Bunastarea si saracia

1. Inegalitatea si saracia

Omul este principalul factor al activitatii economice. Rezultatele activitatii trebuie sa fie distribuite echitabil intre membrii societatii, in functie de interesele economice si sociale ale acestora .

În prezent, studiile economice sunt concentrate asupra conceptului de

dreptate sociala. Dreptatea sociala este analizata sub doua aspecte:

dreptatea socialat - ca rezultat este acea situatie apreciata ca justitiara doar atunci cand se obtin rezultate pozitive in plan social;

dreptate sociala - ca procedura este acea situatie rezultata in urma utilizarii unor mijloace, instrumente, parghii economico-financiare.

Un alt aspect studiat in ultima perioada este problema saraciei. Cu toate masurile luate, se constata ca totusi saracia exista si se extinde, avand ca principala sursa de generare si sustinere modul de distribuire si redistribuire a veniturilor.

Pactul international privind drepturile omului de natura economica, sociala, culturala in articolul 9 recunoaste drepturile fiecarui individ la securitatea sociala, inclusiv la asigurarile sociale, la un nivel de trai decent pentru persoana si familia acestuia, pentru hrana, imbracaminte si locuinta. Datorita repartizarii inegale a veniturilor sunt generate situatii in care fiecare om, datorita sansei sale, se confrunta cu inegalitatea sociala a sanselor. Aceasta inegalitate a sanselor este rezultatul actiunii pietei, a concurentelor, modului de integrare in societate.

Inegalitatea sociala, abordata in paralel cu dreptatea sociala, este insuficient controlata si verificata, conducand la saracie (un mod de viata considerat a fi sub nivelul de subzistenta ). În consecinta, de multe ori, libertatea economica se transforma intr-o libertate care incita la progres si stabilitate pe termen lung.

Saracia este reprezentata de acel nivel al veniturilor si mecanismul de distribuire al acestora in corelatie cu transferurile statului prin politicile de protectie sociala care conduc la un mod de viata sub cel de subzistenta.

Inegalitatea sociala si saracia pot fi masurate cu ajutorul a doi indicatori:

- indicatorul standardului de viata care se refera la venit si consum;

- indicatorul calitatii vietii care se refera la speranta de viata, sanatate, calitatea hranei, educatie si participarea la activitatea cultura.

Indicatorul calitatii vizeaza efectele standardului de viata, respectiv posibilitatile de folosire a masurilor economice si neeconomice.

Cei doi indicatori stau la baza determinarii numarului de saraci si a gradului de saracie.

Pentru masurarea saraciei se folosesc mai multe tipuri de indicatori.

1. Nivelul veniturilor. Acesta difera de la o tara la alta si se refera la necesitatile minime precum si la situarea sa sub nivelul minim de trai. De aceea pentru a intelege mai bine continutul indicatorului nivelului veniturilor, se folosesc patru concepte ajutatoare :

a)     minimum de viata;

b)     minimum de subzistenta;

c)     minimum social;

d)     pragul de saracie.

Minimum de viata - este definit in functie de interesele politice si de obiectivele etapei .

Minimum de subzistenta - este acel nivel al veniturilor care presupune satisfacerea nevoilor esentiale pentru supravietuire ( acesta este pragul absolut al saraciei).

Minimum social - este nivelul minim al veniturilor individului sau al familiei, insuficient pentru a acoperii nevoile minime ale fiecarui individ, luand in consideratie sexul si varsta.

2. Nevoile minime de viata. Acest indicator se refera la urmatoarele categorii de nevoi:

nevoi fiziologice ( care vizeaza mentinerea vietii si capacitatii de munca)

nevoi admise ( vizeaza nevoile minime ce se satisfac cu bunuri si servicii)

nevoi sociale

3. Pragul absolut al saraciei. Acest indicator exprima nivelul venitului sub nivelul minim social, cunoscut ca "minim de subzistenta".

De obicei, saracia este considerata un fenomen cu existenta permanenta, elastica si care coexista cu civilizatia si belsugul.

2 Bunastarea si formele ei

Conceptul de "bunastare" apartine justitiei sociale.

Bunastarea este acea stare optima la care aspira un individ si care ii confera siguranta.

Dupa unii autori, bunastarea se fundamenteaza pe respectarea vietii si a tot cea ce contribuie la dezvoltarea optima a capacitatii umane. Bunastarea nu inseamna lacomie, acumulare de bunuri si nu provoaca in mod obligatoriu crearea unei distante intre bogati si saraci.

O problema fundamentala in teoria bunastarii o reprezinta lacomia umana. În acest sens, Galbraith arata ca nimeni nu poate pune la indoiala importanta lacomiei. Polii de referinta ai bunastarii sunt societatea si individul.

Politicile sociale privind bunastarea se bazeaza pe doua concepte:

- economia bunastarii;

- bunastarea sociala.

1. Economia bunastarii vizeaza explicarea si identificarea produselor, mecanismelor de repartizare a resurselor intr-un stat impersonal (economia bunastarii e considerata o agregare de stari optime). Economia bunastarii, este de fapt o economie normativa prin care se permite compararea unei stari sociale cu o alta stare sociala.

2. Bunastarea sociala este acea situatie reflectata prin capacitatea de a se satisface preferintele individuale ale membrilor colectivitatii.

Teoria economica pune in evidenta dou[ doctrine cu privire la bunastare:

- doctrina concurentei pure si perfecte -considerata capabila sa asigure maximizarea satisfacerii nevoilor sociale.

- doctrina ofelimitatii - sustinuta de Pareto, se refera la comportamentul individual optim,.

Folosirea conceptelor " economia bunastarii" si "bunastarea sociala" a impus crearea si introducerea unui nou concept "statul bunastarii".

Politica sociala a statului bunastarii vizeaza doua aspecte:

aspectul politic- prin care functia de protectie sociala a statului pentru individ a determinat deplasarea politicii de la apararea drepturilor civile la apararea drepturilor economice si sociale.

aspectul economic prin care trebuie sa se manifeste urmatoarele functii de protectie :

sa garanteze un venit minim de subzistenta pentru indivizi si familie

sa reduca dimensiunea starii de nesiguranta atunci cand indivizii se confrunta cu fenomene ale economiei de piata ca somajul, inflatia.

sa asigure pentru toti indivizii in mod egal servicii de calitate si diversificate.

Statul bunastarii este o incercare rationala a societatii de a diminua fara ale

reprima efectele negative ale economiei de piata.

3. Nivelul de trai

Problema nivelului de trai este, de fapt, problema sanselor de egalitate. De aceea, analizele au condus la conturarea a trei concepte:

Construirea modelului de trai. Modelul este o reprezentare teoretica,

abstracta , ideala, a realitatii inconjuratoare si poate fi:

model descriptiv (structural) - cand se explica optiunile individului cu privire la consum, descrie comportamentul individului consumator in context cu mediul economic si social.

model predictiv- care reflecta comportamentul individului in mediul economico-social si implicatiile acestui comportament in mediul respectiv.

Modelul tip al nivelului de trai trebuie sa se incadreze cantitativ si calitativ in teoria bunastarii si sa respecte anumite principii:

nivelul de trai se analizeaza nu numai prin marimea veniturilor, beneficiilor sociale, bunurilor capital, cat si prin indicatori care privesc starea de sanatate, gradul de educatie, gradul de ocupare al fortei de munca, timpul liber, siguranta personala.

nivelul de trai se apreciaza prin compararea conditiilor de viata ale diferitelor grupuri sociale.

nivelul de trai trebuie descris unitar, specificand relatia cu anumite structuri.

Este imposibil sa se faca o descriere normativa a nivelului de trai deoarece indicatorul nivelului de trai se poate determina prin diverse metode, metode care iau in calcul factori uneori contradictorii, cum ar fi: venit-sanatate, venit- natura, etc.

Existenta unei analize unitare a nivelului de trai prin folosirea unei

metodologii de calcul a indicatorilor la nivel national si international.

Calcularea indicatorilor nivelului de trai se bazeaza pe trei elemente:

- comparabilitate;

- inregistrare;

- cuantificare (masurare);

Indicatorii nivelului de trai se calculeaza la :

- nivel individual;

- nivel de resurse publice;

- nivel de investitii necesare;

Determinarea indicatorilor nivelului de trai va tine cont de:

-dezvoltarea economica;

-ocuparea fortei de munca.

Aceste probleme privind calculul indicatorilor nivelului de trai trebuie sa reflecte si unele aspecte mai dificile de masurare si de calcul:

- dificultati privind determinarea veniturilor si resurselor;

- dificultati privind inegalitatile sociale ;

- dificultati privind masurarea cantitativa si calitativa a unor elemente din viata de zi cu zi.

Calculul nivelului de trai are anumite limite puse in evidenta de faptul ca nu se cuprind si unele elemente ce caracterizeaza saracia, care sa reflecte un model al comportamentului uman aflat in confruntare.

Abordarea indicatorilor nivelului de trai din perspectiva sociala. În acest

sens, masurarea indicatorilor se face tinand cont de norme, uzante, deprinderi, preferinte si inclinatii individuale.

Cele trei concepte stau la baza elaborarii unei metodologii. În acest sens ONU a eleborat un sistem complex de indicatori economici, politici si sociali.

Politica de protectie sociala

A. Marshall apreciaza ca un sistem economic este influentat de politica sociala in cadrul careia un rol important il are protectia sociala. Protectia sociala se refera la exigente de ordin social, politic, economic menite sa asigure individului posibilitatea de a trai.

Protectia sociala se bazeaza pe doua elemente:

-factorul economic-social reprezentat de colectivitatea cu problemele sale privind locul de munca, conditiile de munca, durata muncii;

-caile si mijloacele de asigurare a protectiei sociale obiective, categoriile sociale, termenele de realizare.

Politica de protectie sociala va tine cont de :

- realitatea sociala;

- mecanismul de resurse si alocarea acestora;

- eficienta politicii.

Politica sociala este un ansamblu de masuri care privesc obiective, instrumente de realizare prin care puterea publica doreste sa realizeze o alocare normativa a resurselor publice si o distribuire a veniturilor in conditiile dreptatii sociale.

Obiectivul politicii sociale consta in rezolvarea, atenuarea conflictelor economice, sociale, politice . Deci politica sociala a statului cuprinde obiectivele, deciziile, masurile si efectele masurilor. Protectia sociala consta in masuri sociale si economice menite sa asigure un anumit standard de viata pentru toti oamenii, indiferent de pozitiile acestora.

Politica sociala isi propune satisfacerea nevoilor individuale si sociale.

Protectia sociala se refera la urmatoarele aspecte:

1.protectia somerilor care se asigura prin :

- indemnizatie de somaj care se stabileste prin lege si se acorda pe o anumita perioada de timp;

-asistenta de somaj de care beneficiaza numai  anumite persoane pe o anumita perioada de timp;

- ajutor de somaj acordat persoanelor care nu au dreptul la indemnizatie si asistenta de somaj.

Cand somajul afecteaza un numar mare de indivizi si pe durata lunga, protectia risca sa devina vulnerabila, intrucat fondurile devin insuficiente;

2. protectia mediului ambient;

3. protectia consumatorului (activitate coordonata de OPC);

4. protectia sanatatii, a persoanelor cu handicap;

5. protectia copilului si tineretului (inclusiv protejarea la violente chiar si in familie, la droguri si la fenomenul de marginalizare);

6. protectia sociala complementara are ca scop asigurarea sanatatii sociale si un trai decent.