarte putine informatii despre acest subiect. Aceste informatii (de ex. statistici efectuate de politie) se rezuma in general doar la o mica parte din ceea ce se intampla de fapt. In cele ce urmeaza va vom pune la dispozitie unele date mai concrete:

in Germania si in SUA, o femeie din trei au fost victimele violentei domestice, vinovat pentru aceasta fiind un barbat din familie, sotul sau partenerul de viata

in Rusia, 80% din toate faptele penale sunt comise in cadrul domestic

in 1992, in Cuba, 26,2% din femeile cuprinse intr-un studiu au fost victimele violentelor fizice, iar 33,5% ale violentelor de ordin psihologic, faptasii fiind sotii sau partenerii lor de viata

conform rezultatelor unui proiect de cercetare efectuat la Beijing, una din cinci femei incluse in acest proiect au fost victimele abuzurilor sotilor in Egipt, una din trei sotii au fost lovite cel putin o data de partenerii lor

in Kuweit, cca. 15% din sotii sunt afectate de violenta domestica

in Pakistan, 80% din femei cad victime violentei domestice

in Papua-Noua Guinee, doua treimi din femeile maritate sunt batute de sotii lor.

in Lituania, 34,5% din totalul persoanelor ucise sunt femei, criminalii fiind proprii soti

in Africa de Sud, la fiecare sase zile o femeie este ucisa de sotul sau prietenul ei.[2]

in Romania, din zece femei care au fost victime ale violentei domestice in ultimele 12 luni, patru au fost agresate de catre actualul sot sau prieten.

jumatate din femeile intervievate in cadrul unui sondaj Gallup in Bucuresti au experimentat abuzuri verbale sau emotionale in cadrul familiei intr-un anumit moment al vietii lor, iar un sfert au fost victime ale unor astfel de abuzuri mai mult de o data in ultimele 12 luni.

21% din femei au fost victime ale abuzurilor fizice iar 8% victime ale abuzurilor sexuale in cadrul familiei cel putin o data in viata lor.

6% din femeile din Bucuresti au suferit abuzuri fizice iar 3% abuzuri sexuale de mai multe ori in ultimul an.