Dezechilibre si procese demografice si teritoriale

Evolutii demografice care pot accentua riscurile sociale

Scaderea numarului de nascuti in prima jumatate a anilor 1990 si men­tinerea in anii urmatori a natalitatii la o valoare scazuta a influentat masiv struc­tura populatiei asa cum s-a intamplat cu cresterea fortata a natalitatii in gene­ratiile nascute intre 1967 si 1989. Efectele acestor doua valuri demografice au fost sunt si vor fi surse de dezechilibre majore in sistemele de educatie, in piata muncii, in sistemul de protectie sociala, in procesele de migratie ca si in evolutia structurii populatiei Romaniei.

In privinta riscurilor sociale determinate demografic, sunt de sintetizat cateva constatari:

desi numarul anual al nascutilor este cu 40% mai mic decat cel din 1989, numarul copiilor adusi pe lume de mame avand varsta mai mica de 15 ani nu difera sensibil de cel din 1989 (in jur de 550 fata de 600 in anii 1980)

in anul 2007, toate cele 562 de mame avand varsta sub 15 ani au avut un nivel scazut de educatie – primar, gimnazial si fara scoala absolvita si un risc de abandon ori de plasare a acestor copii in unitati publice ridicat.

numarul si ponderea copiilor nascuti in afara casatoriei a crescut rapid in Romania dupa 1989, de la 15% in prima parte a anilor 1990, la aproape 30% in ultimii ani.

copiii nascuti in afara casatoriei se afla, in cea mai mare parte, in grupuri defavorizate economic, marginalizate si avand o educatie precara.

potrivit datelor recensamantului din martie 2002, aproape 850 de mii de copii (reprezentand 12% din copiii aflati in gospodarii familiale) se aflau in familii monoparentale, cele mai multe fiind compuse din mama si copii (85%). Indiferent daca aceste femei sunt necasatorite, divortate sau vaduve, riscul social nu poate fi neglijat intr-un context economic dominat de un standard de viata scazut.

in aproape jumatate din cele 36 de mii de familii desfacute prin divort in anul 2007 au existat copii minori (23 de mii de copii).

mortalitatea infantila plaseaza Romania intr-una dintre cele mai dezavantajoase pozitii in Europa.

in anul 2007 - 16% dintre femeile care au nascut nu au avut efectuat niciun control medical prenatal.

pozitia Romaniei in spatiul UE ramane critica in privinta sperantei de viata la nastere: cea mai scazuta la femei si printre cele mai scazute la barbati, potrivit datelor publicate de Eurostat.

speranta de viata sanatoasa este in Romania cu 8-9 ani mai mica decat cea din tarile dezvoltate.

O populatie avand o stare de sanatate precara amplifica dramatic resur­sele pe care societatea trebuie sa le aloce asistentei medicale si celei sociale, in detri­­mentul altor nevoi ale societatii, iar gradul de participare la activitatea eco­nomica este afectat.

Reculul natalitatii si conservarea unui nivel scazut al acesteia isi vor arata cu forta efectele economice negative in deceniile viitoare prin accentuarea proce­sului de imbatranire demografica si deteriorarea raportului de dependenta eco­nomica.

Cele cinci milioane de persoane de 65 de ani si peste vor reprezenta la mij­locul secolului 30% din populatia tarii, de trei ori mai mult decat la inceputul anilor 1990. Ce implicatii economice poate avea o astfel de pondere? Numai o re­struc­turare radicala a sistemului de pensii si asigurari sociale si medicale va putea evita producerea unor dezechilibre cu incontestabil potential de risc social.

Exista o tendinta clara de crestere a numarului de persoane varstnice singure – femei, in imensa majoritate a cazurilor – care vor constitui o problema sociala greu de rezolvat in special in comunitatile rurale imbatranite.

Tendinta de majorare a ponderii celor de varsta a patra (80 sau 85 de ani si peste) este de asemenea bine instalata si se va amplifica in viitor.

Dupa 20 de ani de declin demografic si deteriorare a celei mai importante struc­turi a populatiei – cea pe varste, si intr-un context in care problemele redre­sarii situatiei demografice a tarii nu se afla la locul cuvenit pe agenda clasei po­li­ti­ce, perspectivele demografice ale Romaniei devin si mai sumbre. Riscurile eco­no­mice si sociale pe termen lung si foarte lung sunt subestimate.

Recomandari

Cea mai importanta dintre recomandarile care emana din aceste rea­­litati si perspective este nevoia adoptarii unor masuri coerente care sa vizeze diminuarea gradului de deteriorare a situatiei demografice si, eventual – pe termen lung – o stabilizare a numarului populatiei (care nu va putea fi decat mai mic in raport cu cel actual). Cel de-al doilea raport al Comisiei, dedicat riscurilor demografice, va trebui sa aduca argumente viabile pentru o astfel de interventie.

Pentru diminuarea riscurilor sociale rezultate din caracteristici si ten­dinte demografice actuale masurile cele mai urgente ar trebui sa vizeze copii, familiile/mamele cu copii si protectia persoanelor de varsta a patra, in special pe cele singure. Iata cateva care nu au fost mentionate in celelalte capitole/sectiuni ale Raportului:

Introducerea in invatamantul preuniversitar a cursurilor de pla­ni­fi­care familiala si sanatate a reproducerii.

Introducerea in invatamantul medical (superior si mediu) si in inva­tamantul de asistenta sociala a specializarilor destinate persoanelor de varsta a patra (80 de ani si peste).

Crearea (prin finantare mixta-publica si a parintilor) a unor gra­di­nite, internate/camine pentru copiii parintilor plecati la munca in strainatate (avand cantina, spatii supravegheate de lectii si studiu).

Favorizarea primirii in gradinite a copiilor proveniti de la femei singure si de la mame foarte tinere.

Favorizarea obtinerii de locuinte pentru cuplurile tinere cu copii.

Migratia si consecintele sale

Dupa revenirile in tara de la sfarsitul anului 2008 si inceputul anului 2009, este probabil ca in strainatate se mai afla aproximativ 2,5 milioane de persoane emi­grate pe perioada indefinita. Aproximativ 40% dintre acestia sunt in Italia si aproximativ 30% in Spania.

In ultima perioada plecarile pentru munca in strainatate sunt in majoritate de tip familial.

Emigrarea pentru munca este asociata cu o semnificativa emigrare a co­piilor de varsta scolara care isi insotesc parintii in strainatate.

In numai trei ani, 2006-2008, aproximativ 30 de mii de copii au intrerupt scoala in Romania, pentru a o continua in strainatate.

Imigrantii aflati legal si temporar in Romania la sfarsitul anului 2008 erau in numar de aproximativ 60 de mii. Principalele tari UE din care sosesc imigrantii sunt Italia, Germania si Franta si, din imediata apropiere a tarii, Ungaria, Bulgaria si Grecia. In ultimii 5 ani, numarul permiselor de munca eliberate strainilor a crescut de peste 10 ori, de la doar 1364 de permise eliberate de munca in 2004, la 14349 in 2008. Este o crestere accentuata, daca o comparam cu cea din tari apro­piate, cu experienta sporita de imigrare, precum Polonia.

Migratia de revenire. Perioada actuala de criza economica va aduce, fi­resc, un gen de „contractie” a emigrarii romanesti prin reducerea numarului de ple­cari la lucru in strainatate si prin sporirea numarului de reveniri.

Ponderea romanilor care in toamna anului 2008 aveau intentii structurate de revenire in tara din strainatate ar putea fi estimata, conform unor date partiale de sondaj, la mai putin de 30% din totalul celor aflati in strainatate.

Persoanele care cunosc mai putin limba tarii gazda, interactioneaza mai putin cu populatia locala, sunt mai nemultumite de efectele migratiei asupra fa­mi­li­ei proprii si asupra propriei sanatati si au o perceptie pozitiva asupra viitorului eco­­nomic al propriei tari tind sa adopte in mai mare masura decizii de revenire in tara.

Desigur, evolutiile legate de revenirea efectiva in tara sunt dependente de formele particulare pe care le va lua criza economica in Romania, in tarile de imigrare dar si de politicile de imigrare ale tarilor respective.

In Italia si in Spania, in pofida contractiilor asociate cu criza, comunitatile ro­manesti de imigranti vor continua sa se consolideze prin ocupare, locuire, retele sociale si integrarea sociala la nivelul primei si a celei de-a doua generatii de imigranti.

Desi rata de revenire va creste, ar fi gresit sa ne asteptam la un aflux al romanilor migranti care se vor intoarce.

Consecinte si riscuri economice asociate migratiei. La nivelul fortei de munca, principalele riscuri asociate cu emigrarea sunt a) accelerarea imbatranirii fortei de munca locale b) accentuarea deficitelor specifice pe sectoare econo­mice si c) reducerea competitivitatii economice datorita emigrarii angajatilor cu ma­xima competenta, cu potential sporit de creativitate profesionala.

Sectoare precum constructiile, industria textila sau medicina inregistreaza deja deficit clar de forta de munca datorita emigrarii.

In ce masura acest deficit va putea fi solutionat prin migratia de revenire, prin imigrare sau prin formarea profesionala a unor noi specialisti din tara, depinde de:

• oferta salariala specifica in Romania, comparativ cu cea din tarile de imigrare (pentru romani) sau de emigrare (pentru imigrantii veniti din alte tari)
• de costul relativ al vietii in Romania comparativ cu tarile din care vin sau din care revin migrantii.
• calitatea institutiilor si serviciilor publice din Romania comparativ cu cele din tarile de destinatie prezente.

Coruptia, birocratia excesiva sau lipsa de solicitudine in deservirea cetatenilor pot constitui motive ale ne-revenirii in tara. Aceeasi proasta functio­nare a institutiilor poate contribui nemijlocit la „fuga antreprenorilor migranti in strainatate”, la deschiderea unor firme cu bani din remitente de catre migranti romani dar nu in tara, ci in strainatate.

In anii 2007 si 2008, Romania a fost in topul primelor 10 tari din lume in ceea ce priveste volumul remitentelor intrate in tara (cu cate 9 miliarde de USD in fiecare dintre cei doi ani, conform estimarilor Bancii Mondiale sau cu 6,2 miliarde EUR pe 2007 si 6,3 miliarde EUR pe 2008, conform estimarilor BNR, cu referire la trans­fe­rurile banesti, private, din strainatate). Intrarile de valuta pe cale oficiala au fost echi­valentul a aproximativ 6% din valoarea anuala a PIB. Pentru 2009 este de asteptat o reducere a valorii financiare a remitentelor si se poate afirma ca reducerea emigrarii va contribui la accentuarea deficitului economic la nivel national.

Apare si problema reinsertiei migrantilor intorsi in tara pe piata locala a mun­cii si accesului lor la ajutorul de somaj si alte forme de protectie sociala ca urmare a contributiei la sistemul de asigurari sociale inainte de plecare sau in timpul migratiei, in tara de destinatie.

O analiza la nivelul tuturor comunelor din tara a evidentiat faptul ca in comunele cu rata mare de emigrare, la un interval relativ scurt, de cel putin trei ani, apar tendinte de:

reducere a natalitatii

crestere a divortialitatii si nuptialitatii si de

sporire a numarului de locuinte nou construite.

Imbatranirea demografica se va accentua si prin ramanerea in strainatate a migrantilor din cea de-a doua generatie, copiii actualilor emigranti, cei care vor reduce numarul de parinti care vor face copii in Romania.

Implicit, in timp, prin efectele ei cumulative, migratia temporara in strai­natate a contribuit la accentuarea disparitatilor comunitare si regionale de pe teri­toriul Romaniei. Satele si judetele sarace au devenit mai sarace comparativ cu cele care au beneficiat de banii transmisi acasa de migranti.

Directii de actiune si solutii

Este necesara o politica de migratie la nivel national. Structurarea ei credem ca trebuie facuta distinct, pe axele: a) emigrare temporara in strai­natate, b) imigrare din strainatate si c) migratie si dezvoltare.

Optimizarea proceselor de migratie.

Obiectivul major al politicii romanesti de migratie externa trebuie sa fie optimizarea circulatiei pentru munca in strainatate cu favori­zarea proceselor de revenire in tara a imigrantilor romani A optimiza migratia circulatorie pentru munca in strainatate este si un factor de re­du­cere a emigrarii definitive din tara. Idee este simpla: asa cum un sat, prin navetism rural-urban, castiga dezvoltare fara a pierde populatie, tot asa, o tara prin optimizarea circulatiei pentru munca in strainatate poate ob­tine efecte de dezvoltare fara a potenta consecinte demografice negative ale fenomenului.

Imigrarea pentru munca si a persoanelor care ii insotesc pe cei care vin sa lucreze din afara tarii este un fenomen specific econo­miei de piata, cu posibil rol reglator. Ca si in cazul emigrarii, problema care se pune este una de optimizare. Intrarile de forta de munca din exterior ar trebui facute, pe cat posibil:

o      Selectiv, in functie de potentialul de integrare a imi­gran­tilor in societatea romaneasca. Imigrantii din Republica Mol­dova sau din alte spatii cu populatie romaneasca au din start rezolvate pro­ble­mele de limba cu toate avantajele care decurg de aici pentru o integrare rapida. Costurile relativ reduse ale fortei de munca aduse din spatii culturale foarte diferite (China, spre exemplu) pot fi, in timp, serios sporite la capitolul dificultati si cos­turi de integrare.

o      Pe baza evaluarii anuale a cererii de forta de munca

o      Prin evitarea consecintelor de formare a unor aglomerari umane cu conditii proaste de locuire, sursa de infractionalitate sporita si a inca­drarilor informale in activitatile economice.

o      Dand prioritate angajarilor cetatenilor romani din tara sau aflati temporar la lucru in strainatate

Legarea politicilor de migratie de cele de dezvoltare regionala pentru crearea de locuri de munca si conditii mai bune de trai in Romania.

o      Incurajarea proiectelor de dezvoltare locala (prin Grupuri de Actiune Locala sau prin orice alta structura institutionala) care sa duca la crearea de locuri de munca in rural, la incurajarea na­ve­tis­mului rural-urban, reducerea mi­gratiei si la reducerea propensiunii de emigrare temporara sau definitiva pentru munca in strainatate eventual prin conversia ei in migratie interna, de orice tip.

o      Satele sarace cu rate reduse ale emigrarii temporare in strainatate trebuie sa constituie tinta pentru proiectele de dezvoltare locala din surse extralocale, dat fiind faptul ca la nivelul lor se inre­gistreaza nu numai stare de saracie ci si un volum redus al intrarilor de bani din remitente, din partea celor care lucreaza in stra­inatate. Identificare lor este posibila.

o      Favorizarea dezvoltarii local-regionale in Romania prin folosirea me­ca­­nismelor de tip transnational, a actiunilor care se desfasoara si aici, in tara de origine, si acolo, in tara de destinatie, asociate cu mi­gratie intre tarile res­pective. Sunt deja migranti sau fosti mi­granti care fac afaceri si aici si acolo (antreprenoriat transnational) sau localitati infratite care leaga satul sau regiunea de emigrare din Moldova, sa spunem, cu un anume corespondent din Italia.

Dezvoltarea cooperarii dintre institutiile romanesti responsabile de ges­tio­narea migratiei si cele relevante din tarile de destinatie cu scopul reali­zarii unei diagnoze privind evolutia ponderii migrantilor romani in sectorul in­for­­mal si cu locuire insalubra si implementarea unor masuri in functie de rezultatele acestei diagnoze.

Disparitatile teritoriale

In perioada actuala, de dupa 1989, o serie de disparitati s-au accentuat.

Disparitati interjudetene:

Indicatorul sintetic cel mai important este produsul intern brut pe locuitor. El evidentiaza disparitatile economice si dezvaluie probleme de inechi­tate sociala.

o      PIB-ul pe locuitor al Bucurestiului este de 2,2 ori mai mare decat media nationala si de aproape 5 ori mai mare decat al ultimelor judete, Vaslui si Botosani.

o      Diferentele sunt mari si intre judetele estice si sudice si cele din centrul si vestul tarii; cele mai mici valori ale PIB-ului se inregistreaza pe granitele de Est si Sud: Vaslui, Botosani, Calarasi, Giurgiu, Teleor­man.

Daca ne uitam, in datele EUROSTAT din 2006, la pozitia regiunilor de dez­voltare ale Romaniei in ierarhia europeana, constatam ca sase din cele opt regiuni ale noastre se afla printre cele 20 de regiuni europene cel mai putin dezvoltate, cu un PIB pe locuitor reprezentand intre 25% (Regiunea Nord-Est) si 38% (Regiunea Centru) din valoarea medie a UE27. Ceva mai bine plasate sunt Regiunea Vest, cu un nivel de 45% din PIB-ul mediu european, si, mai ales, Bucuresti-Ilfov, cu 84%, dar, cum bine se vede, chiar si cele mai dezvoltate zone ale noastre se afla in a doua parte a clasamentului regiunilor europene.

Datele statistice arata ca, in anii din urma, disparitatile judetene dupa nivelul PIB-ului s-au amplificat.

Investitiile nete pe locuitor, erau, la nivelul anului 2007, de 869 lei, in Vaslui, si de 13-15 ori mai mari in Bucuresti si Ilfov.

Indicatorii drumuri modernizate si strazi urbane modernizate au si ei o puternica forta diferentiatoare, specificul lor fiind acela ca nu se coreleaza in mod clar cu PIB-ul judetean pe locuitor. Desi disparitatile existente si care nu sunt deloc de neglijat (la drumuri procentul de modernizare merge de la 13 la 60, daca lasam de o parte Bucurestiul, iar la strazi urbane de la 40 la 82) si mai sem­ni­fi­ca­tiv este faptul ca media nationala este foarte scazuta, mult prea departe de exi­gen­tele unei societati a secolului XXI.

Dat fiind ca salariul reprezinta una din sursele de baza de venituri ale ro­ma­nilor am evidentiat variatiile judetene dupa indicatorul numar de salariati la 100 de locuitori. Valorile acestuia merg de la 13, in Botosani, la 48, in Bucuresti, aflandu-ne si aici in fata unei dispersii marcante de situatii ale judetelor.

Disparitati pe axa rural-urban

Unele deosebiri intre sate si orase sunt firesti si de neinlaturat, acest tip de diferente justificand distingerea celor doua medii si analiza lor comparativa.

Iata cativa indicatori relevanti pentru aceasta comparatie. Cel mai sintetic dintre acestia, cel care reda nivelul saraciei, s-a calculat luandu-se in consi­derare si consumul din resursele proprii ale gospodariei. Datele ultimei anchete a INS arata ca ponderea populatiei rurale aflate sub pragul saraciei este de peste 3 ori mai mare decat cea a fragmentului corespunzator din urban: 29,9% la sate fata de 9,2% in orase.

Urmatorii doi indicatori explica in buna masura diferentele de nivel de trai: numarul de salariati in populatia ocupata este de 36% in rural fata de 92% in urban, iar ponderea persoanelor cu studii superioare este deosebit de mica la sate, 3%, fata de circa 23% in populatia ocupata din urban.

Iata si diferentele in privinta dotarilor din gospodarie si accesului la utilitati:

o      Doar intre o cincime si un sfert din gospodariile rurale sunt racordate la retele de apa si canalizare, in vreme ce proportia respectiva urca in urban la peste 90%.

o      Ceva mai putin de jumatate din gospodariile rurale poseda masina de spalat rufe si putin peste jumatate au acces la telefon (fix sau mobil), in timp ce la orase proportiile respective sunt intre 85 si 90%.

o      Foarte mici sunt proportiile gospodariilor rurale care poseda auto­turism (16,5%), calculator personal (13,0%) si, mai ales, acces la internet (1,5%); chiar daca aceste lucruri sunt destul de rare si in orase, daca ne gandim la situatia din alte tari, diferente fata de rural sunt marcante, de vreme ce doar 33,7% din gospodariile urbane po­seda autoturism, 41,3% PC si 23% acces la internet.

Exista un decalaj in durata medie a vietii, in favoarea urbanului (73,3 ani fata de 71,6 in rural).

Desi femeile din rural dau nastere la mai multi copii (rata totala de fertilitate fiind in rural de 1,5 si in urban de 1,2 copii pe femeie), sporul natural este puternic negativ la sate (-4‰) si se afla in jurul lui zero in urban, caci imba­tranirea demografica mai puternica a ruralului (23,8% varstnici in rural fata de 15,9% in urban) genereaza o rata anuala mai mare de decese. Si mortalitatea in­fantila este mai mare in rural (14,1‰ fata de 10,2‰ la orase), iar ponderea nascutilor de mame adolescente, sub 18 ani, este mai mult decat dubla in rural (7%) decat in urban (3,2%).

Problema unor concentrari de populatie varstnica in localitati depopulate de tineri, mai ales in sate aflate la granitele dintre judete, in zone indepartate de centrele urbane mari, ridica mari semne de intrebare privind modalitatile de oferire a unor servicii minimale (de sanatate, de asistenta sociala etc.) pe termen mediu si lung in aceste localitati. Ce va face Statul cu acesti varstnici din satele imba­tranite? Cine ii va ingriji si cu ce costuri?

Toate aceste discrepante ar fi aparut de mult mai mare amplitudine, daca atat in cadrul mediului urban cat si al celui rural s-ar fi facut o distinctie intre dife­rite tipuri de asezari (dupa marime, dupa pozitia in cadrul regiunii, judetului sau comunei, dupa relief etc.). De asemenea, se impune efectuarea de cercetari care sa releve disparitatile intraurbane, mai cu seama in cazul oraselor mari, unde se pro­fileaza deja diferente marcante de dotari si alte elemente ale nivelului de trai intre cartiere, uneori constituindu-se zone de tip ghetou, in care se concentreaza fiintele cele mai defavorizate.

Recomandari pentru diminuarea disparitatilor teritoriale

Fiind rezultatul unor procese de lunga durata si au o inertie foarte mare redu­cerea acestor disparitati este greu de realizat. Politicile de dezvoltare regionala au ca functie tocmai aceasta reducere a disparitatilor intra- si inter-regionale. Se observa insa ca discutia publica pe tema dezvoltarii regionale se duce, din pacate, aproape exclusiv pe tema hartii regiunilor de dezvoltare, a statu­tului lor si a nece­sitatii de a opera schimbari in domeniu. Desigur, schimbari de optimizare a practicii de dezvoltare regionala sunt binevenite. In realizarea lor, insa, credem ca este util sa fie avute in vedere si urmatoarele considerente de principiu:

o      Institutiile de dezvoltare regionala (agentii, consilii, norme de regle­mentare etc.) sunt la fel de importante, daca nu mai importante decat conturul regiunilor de dezvoltare. Operarea unor schimbari ar fi bine sa fie facuta in baza unor evaluari, altfel se pierd experientele utile ale unora dintre ele, se con­struieste necumulativ, impresionist.

o      Eventuala reconfigurare a regiunilor de dezvoltare si acordarea unui statut administrativ pentru ele trebuie facuta in corelare cu regandirea intregului sis­tem de unitati teritoriale pentru a fi compatibilizat in mai mare masura cu cel din UE.

o      In conditiile in care comunele au o dimensiune demografica redusa si o putere financiara pe masura, considerarea oportunitatii unor unitati ad­ministrativ-teritoriale de rang 1, care sa grupeze mai multe comune sau comune si orase, devine prioritara.

o      Tema disparitatilor locale/regionale este esentiala pentru intelegerea impe­­rativului focalizarii programelor de interventie sociala. Avem prea putine resurse pentru a le dispersa, iar repartizarea lor „egala” ar adanci si mai tare inegalitatile.

o      Este obligatorie colectarea si publicarea datelor statistice cu valori pana la unitatile primare de colectare: sate, unitati scolare, unitati sanitare, circa de politie etc., astfel incat decidentii sa identifice zonele pro­blematice exacte si sa intervina cu proiecte acolo si nu in toata regiunea sau localitatea. Cu cat lucram cu entitati mai mari si mai com­plexe prin valori medii ale indicatorilor nu facem decat sa as­cundem inegalitatile dintre parti; chiar si in cele mai sarace judete, de pilda, gasim orase sau comune prospere, tot asa cum si in cele mai dezvoltate, exista asezari cu probleme.

Consideram ca actiunile indreptate spre diminuarea disparitatilor terito­riale tre­buie sa aiba, pe langa un astfel de obiectiv, si un tel mai general si mai generos: asi­gurarea unui nivel minim de civilizatie pentru toti locuitorii tarii, indi­ferent in ce colt al acesteia se afla si indiferent de tipul de asezare in care locuieste. Cu alte cuvinte, poate ca in momentul de fata pentru Romania nu reducerea deca­lajelor interzonale e lucrul cel mai important, ci eliminarea deca­lajului general fata de ceea ce inseamna standardele civilizatiei occidentale.