Etapele fazei pregatitoare ale unei anchete sociologice : continutul fiecarei etape si problem specific ridicate de acestea

Etapele fazei pregatitoare ale unei anchete sociologice : continutul fiecarei etape si problem specific ridicate de acestea

Observatia ca metoda de investigatie sociologica : definitie ; ce anume poate constitui obiect a observatiei sociologice; reguli de baza ale obseervatiei sociologice;instrumente utilizate in realizarea observ.sociologice ghidul si fisa de observatie.Observatia neparticipativa si participative : analiza comparative

Observatia directa indirect

Observatia este acea metoda de cercetare sociologica care permite culegerea de date de informatii privind o anumita realitate sociala ca rezultat al contactului cognitive direct nemijlocit intre observatory si si ceea ce se cheama obiectul observatiei.

Observatia presupune prezenta simultana in acelasi loc a celor 2 termeni ai observatiei.

Ca si cunoasterea observatia poate fi o observatie spontana sau o observatie stiintifica acestea avand aceleasi caracteristici pe care le au cunoasterea spontana sau comuna si cunosterea stiintifica. Observatia poate avea 2 niveluri de profunzime:

Nivelul observatiei extensive

Nivelul observatiei intensive

Este aceea care are drept obiestiv, prospectarea realitatii sociale ea vizand deci o mare varietate de latusi, de aspect ale respective realitati sociale din care urmeaza sa fie alese aspectele mai semnificative care urmeaza sa fie supuse observatiei intensive. Observatia extensive are mai mult un rol de inventariere ea mentinandu-se la aspect de suprafata ale realitatii sociale. Dimpotriva observatia intensive realizandu-se asuprea unui numar redus selectat pe baza observatiei extensive de aspect ale realitatii soclae isi propune sa patrunda cat mai adanc posibil in investigarea acestora. Observatia utilizata ca metoda de investigatie sociologica este observatia intensive.

La obs extensive se recurge in cadrul documentarii de teren realizata in faza pregatitoare a unei anchete. Atunci cand analizam observatia ca metoda de investigatie trebuie sa raspundem la cateva intrebari. Prima intrebare este "ce anume poate constitui obiect al observatiei sociologice?" iar a 2 a "care sunt regulile ce trebuie sa fie respectate in realizarea unei observatii?" a 3 a " care sunt tipurile de obsrvarie?" si a 4 a " care sunt instrumentele utilizate in realizarea unei observatii sociologice?"

1 intrebare

Putem spune ca obiectul unei investigatii poate fi reprezentat de indivizi izolati, de grupuri constituite de personae indiferent de marimea sau natura acetor grupuri dar si de diverse obiecte material sau documente scrise cifrice sau iconografice. Observatia sociologica propiuzisa are aca obiect grupuri colectivitati sau comunitati umane s imai rar indivizi izolati. In cazul in care obiectul observatiei il reprezinta un document sau un obiect indiferent care ar fi natura acestora ele nu reprezinta obiectul ultimo sau propriuzs al observatiei. In aceste cazuri obiectul ultimo sau propriuzis al observatiei este reprezntat de realitatea sociala despre care un document sau un obiect este purtator de informative. Altfel spus un document sau un obiect material nu prezzinta interes in sine pentru sociology cid oar in calitate de purtator de informative despre o anumita relatie sociala. Studiind un document sau un obiect sociologul are datoria sa identifice informatiile pe care acestea le contin despre realitatea sociala in care au fost create sau elaborate obiectle sau elaborate documentele

2 intrebare

In special in situatia in care obiectul observatiei il reprezinta grupuri sau colectivitati umane in realizarea acesteia trebuie sa fie respectate cateva regului. Prima regula metodologia fundamental a observatiei; conform acestei reguli observatia trebuie sa fie astfel realizata incat sa nu fie perturbat cu nimik comportamentul normal, firesc al grupului sau al coletivitatii supuse observatiei. A 2 a regula ar fi regula completitudinii conform careia observatorul este obligat sa retina toate datele si informatiile cu privire la obiectul observatiei care sunt in masura sa testeze valoarea de adevar a ipotezelor . a 3a regula este regula obiectivitatii care presupune ca pe de o parte observatorul sa se raporteze la obiectul observatiei fara nici un fel de idei preconcepute, sentimente sau resentimente, el trebuie sa ia realitatea observata asa cum este sa o inregistreze ca atare pornind de la convingerea ca faptele sunt incapatanate iar realitatea vorbeste de la sine daca stii cum sa o intrebi si mai ales cum sa o asculti; regula obiectivitatii presupune deasemeni ca observatorul sa evite orice selectie arbitrara a datelor si informatiilor furnizate de realitatea observata in sensul retinerii doar a acelora care par sa confirme ipotezele avansate si omiterea acelora care par sa confirme acele ipoteze. A 4 aregula afirma caracterul colectiv al informatiei sau exact superioritate obesrvatii obiective in raport cu cea individuala; este o regula asupra careia insista Dimitirie Gusti si ea se bazeaza si ea porneste de la premiza ca atunci cand obesrevatia este realizata de o singura persoana oricat de calificata ar fi acesta este pozsibil ca anumite aspect e ale realitatii observate sa fie omise. In cazul in care la observatia respective participa mai multe personae acest risc se diminueaza si in consecinta imaginea finala obtinuta este mult mai complete, mai adecvata.

In afara de aceste reguli mai trebuie spus ca observatie presupune o pregatire teoretica si metodologica adevata acelui care o realizeaza, observatia trebuind realizata continuu si deasemenea trebuie sa aiba la baza ipoteze clar formulate

3 intrebare

Se pot distinge mai multe tipuri de observatie pe baza mai multor criteria de clasificare sau de tipologizare. Primul criteriul este acela al pozitiei spatial al observatorului fata de grupul supus observatiei. Al 2 lea criteriu il repsezinta modul in care observatorul calificat realizeaza observarea obiectului ultimo sau propriuzis al observatiei . al 3 lea criteriu il repr durata observatiei.

Conform primului criteriu vom distinge observatia neparticipativa si observatia participative. Observatia neparticipativa este aceea care se realizeaza in conditiile in care obeservatorul calificat se plaseaza in afara grupului supus observatiei realizand astfel o observare din exterior a acesteia. Un asemenea tip de observatie se poate realize doar in situatia in care grupul respective isi desfasoara activitatea intr-o incinta care permite ca observatorul sa observe grupul fara a putea fi la randul sau observant de catre grupul in cauza. In mod obisnuit in cazul unei asemenea observatii grupul supus observatiei nu este in cunostinta de cauza cu faptul ca este obiect al observatiei. Observatia neparticipatieva are o serie intraga de avantaje dar si incoveniente (neajunsuri). Principalele avantaje ar putea fi considerate urmatoarele: I. ea asigura resprecatarea in cal mai inalt grad posibil al regulii metodologice fundamentale a observatiei II. Aceasta obesrvatie asigura un grad mai ridicat de obectivitate deoarece observatorul nu se implica subiectiv sentimental deloc in viata si activitatea acelui grup III. Acest tip de observatie permite obtinerea unei imagini relative unitare si coerente despre gup ca intreg. Principalul neajuns al acestei observatii il reprezinta valoarea sa cognitive relative redusa. Realizandu-se din exterior o asemenea observatie este obligate sa ramana la aspectele de suprafata ale grupului supus observatiei ea nepermitand patrunderea in intimitatea grupului. In consecinta o asemenea observatie are prin forta lucrurilor un caracte superficial uneori distorsionat intrucat pe de o parte ea nu permite realizarea unei distinctii clare intre aparente si realitate intre ceea ce pare a fi si ceea ce este cu adevarat si in plus prezinta riscul interpretarii eronate a unor gesture atitudini sau comportamente ale grupului sau ale indivizilor componeti ale acesteia deoarece el s-ar putea sa nu cunosca semnificatia reala a acelor gesture atitudini sau comportamente.

Observatia participative este aceea care se realizeaza in conditiile in care observatorul calificat patrunde in grupul supus observatiei si participa vreme indelungata la intreaga viata si activatate a acestuia.

Observatia participative Este acea observatie care se realizeaza in conditiile I ncare observatorul calificat patrunde intr-o forma sau alta in grupul supus observatiei, participa vreme mai indelungata la viata si activitatea acelui grup observandul din interior. In functie de modul in care observatorul calificat patrunde in grupul supus observatiei putem distinge observatia participative propriuzisa si observatia semiparticipativa sau coparticipativa. Specific primului tip de observatie cea paticipativa propriuziza este faptul ca observatorul patrunde in grupul supus observatiei fara a-si declina calitatea de observatory si actioneaza ca membru obisnuit al grupului.

Pt a putea recurge la acest tip de observatie este necesar ca observatorul calificat sa fie in masura sa isi poata indeplini in mod adecvat rolurile aferente statutului pe care il detine, il ocupa in cadrul grupului. Sa se comporte deci adevat statusului detinut sis a accepte deopotriva avantajele si eventual rscurile care deriva din acel status.

In plus observatorul calificat trebuie sa se comporte in asa fel incat membrii grupului sa nu realizeze adevaratul rol a acestuia in cadrul grupului. Aceasta implica insa o mare responsabilitate pentru observatorul calificat si datoria morala a acestuia de a nu folosi niciodata informatiile culese impotriva grupului in care a patruns sau impotriva vreunui membru a al acesteie.

Observatia participative propriuzisa nu se poate realize decat in asanumitele grupuri deschise a caror compozitie este in permanenta schimbare si in care prezenta unui nou membru al grupului nu este in masura in mod obisnuit sa trezeasca suspiciuni. O astfel de misiune este greu de realizat in cadra inchise

Observatia simiparticipatia este acea care observatorul calificat patrunde in grupul respective declinandu-si calitatea de observatory. In acest caz el trebuie sa fie acceptat de catre grup, el trebuie sa convinga grupul ca singura lui preocupare este de a realize o cercetare stiintifica asupra grupului si deasemeni sa convinga grupul nu numai s ail accepte ca participant sau martor la viata si activitatea acestuia ci sis a se comporte cat mai fiersc ingnorand faptul ca ei constituie obiect la unei observatii stiintifice. Aceasta obs se numeste si copaticipativa intrucat ea poate implica si coparticiparea unor membri ai grupului la realizarea observatiei in sensul ca acestora li se pot solicita date, informatii privind actiuni sau activitati ale grupului la care observatorul calificat nu a putut participa sau asista el insusi sip e care deci nu le poate observa in mod direct.

In ansamblul sau observatia participative este netsuperioara observatiei neparticipative din puntul de vedere al avalorii sale cognitive. Paticiparea la viata si activitatea grupului vreme mai indelungata permite observatorului sa patrunda in intimitatea grupului, sa surprinda mecanismele interne de funtionare a acestuia, sa indetifice cauzele unei actiuni, comportamente ale grupului ca intrg si ale memrilor component aiacetuia precum sis a faca o distinctive clara intr-e aparente si realitate sis a evite distorsiunile prvocate de neintelegerea semnificatiei unor actiuni, gesture sau comportamente.

In acelasi timp acest tip de observatie participative are cateva incomvenitiente:

Este mult mai dificil de realizatsi presupunecalitati deosebite ale celui care o realizeaza

Nu asigura sau garanteazarespectarea regulii metodolegice fundamentale a observatiei intrucat este posibil oricand ca in mod involuntary prin anumite opinii exprimate, prin gesture sau comportamente, observtorul sa influienteze comportamentul grupului si in consecinta sa obtina o imagine distorsionata a acestuia. Grav este faptul ca observatorul calificat nu realizeaza in mod obsinuit faptul ca el a influientat comportamentul grupului

O asemenea observaitie implica riscul unei prea mari identificari subiective a observatorului cu grupul supus observatiei fapt c ear putea afecta obiectivitatea presupusa de o observatiei authentic stiintifica

O asemenea observatie nu se poate realize decat in mod segmentar sau parcelar. Observatorul neputatnd observa el insusi decat acele actiuni sau activitati ale grupului la care el asista sau participa im mod nemijlocit. Ca atare exista riscul ca aceste observatii segmentare sa nu poata genera in final o imaginesuficient de complete a grupului ca intreg. Observatorul acalificat nu poate Elmina integral aceste riscuri dar le poate diminua considerabil. Chiar constienti de aceste incoveniente este recomandabil ca ori de cate ori este posiil sa se recurga la acest tip de observatie

Conform criteriului de clasificare vom distinge:

Observatia directa este aceea in care obs calif observa el insusi.. contactul cognitive direct, nemijlocit intre observatory si obiectul observatiei, respective observatia care pesupune prezenta simultana in acelasi loc a celor 2 termeni ai observatei

Observatia indirect pare a fi la prima vedere o contradictie in termen. Obv indirect este intodeauna aceea a carui obiect nemijlocit il reprezinta observatorul calificat nu este interest atunci cand observa asemenea obiecte sau documente de calitatea lor de document sau obiect cid oar de calitatea acestora de purtator de informative asupra unor realitati sociale in care au fost elaborate documntele sau au fost create obiectele.este obs indirect pt ca realita dintre obs calificat si obiectul ultimo sau propriuzis al observatiei este intermediate de aceste obiecte sau documente. Putem vb insa de obs indirect si atunci cand obiectul observatiei il reprezinta grupuri sau colectivitati umane. Pt a intelege acest tip de obs pornim de la constatarea ca un observatory calificat dar ubicuitatii nu poate realize decat observarea unor actiuni sau comportamente la care el insusi participa sau asista nemijlocit. In mod similar acesta nu poate observa el insusi in mod direct intamplari evenimente petrecute in trecut. Ca atare in aceste conditii daca observatorul doreste sa obtina informatii despre evenimentele trecute sau despre evenimente prezente la care nu poate fi martor sau participant nemijlocit va fi silit sa recurga la o observatie indirect. In asemenea situatii el va trbui sa se bazeze pe observatiile unor martori sau participant la respectivele intamplari, actiuni sau evenimente.

Problema in acest acaz este aceea ca asemenea observatiei ale unor martori sau participant sunt observatii spontane, nestiintifice care au o intreaga serie de neajunsuri. Ca atare pt a putea valorifica asemenea observatii sociologul, observatorul calificat va trebui in primul rand sa recurga la cat mai multe asemenea marturii sau observatii sa le compare intre ele pt a retine ceea ce este comun si ceeea ce deci poate reprezenta informative valabila sau observatie autentica si in al doilea rand atunci cand este posibil observatorul calificat este indicat sa recurga si la alte surse de date de informatii despre acele intamplari sau evenimente, surse avand un grad mai ridicat de credibilitate si de obiectivitate

Comforc celui de-al treilea tip de criteriu vom distinge observatia continua si observatia instantaneee de tip fotografie.

Observatia continua este observatia clasica care are avantajul ca face posibila obtinerea unei imagini mai complete si mai coerente a realitatii supuse observatiei. Dezavantajele sunt acela ca Durand o perioada mai indelungata de timp implica eforturi mai mari si costuri mai substantiale. Observatia instantanee este aceea care incearca sa surprinda la un moment dat ca intr-o fotografie realitatea de observant. Acest timp de observatie are avantajele ca durreaza foarte putin si este mult mai putin costisitoare. Principalul incomvenient este acela ca ea prezinta riscul surprinderii realitatii supusa observatiei fie doar partial, fie intr-o ipostaza total necaracteristica, rezultatul fiind un risc foarte ridicat de a obtine o imagine distorsiionata a respective realitati. Pentru a elimina cat de cat aceste inconveniente se recomanda repretarea acestui tip de observatie instantanee de mai multe ori la anumite interval de timp si compararea si coroboroarea imaginilor astfel obtinute. In acest fel cresc sansele ca in final sa se obtina o imagine mai complete mai adecvata a respretivei realitati. Intrumentele utilizate in realizarea unei observatii sunt ghidul sau indrumatorul de observatiei si fisa de observatie. Un ghid de observatie trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu cel putin urmatoarele:

Locul si timpul in care urmeaza sa fie facuta observatia si asupra cui trebuie facuta acesta

Obiectivele urmarite de investigatia intreprinsa

Ipotezele de baza stabilite

Ce anume date sa se retina si cu cejloace sa se faca acest lucru

Fisa de ob servatie trebuie sa contina locul si timpul in care s-a realizat observatia, cine anume a realizat-o si cine a mai participat la o observatie si consemnarea informatiilor obtinute de la realitatea observata.

Observatorul este obligat sa faca o distinctive clara intre datele, informatiile propriuzise, furnizate de realitatea observata sau oferite de aceasta realitate si interpretarea personala a acestor date sau inferentele logice pe care observatorul le poate face pornind de la experienta sa personala a acestor date sau informatii.