Piramida nevoilor si principiul derivarii lor sociale

Piramida nevoilor si principiul derivarii lor sociale.

"Fiintele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfacute, si nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfacute inainte de a se putea ajunge la cele superioare".[1]

Q. Enuntati principiul derivarii sociale a nevoilor, formulat de Bronislaw Malinowski?

Bronislaw Malinowski explica "ca magia si religia sunt instrumente de reducere a anxietatii in situatiile care depasesc posibilitatile efective de control ale omului. Religia reprezinta deci o sacralizare a crizelor vietii umane. Ea este un raspuns la tragediile vietii umane, la conflictul dintre proiectele umane si realitati."[2]

"pentru a raspunde celor mai elementare nevoi biologice, societatea creeaza mijloace de satisfacere a lor, iar aceste mijloace devin, la randul lor, nevoi derivate, care vor genera mijloace si deci nevoi noi, ceea ce inseamna ca derivarea sociala a nevoilor este un proces continuu si ca nevoile biologice (elementare) reprezinta doar o veriga a lantului de nevoi sociale (derulate). La randul lor, nevoile derivate sunt elementare sau naturale in acelasi sens ca si cele biologice, adica in sensul ca fara satisfacerea lor nu este posibila supravietuirea omului".[3]

Nevoi sociale - conotatii[4] sociale, economice, politice, educationale.

Q. Ce sustine Bronislaw Malinowski?

Bronislaw Malinowski sustine "ca putem studia cultura si societatea folosind mijloacele stiintelor exacte daca vom analiza activitatile umane ca raspunsuri organizate cultural si institutionalizate social la nevoile de supravietuire biologica a indivizilor."[5]

Q. Cum sunt denumite de Bronislaw Malinowski, raspunsurile socioculturale si care sunt cele patru raspunsuri-functii la imperativele supravietuirii care exista in orice cultura?

Raspunsurile socioculturale sint denumite de Malinowski functii si el arata ca in orice cultura exista cel putin patru asemenea raspunsuri-functii la imperativele supravietuirii:

economice, care satisfac in special imperativele biologice de hrana";[6]

sociale, care corespund nevoii de integrare in grup a individului";[7]

educationale, necesare pentru asigurarea continuitatii speciei";[8]

politice, prin care se asigura ordinea."[9]

Q. Schema celor patru imperative si a raspunsurilor lor reprezinta doar o secventa a seriilor functionale care definesc existenta omului si care cuprind:

ca "nevoi de baza:

metabolismul;

reproducerea;

confortul corporal;

securitatea;

miscarea;

cresterea;

sanatatea;

prepararea hranei;

ca raspunsuri culturale:

rudenia;

adapostul;

protectia;

invatarea;

igiena;"[10]

Q. In ce sens nevoile de baza si raspunsurile culturale sunt naturale si ce rezulta de aici?

nevoile de baza sunt "naturale in sensul ca satisfacerea lor asigura supravietuirea omului, raspunsurile culturale constituite, ca mijloace pentru satisfacerea nevoilor de baza sunt tot atat de naturale.

de aici rezulta ca nu putem explica cultura ca un produs uman secundar si ca orice cultura este naturala in masura in care este functionala.

fiind insa functionale, raspunsurile culturale sunt ele insele resimtite ca nevoi si nu le putem, deci, intelege decat prin raportare la mijloacele necesare satisfacerii lor."[11]

Cu alte cuvinte, "metabolismul, de exemplu, ca nevoie de baza, genereaza bucataria, ca mijloc institutionalizat pentru prepararea hranei, dar, pe de alta parte, bucataria (existenta unui loc anume destinat pregatirii hranei) devine o nevoie pe care individul o resimte la fel de puternic ca si pe aceea a hranei din moment ce el trebuie si nu poate sa-si satisfaca decat in acest fel nevoia de hrana. Desigur, un om poate sa-si astampere foamea si fara a avea un loc special pentru pregatirea hranei, dar si in acest caz mijlocul utilizat devine o nevoie derivata a metabolismului (de pilda, vanatoarea)."[12]

Q. In opinia lui Bronislaw Malinowski, de ce derivarea nevoilor este totdeauna sociala?

pentru ca, scrie Malinowski, "cea mai simpla nevoie vitala - nevoia de aer - este cultural conditionata de o traditie: respiratia omului este combinata cu performantele vocale si este afectata de diferitele gaze nocive."[13]

prin urmare "daca in studierea comportamentului cultural nu  trebuie sa uitam biologia, aceasta nu inseamna ca trebuie sa ramanem la determinismele biologice; dimpotriva, trebuie sa consideram fiecare secventa vitala facand referire atat la individ, cat si la grupul organizat, adica la valorile traditionale, la normele si credintele, ca si la mediul artificial in care sunt satisfacute cele mai multe dintre trebuinte."

notiunea de trebuinta poate fi, deci, inlocuita cu aceea de motiv, iar aceasta din urma, fiindca se refera mai mult la individ, ar trebui inlocuita cu notiunea de nevoie, care se refera mai curand la comunitate si la cultura ca intreg.

putem studia comportamentul sociouman numai fiindca acesta "releva o structura, o forma a ordinii, iar structura este expresia unui set de activitati umane cooperative care presupun:

un anumit acord privind scopul comun al grupului, miscarii etc.; o anumita distributie a activitatilor; anumite reguli de comportare;

o anumita pozitie a grupului in raport cu o comunitate inglobanta, adica functia grupului.

toate acestea arata, pe scurt, ca omul este o fiinta sociala fiindca supravietuirea lui genereaza nu doar impulsuri/trebuinte si nici doar motive, ci nevoi."[15]

aceste nevoi "nu se pot insa manifesta decat socialmente, fiindca ele nu pot fi satisfacute decat prin raspunsuri culturale. In consecinta, si aceasta este prima caracteristica importanta a principiului derivarii sociale a nevoilor pentru studierea stiintifica a societatii, biologia si cultura sunt coemergente, iar coemergenta lor este posibila datorita socialitatii, adica structurii sau comportamentului organizat".[16]

"Nu putem, deci, opune biologicul si culturalul si nici nu le putem explica integral daca le privim izolat. Ceea ce este biologic in om nu se impotriveste fondului sau cultural, iar cultura nu a aparut si nu este un obstacol in calea instinctelor biologice, ci este un raspuns prin care acestea sint organizate, structurate'.

nevoile umane sunt, deci, deopotriva biologice si culturale si asa cum nevoile biologice genereaza nevoi culturale,din acestea din urma se nasc nevoi biologice.

nevoile derivate avertizeaza Malinowski, "au aceeasi stringenta (care necesita solutionare imediata; fara amanare) ca si cele biologice, iar aceasta stringenta se datoreaza faptului ca ele sunt intotdeauna legate instrumental de cerintele organismului uman.

de aici rezulta a doua consecinta importanta a principiului derivarii sociale a nevoilor."[18]

Q. In opinia celor mai multi economisti si sociologi, cea mai mare parte a nevoilor derivate sunt:

"potrivnice naturii umane si ar trebui, deci, reprimate

se paraseste, astfel, terenul discutiei stiintifice si se aluneca usor pe cel al ideologiilor si al punctelor de vedere subiective.

problema autenticitatii unei nevoi nu poate fi insa rezolvata corect decat daca ramanem pe terenul stiintei sociologice, iar principiul lui Malinowski ne arata ca orice nevoie este prin natura ei sociala intrucat este cultural (functional) definita.

aceasta inseamna ca nevoile nu sunt si nu pot fi ca atare ireale, false, artificiale, fiindca sunt totdeauna sociale, adica reale, naturale, adevarate, totdeauna insa doar in raport cu o anumita cultura, cu un mod socialmente instituit de or­ganizare a comportamentului."[19]

nu putem, deci, "evalua nevoile in sine, ci doar evaluand modurile de organizare a societatilor, si nu putem schimba sau ierarhiza nevoile decat reorganizand structurile societatilor.

principiul derivarii sociale a nevoilor nu respinge, deci, posibilitatea de a ierarhiza nevoile sociale, dar ne avertizeaza ca nu putem folosi pentru aceasta criterii economice, medicale sau politice, ci doar criterii culturale si sociale.

Malinowski nu a elaborat o conceptie despre ierarhizarea nevoilor, dar a gasit un mijloc stiintific pentru aceasta.

problematica ierarhizarii nevoilor a fost amplu discutata in psihologia sociala, iar cele mai importante contributii le-a adus aici psihologul american Abraham II. Maslow."[20]

Pionierul creator al piramidei trebuintelor si al conceptului de actualizare a sinelui, "Abraham Maslow a fost si este unul dintre cei mai reputati experti ai lumii in materie de comportament uman si motivatie umana. Desi faima lui se intemeiaza in primul rand pe activitatea sa in domeniul psihologiei umaniste, mostenirea lasata prin opera sa cuprinde mult mai mult decat atat, extinzandu-se in domeniul afacerilor si al managementului"[21].

Q1. Care sunt principiile pe baza carora Abraham H. Maslow a intemeiat asa-numita psihologie umanista?

Principiile pe baza carora Abraham H. Maslow a intemeiat asa-numita psihologie umanista sunt

"fiecare om are o natura bio­logica, mostenita si, intr-un fel limitata, constanta si oarecum greu de schimbat; "[22]

"aceasta natura, care este partial unica (a individului) si partial a speciei, poate fi studiata stiintific;[23]

"ea nu este necesarmente rea, in sensul ca nevoile de baza (de reproducere, securitate, apartenenta, afectiune, respect si autorespect, autorealizare), ca si emotiile si capacitatile umane de baza sunt fie neu­tre din punct de vedere moral, fie pozitive sau bune;" [24]

"distructivitatea, sadismul, cruzimea, rautatea etc. sunt si ele intrinseci naturii umane, dar reprezinta mai curand niste reactii violente impotriva frustrarii nevoilor noastre intrinseci, a emotiilor si capacitatilor noastre de baza"; [25]

"in consecinta, data fiind pozitivitatea naturii umane, cultura trebuie sa-i permita acesteia implinirea, lucru posibil prin crearea de obisnuinte, prin presiuni culturale si, in general, prin orice mijloace, inclusiv disciplina, deprivare, frustrare, pedeapsa si suferinta, daca acestea pot intari increderea si stima individului in si pentru sine."[26]

Q2. Care sunt asemanarile si diferentele dintre conceptiile lui Abraham Maslow si cele ale lui Bronislaw Malinowski?

Ca si Bronislaw Malinowski, Maslow considera ca un om sanatos nu se poate dezvolta decat intr-o cultura sanatoasa si ca, deci, "a dezvolta sanatatea individului echivaleaza cu un mod de a face societatea mai buna".[27]

Spre deosebire de Malinowski, Maslow "distinge insa intre nevoile de baza si cele de crestere, acestea din urma fiind resimtite doar de acei oameni care si-au satisfacut nevoile lor de reproducere, securitate, apartenenta, respect si stima de sine si care isi definesc personalitatea doar prin nevoia autorealizarii, adica prin <<actualizarea continua a potentialurilor, capacitatilor si talentelor, prin implinirea destinului sau chemarii, a misiunii sau soartei lor, printr-o cunoastere completa si o acceptare comprehensiva (care in elege repede i just; inteligent, patrunzator) a naturii intrinseci a persoanei, printr-o trebuinta neincetata spre unitate, integrare sau sinergie (ac iune simultana, indreptata in acela i sens, a mai multor organe sau a mai multor agen i) a unei persoane>>".

In principiu, Maslow considera ca atat nevoile de baza, cat si cele de crestere pot fi ierarhizate dupa urmatoarea regula: manifestarea unei nevoi apare dupa ce nevoia de pe treapta inferioara a fost satisfacuta.

ca urmare, nevoile umane pot fi ierarhizate intr-o piramida a nevoilor, dar aceasta piramida nu trebuie interpretata mecanic.

ea ne arata doar ca o nevoie este cu atat mai improbabila cu cat este continuu satisfacuta, ceea ce nu inseamna insa ca o nevoie superioara nu poate sa apara decat dupa ce a fost satisfacuta nevoia inferioara, si nici ca aparitia unei nevoi noi urmeaza de indata ce a fost satisfacuta nevoia anterioara.

mai mult decat atat, desi nevoile de crestere se afla in varful piramidei, ele pot fi resimtite de un individ in orice moment al vietii lui, fiindca dezvoltarea personalitatii (cresterea) are atat un aspect general, care consta in satisfacerea ierarhica a nevoilor de baza, cat si un aspect specific, care consta in motivatiile situate deasupra acestor nevoi de baza si care nu sunt, deci, supuse ca atare principiului ierarhic."[28]

In consecinta, "nevoile de crestere si cele de baza nu se intrepun, ci pot trece unele in altele, conditionandu-si reciproc manifestarea si satisfacerea.

aceasta inseamna, in concluzie, ca autorealizarea omului nu este posibila decat   ca activitate sociala, deoarece nevoile de reproducere, securitate, stima, recunoastere etc., adica nevoile de baza, sunt, in esenta, nevoile socialitatii umane, atat reproducerea, cat si securitatea persoanei, atat stima, cat si recunoasterea sa presupunind permanent un altul, interactiunea umana, adica socialitatea.

atat Malinowski cat si Maslow explica socialitatea ca produs si ca forma de satisfacere a nevoilor umane, fie ele biologice sau nu, demonstrandu-se, astfel, ca naturalitatea si socialitatea nu sunt doua forme opuse, ci coemergente ale existentei umane."[29]

Q. De ce reprosurile adresate lui Bronislaw Malinowski, despre biologismul functionalist, sunt mai degraba consecinta unei interpretari gresite a conceptiei acestuia?

Din cauza faptului ca "Bronislaw Malinowski nu a derivat nevoile sociale din cele biologice, ci a aratat ca ambele sunt legitime si naturale datorita derivarii lor sociale.

exista insa un punct din care nevoile biologice sau de baza sunt derivate socialmente pe o distanta atat de mare incat isi pierd practic semnificatia lor biologica, preluata de societate si cultura in intregime.

in acest punct, orice nevoie derivata necesita insa raspunsuri functionale la fel de precise si de puternice ca si pentru nevoile biologice, ceea ce ne poate permite sa spunem ca lupta pentru supravietuire biologica se transforma, in cazul omului, in lupta pentru supravietuire sociala.

tocmai aceasta din urma este caracteristica societatilor moderne, adica celor care si-au dezvoltat o economie suficient de eficienta incat sa poata satisface "minimul vital". Mai este valabil, in aceste societati, principiul derivarii sociale a nevoilor si mai pot fi acestea organizate dupa schema piramidala propusa de Maslow?"[30]

Thorstein Veblen - Principiul emulatiei pecuniare.

"Veblen este cel mai bine cunoscut pentru cartea sa 'Teoria clasei fara griji' (The Theory of the Leisure Class), publicata in 1899, in care a introdus termenul conspicuous consumption, care se poate traduce (relativ corect) prin consum ostentiv sau risipa ostentativa, care presupunea o afirmatie despre clasa fiecaruia si realizarile sale. In aceasta carte, Veblen analizeaza consumul burghez modern aratand ca prestigiul social este obtinut prin irosirea timpului si a banilor."

Q. La ce concluzie ajunge sociologul si economistul american Thorstein Veblen?

Singura   nevoie determina acumularea de bunuri in societatea moderna, "o nevoie pe care Veblen o numeste emulatie[32] pecuniara , definita ca un mod de a fi (o schema de viata) prin care se constituie structura sociala bazata pe un singur criteriu fundamental: prestigiul.

nevoia biologica nu mai este, deci, definita socialmente, ci este sociala ca atare, fiindca emulatia pecuniara consta in faptul ca bogatia devine in sine onorabila si confera onoare celor care o poseda; ea devine baza a stimei sociale si, deci, cerinta a respectului de sine.

acest lucru este posibil fiindca in societatea moderna toate bunurile sunt monetarizate, iar emulatia pecuniara este singurul mijloc de a elabora metodele si de a selecta obiectele care urmeaza a fi achizitionate prin cumparare."[34]

Q. Cum este descris de Thorstein Veblen principiul emulatiei pecuniare si ce rezulta din acest principiu?

scopul pe care il urmareste fiecare individ prin acumulare "este acela de a se plasa pe o treapta superioara in comparatia individului cu ceilalti membri ai unei comunitati; aceasta comparatie are un singur criteriu (puterea pecuniara) deoarece toate elementele prestigiului pot fi cumparate;

atat timp cat comparatia cu ceilalti este defavorabila individului obisnuit, el va trai intr-o permanenta stare de insatisfactie; cand va ajunge la ceea ce poate fi numit standard pecuniar normal (mediu) al comunitatii sau al unei clase sociale, individul nu va trece la o stare de satisfactie, ci va intra intr-o lunga perioada in care se va zbate in toate chipurile pentru a crea un decalaj intre propria putere pecuniara si cea medie a comunitatii (clasei), decalaj care sa-i poata da certitudinea ca el este in mod evident deasupra liniei de mijloc;

starea de satisfactie se va instala doar atunci cand avansul individului in termenii reputabilitatii pecuniare va fi suficient de mare incat sa-i fie greu individului mediu sa-1 ajunga din urma"[35]

rezulta ca socialitatea "se naste ca urmare a interactiunii specifice a oamenilor (comparatie) in functie de un criteriu definit, care variaza de la o societate la alta:

acest criteriu corespunde, in esenta, unor nevoi umane, dar nu poate fi redus totdeauna la ele, asa cum credea Malinowski.

alti factori pot fi hotaratori in alegerea criteriului interactiunii umane si in definirea socialitati."[36]

Thorstein Veblen are meritul de a fi identificat doi asemenea factori:  

"dezvoltarea fortelor de productie, care conduce, in cele din urma, la cresterea productivitatii sociale a muncii;"[37]

"proprietatea privata, care este posibila ca urmare a cresterii productivitatii muncii."[38]

In masura in care acesti doi factori pot asigura societatii un anumit echilibru, o ordine determinata, "ei genereaza socialitatea caracterizata prin emulatie pecuniara, adica o socialitate determinata de asocierea oamenilor prin compararea permanenta a nivelului sau reputabilitatii lor pecuniare.

Reputabilitatea pecuniara poate mentine legaturile dintre oameni (socialitatea) intrucat ea este singura sursa a reputatiei sau a prestigiului social, care nu au sens decat prin raportarea individului la celalalt.

Din aceasta raportare permanenta rezulta asa-zisele sentimente de sociabilitate: invidie sau loialitate, dragoste sau ura, mila sau dispret, toleranta sau intoleranta, predispozitie spre cooperare sau spre competitie etc.

Banul este emulativ (stimulativ) ca atare, fiindca el poate masura gradul de satisfacere a oricarei ne­voi, fara ca aceasta sa mai fie, in prealabil, socialmente definita. Dimpotriva, cele mai indepartate nevoi, care nu au nimic comun cu trebuintele vitale ale organismului sau care pot duce la degradarea biologica a acestuia, sunt din capul locului socialmente acceptate, din moment ce pentru satisfacerea lor trebuie mobilizata puterea pecuniara.

Este evident ca emulatia pecuniara determina un tip de socialitate umana pe care il putem caracteriza, asa cum o fac multi sociologi, ca fiind antiuman. Chiar A. H. Maslow, care nu accepta discriminarea intre mijloacele prin care cineva poate ajunge sa se autorealizeze, recunoaste ca orientarea spre achizitia de bunuri deturneaza eforturile individului de la propria sa realizare (autorealizare)."[39]

Q. Care este distinctia care a propus-o Eric Fromm pentru analiza socialitatii umane?

Eric Fromm va distinge "intre schema de viata bazata pe verbul a fi si aceea marcata de inclinatia spre a avea, o distinctie prin care poate fi denuntat divortul dintre omul material si cel spiritual si pe baza careia putem sa ne intoarcem <<la marea traditie a eticii umaniste, care considera omul in totalitatea lui fizico-spirituala, demonstrand ca scopul omului este de a fi el insusi, iar conditia pentru realizarea acestui scop este ca omul sa fie pentru sine insusi.>>"[40]

Q. Pentru a stabili legitimitatea eticii umaniste a omului integral, cum defineste Eric Fromm caracterul uman?

Eric Fromm defineste caracterul uman ca o forma relativ permanenta in care energia umana este canalizata in procesul de asimilare (a lucrurilor) si de socializare (relationare cu ceilalti)."[41]

"Asimilarea si socializarea nu au acelasi rol in formarea caracterului omului, iar diferenta de rol este determinata, in ultima instanta, de forma proprietatii.

Astfel, in societatile a caror structura sociala este determinata de proprietatea privata, tipul uman dominant este cel neproductiv (asimilativ), care se caracterizeaza prin gregarism, receptivitate, mercantilism (preocupare de a castiga bani prin orice mijloace) si exploatare, in timp ce tipul uman productiv (socializator) nu se poate forma decat dincolo de structurile so­ciale bazate pe proprietatea privata, definindu-se ca agent transformator al acestor structuri."[42]

Q. Din perspectiva logicii sociologice a lui Eric Fromm, cum poate fi definita libertatea

Libertatea poate fi definita ca "o chestiune de optiune individuala si mai ales de refuz fata de asuprire, dominatie si exploatare. 

Refuzand ordinea bazata pe a avea este posibil sa traiesti intr-o lume ordonata doar dupa regulile omului insusi si pentru el insusi, fiindca, ne spune Fromm, <<productiva este fiinta umana capabila sa se raporteze la lume percepand-o asa cum este si concepand-o, in acelasi timp, ca o lume mai buna si mai evoluata datorita aplicarii propriei sale puteri umane>>"

gratie capacitatii emancipatoare a fiintei umane, Fromm crede ca "aceasta se poate elibera de povara asimilarii pentru a se consacra socializarii, adica pentru a se realiza prin dragoste, loialitate, echitate, rationalitate etc."[44]

Q7. Ce exprima conceptia lui Eric Fromm si paradigma asimilarii[45]/socializarii , bazata pe distinctia dintre a fi si a avea

Conceptia lui Eric Fromm si paradigma asimilarii socializarii, bazata pe distinctia dintre a fi si a avea exprima o "reactie fata de un tip de socialitate constituit istoric, care este real si puternic atata vreme cat echilibrul dintre proprietatea privata si cresterea productivitatii este asigurat.

Eric Fromm nu greseste in diagnoza so­cialitatii bazata pe principiul a avea, dar nu gaseste mijloacele adecvate pentru a inlocui acest principiu cu acela determinat de a fi - a avea conduce la o socialitate negativa, arata Fromm, dar socialitatea pozitiva nu poate fi realizata prin simpla proclamare a unei idei, nici macar a unei filozofii."[47]