Nomadismul rromilor - intre stereotip si arhetip

Nomadismul rromilor - intre stereotip si arhetip

Stimulata de expulzari fortate si stopata de politici de sedentarizare, migratia rromilor spre / prin Europa s-a caracterizat prin cateva elemente fundamentale: nu a fost directionata, nu a avut ca tinta precisa Europa, ci s-a constituit ca deplasare spontana, determinata de factori istorici si influentata de evenimentele intalnite pe drum, a incheiat, pana in momentul de fata, migratia popoarelor spre Europa, nu a avut caracter militar si s-a desfasurat in valuri succesive sau marcate de intreruperi.

Exista, asadar, un nomadism structural, intrinsec identitatii rrome, datorat unei forme specifice de organizare sociala si economica si unei dorinte de a calatori, dar, totodata, un nomadism conjunctural, datorat unor cauze externe: excluderea (persecutii, expulzari) sau recluziunea (robia, inchisoarea, diferitele interdictii), ambele politici actionand conjugat in cadrul migratiei rromilor.

Nomadismul rromilor se afla undeva intre identitatea etnica si categoria economica (nomadismul comercial datorat marginalizarii sociale) sau strategia de supravietuire. Aceasta din urma confera statut social comunitatii si se creeaza ceea ce s-ar putea numi cercul cauza - efect - cauza: comunitatea este nomada pentru ca practica meserii de o anume natura si are un statut marginal pentru ca este nomada, dar acest nomadism, la randul sau, are drept cauza, pe langa determinarea etno-psihologica, marginalizarea sociala. Nu trebuie absolutizata ideea rromilor nomazi sau aceea ca "adevaratii" rromi sunt nomazi: dupa cum s-a constatat in istorie, o mare parte a rromilor s-a sedentarizat si nu intotdeauna fortat: au avut loc si procese de sedentarizare liber-consimtite, fenomenul fiind cu mult mai complex decat pare.

Ceea ce ramane insa este mobilitatea mai mare a poporului rrom, acel fond psihologic care predispune la deplasare, pe care societatea are datoria sa-l protejeze ca valoare culturala autentica. Afirmatii de genul "calatoria o avem in sange, este mai puternica decat noi", sau "noi suntem ca pasarile cerului", au fost interpretate ca auto-identificari cu modelul nomad.

Motivat fie de expulzarile fortate si interdictiile de stationare, fie de cautarea de lucru, uneori chiar si de pulsiuni interioare, sau poate, de toate acestea laolalta, nomadismul a fost eronat interpretat ca o cauza a "inadaptarii" rromilor la societatea moderna, ca si cum modelul sedentar ar fi cel superior si educatie ar insemna ideea de scoala, asa cum se practica ea la modul clasic.

Chiar daca prelungirea nomadismului le-a fost impusa rromilor de societatile nerrome ostile, prin interzicerea stabilizarii acestora, modul de viata nomad a influentat suficient de mult cultura traditionala rromani ca sa devina unul din elementele sale definitorii. Ca mostenire culturala si psihologica, calatoria este o alternativa existentiala, in conditii de marginalizare si excludere, nicidecum un mod atavic de viata. Rezultat al combinatiei unor factori inerenti organizarii economice si sociale a familiei, "nomadismul, ca si sedentarizarea, este modalitatea conjuncturala de exploatare a resurselor disponibile, conditionata de flexibilitate, motor fundamental al societatii rrome" , nu doar in momente de criza, ci si in oricare alt moment.

In privinta modelului nomad ca valoare de identitate, se desprind cel putin doua perspective: auto-identificarea ca asumare si hetero-identificarea ca perceptie a diferentei. Identitatea este o valoare de relatie, construita prin interactiune: cealalta infirma sau confirma ceea ce eu simt sau revendic ca fiind al meu.

In cazul rromilor, nomadismul are acest statut pentru ca a raspuns unui orizont de asteptare stereotip al nerromilor, care, la randul sau, a influentat fondul psihologic rrom, intarind aceasta marca identitara. In paralel cu cliseul pozitiv, s-a dezvoltat stereotipul negativ sau stigmatizarea, care, la randul ei, a impulsionat nomadismul prin excludere. Rromii insisi au pastrat, macar la nivelul virtualului, modelul nomad ca refugiu al etnicitatii puse in pericol de asimilare. Toate acestea si multe altele demonstreaza ca nomadismul rromilor este in mai mare masura o stare de spirit decat o stare de fapt.