Legea sociabilitatii

Legea sociabilitatii

Q1. Stefan Odobleja, elaborarea Psihologiei Consonantiste și Legea Sociabilitatii?

Opera fundamentala a lui Stefan Odobleja ramine "Psihologia Consonantista, care nu este numai o lucrare de psihologie, ci una de gindire stiintifica, fiind vorba de o prezentare filozofica a proceselor mintale si a stiintei.

In ea autorul cauta sa stabileasca un numar de legi generale, pe care le aplica tuturor domeniilor, tuturor stiintelor - adica atit stiintelor naturii inerte, cit si stiintelor lumii vii, psihologiei si fenomenelor economico-sociale.

Dintre aceste legi, este scoasa in evidenta legea reversibilitatii. Stefan Odobleja defineste viata prin reversibilitate: viata este un cerc vicios de actiuni si reactiuni reciproce. O reversibilitate complexa de fenomene fizico-chimice Un cuplu reversibil de actiuni si reactiuni. Un fenomen complex unde fiecare fenomen partial este, succesiv, cind cauza, cind efect'[1]

Savantul roman Stefan Odobleja si-a elaborat "psihologia consonantista nu numai ca o metoda originala de gandire, dar si ca un fel de stiinta a stiintelor prin care el urmarea sa realizeze o unificare reala a cunostintelor acumulate in diferite ramuri ale stiintei, gasindu-le acestora coordonatele comune, legile universale".[2]

In viziunea sociologului roman Stefan Odobleja sociabilitatea[3] este "in raport direct cu proximitatea fizica a indivizilor, consonanta[4] lor psihologica, compensatia reciproca dintre indivizi, cu diferentierea si specializarea lor, cu diviziunea muncii si cu gradul de antisociabilitate anterior;

sociabilitatea este in raport invers cu diferenta si divergentele dintre indivizi, concurenta si indepartarea lor reciproca, cu abuzurile si exagerarile din societate."[5]

In conceptia lui Stefan Odobleja psihicul si consonantismul sunt:

psihicul este "reductibil la energie si adesea este identic cu energia.

consonantismul nu este insa nici energetism, fiindca ipoteza principala a acestei conceptii depaseste abordarea strict statica pe care o presupun concepte ca reciprocitate, reactivitate, circularitate, forta.

consonantismul inseamna, dimpotriva, creatie, dinamism, miscare si, deci, caracterul prim si fundamental al proceselor psihice este dinamismul.

psihicul, spiritul, sufletul etc. nu sunt altceva decat un ansamblu functional.

va trebui totdeauna sa numim psihicul prin junctie psihica, pentru a nu-1 confunda cu organele, obiectele, substantele sau chiar cu fiintele insele.

in ce priveste partile sale, procesele psihice, ar trebui sa le denumim totdeauna prin verbe, pentru a evita substantializarea lor (a da un caracter substan ial, a esen ializa), data fiind tendinta noastra fireasca de a generaliza pornind de la nume la denumit.

in lumina interpretarii functionale a psihicului trebuie sa intelegem si legea sociabilitatii"[6].

Legea sociabilitatii rezuma "legile sociologice de baza ale consonantismului (legea echivalentei cauzei cu efectul, legea nivelarii, legea compensatiei, legea inertiei, legea reversibilitatii, legea autonomiei si legea submisiunii), formuland concis relatiile de dependenta dintre marimile cu care opereaza fiecare dintre legile sociologice enumerate mai sus si marimea rezultanta, care este, de fapt, societatea."[7]

Q. Care sunt sectoarele de activitate in care Odobleja a incercat sa-si specifice legile sale sociologice?

Odobleja nu s-a marginit numai la clasificarea acestor legi, ci a incercat sa specifice fiecare lege in cateva sectoare de activitate. Asemenea sectoare sunt:

"social-economic in general (la care se refera stiinte ca economia politica, etica, pedagogia);

cel societal, care priveste stiinta societatii, adica sociologia."[8]

Q. Cum este definita sociologia din punctul de vedere a lui Stefan Odobleja?

ca "stiinta a asociatiei, a grupurilor de fiinte in general si de oameni in special, considerand ca natura asociatiei (interactiunii) este psihica." [9]

Q. Ce denumeste Stefan Odobleja prin termenul de sociabilitate si de ce acest termen este inselator?

"raportul dintre societate (marimea finala) si partile ei este denumit de Stefan Odobleja sociabilitate.

termenul este insa inselator, fiindca Odobleja il foloseste nediscriminatoriu pentru a desemna atat ordinea interumana, adica socialitatea, cat si abilitatea cooperativa a oamenilor, deci, sociabilitatea."[10]

Q2. Care sunt limitele principale ale legii sociabilitatii (in viziunea lui Stefan Odobleja) și importanta ei? Limitele principale ale legii sociabilitatii se refera la urmatoarele aspecte

Desi atat socialitatea cat si sociabilitatea "depind de proximitatea fizica a indivizilor, nu este obligatoriu ca ambele sa aiba un raport de proportionalitate directa cu proximitatea fizica, asa cum considera Odobleja.

Dimpotriva, desi cantitativ relatiile interumane ale oraseanului, de pilda, le depasesc pe cele ale sateanului, forma de socialitate a vietii sociale urbane nu poate fi comparata in termeni cantitativi cu aceea rurala, fiindca acestea reprezinta doua forme calitativ distincte de socialitate."[11]

Pe de alta parte, "sociabilitatea poate fi mai ridicata in oras, datorita dependentei functionale a individului, dar cercetatorii orasului ne atrag atentia asupra distinctiei dintre cantitatea si calitatea relatiilor umane din mediile urbane, oraseanul suferind de complexul anonimatului, de fragmentarea personalitatii si de un fel de insingurare in multime care nu-1 fac de loc mai sociabil, in principiu, decat este taranul.

De aceea, nici relatia inversa dintre sociabilitate si divergentele sociale nu pare sa se verifice empiric. Divergenta si diferenta sociala pot constitui premise ale cresterii sociabilitatii, la limita existand chiar o forma de sociabilitate bazata pe imitarea contra­riului (asemanarea prin opozitie)."[12]

Legea lui Odobleja "rezuma, cum am aratat, toate variabilele sau marimile reprezentative ale socialitatii, variabile luate ca factori determinanti in mai toate paradigmele socialitatii.

in al doilea rand, ea intareste principiul socialitatii umane, definind omul prin societate si considerand-o pe aceasta ca multiplicator al energiei psihice individuale sau a grupurilor.

in sfarsit, prin aceasta lege se introduce posibilitatea evaluarii cantitative a relatiilor sociale, fara ca Odobleja sa fi gasit insa si formele metodologice cele mai adecvate.

importanta legii sociabilitatii consta in explicarea sociabilitatii ca raport sintetic al principalelor marimi sau variabile ce pot fi identificate in studierea stiintifica a societatii."[13]

Q. Care sunt lucrarile in care a formulat William Donald Hamilton ipoteza potentialului?

"lucrarile in care William Donald Hamilton a formulat ipoteza potentialului inclusiv au fost publicate in "Journal of Theoretical Biology", numerele 1/1964, 1/1966 si 2/1971, cu titlul The Genetical Theory of Social Behavior."[14]

Biologul J. B. Haldane ne ofera o modalitate insolita de a prezenta succint ipoteza potentialului inclusiv. El scrie ca intrebandu-1 pe autorul acestei ipoteze daca si-ar da viata pentru a o salva pe aceea a fiului sau, a primit urmatorul raspuns: "Nu, dar as face-o daca as putea sa salvez in acelasi timp viata a doi frati sau a 8 veri ai mei" (deoarece fratii impartasesc 1/2 din gene, iar verii 18).