Integrarea pe piața muncii a persoanelor cu dizabilitați - "EU VREAU SI POT SA MUNCESC"

Integrarea pe piața muncii a persoanelor cu dizabilitați

" EU VREAU SI POT SA MUNCESC "

Definiții :

dizabilitate -deficiența senzoriala, motorie, mintala sau orice alta infirmitate a unei persoane.

atelier protejat - reprezinta spațiul adaptat corespunzator nevoilor persoanei cu deficiențe/dizabilitați, in care aceasta desfasoara activitați lucrative, in conformitate cu abilitațile și capacitatea sa profesionali. In unele cazuri este vorba de o forma utila de terapie ocupationala, alteori de un prim pas spre reintegrarea in societate.

Expertiza medicala și recuperarea capacitații de munca

Rolul expertizei medicale in evaluarea capacitații de munca a deficienților:

Munca reprezinta folosirea conștienta a funcțiilor organismului in scopul producerii de valori. Munca profesionala necesita o pregatire prealabila, este aleasa in raport cu aptitudinile individului, și se realizeaza prin activitați organice complexe, care pot fi grupate astfel:

sistemul nervos reprezinta un sistem coordonator care determina natura, volumul și succesiunea mișcarilor, cu forma și proporții potrivite, pentru atingerea scopului urmarit;

sistemul locomotor, mușchi, oase tendoane, asigura mișcarile și poziția de lucru;

un complex organo-visceral, cuprinde marile sisteme ale organismului: aparatul circulator, respirator, nutriție, cu rolul de a asigura buna funcționare a celor doua sisteme menționate - fiind astfel factori de adaptare , asigurand metabolismul corespunzator activitaților intregului organism.

Pentru exercitarea oricarei forme de munca, sunt necesare:

a)     un efort neuropsihic, de coordonare a muncii profesionale;

b)     un efort locomotor de efectuare a muncii;

c)     un complex de adaptare proporțional cu intensitatea efortului locomotor și neuropsihic.

Dupa proporția in care se gasesc cele doua componente - energetica și neuropsihica - profesiunile au fost clasificate in doua grupe :

munci fizice;

munci intelectuale.

Incapacitatea de munca poate fi totala sau parțiala, temporara sau de lunga durata, sau definitiva. Incapacitatea totala su temporara de munca este realizata de cele mai multe ori de afecțiuni acute, in care este contraindicata orice fel de activitate, organismul trebuind sa pastreze o stare de repaus, aceasta constituind un factor important in refacere.

Persoanele cu deficiențe funcționale de lunga durata sau definitive, carora li se contraindica orice fel de activitate, reprezinta o incapacitate totala de munca ( in aceste categorii, se incadreaza persoanele susținute de salariații decedați, și care pana la decesul susținatorului au devenit invalide ). Aprecierea tulburarilor capacitații de munca se face prin Oficiile de Expertiza și Recuperarea Medicala a Capacitații de Munca. Expertiza medicala a capacitații de munca este cercetarea complexa a deficiențelor organice și funcționale, considerate in raport cu factorii mediului social, in scopul stabilirii gradului de invaliditate și a condițiilor de incadrare in procesul de producție a persoanelor cu capacitatea de munca redusa. Ea este de fapt o apreciere din punct de vedere medical a posibilitații de a munci, bazata pe gradul de pastrare a capacitații funcționale.

Intensitatea invaliditații:

In funcție de intensitatea reducerii capacitații de munca, invaliditațile sunt imparțite in trei grade:

a)     invalizii de gradul I sunt aceia care si-au pierdut total capacitatea de munca, și au nevoie de ingijire permanenta, din partea altei persoane;

b)     invalizii de gradul II sunt aceia care si-au pierdut capacitatea de munca, dar nu au nevoie de ingrijirea altei persoane, prin acțiuni medico-sociale susținute se pot recupera total sau parțial;

c)     invalizii de gradul III, sunt aceia care si-au pierdut parțial capacitatea de munca, in sensul ca nu mai sunt capabili sa munceasca in mod normal, in profesia lor, dar pot presta totuși un program redus de activitate.

Capacitatea de munca nu este o valoare constanta, ci se modifica in raport cu schimbarea factorilor care o condiționeaza. Din aceasta cauza, incadrarea in gradul de invaliditate și stabilirea pronosticului de munca se face numai pe un timp limitat. Schimband evoluția bolii, și starea funcționala a organismului, se modifica și starea capacitații de munca. Invalizii sunt verificați la 6 luni sau la 12 luni.

Organizarea expertizei medicale a capacitații de munca:

Activitatea de expertiza medicala a capacitații de munca este indrumata tehnic, și controlata de Institutul Național de Expertiza Medicala și Recuperarea Capacitații de Munca.

Din datele oficiale ale ANPH reiese ca in 2008, numarul

persoanelor cu handicap angajate in munca reprezenta un procent de circa 12% din totalul adultilor cu handicap cu varsta cuprinsa intre 18 - 60 ani, aflati in ingrijirea familiei, cu exceptia pensionarilor de invaliditate gradul I si II. In plus, ANPH arata o crestere semnificativa in ultimii ani a numarului de persoane cu dizabilitati care au un loc de munca. Astfel fata de 2003, cand numarul acestora era de circa 9.600 de persoane, in 2009 (iunie) s-a ajuns la circa 27.200 de persoane. In ce priveste nivelul de educatie al persoanelor cu dizabilitati care au un loc de munca, conform datelor ANPH se observa o pondere mare a celor care au studii liceale (31%) si superioare (21%), urmati de absolventii de gimnaziu (23%) si scoli profesionale(16%). Ocupatiile cele mai frecvente sunt: muncitor necalificat (8,79%) si calificat (8,32%), asistent medical (4,57%) si profesor (4,26%).

Cine sunt cei care au loc de munca si ce i-a motivat pe ei sa-si caute unul?

Suplimentarea venitului apare ca principalul motiv indicat pentru cautarea unui loc de munca (45%). Cei care muncesc (12,7%), sunt in general angajati cu norma intreaga in baza unui contract de

munca pe perioada nedeterminata. Putin peste 30% din cei angajati in prezent au absolvit studii universitare si 31% au urmat cursuri de formare profesionala. Mai mult de jumatate (56%) au avut un alt loc de munca inainte, pe care l-au schimbat in principal (30%) pentru ca au primit o oferta mai buna din partea angajatorului actual. Majoritatea declara angajatorului ca au un handicap, dar cei care nu o fac (10%) invoca discriminarea in stabilirea salariului ca prim motiv. Cei care sunt in cautarea unui loc de munca (12,8%) sunt profund descurajati de actuala

criza, care in opinia lor le va limita semnificativ sansele de a-si gasi un loc de munca (60%). Acestia isi cauta totusi singuri un loc de munca (41,7%) sau apeleaza la prieteni si rude (21,8%), mai degraba decat la AJOFM (6%). Restrictia asupra tipurilor de meserii pe care le pot practica a fost identificata ca fiind principalul motiv pentru care nu au gasit un loc de munca pana in prezent. Aproape jumatate din ei (46%) au mai lucrat anterior si au anumite asteptari legate de locul de munca pe care si-l doresc. Acestea sunt legate de salariu, programul de lucru si colegi. In mod surprinzator, doar 0,5% cauta un loc de munca

accesibilizat, sau un angajator care sa le asigure echipamente de mobilitate sau transport

pana la serviciu.

O influenta foarte mare asupra sanselor la ocuparea forței de munca, o are educatia, experienta profesionala, formarea continua si perceptia asupra propriei capacitati de munca.

Persoanele cu dizabilitati care au studii superioare locuiesc in orase mari (62%), au gradul de handicap accentuat (50%) si, in ce priveste distributia pe tipuri de handicap, circa 40% au handicap fizic.

In plus, cei care locuiesc in sate unde nu exista decat scoala primara sunt nevoiti sa abandoneze educatia deoarece nu exista transport adaptat pana in gimnaziul din localitatea apropiata, sau servicii de tip internat. Astfel, problemele existente in mediul rural in ce priveste accesul general la educatie sunt resimtite semnificativ mai puternic de persoanele cu dizabilitati.

Cu cat nivelul de educatie este mai scazut, cu atat probabilitatea de a avea un loc de munca este mai mica. Experienta profesionala anterioara si urmarea cursurilor de formare profesionala pot creste semnificativ sansele unei persoane cu dizabilitati de a se angaja. Persoanele care au profesat in domeniul in care s-au specializat sau au urmat cursuri de orientare profesionala au cu 20% mai multe sanse de

a-si gasi un loc de munca decat restul. Cursurile de specializare, ca si educatia, au o importanta mult mai mare pentru persoanele cu

handicap decat pentru restul.

In Romania, datele unui sondaj au relevat ca marea majoritate (95%) a persoanelor cu dizabilitati cu un loc de munca este angajata pe piata deschisa a muncii. Numai aproximativ

dintre persoanele cu dizabilitați care au un loc de munca sunt angajati la una din cele 400 de unitati protejate autorizate. Principalul angajator este sectorul privat, urmat apoi de institutiile publice si companiile de stat .

Concluzii:

Capacitatea de munca nu este o problema individuala a fiecarui om in parte, ci este o problema de interes general pentru societate, fiecare avand nu numai dreptul de a-și apara aceasta insușire, ci și obligația de a contribui la producerea bunurilor materiale sau spirituale ale societații.