Consumul de semne

Consumul de semne

Q. Enuntati paradigma consumului de semne formulata de Jean Baudrillard?

"regulile de consum care, aparent, sunt dirijate, orientate spre obiect si placere, corespund, de fapt, unei alte finalitati:

aceea de a produce, prin semne diferentiale, un cod social al valorilor

nu functia interesului individual pentru un obiect este, deci, determinanta, ci functia sociala de comunicare, de schimb si distribuire a valorilor printr-un corpus de semne.

consumul nu are ca functie procurarea unei satisfactii; functia lui este productiva si, deci, ca si in cazul productiei materiale, nu este individuala, ci direct si total colectiva."[1]

Logica semnelor: antropomorfizarea[2] obiectelor.

Q1. Ce aduce nou paradigma consumului de semne fata de cea a emulatiei pecuniare?

Paradigma consumului de semne fata de cea a emulatiei pecuniare arata "faptul ca inlocuirea nevoilor cu reputabilitatea pecuniara reprezinta doar o forma nedezvoltata a socialitatii negative (E. Fromm).

forma dezvoltata a acesteia consta in inlocuirea nevoilor cu semne, arata Baudrillard.

ceea ce se intelege prin satisfacerea unei nevoi, elementare sau derivate, in societatea traditionala, devine, in societatea de consum, pur si simplu consumul de semne, in care obiectul nu mai este valorificat prin utilitatea lui, nici prin valoarea de intrebuintare, ci prin aranjarea intr-un context de semnificatii, adica in ceea ce J. Baudrillard numeste logica sociala sau logica semnelor.

conform acestei logici, un obiect este consumat doar pentru valoarea pe care o are el in cadrul unui sistem de semnificatii, iar consumul devine, astfel, o dimensiune principala a productiei societatii in general si a celei materiale in special.

prin consum se constituie diferentierea sociala, individul isi gaseste o identitate personala, iar grupurile pot actiona ca niste institutii (normative, regulative) fata de individ. Semnul social al obiectului devine independent de functia utilitara a acestuia si poate fi analizat doar ca element al structurii sociale, ale carei expresii sunt cristalizate intr-un sistem cultural."[3]

Q2. Concepția privind inlocuirea nevoilor prin semne, din perspectiva paradigmei consumului de semne a lui Jean Baudrillard

Din perspectiva lui Jean Baudrillard inlocuirea nevoilor prin semne se datoreaza "contradictiilor dintre coerenta obiectelor ca valori de intrebuintare (rationalitatea lor tehnica) si incoerenta acestora ca semne, ca functii de obiecte

pentru a depasi aceasta contradictie, oamenii antropomorfizeaza obiectele, aceasta fiind singura modalitate in care ei se pot regasi in obiecte, chiar daca nu in ceea ce au substantial, ci in calitate de consumatori ai unei ordini de semne, constituita dupa criterii pur formale (functionale) si independente de valoarea morala a obiectelor."[4]

antropomorfizand obiectele, "omul devine insa sclavul semnelor; el nu mai simte nevoia pentru obiectul propriu-zis, ci pentru aceasta ordine de semne, pe care o produce prin simpla manipulare a semnelor obiectelor, prin accesul la controlul acestora.

de aceea, obiectele au devenit astazi - arata Baudrillard - mult mai complexe decat comportamentele umane relative la ele.

omul este impins spre incoerenta prin chiar coerenta proiectiei sale structurale, si in timp ce obiectelor li se confera functionalitate, omul devine disfunctional, irational si subiectiv, o forma goala, deschisa miturilor functionale, proiectelor fantasmagorice ale eficientei."[5]

Realitatea sociala la care se refera sociologul francez este aceea determinata de "productia moderna de marfuri, in care coerenta functionala a semnelor-obiecte presupune:

legitimare exterioara a obiectelor,

o transformare a insasi ordinii naturii si a societatii corespunzatoare acesteia, intr-un semn.

in cadrul acestei productii, materialitatea obiectelor nu mai este direct legata de materialitatea nevoilor, iar natura devine o natura sistematizata, naturalitate si, de fapt, culturalitate."[6]

toate obiectele sunt valorizate prin "naturalitatea/culturalitatea lor, iar consumul devine principalul mod de relationare a omului cu lumea si colectivitatea, fiindca el este o activitate de manipulare sistematica a semnelor, insasi, ideea relatiei sociale."[7]

Meritul lui Jean Baudrillard este acela "de a fi demonstrat ca socialitatea nu reprezinta, ca atare, o forma de realizare a fericirii oamenilor si ca, din acest punct de vedere, socializarea valorilor este ambivalenta:

ea poate duce la o socializare (colectivizare[8]) reala a nevoilor, atunci cand are ca finalitate egalitatea sociala,

sau, dimpotriva, poate duce la o colectivizare abstracta, de fapt, falsa, atunci cand egalitatea sociala este doar o mistificare a inegalitatilor structurale dintr-o societate.

prin paradigma consumului de semne, Baudrillard ofera criticii sociologice a societatii de consum contemporane o perspectiva noua, ale carei elemente fusesera, in mare, intuite de sociologul american Thorstein Veblen si care vor fi dezvoltate in cadrul teoriei distinctiei sociale (Pierre Bourdieu). Atat Veblen cat si Bourdieu vor folosi aceasta perspectiva in analiza structurilor sociale, in timp ce Baudrillard se opreste la explicarea socializarii prin consumul de semne."[9]

Q. Care sunt cele doua consecinte principale ale consumului de semne in societatea de consum contemporana si care este finalitatea teoretica si ideologica[10] a acestora?

mai intai, spre deosebire de consumul propriu-zis, el este nelimitat, fiindca este o practica idealista totala, care nu mai are nimic comun cu satisfacerea nevoilor, cel putin de la un anumit prag, si nici cu principiul realitatii;

in al doilea rand, consumul de semne este nerational, fiindca <<a tempera consumul sau a incerca sa stabilesti o grila de nevoi care sa il normalizeze inseamna a promova un mo­ralism naiv sau absurd.>>"[11]

transformarea satisfacerii nevoilor in consum de semne, ceea ce reprezinta elementul definitoriu al societatii de consum[12], face ca socialitatea constitutiva a acestei societati sa nu se poata intemeia decat in stransa dependenta de un mit, de o ideologie.

mitul sau ideologia societatii de consum arata Baudrillard, este egalitatea. Tocmai fiindca nu pot realiza egalitatea sociala reala, societatile de consum nu inceteaza sa o proclame: <<egalitatea sociala a capacitatilor, responsabilitatilor, a sanselor sociale si a fericirii in sensul propriu al cuvantului este inlocuita cu o egalitate fata de semnul obiectului si fata de alte semne evidente ale reusitei sociale si ale fericirii>>

Q. Cu ce scop nevoile umane sunt socializate doar ideologic prin mitul societatii de consum?

cu scopul de "a crea aparenta ca oamenii sunt egali fata de obiecte.

mecanismul principal al acestei societati nu poate insa functiona decat amplificand inegalitatea sociala, deoarece consumul de obiecte-semne nu mai este decat o activitate de socializare prin diferentiere profunda.

abundenta nu a eliminat inegalitatea sociala, scrie Baudrillard, fiiindca nu a eliminat decat penuria primara (lipsa bunurilor). In schimb, societatea abundentei nu se poate dezvolta decat stimuland permanent penuria structurala, care se substituie celei primare si care, spre deosebire de ea, nu mai este provizorie, ci definitiva, fiindca este sistematizata prin chiar logica consumului de semne. Orice incercare de a imparti nevoile oamenilor in primare si secundare, importante si neimportante, naturale si artificiale, devine, in raport cu logica societatii de consum, o simpla mistificare ideolo­gica."[14]

aceasta societate "nu poate avea ca finalitate egalitatea sociala, ci, dimpotriva, inegalitatea, fiindca logica consumului de semne este logica diferentierii sociale crescande.

putem spune, continuand rationamentul lui Baudrillard, ca numai suspendand aceasta diferentiere si inegalitatea sociala pe care ea o intretine, consumul de semne poate redeveni un consum de obiecte, de valori de intrebuintare si simpla satisfacere a nevoilor umane propriu-zise."[15]

Logica semnelor - productie - consum

Q. Care este natura pragului care indica transformarea unei parti a productiei in productie de semne, care determina apoi consumul de semne?

pragul care indica transformarea unei parti a productiei "in productie de semne, care determina apoi consumul de semne, este extrem de mobil, ceea ce face ca in timp ce consumul de semne sa caracterizeze modul de raportare sociala a unor clase si categorii sociale, altele sa se defineasca socialmente prin consumul simplu de obiecte si chiar prin fenomene de subconsum, care afecteaza direct satisfacerea nevoilor elementare ale unor categorii sociale din societatea contemporana."[16]

se poate spune ca, in general, "asa cum principiul derivarii sociale a nevoilor se manifesta diferit in raport cu structuri sociale diferite, ca si in raport cu unele segmente distincte ale acestora, consumul de semne exprima o tendinta reala a evolutiei societatii contemporane, dar aceasta nu este singura  tendinta, ceea ce inseamna ca paradigma consumului de semne poate fi utila doar pentru explicarea socialitatii constituite la nivelul unor grupuri sociale mai degraba decat la nivelul intregii societati."[17]

"Limitata prin domeniul restrans in care poate fi corect si eficace aplicata, paradigma consumului de semne are si o limita intrinseca: desi se exprima prin sistemul cultural, structurile societatii nu pot fi analizate stiintific doar prin simpla decodificare a acestui sistem."[18]