Consideratii generale privind aparitia si evolutia conceptului de casatorie

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND APARITIA SI EVOLUTIA CONCEPTULUI DE CASATORIE

Familia - celula fundamentala a organizarii sociale

De-a lungul secolelor, umanitatea a cunoscut diferite tipuri de organizare sociala generate de confluenta gradului de dezvoltare a productiei cu nivelul relatiilor sociale existente pe un anumit teritoriu. Pentru fiecare stadiu parcurs, societatea a trebuit sa elaboreze norme juridice specifice, corespunzatoare conditiilor obiective din perioada respectiva: de la comuna primitiva si pana la epoca moderna si contemporana. Desi societatea umana a fost si are o organizare foarte complexa, cu cerinte fundamentale extrem de diversificate, atat in plan vertical, in sensul unei evolutii temporale, cat si in plan orizontal, avandu-se aici in vedere vastele domenii din care provin aceste cerinte, familia a ocupat intotdeauna un loc aparte, reprezentand, de fapt, celula fundamentala a societatii.

,,Sarcina familiei este de a asigura continuitatea fiintelor umane, cresterea lor fizica si spirituala, ca o conditie necesara pentru existenta si continuitatea societatii omenesti, pentru producerea si reproducerea mijloacelor materiale de existenta".

Dintre toate institutiile familiei, casatoria este cea care are, indubitabil, rolul primordial, impunandu-se ca unul din punctele de plecare ale societatii. De aceea, legiuitorul a considerat continuitatea relatiilor dintre soti ca esentiala si a incercat sa consfinteasca si sa intareasca acest fenomen al continuitatii prin intermediul garantiilor juridice oferite. Astfel, daca in antichitate la romani, greci sau indieni casatoria era un act pur religios, iar solemnitatea nuntii era o garantie ca sotii nu se vor desparti prea curand sau prea usor, in prezent, solemnitatea si conditiile incheierii unei casatorii sunt impuse de legiuitor, iar, in caz de nerespectare sau incalcare a acestora, casatoria nu poate avea loc sau nu este valabila din punct de vedere legal: ,,Casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti. Acestia sunt obligati sa fie prezenti impreuna, insotiti de doi martori, la sediul primariei, pentru a-si da consimtamantul personal si in mod public in fata ofiterului de stare civila".

Acest principiu al casatoriei liber consimtite este consacrat si aparat de insasi legea fundamentala a tarii: ,,Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor".

Tot din lege rezulta si cele doua sensuri ale termenului de ,,casatorie": intr-un prim sens desemneaza actul juridic pe care il incheie cei ce vor sa se casatoreasca cu respectarea conditiilor si a formelor prevazute de lege. Dupa incheierea acestuia, casatoria este condusa in intregime de norme legale deja statuate, fara a putea fi modificate de cei doi soti. In cel de-al doilea sens,"casatoria reprezinta o situatie juridica,permanenta,existenta intre cei doi soti pe tot timpul existentei raportului de casatorie. Conceptul de casatorie mai are si intelesul de institutie juridica, adica de totalitatea normelor legale care reglementeaza casatoria.

Diferite forme de casatorie - de la inceputuri pana in prezent

Despre inceputurile casatoriei se poate vorbi abia din momentul aparitiei dreptului. O anumita ingradire intre raporturile dintre generatii o cunoaste neoliticul: este vorba de casatoria pe grupe, care promitea o ,,grupare a rudelor in jurul mamei cu reguli de inviolabilitate reciproca, de aparare naturala si de intretinere reciproca in cadrul unei rudenii nu numai naturale, ci si totemice . Aceasta organizare pe grupe va constitui baza institutiei matriarhatului de mai tarziu. Rolul barbatului in cadrul societatii, in general, si al familiei, in particular, se va impune incepand cu epoca metalelor si, datorita importantei sale, va determina aparitia institutiei patriarhatului. ,,O data cu patriarhatul se poate vorbi de o familie in adevaratul sens al cuvantului, cu un cap care sa detina o autoritate absoluta asupra membrilor ei ca in Roma antica unde pater familias era cel care detinea in casa proprietatea nu doar asupra lucrurilor, ci si asupra persoanelor". Totodata, aceasta familie patriarhala reprezinta fundamentul pe care se acumuleaza organizarile sub forma de ginti, fratrii sau triburi, avand ca rezultanta directa recunoasterea unei ierarhi politico-juridice si mistico-religioase si, ulterior, aparitia formei superioare de organizare politico-statala.

Influenta Bisericii (indeosebi crestine) se face simtita incepand cu Evul Mediu, conceptia ei despre ,,familie" fiind un adevarat progres in ceea ce priveste rolul sentimentului de iubire si de respect dintre soti si diminuarea puterii absolute a parintilor asupra vietii copiilor lor. Desi inegalitatea dintre sexe continua sa existe, ea dobandeste o noua interpretare: faptul ca religia impune femeii un comportament ce denota inferioritatea ei face ca aceasta inegalitate dintre sexe sa capete o consfintire divina.

Mai tarziu, incercandu-se o reforma a structurilor juridice pentru a putea oglindi cu fidelitate realitatea societatii moderne, legiuirile fanariote reiau principiile dreptului roman, conform carora ,,casatoria era o uniune intre barbat si femeie, o asociere pentru toata viata, o impartasire a dreptului civil si religios, era uniunea ce implica o viata comuna".

In conditiile societatii industriale, familia conjugala moderna va traversa un proces care ii va conferi noi dimensiuni si ii va impune noi limite. Pentru ilustrarea diferentierilor legate de institutia romaneasca a casatoriei in cele doua etape extreme ale evolutiei sale temporale, este suficienta o analiza succinta a aspectelor specifice acestei institutii care poate fi facuta cel mai bine prin tehnica paralelismului. In trecut, casatoria era interzisa intre rudele de sange, alianta si de rudenie spirituala pana la gradul al saptelea, uneori pana la gradul al noualea. Astazi, ,,este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv". Pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea poate fi incuviintata de Presedintele Consiliului Judetean sau de Primarul General al Municipiului Bucuresti.

O alta distinctie o reprezinta varsta matrimoniala din cel doua perioade de referinta: daca inainte varsta minima pentru a incheia o casatorie era de 14 ani impliniti pentru baieti, respectiv 12 ani impliniti pentru fete, in prezent ,,barbatul se poate casatori numai daca a implinit 18 ani, iar femeia numai daca a implinit 16 ani"(Art.4.Codul Familiei) In situatii exceptionale, se poate incuviinta casatoria femeii care a implinit 15 ani.

In plus, in cadrul familiilor patriarhale pastorale, casnicia era, de regula, hotarata de parinti , fara a avea asentimentul copiilor lor: feciorii veneau acasa abia cand tratativele erau incheiate si erau obligati sa accepte alegerea parintilor, indiferent daca erau de acord sau nu cu aceasta. La polul opus se gasesc reglementarile moderne care consfintesc principiul liberului consimtamant al viitorilor soti in vederea incheierii casatoriei: ,,Nici o casatorie nu se va putea incheia legal fara liberul si deplinul consimtamant al ambelor parti, acest consimtamant trebuind a fi exprimat de ele insele personal, in prezenta autoritatii competente sa oficieze casatoria si a martorilor, in urma unei publicitati suficiente, potrivit dispozitiilor legii".

O alta deosebire dintre cele doua perioade, demna de remarcat, vizeaza imposibilitatea, respectiv posibilitatea desfacerii casatoriei. Astfel, divortul (ca si adulterul) era de neconceput in sistemul normativ popular arhaic tocmai pentru ca parintii erau cei care hotarau incheierea casatoriei, iar desfacerea ei insemna o ofensa adusa acestora, dar si rudelor celui de-al doilea sot, atragand vendeta, exterminarea vinovatilor. Despartirea sotilor era considerata fie rusine, fie pacat. Prin opozitie cu aceste aspecte, reglementarile actuale continute de Codul familiei prezinta modalitatile si conditiile de desfacere a casatoriei, instanta competenta si atributiile acesteia, precum si efectele personale si patrimoniale carora le da nastere divortul, consacrand un intreg capitol cu titlu omonim. Art.37 ca prim articol al acestui capitol stabileste clar cazurile de incetare si de desfacere a casatoriei: ,,Casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre ei. Casatoria se poate desface prin divort".

In concluzie, ,,evolutia familiei si a formelor de casatorie, ca orice proces social, se prezinta ca o unitate a continuitatii si discontinuitatii": la momentul dat, in societate exista tipul dominant din punct de vedere istoric, dar nu solitar, ci coexista cu vestigii ale vechilor structuri si cu elemente ce prevestesc urmatorul tip de casatorie.

Totusi, evolutia familiei de-a lungul timpului prezinta cateva caracteristici constante: ea este o institutie multifunctionala (desi in trecut prezenta functii mai numeroase si mai ample decat in prezent), care si-a restrans treptat dimensiunile si, implicit, numarul membrilor ei. Tot ca o constanta si ca semn al importantei familiei in societate apare si rolul statului de a sprijini dezvoltarea si consolidarea acesteia prin masuri economico-sociale. ,,Ocrotirea casatoriei si a familiei se realizeaza nu numai cu ajutorul normelor de Dreptul familiei, ci si cu ajutorul altor norme juridice, ceea ce le confera statutul de institutie".

II.        Casatoria in dreptul roman

Familia, ca nucleu social, inregistreaza o evolutie continua, existand in forme diferite de-a lungul istoriei. In vechime a existat o perioada matriarhala si una patriarhala, precedate de o faza a poligamiei aleatoare in epoca traiului in pesteri. Perioada patriahala semnifica inceputul dominatiei masculine, barbatul reprezentand puterea dominanta, in special militara si materiala. Casatoria constituie cel mai obisnuit izvor al puterii parintesti.

Casatoria romana era precedata de o logodna (sponsalia) care se incheia, la inceput, de catre capii de familie pe seama celor de sub puterea lor si, mai tarziu, de catre viitorii soti, cu consimtamantului celor in a caror putere se gaseau.Prin aceasta invoiala erau obligati ca mai tarziu sa se casatoreasca.

Pentru incheicrea unei casatorii se cereau anumite conditii de fond, care, cu toate modificarile suferite in evolutia lor, au ramas in esenta aceleasi.

Consimtamantul. In epoca cea mai veche a dreptului roman casatoriile persoanelor aflate sub putere se incheiau de catre pater familias, care putea dispune de aceste persoane ca de niste sclavi sau lucruri. Mai tarziu, alaturi de consimtamantul capului de familie s-a cerut si acela al viitorilor soti.

Varsta.In momentul incheierii casatoriei baiatul trebuia sa fie puber iar femeia nubila.Limita inferioara de varsta a fost 12 ani pentru fete si 14 ani pentru baieti.

Cunubium(dreptul de-a contracta o casatorie romana,atat sub aspect obiectiv cat si sub aspect subiectiv)

Sub aspect obiectiv numai cetatenii romani,latinii vechi se puteau casatori.

Sub aspect subiectiv se cereau indeplinite anumite conditi:

a)                  Viitorii soti sa nu fie rude intre ei, nici in linie directa si nici in linie
colaterala, in linie directa la infinit, in linie colaterala pana la un anumit grad,care a tot variat.

b)                  Viitorii soti sa nu fie afini intre ei.Afinitatea este legatura de rudenie care uneste pe sot cu rudele celuilalt sot.

c)                  Niciunul dintre viitorii soti sa nu fie casatoriti.

Formele casatoriei romane

Cea mai veche forma de casatorie romana era casatoria asa-zisa cum manu. Femeia astfel casatorita rupea orice legatura cu vechea ei familie si, intrand in familia barbatului, cadea sub puterea (manus) sefului de familie.

Formalitatile de dobandire a lui manus si deci de incheiere a casatoriei erau:

a) Confarreatio care consta dintr-o ceremonie religioasa, cu care ocazie se pronuntau diferite cuvinte sacramentale in fata a 10 martori si a preotului lui Jupiter.

b) Coemptio se reducea la vanzarea fictiva a sotiei de catre pater familias respectivului sot.

c) Usus consta intr-o convietuire simpla a femeii cu barbatul timp de 1 an,dupa care aceasta intra in familia barbatului.

Casatoria cum manu cu timpul cade in desuetudine si e inlocuita de casatoria sine manu. Noua forma de casatorie nu se realiza prin formalitati juridice. Pentru existenta ei se cereau sa fie intrunite doua elemente: affectio maritalis si honor matrimonii.

Affectio maritalis presupunea intentia celor doi de-a se comporta ca sot si sotie,iar honor matrimonii desemna convietuirea materiala ca atare.

Raporturile personale dintre soti

In casatoria cum manu femeia intra in puterea capului de familie. Sotia casatorita cum manu are in noua familie calitatea de fiica (loco filiae), daca barbatul sau are calitatea de pater familias, sau pe aceea de nepoata (loco neptis), daca sotul ci se gaseste inca in puterea tatalui sau.

In casatoria sine manu femeia ramane juridiceste in familia ei de origine, deci in puterea tatalui sau, daca era sui iuris, in tutela agnatilor sai.

Sotii erau indatorati sa-si poarte respectul reciproc, iar in justitie nu se puteau cita decat cu ingaduinta magistratului.

Adulterul sotiei era insa cu mult mai greu pedepsit decat cel al barbatului; pana in epoca lui August, capul de familie putea sa pedepseasca el insusi pe sotia infidela, dar prin legea Iulia de adulteriis si prin alte dispozitii normative, dreptul de a pedepsi pe sotia adultera a trecut asupra statului.

Raporturile patrimoniale dintre soti

In casatoria cum manu intreaga avere a femeii trecea in patrimoniul sotului, iar la moartea acestuia sotia dobandea, alaturi, de ceilalti mostenitori, o cota-parte succesorala.

In cazul casatoriei sine manu se impunea a se face, cu privire la bunuri, o distinctie intre sotia alieni iuris si sui iuris.

Sotia alieni iuris continua sa fie supusa autoritatii domestice a capului vechii sale familii si tot ceea ce dobandea ea, dobandea pentru acesta.

Sotia sui iuris ramanea proprietara averii sale, cu exceptia bunurilor constituite ca dota.

Intre ei, sotii puteau sa incheie orice act juridic, cu exceptia donatiilor, prohibite, la finele Republicii, de dreptul cutumiar, pe considerentul ca ele ar putea fi rezultatul unei presiuni din partea unuia dintre soti.

In vederea sustinerii sarcinilor casatoriei se obisnuia sa se constituie sotului o dota fie de catre femeie, daca era sui iuris, fie de catre capul de familie, daca aceasta era alieni iuris, fie, in sfarsit, chiar de catre o terta persoana, indiferent daca femeia era sui sau alieni iuris.

Dota devenea proprietatea barbatului si acesta trebuia s-o foloseasca in vederea sustinerii casatoriei.

Cu timpul puterile sotului asupra dotei au fost limitate, avandu-se in vedere interesele sotiei in eventualitatea unui divort(cand dota trebuia restituita).

Desfacerea casatoriei. Divortul.

Casatoria se putea desface fie in mod fortat, fie voluntar. In mod fortat, casatoria se putea desface fie prin moartea, fie prin pierderea libertatii sau cetateniei unuia dintre soti. In acest din urma caz sotul care si-a pierdut libertatea sau cetatenia, devenind sclav sau, respectiv, peregrin, nu putea sa-si pastreze calitatea de sot, deoarece intre un cetatean roman si un sclav sau un peregrin nu putea exista o casatorie valabila .

Cu privire la desfacerea casatoriei in mod voluntar trebuie sa facem o distinctie intre casatoria cum manu si sine manu.

Casatoria cum manu, daca se incheiase prin confarreatio, se desfacea printr-o solemnitate inversa, numita diffaeratio, iar daca se incheiase prin coemptio sau usus se desfacea printr-o remancipatio, adica femeia era mancipata (trecuta in puterea) unei terte persoane, care apoi o elibera.

Casatoria sine manu se putea desface mai usor; incheiata prin intrunirea celor doua elemente, affectio maritalis si honor matrimonii, ea se desfacea de indata ce unul dintre aceste doua elemente inceta sa mai existe, fara sa fie necesara nici o formalitate.

Divortul este desfacerea voluntara a casatoriei sine manu; sotii, dupa ce au parcurs impreuna o parte a existentei lor, se despart ,urmand cai diferite.

III.          CASATORIA IN DREPTUL ROMANESC

Dorind o abordare juridica a termenului, la randul ei, doctrina a elaborat o varietate de definitii: ,,casatoria este o uniune intre un barbat si o femeie, o asociere pentru toata viata, o impartasire a dreptului civil religios"; ,,este actul juridic prin care un barbat si o femeie, care s-au ales reciproc unul pe altul, se angajeaza sa traiasca impreuna pana la moarte"; ,,este uniunea incheiata pe viata, in forma solemna prevazuta de lege, intre un barbat si o femeie, prin liberul lor consimtamant, in scopul crearii unei familii"; ,,este actul juridic prin care barbatul si femeia stabilesc intre ei o uniune pe care legea o prevede si care nu poate fi rupta dupa bunul lor plac"; ,,este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata potrivit dispozitiilor legale, cu scopul de a intemeia o familie si reglementata de normele imperative ale legii".

Se apreciaza ca in prezent casatoria are o natura juridica mixta,din cel putin 3 ratiuni:

- viitorii soti isi exprima consimtamantul in mod solemn pentru incheierea casatoriei;

- normele juridice care reglementeaza conditiile de incheiere, efectele si desfacerea casatoriei sunt imperative;

- incheierea si desfacerea casatoriei se realizeaza doar prin intermediul autoritatii publice (ofiterul de stare civila, respectiv instanta judecatoreasca).

Caractere specifice institutiei casatoriei

A)    este o uniune dintre un barbat si o femeie.

B)    este liber consimtita pentru a inlatura posibilitatea incheierii ei prin constrangere sau din cauza unui aranjament economic. In speta, s-a retinut ca o casatorie incheiata cu consimtamantul fictiv al unuia din viitorii soti care urmareste alt scop decat acela al intemeierii unei familii este lovita de nulitate absoluta.

C)    Un alt caracter al casatoriei, aparat de dispozitiile legale si care reflecta progresul societatii este monogamia care decurge in mod firesc din afectiunea reciproca a sotilor.

D)    Casatoria in dreptul roman are si caracter solemn, incheindu-se in formele cerute de lege, ,,intr-un anumit loc, in fata unei autoritati de stat, intr-o zi dinainte fixata si in prezenta efectiva si concomitenta a ambilor viitori soti cu posibilitatea pentru public de a asista"

. E) De aici rezulta si caracterul civil al casatoriei deoarece incheierea si inregistrarea ei sunt de competenta exclusiva a autoritatii de stat. Casatoria poate avea si o celebrare religioasa ulterioara celei civile, dar aceasta nu produce efecte juridice.

F) Ea se incheie, in principiu, pe viata si in vederea intemeierii unei familii.

G) La baza ei sta deplina egalitate in drepturi dintre barbat si femeie, egalitate care a depasit sfera relatiilor de familie si exista in toate domeniile vietii sociale: ,,In relatiile dintre soti, precum si in exercitiul drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale".

H) Casatoria se incheie in scopul intemeierii unei familii.acesta este scopul, insa numai juridic al casatoriei, adica acela inserat in lege astfel, potrivit art.1 alin.3 "familia are la baza casatoria liber consimtita intre soti"

Conditii de fond pentru incheierea valabila a casatoriei

Stricto sensu, conditiile de fond reprezinta acele imprejurari de fapt sau de drept care trebuie sa existe pentru a se putea incheia casatoria: diferenta de sex, varsta legala pentru casatorie, consimtamantul si comunicarea reciproca a starii de sanatate a viitorilor soti. Tot in sens restrans, impedimentele sunt conditii de fond negative deoarece casatoria se poate incheia in mod valabil doar daca ele nu exista; este vorba de: existenta unei casatorii nedesfacute a unuia din viitorii soti, rudenia, adoptia, tutela, alienatia si debilitatea mintala.

In privinta conditiei diferentei de sex, este atat de evidenta incat legiuitorul nu a mai consacrat-o expres. Ea se dovedeste cu ajutorul certificatului de nastere si reiese din reglemantarea in ansamblu a relatiilor de familie care vorbesc de barbatul si femeia care au drepturi si obligatii egale in casatorie (art. 1, alin. 4 si art. 25 din Codul familiei)[1].

Art.4 din C fam. instituie varsta minima pentru incheierea casatoriei de 18 ani impliniti pentru barbat si 16 ani impliniti pentru femeie. In aliniatul al doilea, art.4 prevede ca femeia care nu a implinit 16 ani poate obtine dispensa de la primarul general al Municipiului Bucuresti sau de la presedintele consiliului judetean in raza caruia isi are domiciliul, dar trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii :

a implinit 15 ani (deci chiar daca a nascut un copil inainte de aceasta varsta, legea nu-i permite sa se casatoreasca);

face dovada existentei unui motiv temeinic pentru eliberarea dispensei (este insarcinata sau viitorul sot pleaca in strainatate pentru mai mult timp sau, fiind victima unei infractiuni de viol, doreste sa se casatoreasca cu autorul respectivei infractiuni);

prezinta un aviz medical eliberat de un medic abilitat in acest scop, care sa ateste sanatatea femeii si aptitudinea de a avea relatii conjugale normale.

O alta conditie de fond care trebuie indeplinita pentru incheierea valabila a unei casatorii este existenta consimtamantului. Potrivit art. 1 alin 3, art. 16 si art. 17 C.fam. si art 44 pct. 1 din Constitutia Romaniei, casatoria se incheie prin consimtamantul liber exprimat al viitorilor soti. Consimtamantul este liber cand el nu e viciat de eroare, dol sau violenta. Consimtamantul liber vizeaza inlaturarea tuturor limitarilor de casta, rasiale, religioase si juridice in libera alegere dintre viitorii soti. El se manifesta prin raspunsul afirmativ la intrebarea delegatului de stare civila daca vrea sa se casatoreasca.

Viciile care afecteaza consimtamantul la casatorie sunt:eroarea,dolul si violenta.

Eroarea este viciu de consimtamant doar daca poarta asupra identitatii fizice a celuilalt sot, ceea ce face ca anularea casatoriei pentru eroare sa fie aproape imposibila deoarece casatoria se incheie in fata delegatului in prezenta personala a viitorilor soti, dupa identificarea lor.

Dolul este ,,eroarea provocata" ca urmare a mijloacelor folosite impotriva unuia din viitorii soti: implica un element subiectiv (eroarea) si un element obiectiv (manoperele dolosive, viclene folosite cu intentie de viitorul sot pentru a-l determina pe celalalt sa consimta). Deoarece Codul familiei nu il defineste si nici nu ii indica domeniul de aplicare, dolul se determina tinandu-se seama de regulile instituite de dreptul comun. Spre deosebire de eroare, domeniul sau de aplicare este mai intins: poate purta chiar si asupra unor calitati ale viitorului sot pe care, daca celalalt le-ar fi cunoscut, nu ar fi incheiat casatoria.

Violenta apare ca viciu de consimtamant la casatorie daca reflecta teama provocata unuia din viitorii soti ca urmare a constrangerii fizice sau morale exercitate impotriva sa. Si in acest caz trebuie identificate elementul subiectiv (teama) si elementul obiectiv (constrangerea) si trebuie facuta precizarea ca se aplica regulile dreptului comun.

Violenta apare ca viciu de consimtamant la casatorie daca reflecta teama provocata unuia din viitorii soti ca urmare a constrangerii fizice sau morale exercitate impotriva sa. Si in acest caz trebuie identificate elementul subiectiv (teama) si elementul obiectiv (constrangerea) si trebuie facuta precizarea ca se aplica regulile dreptului comun.

Cea din urma conditie de fond care trebuie indeplinita la incheierea casatoriei este comunicarea reciproca a starii sanatatii de catre viitorii soti, care se realizeaza prin certificate medicale anexate la declaratia de casatorie Cerinta are un dublu scop: fiecare din viitorii soti trebuie sa cunoasca starea de sanatate a celuilalt pentru a i se asigura facultatea de a-si da consimtamantul sau nu, iar legiuitorul trebuie sa opreasca incheierea casatoriei celor care sufera de anumite boli stabilite de Ministerul Sanatatii, chiar daca acestia ar consimti la o asemenea casatorie in cunostinta de cauza.

Lipsa impedimentelor la casatorie

A)                Un prim impediment il constituie existenta unei casatorii nedesfacute a unuia din soti, expresie a principiului monogamiei consacrat in art.4 din C. fam.

B)                Rudenia este un alt impediment, impus din ratiuni de ordin biologic si moral, a carui nerespectare se numeste in dreptul penal incest. Casatoria este oprita intre rudele in linie dreapta fara limita de grad si intre rudele in linie colaterala pana la gradul al patrulea inclusiv indiferent daca rudenia a rezultat din casatorie sau din afara ei. In cazul rudeniei din afara casatoriei, ea nu trebuie sa fie legal constatata pentru a constitui impediment; e de ajuns sa fie de notorietate publica si sa se reflecte intr-o folosire a starii civile evidente.

Totusi, pentru motive temeinice, casatoria poate fi incuviintata intre rude in linie colaterala de gradul patru de catre primarul general al Municipiului Bucuresti sau de presedintele consiliului judetului in raza caruia isi are domiciliul cel care cere incuviintarea.

C) Adoptia constituie un alt impediment deoarece este oprita casatoria intre adoptator sau ascendentii lui si adoptat sau descendentii lui, intre copiii adoptatorului si adoptat sau ascendentii lui sau intre adoptatii de aceeasi persoana.

D) De asemenea, tutela este impediment: pe timpul ei, casatoria intre tutore si minora aflata sub tutela sa este oprita.La baza lui stau ratiuni de ordin moral deoarece tutorele are datoria de a-l ingriji si ocroti pe minor ca atributii specific parintesti, iar aceasta datorie ar putea fi alterata din cauza existentei relatiilor conjugale.

E) Art.9 din C. fam. consacra un alt impediment: nu se poate casatori alienatul sau debilul mintal si nici cel lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale. Alienatia si debilitatea mintala constituie impediment chiar daca nu sunt constatate prin procedura speciala a interdictiei.Alienatul si debilul mintal nu pot incheia o casatorie nici chiar in momentele de luciditate pasagera deoarece ar fi o stare incompatibila cu finalitatea casatoriei care se incheie pe viata.

Conditii de forma

Conditiile de forma se impart in: formalitati premergatoare si formalitati ce tin de insusi momentul incheierii casatoriei. Cele premergatoare au numeroase functii: de a asigura consimtamantul liber al celor ce vor sa se casatoreasca, de a aduce la cunostinta delegatului de stare civila statutul civil al viitorilor soti, precum si de a face publica incheierea casatoriei fata de terti care pot face opozitii la casatorie.

Prima formalitate se materializeaza in declaratia de casatorie, care va fi facuta personal de viitorii soti, in scris, la oficiul de stare civila unde urmeaza a avea loc casatoria, in scopul aratarii vointei lor de a se casatori. Aceasta declaratie trebuie sa contina obligatoriu:

vointa neindoielnica a viitorilor soti de a se casatori;

declaratia lor ca au luat cunostinta de starea reciproca a sanatatii;

declaratia ca indeplinesc conditiile prevazute de art.4 - 10 C. fam.;

declaratia referitoare la numele pe care s-au hotarat sa il poarte in timpul casatoriei.

La primirea declaratiei, delegatul starii civile trebuie sa verifice daca viitorii soti au varsta minima ceruta de lege si sa le citeasca prevederile art.4 - 10 si art.27 din C. fam., atragandu-le atentia asupra consecintelor penale pe care le pot atrage prin declaratii false (art.292 C. pen.). Declaratia se inregistreaza, urmand ca un extras sa fie afisat in loc special amenajat, la sediul primariei unde se va incheia casatoria . Extrasul cuprinde urmatoarele mentiuni:

data afisarii;

datele de stare civila ale viitorilor soti;

instiintarea ca orice persoana poate face opozitie la casatorie in termen de 10 zile de la data afisarii, la expirarea acestuia putandu-se incheia casatoria.

Inauntrul termenului de 10 zile (sau mai mic) stabilit de lege orice persoana interesata poate face opozitie la casatorie, intelegandu-se prin aceasta un act prin care aduce la cunostinta delegatului de stare civila existenta unei imprejurari de fapt sau de drept care nu ar permite incheierea casatoriei. Acest act trebuie sa respecte mai multe cerinte[3]:

sa fie intocmit in forma scrisa;

sa arate imprejurarea de fapt sau de drept care impiedica incheierea casatoriei;

sa arate dovezile pe care se intemeiaza.

Delegatul este obligat sa verifice informatiile din continutul acestui act. Opozitia poate fi facuta de acesta insusi cand constata personal cauzele impeditive prin incheierea unui proces-verbal in care le consemneaza.

Momentul incheierii casatoriei este acela in care ofiterul de stare civila ii declara pe cei doi viitori soti casatoriti.

Proba casatoriei se face exclusiv prin certificatul de casatorie, eliberat pe baza actului intocmit in registrul de stare civila, care are menirea de a tine o evidenta precisa a indivizilor.

Relatiile personale dintre soti

Drepturile si obligatiile personale dintre soti :

• dreptul de-a purta un nume comun
• obligatia de sprijin moral reciproc
• obligatia de coabitare
• obligatia de fidelitate
• indatoriri conjugale

Raporturile patrimoniale dintre soti

obligatia de sprijin material reciproc

obligatia de-a suporta cheltuielile casatoriei

obligatia de intretinere intre soti

Comunitatea de bunuri a sotilor ia nastere odata cu incheierea casatoriei si insoteste casatoria pe toata durata sa.Art.30.din Codul familiei reglementeaza comunitatea matrimoniala "Bunurile dobandite in timpul casatoriei,de oricare dintre soti,sunt,de la data dobandirii lor,bunuri comune ale sotilor"

Cu privire la bunurile comune ale sotilor ,Art.35 din Codul familiei instituie o prezumtie,si anume,prezumtia mandatului tacit reciproc de reprezentare intre soti potrivit caruia"sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele(alin.1);oricare dintre soti,exercitand singur aceste drepturi este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot".

Art.35 alin.2 stabileste o derogare de la regula de principiu,si anume"niciunul dintre sori nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie care face parte din bunurile comune,daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot".

Nulitatea actului juridic al casatoriei

Cazurile de nulitate absoluta a casatoriei sunt prevazute expres de Art.19 din Codul familiei.Potrivit acestui articol,este nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor cu privire la:varsta matrimoniala,stareade persoana casatorita,rudenia fireasca,rudenia adoptiva,starea de alinatie sau debilitate mintala,lipsa vremelnica a facultatilor mintale,publicatia declaratiei de casatorie,consimtamantul la casatorie al viitorilor soti,casatoria fictiva,lipsa diferentierii sexuale,necompetenta materiala a ofiterului de stare civila.

Prin exceptie de la regula potrivit careia nulitatea absoluta nu poate fi confirmata,validata,exista doua cazuri de nulitate absoluta a casatoriei care pot fi acoperite,si anume:impubertatea legala si casatoria fictiva.

Cazurile de nulitate relativa a casatoriei:

In materie de casatorie,potrivit Art.21 din Codul familiei,numai viciile de consimtamant-eroarea,dolul si violenta-constituie cauze de nulitate relativa.

Desfacerea casatoriei prin divort

Divortul este singura modalitate de disolutie,de stingere a efectelor pentru viitor a casatoriei valabil incheiate.Avand un caracter judiciar,divortul poate fi pronuntat de instanta fie la initiativa unuia dintre soti,fie pe temeiul consimtamantului ambilor soti.(Art.38.Codul familiei)

Desfacerea casatoriei la initiativa unuia dintre soti

Instanta judecatoreasaca poate desface casatoria prin divort numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a) existenta unor motive temeinice

b) motivele invocate sa fi vatamat grav relatiile dintre soti

c) continuarea casatoriei sa nu mai fie posibila

Desfacerea casatoriei prin acordul ambilor soti

Potrivit Art.38.alin.2,divortul poate fi pronuntat numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

a)      pana la data introducerii cererii de divort sa fi trecut cel putin 1 an de la incheierea casatoriei

b)      sa nu existe copii minori rezultati din casatorie

In ceea ce priveste partajul la desfacerea casatoriei,acesta poate avea un caracter conventional sau judiciar.

Cererea de partaj introdusa instantei cuprinde o serie de cereri:o cerere principala prin care se solicita divortul si cereri accesorii care pot fi,dupa caz,obligatorii sau facultative.

Instanta se pronunta in mod obligatoriu cu privire la incredintarea copiilor spre crestere si educare,precum si asupra numelui sotilor pe care il vor purta dupa divort.

Instanta se pronunta doar la cerere in ceea ce priveste partajul,dreptul la intretinere,atribuirea locuintei comune,cheltuielile de judecata.

IV. Concluzii

Familia din societatea romaneasca a ultimelor decenii si, mai ales, a ultimilor ani a suportat transformari profunde. Schimbarile intervenite sunt atat de importante incat si termenul de ,,familie" a devenit tot mai ambiguu, tinzand sa acopere acum realitati diferite de cele caracteristice generatiilor precedente. Dinamismul puternic al structurii si functiilor familiei pare surprinzator, uneori chiar negativ. Se considera ca familia este cea mai fidela pastratoare a traditiilor si a valorilor nationale, ca este unul dintre cele mai conservatoare elemente ale vietii sociale. Totusi, contrar acestor opinii, trebuie remarcat faptul ca ea este mai putin ,,depozitara" si mai degraba ,,barometrul" tuturor schimbarilor sociale, avand in vedere faptul ca a devenit tot mai sensibila la toate principalele transformari petrecute in societate.

In Romania zilelor noastre, familia cauta sa se departeze de conservatorismul specific printr-un proces vizibil de emancipare, de democratizare, de laicizare si liberalizare a vietii de familie. Uneori, ea se opune societatii prin nerespectarea normelor legale sau etice promovate de aceasta sau prin neaderarea la virtutile convenabile din punct de vedere social. Familia nu exista solitar, ci in relatii de stransa interdependenta cu viata sociala, economica, culturala si politica a societatii din care face parte. De aceea, situatia familiei romanesti a fost afectata de deteriorarea situatiei economice generale a tarii. Din aceasta cauza, coroborata cu aceea a inlaturarii regimului comunist prin Revolutia de la 1989, incepand cu anul 1990, au intervenit schimbari vizand modalitatile de constituire a familiei, comportamentul sexual, structura,  dimensiunile si functiile familiei, diviziunea rolurilor in cadrul acesteia, stabilitatea ei si atitudinile si conceptiile care o privesc.

Multe norme legale sau sociale continua sa fie puternice si sa influenteze casatoria unui numar mare de tineri din Romania. Dar, in timp ce la nivelul unor categorii sociale si profesionale casatoria continua sa fie reglementata de normele familiei nucleare, la nivelul altora ea a urmat o curba descendenta. Desi societatea romaneasca continua sa inregistreze o rata relativ ridicata a nuptialitatii, inclusiv dupa 1990, in opozitie cu ceea ce se inregistreaza in celelalte tari europene, la nivelul ei schimbarea in modelul familial se concretizeaza in ceea ce priveste varsta la prima casatorie. Analiza evolutiei varstei medii la casatorie in Romania dupa 1990 evidentiaza o apropiere a comportamentelor nuptiale pe medii sociale si pe regiuni si o crestere a similaritatii comportamentelor din Romania cu cele practicate in Europa de Vest si de Nord. Varstele medii la casatorie in mediul urban si rural au valori tot mai apropiate: 26 - 28 de ani pentru barbati si 23 - 24 de ani pentru femei. Diferenta de varsta dintre parteneri a scazut si ea.

Un alt argument care sa justifice schimbarile intervenite in societatea romaneasca contemporana, alaturi de frecventa tot mai mare a celibatului, este considerat a fi concubinajul, pentru care, dupa 1970, in Europa si S.U.A., ,,preferinta a devenit atat de frecventa incat a zdruncinat semnificativ atitudinile sociale stereotipe care blamau acest mod de convietuire" Prin ,,concubinaj" se intelege ,,convietuirea cu caracter de relativa stabilitate, intre un barbat si o femeie care nu sunt uniti intre ei prin casatorie" sau, altfel spus, ,,convietuirea de fapt intre un barbat si o femeie pe o perioada relativ mai indelungata de timp" Problema lui se discuta acum cu tot mai multa intelegere si toleranta deoarece creste tot mai mult numarul cuplurilor necasatorite si al copiilor rezultati din acestea. Sociologii spun ca cea mai mare cauza a concubinajului este saracia si lipsa de perspectiva economica in ultimii ani.

Prin incheierea casatoriei, dupa rinduielile legilor de stat ca si
a cununiei religioase dupa randuielile canonice, se intemeiaza familia,
care constituie, atat cel dintai sanctuar al vietii crestine cea mai mica
unitate sociala bisericeasca, dar si cea mai hotaratoare unitate sociala civila. Avand aceasta pozitie in cadrul vietii bisericesi ca si in cadrul vietii laice, familia se prezinta intocmai ceea ce si este ea in realitate si anume ca o piatra de temelie a intregului edificiu social al Bisericii, ca si a intregii vieti obstesti si a organizatiei statale. Din aceasta cauza, atentia si grija manifestata fata de familie, arata atat din partea Bisericii, cat si din partea statului, gradul de constiinta a misiunii fiecaruia dintre aceste doua organizatii, pentru aceasta mica unitate sociala, acordandu-i atentia si sprijinul corespunzator.