Copilul rrom. Nasterea. Educatia traditionala

Copilul rrom. Nasterea. Educatia traditionala

Dumnezeul familiei de rromi este copilul, intruchipare a puritatii absolute, garantie a continuitatii neamului. Normele onoarei si ale "pakiv"-ului interzic unei femei sa treaca prin fata unui barbat, ea este obligata sa-si anunte trecerea cu "arakh!" (fereste!) sau "ambold!" (intoarce-te!), iar barbatul trebuie sa intoarca privirea in alta parte, pentru a-i lasa cale libera. In schimb, o femeie cu un copil in brate, considerata a fi purificata de prezenta copilului, poate trece oricand prin fata barbatilor.

Botezul este si el inteles ca un act magic de purificare, apa sfanta (aghiazma) fiind luata din biserica de femeile, care, mai tarziu, isi vor stropi casele si rudele pentru a le proteja de impuritate - "maxrimos". Dupa botez, timp de o zi, copilul nu trebuie sa fie sarutat de nimeni pentru a nu-i fi furat botezul. Acest gest apotropaic este completat de un gest reparatoriu: in momentul in care copilul se imbolnaveste, el este botezat a doua oara, pentru a se vindeca. Explicatia care se da de obicei este ca "o jekhto bolimos ci gelo" (primul botez nu a mers) sau "o jekhto bolimos n-as laćho" (primul botez nu a fost bun), interpretandu-se ca repetarea actului magic poate avea rezultatele dorite.

Educatia traditionala a copilului rrom se bazeaza pe formarea in spiritul fraternitatii si al ajutorului reciproc, dar si al responsabilitatii pentru ceilalti. Fratii se cresc intre ei pentru a deveni responsabili, fetele se ocupa, de la 5-6 ani, de treburile gospodaresti, baietii invata meserii si participa la adunarile barbatilor inca de la 7-8 ani.

Initiativa si responsabilizarea copiilor, precum si capacitatea lor de a se descurca independent de la o varsta relativ frageda sunt apreciate in cadrul familiei si comunitatii de rromi.

Conceptele esentiale ale familiei traditionale a rromilor sunt: "phralipe" (fraternitate), ca forma de ajutor reciproc si responsabilitate colectiva si de "pakiv" (impacare, incredere, onoare, credinta), ca forma de reconciliere si constructie a imaginii de sine.

Raspunderea colectiva si intrajutorarea, completate de sentimentul fratern reciproc sunt elemente de baza ale conceptului de "phralipe", esenta a societatii traditionale a rromilor. In spiritul pastrarii puritatii rituale, codul politetii rituale include moduri de adresare in cadrul carora afectiunea se dovedeste prin adresari de tipul: "mo phral" (fratele meu) sau "mi phen" (sora mea) si apartenenta la neam se verifica prin intrebari rituale de confirmare a identitatii.

Principiile care stau la baza educatiei copiilor se leaga de faptul ca acestia sunt considerati adulti in miniatura, inzestrati inca de la nastere cu vointa, dorinte, emotii si inteligenta. Acestor valori innascute li se adauga puritatea, singurul minus fiind lipsa lor de experienta.

Copiii sunt protejati si dorintele lor pot deveni legi, ei se bucura de libertate, progresele le sunt incurajate prin supradimensionare si laude, dar li se dau, totodata responsabilitati importante inca de timpuriu. Baietii au obligatia sa-si ajute tatal in meseria sa, iar fetele invata si practica indeletnicirile gospodaresti de la varste fragede, pentru a deveni viitoare nurori bune.

Considerati egali ai adultilor, capabili de a intelege tot ceea ce li se spune, copiii sunt expusi, de la inceputul existentei lor, unor stimulenti similari cu aceia destinati parintilor lor. Baietii sunt educati pentru a fi puternici: ei sunt dusi la un unchi, la nasul lor,  la un var mai mare, la un barbat mai in varsta din neam sau la o alta ruda masculina cu prestigiu in familie si li se spune "kuś les te dares !" (injura-l daca indraznesti) si copilul o face, de obicei, antrenandu-si astfel dezinvoltura si forta de relationare. La raspunsul violent al acestora din urma, baiatul trebuie sa dea dovada de stoicism, putere de stapanire si curaj. Se educa astfel puterea de aparare, forta morala si rezistenta la frustrare. Succesul acestei etape initiatice este insotit de numeroase laude si urari - "t-aves zuralo aj baxtalo" (sa fii puternic si norocos).

Ca membru al familiei extinse, avand numeroase rude, copilul se simte protejat in comunitate, dar trebuie sa demonstreze ca respecta normele neamului. Fiind puri, copiii pot avea acces la orice tip de informatii, de pilda, in fata lor se poate vorbi deschis despre viata intima. Cu toate acestea, in special fetele sunt educate in spiritul rusinii ("la avo"): ele isi eufemizeaza sexualitatea, evita contactul cu strainii ("ga iii") si se comporta in concordanta cu restrictiile si recomandarile conceptiei despre pur. Regulile rusinii si ale pastrarii puritatii incep mai devreme si mai pregnant la fete, ele trebuind sa mearga imbracate cu fuste lungi inca de la varsta de 5-6 ani.

Pentru a intelege fraternitatea generala din comunitatea de rromi, este necesara o privire asupra relatiilor dintre frati intr-o familie: toti fratii de o varsta sunt egali, nici unul nu are dreptul sa se situeze pe o pozitie superioara sau sa aiba o atitudine infatuata fata de celalalt, in schimb fratele mai mare este substitutul tatalui si se bucura, ca atare, de un respect superior.

Copiii sunt si ei educati in spiritul "phralipe", nimeni nu le interzice nimic la modul verbal: "nu face asta", aparent nu se exercita nici un control asupra lor, ei sunt egalii adultilor, dar conditia este sa li se sugereze codurile comunitare, in forma unei initieri lente si firesti, fara interdictii, dar educandu-li-se rezistenta la frustrare, cheia puterii spiritului si semn al asumarii maturitatii, respectul - "pakiv" -, responsabilitatea impartita frateste - fratii mai mari isi cresc fratii mai mici - si simtul rusinii - "laźavo", element esential al relationarii cu modelul familial de la care orice deviere este fie sanctionata, fie supusa unui proces ritual reparatoriu.

Toate acestea laolalta formeaza RROMANIPEN-ul, legea fundamentala a rromilor.