Problematica fundamentala a gnoseologiei

PROBLEMATICA FUNDAMENTALA A GNOSEOLOGIEI

1. Conceptul de cunoastere
2. Niveluri ale cunoasterii
3. Problematica adevarului

3.1. Criteriile adevarului

3.2. Tipuri de adevar

Gnoseologie E gnosis = cunoastere, logos = teorie

= teoria cunoasterii

CONCEPTUL DE CUNOASTERE

cunoastere = procesul elaborarii cunostintelor, al producerii ideilor sau enunturilor despre realitate

- activitate specific umana de insusire informationala a realitatii

E     Prin cunoastere, omul isi descrie si explica:

- continuturile lumii

- cauzele si legile acestora

- structurile si functiile acestora

E     la baza cunoasterii sta reflectarea activa, complexa si constienta a lumii (traducerea naturii, societatii si gandirii in idei)

E     cunoasterea este un proces care implica:

- un subiect cunoscator (omul)

- un obiect al cunoasterii (realitatea)

1. Obiect si subiect in cunoastere

toti ganditorii care au abordat problematica gnoseologica sunt de acord ca orice cunoastere este o relatie intre:

- un ceva supus cunoasterii (obiectul)

- un cineva care opereaza cunoasterea (subiectul)

insa, atunci cand se pune problema determinarii a ceea ce reprezinta obiectul sau subiectul cunoasterii apar diferente:

E in ceea ce priveste obiectul cunoasterii

a) pozitii idealist-obiective

Platon: - obiectul ultim al analizei cunoasterii = lumea ideilor

- scopul cunoasterii = reamintirea eternitatii, frumusetii si perfectiunii

lumii

Sfantul Augustin, Toma D Aquino

- obiectul de cunoscut = Dumnezeu, natura si atributele lui

- calea cunoasterii = revelatia, sentimentul iubirii sau ratiunea

Hegel

- obiectul cunoasterii = ideea absoluta (Spiritul)

- scopul cunoasterii = constientizarea faptului ca lumea, prin temeiul ei, este spirit

b) pozitii gnoseologice subiectiviste

cunoasterea

- este subiectiva atat prin mijloacele realizarii, cat si prin obiectul ei

- exprima continuturi pe care ea insasi le detine sau le pune ca obiect al investigarii

- nu exprima realitati obiective

G. Berkeley, D. Hume, J. G. Fichte

- in cunoasterea sau contemplarea lucrurilor, intotdeauna ne recunoastem si ne contemplam pe noi insine

- cunoasterea este data de propriile noastre determinari

Mach, Pearson

- lucrurile sunt "complexe de senzatii" sau "grupari de perceptii"

Ayer, Price

- obiectul cunoasterii = datul senzorial prin care sesizam doar propriile perceptii

Wittgenstein

- "Limitele lumii mele sunt limitele limbii mele"

c) pozitii gnoseologice materialiste

obiectul cunoasterii = fenomenele si procesele realitatii obiective care sunt materie in miscare

Democtrit

- obiectul si scopul cunoasterii = cauzalitatea

- a cunoaste inseamna a cunoaste prin cauze

Copernic, Bacon, Newton

- lumea poate fi cunoscuta deoarece se supune legilor

- cunoasterea este o cunoastere prin legi

E     in ceea ce priveste subiectul cunoscator

- este aproape unanim acceptata ideea ca subiectul cunoasterii este omul

- doar omul detine structurile si functiile necesare producerii de idei (gandirea sau rationalitatea)

- omul este singura fiinta capabila de acte gnoseologice

- structurile si operatiile care fac din om subiectul cunoasterii sunt produsul evolutiei social-istorice (omul = fiinta bio-psiho-socio-istorica)

2. NIVELURI ALE CUNOASTERII

a) cunoasterea comuna

se realizeaza in procesul insertiei in realitate

este legata de nevoile vietii cotidiene

nu are scop cognitiv determinat, nici mijloace sau metode speciale

este o cunoastere spontana, directa

are un grad inalt de intuitivitate

cumuleaza elemente cognitive si afective, logice si extra-logice, de observatie si de reactie valorizatoare

duce la enunturi cu valabilitate limitata

duce la obtinerea de informatii despre obiecte si procese reale

b) cunoasterea empirica

presupune trecerea de la concret, particular si individual la general si categorial

presupune anumite metode: analiza, sinteza, comparatia, generalizarea, abstractizarea, inductia

generalizeaza experienta comuna, materializandu-se in:

- notiuni (corp, caldura)

- cunostinte empirice (mamiferele nasc pui vii)

- legi empirice (legea dilatarii corpurilor sub

influenta caldurii

valoarea rezultatelor sale sta sub semnul probabilitatii

rezultatele sale sunt supuse revizuirii si reformularii atunci cand apar:

- noi date observationale

- noi experiente

- noi fapte

c) cunoasterea stiintifica

- are ca punct de plecare cunoasterea empirica

- este cunoasterea critica si reflexiva

- opereaza cu : - abstractizari

- legi avand caracter de universalitate si necesitate

- teorii stiintifice (inductive - intemeiate pe experienta sau

deductive - intemeiate pe principii, postulate,

axiome)

- face obiectul epistemologiei (teoria cunoasterii stiintifice - cerceteaza principiile, conceptele, legile, ipotezele si teoriile stiintifice formulate de diferite stiinte)

- teoriile stiintifice au impact puternic asupra culturii si civilizatiei, prin ele realizandu-se progresul cunoasterii

- progresul cunoasterii implica aparitia unor noi teorii care trebuie sa fie:

- instrumente de exploatare a faptelor

- teorii cu adevarat explicative

3. PROBLEMATICA ADEVARULUI

adevarul = conceptul central al cunoasterii

A. Definirea adevarului

la nivelul cunoasterii comune, adevarul este atributul, proprietatea, insusirea a:

E obiectului cunoasterii (a obiectelor, fenomenelor, proceselor reale)

(aceasta orientare este gresita pentru ca face confuzie intre planul

existential-ontologic si planul cognitiv-gnoseologic)

E constiintei subiectului cunoscator

- adevarul consta in caracterul evident si clar al cunostintei(Descartes)

- adevarul este proprietatea acelor cunostinte care intrunesc consensul (pozitivismul logic)

- adevarul unei cunostinte rezida in utilitatea ei (pragmatismul)

- adevarul este un raport, o relatie intre:

- cunostintele dobandite de om

- starile de fapt pe care aceste cunostinte le reflecta (adevarul este adecvarea dintre lucru si intelect - Evul Mediu)

adevarul : - este o proprietate a continutului cognitiv informational transmis prin

propozitii

- nu este o proprietate a obiectului cunoasterii (a lucrurilor)

- nu este o proprietate a expresiilor lingvistice formulate de un subiect

B. Caracteristicile adevarului

a)      Caracterul obiectiv al adevarului

adevar obiectiv = existenta in cunostintele noastre a unui continut care nu

depinde de subiect

- este dat de natura obiectului de cunoscut

cunostintele ce contin adevar obiectiv poarta amprenta structurii mentale a subiectului cunoscator

adevarul este o determinatie a gandirii subiectului cunoscator, deci este subiectiv

b) Adevar relativ si adevar absolut

E adevar relativ

- reflecta just realitatea

- este obiectiv in continutul sau

- este partial, limitat,incomplet

- este susceptibil de perfectionare, de adaugire si completare

relativitatea adevarului -> adevarul reflecta realitatea obiectiva, dar nu cuprinde toate laturile ei, ci doar pe acelea care au patruns in sfera cunoasterii

E adevarul absolut:

- este adevarul in forma sa deplina, desavarsita

- nu este susceptibil de aprofundare, precizare, completare ulterioara

- exista in fiecare adevar relativ, sub forma "elementelor" de adevar

absolut

- prin adevaruri relative, in dezvoltarea cunoasterii se adauga noi elemente la adevarul absolut

c) caracterul concret al adevarului

consta in faptul ca nu putem face niciodata abstractie de determinarile spatio-temporale in care exista si se manifesta subiectul si obiectul cunoasterii

- depinde de conditiile concret istorice date

3. 1. Criteriile adevarului

pentru a stabili valoarea de adevar a cunostintelor noastre, avem nevoie de criterii

criteriu = ansamblu de reguli prin care decidem daca un enunt este adevarat sau fals

prin criterii stabilim prezenta adevarului intr-un enunt (propozitie logica)

A. in istoria filosofiei s-au propus diferite criterii:

a) scepticismul antic - Indoiala Universala

b) filosofia medievala - scolastica = revelatia

- patristica = traditia

c) filosofia moderna - empirismul = experimentul

- rationalismul = evidenta (idei clare si distincte)

B. criteriile adevarului se pot grupa in

a) criterii materiale:

- corespondenta (intre idee si lucru)

- utilitatea (o idee este adevarata daca este necesara si profitabila) 

b) criterii formale:

- coerenta logica (o opinie este adevarata cand ea concorda cu celelalte opinii)

- demonstratia (adevarul stiintific este determinat demonstrativ pe baza unor principii imediate ce trebuie acceptate ca evidente - Aristotel)

E     in cunoasterea adevarului se apeleaza la diferite criterii in functie de genul cunostintelor avute in vedere

- in matematica - criteriul hotarator = coerenta

- in stiintele particulare factuale - criteriu hotarator = corespondenta

observatiei cu datele experientei

3. 2. Tipuri de adevar

a) dupa modalitatile fundamentale ale cunoasterii teoretice:

- adevar stiintific:

- adevar formal (caracteristic teoriilor care nu au referinta reala - logica, matematica)

- adevar factual (reprezinta relatia intre enunturi si referinte; nu este definibil, ci caracterizabil)

- adevar artistic

- adevar filosofic

- adevar juridic

b) dupa ramurile stiintei:

- adevar logic

- adevar moral

- adevar matematic

- adevar juridic

c) dupa criteriul logic de analiza a adevarurilor din stiinte:

- adevar analitic (logic) - se refera la acele propozitii logice care sunt adevarate in virtutea intelesului termenului

Ex: Moartea inseamna incetarea vietii

- adevar sintetic (empiric) - este propriu acelor propozitii care redau experienta

Ex Acest mar este rosu