Altruismul reciproc

Altruismul reciproc

Q2 . In literatura stiintifica exista mai multe optiuni si perspective asupra Altruismului reciproc:

Atitudine morala sau dispozi ie sufleteasca a celui care ac ioneaza dezinteresat in favoarea altora; doctrina morala care preconizeaza o asemenea atitudine . - Din fr . Altruism . (DEX)

In etica, principiu al comportamentului care "impune orientarea spre satisfacerea dezinteresata a unor trebuinte sau nevoi ale celorlalti . Opus egoismului, altruismul este considerat element principal al solidaritatii si colectivismului social . " Mai putem interpreta altruismul si ca doctrina etica, care obliga moral un individ sa-si ajute semenii chiar cu riscul sacrificiului propriei persoane (lucru posibil doar dupa excluderea totala a propriului interes) . "

Termen al sociobiologiei, prin care "se explica anumite comportamente nespecific umane de sacrificare, partiala sau totala, a unui individ in favoarea sporirii sanselor de supravietuire ale altui individ . Spre deosebire de acceptiunea morala a altruismului, acceptiunea sociobiologica nu este opusa egoismului . Deoarece altruismul sociobiologic este selectat in mod natural, iar principiul selectiei naturale presupune maximizarea sanselor de supravietuire ale fiecarui individ, geneticianul W . D . Hamilton a explicat altruismul ca o forma 'deghizata' a egoismului, prin comportamentul sau altruist individual urmarind de fapt sa-si maximizeze sansele de supravietuire genetica prin cresterea numarului de descendenti directi ai sai, pentru care accepta sacrificiul . "[3]

Altruismul poate fi si o componenta importanta a selectiei naturale, "Darwin observa ca, intrucat cei nobili si buni se sacrifica pentru binele altora, ei nu vor putea transmite urmasilor trasatura de caracter pe care o detin . Paradoxal totusi, altruistii nu dispar asa cum pare a fi tendinta . Aparent selectia naturala ar trebui sa lucreze impotriva transmiterii genelor altruismului, iar acest lucru nu este relevat de calcule . O populatie compusa exclusiv din altruisti devine vulnerabila la agenti agresionali la care o populatie de indivizi in care se intalnesc si elemente egoiste nu este susceptibila . "[4]

Altruismul reciproc este, dupa R . Trivers, "o strategie selectata natural, prin care un individ isi maximizeaza sansele sale de supravietuire pe termen lung, chiar daca le micsoreaza pe termen scurt, deoarece cel care beneficiaza de altruism este obligat sa raspunda printr-un act altruist binefacatorului sau, orice societate (animal sau umana) posedand mijloace de pedepsire (inclusiv de eliminare) a celor care ezita sa raspunda actelor altruismului . "

In sociologie, altruismul a fost teoretizat de A . Comte, care l-a considerat principiu al sociabilitatii si principalul mijloc de constituire a unei religii a umanitatii, definit ca fiind "practica sau obiceiul ce caracterizeaza fiintele nobile . De cele mai multe ori intelegem termenul ca ajutor acordat unei persoane fara a urmari obtinerea vreunei recompense materiale ca urmare a actului nobil efectuat) . "[6]

Marcel Mauss a studiat altruismul implicat in schimbul de daruri din societatile primitive aratind ca acest schimb material nu poate fi redus la dimensiunea sa economica, juridica, religioasa sau morala, deoarece el reprezinta un fenomen social total, in sensul ca prin schimbul de daruri se exprima o societate ca totalitate de institutii sociale .

Sociologii americani au analizat altruismul ca relatie de schimb intre membrii unui grup social, relatie caracterizata prin stimularea raspunsului asteptat din partea celuilalt ca urmare a unui act altruist initial .

Altruismul este definit sociologic de A . W . Gouldner ca principiu al reciprocitatii, opus principiului absolutismului moral . Acesta din urma ar presupune organizarea sistematica a valorilor, simbolurilor si normelor unei societati, ceea ce face ca elasticitatea comportamentelor particulare sa fie limitata de predominarea unei valori sau norme 'ultime', fundamentale in consecinta . Absolutismul moral impune indivizilor sa urmeze regula morala prescrisa chiar daca in felul acesta ar lovi pe cineva care i-a ajutat sau le-a facut un mare bine . Cum absolutismul moral conduce la instabilitatea grupului, membrii sai se comporta adesea contrar acestui principiu, aplicand principiul reciprocitatii care le cere sa ajute in primul rind pe cei care l-au ajutat si sa nu-i ajute pe cei care s-au abtinut de la acordarea ajutorului .

In general, altruismul este interpretat de sociologia contemporana ca un mijloc de stimulare, mentinere sau redobandire a solidaritatii si stabilitatii grupului social si societatii in ansamblul ei . Altruismul este deci un schimb social generalizat, "bazat pe raspunsul reciproc la asteptarile celuilalt si, prin aceasta, sanctionat socialmente premial sau represiv dar, ca interactiune morala, motivatie, relatii interpersonale . "[7]

Q3 . Conotatii sociale ale altruismului reciproc

Poate sa para cel putin curios ca o constructie despre propozitiile de baza ale sociologiei incepe prin explicarea unui concept teoretizat in stiintele biologice si in mod deosebit in genetica populatiilor . O asemenea curiozitate nu-1 mai afecteaza insa astazi decat pe sociologul obisnuit sa respinga din capul locului orice analogie dintre organismul biologic si cel social si care si-a format convingerea ca societatile umane au putut depasi definitiv, prin cultura, determinismele biologice ale vietii sociale .

Nu este insa asa, Cultura si determinismul cultural sunt mai degraba coevolutionare biologiei si determinismului biologic, in orice caz, cultura nu poate evolua decat ca raspuns la presiunile biologice pe care le impune evolutia vietii omului in societate . "[9]

Un organism asigura un beneficiu altuia in asteptarea unui serviciu similar in viitor . De exemplu, "liliacul vampir care accepta sa imparta sange ingurgitat cu un altul care n-a reusit sa se hraneasca la fel de bine, ca atunci cand el nu va reusi sa-si asigure necesarul de hrana sa fie ajutat de colonie . Trisorii in acest caz sunt indepartati . "[10]

Este acel tip de altruism care incita destinatarul sa actioneze de aceeasi maniera fata de binefacator, reciprocitatea putand fi imediata sau intarziata in timp, "acesta este in centrul tuturor schimburilor sociale de cooperare si intrajutorare, el fiind traducerea in termenii legilor biologice a teoriei asupra reciprocitatii elaborata de sociologul Marcel Mauss . " Din nou, si acest comportament se regaseste la animalele sociale .

In anii 1970 biologul R . Trivers a aratat "ca altruismul reciproc raspunde unei dinamici evolutive: jucatorii care alegeau sa adopte un comportament cooperativ faceau mai multe castiguri decat cei care alegeau optiunea contrara, anume egoismul . Intr-o populatie, altruistii ii vor inlocui pe egoisti, ei posedand un avantaj, anume cooperativitatea, pe care cei din urma nu il au . Intrajutorarea se reveleaza deci a fi o strategie castigatoare in sanul unei specii socialmente dependente cum e specia umana, si de aceea el a fost retinut de catre selectia naturala . "

La oameni altruismul reciproc este intalnit de obicei "sub forma grijii pe care parintii o poarta copiilor . Aceasta forma pare a atinge de cele mai multe ori forma maxima posibila, indiferent de cultura sau religie . "[13]

Aceasta forma "pare a atinge de cele mai multe ori forma maxima posibila indiferent de cultura sau religie . Prin limbaj si capacitatea de a procesa informatii complexe, omul poate recunoaste in subconstient inrudirea genetica . Unele studii au relevat faptul ca intre prieteni asemanarea genetica e mai mare decat intre un individ si un necunoscut . Chiar si cuplurile repecta dominarea aceluiasi principiu . "[14]

Q . Legea altruismului reciproc:

Aceasta lege a altruismului reciproc a fost formulata de profesorul american de biologie Robert Trivers (de la Universitatea Rutgers din New Jersey) care argumenteaza "ca selectia naturala i-a favorizat pe stramosii nostri altruisti deoarece ei puteau beneficia de rasplata oricand . Oricum aceste tendinte au fost neglijate pe masura ce lumea se globalizeaza . "[15] El este cel care a incercat sa demonstreze ca "altruismul este genetic predeterminat nu numai prin potentialul inclusiv, dar ca altruism generalizat, ca altruism reciproc . "[16]

"Daca de exemplu un individ e in pericol de inec si un altul sare in apa ca sa-l ajute, cel care se sacrifica are un risc de 1/20 de a muri el insusi . Daca cel salvat la randu-i risca si el intr-o actiune ulterioara sa-si piarda viata dorind sa-l salveze pe salvatorul lui initial, se supune si el la un risc de 1/20 de a muri . Ne intrebam de ce individul initial salvat continua sa se supuna aceluiasi risc atat timp cat pentru el a riscat deja cineva . Raspunsul pare a fi o lege nescrisa de convietuire in societatea umana: trisorii vor fi pedepsiti atat de catre cel ce nu a primit reciprocitatea gestului cat si de societate . Acest tip de altruism e destul de rar intalnit la alte specii, in cazul lor instinctul de conservare fiind cel care primeaza . "

Ipoteza lui Darwin- ipoteza a potentialului inclusiv

Charles Darwin (n . 12 februarie 1809, Shrewsbury, Shropshire - d . 19 aprilie 1882, Down, langa Beckenham, Kent) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog si autor de carti, fondatorul teoriei referitoare la evolutia speciilor de plante si animale (teoria evolutionista) . "[18]

Darwin a "observat si a demonstrat ca toate speciile de forme de viata au evoluat de-a lungul timpului din anumiti stramosi comuni, proces pe care l-a numit selectie naturala' . [19]

Principiul determinismului[20] emis tot de Darwin explica toate fenomenele naturale prin cauze naturale pure . Atat in conceptia darwinista, cat si in cea moderna, selectia naturala este elementul de decizie care stabileste valoarea adaptativa a mutatiilor si recombinarilor, generalizandu-le pe cele favorabile (care confera indivizilor purtatori avantaje in lupta pentru existenta) si eliminandu-le pe cele nefavorabile . Asadar, principalele cauze ale evolutiei biologice sunt mutatiile si selectia naturala, aceasta reflectandu-se in transformarea evolutiva divergenta si totodata adaptativa a speciei . "[21]

Determinismul, sub aspect teoretic social, "este propozitia filozofica potrivit careia orice eveniment, inclusiv cognitia si actiunea umana, este determinat in mod cauzal de un lant neintrerupt de evenimente anterioare . Nici un miracol misterios sau eveniment pur intamplator nu are loc . Daca a existat vreodata un eveniment indeterminist de la inceputul timpului, atunci determinismul este fals . "[22]

Ipoteza lui Darwin a fost elaborata mai mult speculativ, iar biologii darwinisti i-au acordat putina importanta, considerand-o doar ca o tentativa, facuta de naturalist, de a extinde unele dintre constatarile sale la intelegerea si explicarea societatilor umane . Dupa constituirea geneticii ca stiinta, ipoteza darwinista a fost reluata, iar intre anii 1964-1972, geneticianul W . D . Hamilton a reformulat-o ca ipoteza a potentialului inclusiv"

Notes:

"Genetica - stiinta care studiaza legitatile ereditatii si variabilitatii organismelor vii . Sarcina geneticii consta in studierea structural-functionala a organizarii genomului uman, a plantelor, a microorganismelor la nivel molecular, celular si organismic; studierea mecanismelor de replicare, transcriptie si translatie; studierea structurii si functiei sistemului genetic extranuclear; mecanismele celulare si moleculare ale recombinogenezei, mutagenezei, antimutagenezei si ingineriei genice; studierea actiunii factorilor antropogeni si naturali asupra polimorfismului genetic si bazele genetice de conservare a biodiversitatii . Determinarea legitatilor ereditare a patologiilor si imunitatii plantelor, animalelor si omului la boli . Elaborarea bazelor stiintifice pentru obtinerea soiurilor inalt productive, raselor de animale, suselor de microorganisme si recomandari in profilaxia si lupta cu bolile ereditare la om, animale si securitatii ecologice . "[24]

SÚ A, su e, s . f . (Livr . ) Origine, sursa . ♦ (Med . ) Provenien a a unei culturi de microbi; tulpina . - Din fr . souche . Sursa: DEX '98 |, 26 Jul 2004

ERITABILITÁTE s . f . capacitatea de a se transmite de la o genera ie la alta . (dupa fr . héritage, mo tenire .

Q4 . Perspective asupra teoriei potentialului de reproducere inclusiv:

principiul potentialului inclusiv explica fundamentele genetice ale altruismului pornind de la "legea" selectiei naturale si analizand efectele acesteia la nivelul relatiilor de rudenie, adica de la ceea ce biologii numesc kin selection (kin=de inrudire) . Explicatia fenomenului a fost data in 1960 de catre W . Hamilton, prin formularea 'teoriei selectiei legaturii parentale' . Fara a relua firul logic si demersul experimental al autorului si al succesorilor lui, faptul se poate schita pe scurt astfel: "atitudinea de intrajutorare isi explica existenta ca trasatura selectata prin faptul ca ea se manifesta puternic si cu predilectie intre indivizii inruditi, deci care partajeaza un fond genetic similar . Acelasi fenomen explica comportamentul si la animalele sociale .

Pentru a intelege eritabilitatea altruismului, trebuie avute in vedere conditiile care fac posibila si probabila transmiterea genei (genelor) responsabile; in discurs antropomorfic, asta ar vrea sa zica ca trebuie sa privim lucrurile din punctul de vedere al genei insasi; altruismul se reveleaza a fi astfel un egoism camuflat . Astfel se explica, de exemplu, de ce o furnica sterila (cum sunt lucratorii si soldatii) poate sa se sacrifice pentru salvgardarea coloniei: ea partajeaza 75 la suta din gene cu regina . "[25]

In teza sa de doctorat sustinuta in 1964 la Oxford, W . D . Hamilton (genetician) a revolutionat biologia propunand teoria potentialului de reproducere inclusiv, prin care demonstreaza ca potentialul de supravietuire a unui individ poate creste chiar atunci cand nu are urmasi directi . El are pertinenta explicativa "numai in spatiul relatiilor sociale altruiste dintre consangvini, in timp ce socialitatea cuprinde si relatii sociale dintre oameni intre care nu exista nici o legatura de rudenie . Altruismul reciproc este o forma de adaptare colectiva cu importanta hotaratoare in stabilirea marimii optime a grupurilor in care are loc adevarata socializare . "

W . D . Hamilton a considerat ca altruismul are o baza genetica, este constitutiv, deci, unor indivizi si este posibil datorita faptului ca potentialul de supravietuire al unui individ poate creste chiar si atunci cand acesta nu are urmasi directi, cu o conditie: ca individul respectiv sa se "sacrifice" pentru a mari potentialul de supravietuire al rudelor sale, adica al celor care impartasesc cu el un numar de gene comune . "[27]

"in consecinta, daca potentialul propriu, la care se adauga cel al rudelor, marit prin influenta sau efectele sacrificiului unui individ, il numim potential inclusiv si daca acesta este mai mare decat potentialul propriu, atunci geneticienii apreciaza ca altruismul poate evolua prin selectie naturala . "[28]

Dupa parerea lui, notiunea clasica de potential de reproducere este "prea ingusta pentru a explica o serie de conduite animale concrete . Potentialul de reproducere clasic este o masura a succesului reproductiv al unui individ - succesul sau ca stramos in a transmite genele spre generatia urmatoare . Potrivit lui Hamilton, selectia naturala va favoriza caracteristicile ce determina transmiterea genelor unei persoane, indiferent daca persoana respectiva este un stramos direct . Daca ne ajutam fratele, sora sau nepotul de frate sa devina stramosi, oferindu-le resurse, protectie etc . , facilitam transmiterea genelor lor . Astfel ingrijirea propriilor copii (investitia parentala), nu este decat un caz special de protejare a rudelor care ne poarta genele . "

Ideea potentialului de reproducere inclusiv "constituie astazi principiul explicativ al comportamentului altruist in stiintele evolutioniste . Se poate astfel da seama de faptul ca legaturile de rudenie sunt atat de importante in toate societatile umane . Utilizarea strainilor in experimentele de psihologie sociala a facut sa fie neglijata rudenia - putine manuale o mentioneaza . Totusi, legaturile de rudenie joaca un rol esential in conduita altruista . "[30]

Considerat ca organism biologic, "fiecare individ tinde intr-adevar sa-si maximizeze potentialul de supravietuire, denumit in genetica prin termenul fitness in mod firesc, maximizarea potentialului propriu ar trebui sa duca la diminuarea potentialului celorlalti, dar cercetarile asupra insectelor sociale au dovedit ca acestea isi maximizeaza potentialul evolutionar propriu ca urmare a actelor lor "altruiste" unele fata de altele . "[31]

De aici s-a tras concluzia ca "egoismul si altruismul ar putea fi structuri comportamentale la fel de eficace pentru maximizarea potentialului evolutionar sau de supravietuire al unui individ;

ca amindoua structurile comportamentale contribuie la selectia naturala si ca altruismul nu conduce, cum s-ar putea crede, la scaderea potentialului evolutionar al unei specii .

Pentru a explica paradoxul aparent al supravietuirii altruismului prin selectie naturala, Charles Darwin a formulat ipoteza dupa care unitatea selectiei naturale nu o constituie organismul biologic individual, ci familia . Aceasta face ca selectia naturala, care opereaza in cadrul aceleiasi specii, sa aiba ca rezultat indivizi cu structura si de marimi diferite, inclusiv ca un individ sa contribuie la cresterea potentialului reproductiv al speciei cu pretul propriei lui sterilizari . "[32]

Notes:

Termenul fitness (in engleza forma, potrivire, sanatate) este folosit in biologia genetica si evolutionara cu un inteles aparte, de "potential evolutiv" sau de "supravietuire", potential evaluat indeosebi prin capacitatea unui individ de a-si prolifera genele (prin descendentii sai), adica prin "succesul reproductiv" al individului . Desi in lucrarile romanesti de genetica se foloseste termenul ca atare (fitness), credem ca traducerea lui prin "potential evolutiv' sau "de supravietuire' aproximeaza destul de bine sensul original . "

"Insectele sociale, impart sarcina de a-si conduce propria comunitate . In cazul albinei de stup, de exemplu, lucratoarele aduna hrana si pazesc puii, in timp ce regina ramane acasa pentru a depune oua, intregul stup profitand de pe urma acestei impartiri a sarcinilor . "[34]

Q5 . Comentarii asupra principiului potentialului inclusiv:

principiul are doar o functie explicativa limitata la relatiile sociale dintre consanguini, in timp ce "socialitatea cuprinde si relatiile sociale dintre oameni fara vreo legatura de rudenie . "[35]

familia, neamul etc . raman unitatile de baza ale socialitatii, dar pe masura ce societatea se dezvolta, functiile familiei sunt preluate de alte institutii sociale, fara ca relatiile sociale care se stabilesc inauntrul acestora sa fie complet lipsite de acte altruiste . "

pe de alta parte "relatiile din cadrul familiei nu pot fi totdeauna bazate pe altruism si sacrificiu, conflictele dintre membrii aceleiasi familii fiind dese si uneori deosebit de puternice . "[37]

principiul potentialului inclusiv nu explica, deci, conflictele dintre parinti si copii, si mai ales rezistenta omului la actele prin care se incearca sa fie "inselat", capacitatea lui de a impune societatii in care traieste normele morale ale onestitatii, increderii etc . "[38]

este important sa vedem daca altruismul este genetic predeterminat si evolutiv selectat, fiindca daca este asa, "societatile ar avea motive si mai temeinice sa incurajeze comportamentele altruiste fara teama ca vor implementa, astfel, principii neeficace de educatie civica si morala, contribuind la ceea ce o literatura imensa a denuntat prin tema eroului generos al carui altruism devine un handicap in relatiile sale si mai ales in realizarea de sine . "[39]

Desigur, toate acestea pot fi usor explicate folosind argumentele sociologilor, culturologilor, antropologilor, dar intrebarea daca altruismul este, totusi, o caracteristica umana genetic selectata nu poate sa-si gaseasca raspuns decit daca raminem pe terenul geneticii si al biologiei .

Q6 . Altruismul reciproc ca principiu al moralitatii[40]

"paradigma altruismului reciproc este de fapt o generalizare a parabolei biblice a bunului samaritean" . Ea se bazeaza insa pe calculul Darwinist al costului si beneficiului unui comportament uman:

astfel, "daca A plateste costul necesar pentru ca B sa realizeze un beneficiu genetic (calculat dupa "succesul lui reproductiv"), Trivers apreciaza ca A a actionat altruist, iar daca acest cost este insotit de realizarea unui beneficiu atat pentru A, cat si pentru B, comportamentul social al lui A este cooperator . [42]

atat genele care determina comportamentul altruist al lui A, cat si cele corespunzatoare cooperarii pot fi selectate in mod natural daca beneficiul este mai mare decat costul, conditia preponderentei beneficiului se realizeaza usor in societatile umane, arata R . Trivers .

populatia umana este obligata "genetic" sa actioneze altruist si cooperator, fiindca selectia naturala va favoriza pe cei care se ajuta intre ei si coopereaza, si nu pe cei care refuza cooperarea .

sansa ca A sa fie "selectat" este ca beneficiul obtinut de el prin sacrificiu sa fie mai mare decat costul sacrificiului, si este totdeauna mai mare fiindca B va fi obligat sa raspunda, mai devreme sau mai tirziu, actiunii de sacrificare a lui A .

retinand ca beneficiul este definit de Trivers drept "cresterea sanselor genelor relevant de a se propaga in cadrul unei populatii" , sa vedem de ce B este obligat din punct de vedere genetic sa-i raspunda in mod adecvat lui A . De ce nu ar insela B, deci, asteptarile lui A fata de el, daca nonraspunsul l-ar avantaja direct, in timp ce raspunsul adecvat il avantajeaza numai indirect?

Trivers constata ca "persoanele care inseala, sunt, in orice societate, marginalizate"[44]

de aceea, ceea ce ele ar castiga inseland asteptarile cuiva, ar pierde odata cu increderea celorlalti in ele . "[45]

prin urmare, "cei care se conformeaza altruismului reciproc sunt selectati socialmente"[46], dar selectia sociala, considera Trivers "intareste in acest caz selectia genetica, iar aceasta devine tot mai puternica pe masura ce este socialmente conditionata . "[47]

Q7 . In viziunea lui Robert Trivers factorii care au influentat evolutia altruismului reciproc in societatile umane nu sunt numai sociali si culturali, ci si:

"biologici si naturali: durata mai lunga a vietii oamenilor;

dispersarea lor slaba;

stabilitatea grupurilor;

dependenta mutuala[48];

cresterea si ingrijirea copiilor o perioada de timp mai lunga;

multiplicitatea relatiilor ierarhice;

folosirea uneltelor . "[49]

Q8 . Care sunt consideratiile biologilor si antropologilor despre beneficiile altruismul reciproc si cum Robert Trivers contraargumentezǎ aceste consideratii?

cei mai multi biologi si antropologi au considerat insa ca "altruismul reciproc nu ar fi decat o forma a potentialului inclusiv, in sensul ca individul isi mareste beneficiul ca urmare a cresterii beneficiului grupului . "[50]

anumite observatii au intarit ideea ca altruismul reciproc ar fi o forma de adaptare care conduce la optimizarea marimii unui grup . "[51]

in consecinta, principiul altruismului reciproc ar avea o functie explicativa importanta, dar limitata la relatiile dintre consanguini[52], iar sociologii l-ar putea folosi numai in analiza socialitatii limitate a unitatilor familiale sau de rudenie . "[53]

R . Trivers demonstreaza ca nu este asa, contraargumentand cu datele unei bogate evidente empirice[54], care arata ca "actele de altruism reciproc nu inceteaza sa se manifeste chiar si dupa ce un grup si-a stabilit marimea optima . "[55]

aceasta inseamna ca beneficiile altruismului reciproc nu sunt indirecte, adica derivate din cele ale grupului de rudenie, ci sunt directe, ceea ce-1 face pe biologul american sa declare ca "nu avem nevoie de nici un fel de concept al avantajului de grup pentru a explica functia comportamentului altruist uman; singurul factor care mentine altruismul reciproc il constituie sistemul psihogenetic al indivizilor umani . "[56]

Notes

"Sistem psihogenetic: sistemele psihogenetice sunt instrumente psihologice de tip operational al caror rol principal este de a localiza sau de a indica starea dezvoltarii psihice la un anumit moment al evolutiei . Prin intermediul reperelor psihogenetice se controleaza ordinea, continutul, directia si totodata normalitatea dezvoltarii psihice a copilului . "[57]

Q9 . Studiile de psihologie a relatiilor interpersonale privind comportamentele altruiste:

studiile de psihologie a relatiilor interpersonale "au validat inca o data o valoare de factura folclorica: cine se aseamana se aduna" . [58]

comportamentele altruiste sunt intr-adevar mult mai frecvente in grupurile bazate pe similitudinea membrilor, iar acestia sunt stimulati de viata altruista a grupului sa-si canalizeze actele de agresivitate si indignare impotriva celor care nu raspund actelor altruiste .

pe de alta parte, societatea a dezvoltat o intreaga retea de acte emotionale care sa sprijine echitatea, onestitatea, reciprocitatea si sa descurajeze lipsa de reciprocitate, neonestitatea etc .

toate acestea fac ca socializarea copilului de catre parinti sa fie orientata nu numai dupa cerintele organizarii sociale (care sunt diferite de la o societate la alta), ci si dupa cele ale altruismului reciproc .

de aceea, fenomenul cunoscut al rezistentei copilului la normele altruiste pe care i le impune parintele poate avea si o alta explicatie decat aceea a cautarii independentei, autonomiei, formarii   personalitatii, abundenta in psihologia adolescentului . In fapt, parintii isi socializeaza copiii urmarind sa optimizeze atat propria rata cost/beneficiu, cat si pe aceea a urmasilor lor . [59]

asa se explica "de ce atunci cand costul ingrijirii copiilor devine prea mare pentru a mai putea asigura beneficiul, parintii cauta modalitatile de a creste beneficiul urmasilor pe seama costurilor sociale, care sunt suportate de toti membrii societatii . Ori, pentru a face acest transfer de costuri, singura modalitate care poate fi folosita de parinti este aceea de a le educa acestora altruismul reciproc .

Daca acest concept este valid, conchide R . Trivers, "inseamna ca este o greseala evidenta conceperea socializarii umane doar ca un proces de culturalizare prin care copiii invata cultura parintilor lor . Conflictul din perioada socializarii nu trebuie privit doar ca un conflict intre cultura parintilor si biologia copiilor, ci si ca un conflict intre biologia parintilor si aceea a copiilor . "[60]

Altruismul-determinare biologica si culturala

Q10 . Care este importanta paradigmei altruismului reciproc si in ce consta slabiciunea ei?

paradigma altruismului reciproc "poate constitui un mijloc important de a cunoaste si explica socialitatea nu doar ca un produs cultural (obtinut prin educatie), ci si ca un rezultat al evolutiei si selectiei naturale .

masura in care determinarea biologica si cea culturala actioneaza impreuna (fiind greu, deci, sa le putem separa efectele si influentele) reprezinta miza prin­cipala a acestei paradigme .

slabiciunea ei consta in maniera explicativa a rebours (inversa) pe care o practica: ceea ce este, trebuie sa fie si nimic din ceea ce ar putea fi nu poate fi fara a avea un corespondent in structura biologica a vietii oamenilor .

de aceea, asa cum explicarea sociologica si culturologica a socialitatii umane nu mai poate ignora determinismele biologice genetice, analiza acestora nu poate fi eficienta daca ele nu sunt privite si din perspectiva formelor socioculturale, economice si politice in care este organizata viata oamenilor .

ori, din aceasta perspectiva, nu mai este nevoie de presupozitia corespondentei gene-cultura, ceea ce face analiza sociologica a socialitatii mai sigura, chiar daca mai putin spectaculoasa decat cea sociobiologica . "[61]