Relatia/distinctia societate - socialitate - sociabilitate

Relatia/distinctia societate - socialitate - sociabilitate

Omul este o fiinta sociala, iata o propozitie atit de des repetata in stiintele socioumane incit ar risca sa se banalizeze daca interpretarea ei nu ar fi atit de diferita de la un autor la altul, de la o disciplina stiintifica la alta. O sursa importanta a diferentelor in interpretarea pro­pozitiei de mai sus o poate insa constitui concentrarea unilaterala a atentiei asupra calitatii omului de a fi o fiinta sociala, in timp ce aceasta calitate insasi este o proprietate a societatii. Intr-adevar, daca este absurd sa gindim societatea in afara membrilor ei, a oamenilor, putem spune ca societatea exista numai in masura in care se constituie ca o forma de inter-existenta a oamenilor.

Q1. Una din calitatile fundamentale ale omului este aceea de fiinta sociala, de fiinta grupala. Plecand de la aceasta premisa, definiti conceptul de socialitate si precizati care este diferenta dintre socialitate si sociabilitate?

prin termenul de socialitate vom numi calitatea omului de a fi fiinta sociala si proprietatea societatii de a se constitui ca forma a inter-existentei oamenilor

o      pe care o vom distinge de sociabilitate, considerand ca aceasta din urma exprima capacitatea (abilitatea) unui om sau a unui grup de oameni de a se integra intr-o societate.

societatile umane se constituie si se dezvolta pe baza unor tipuri sau forme diferite de socialitate (cooperatoare sau concurentiale, egalitare sau inegalitare, dominatoare sau participative etc.),

o      iar aceste tipuri sau forme genereaza sau permit grade diferite de manifestare a sociabilitatii."[1]

de aceea, "intre socialitate si sociabilitate exista o stransa legatura, gradele diferite de sociabilitate ale oamenilor neputand fi masurate folosind un singur criteriu, ci raportandu-le permanent la tipul sau forma de socialitate."[2]

"se poate spune, prin urmare, ca sociabilitatea este o dimensiune cantitativa a societatii, respectiv a formelor de inter-existenta umana, iar aceste forme (de socialitate) reprezinta dimensiunea calitativa a societatii."[3]

de aceea, "pentru a cunoaste stiintific societatea trebuie sa incepem cu explicarea dimensiunii ei calitative, masurand, pe aceasta baza, sociabilitatea corespunzatoare fiecarei forme de socialitate.

Se va vedea, astfel, ca un grad ridicat de sociabilitate, generat sau permis de o anumita forma de inter-existenta umana, poate fi cu mult mai scazut intr-o alta forma de socialitate."[4]

Q. "Analizand corelativ sociabilitatea si socialitatea vom putea explica multe dintre asa-numitele paradoxuri ale societatii si vom raspunde unor intrebari importante pentru cunoasterea stiintifica a societatii, cum ar fi:

de ce altruismul a supravietuit in societatile umane?

cum apar si se dezvolta inclinatiile omului spre cooperare sau competitie?

care sunt ratiunile ultime ale relatiilor de schimb social?

in ce con­ditii un tip de socialitate genereaza un grad ridicat de sociabilitate a oamenilor?

cum modifica normele sociale atitudinile si comportamentele individuale ale oamenilor?

cum se transforma nevoile biologice ale omului in nevoi sociale si ce semnificatie are inlocuirea consumului de obiecte cu acela al semnelor obiectelor respective?

cum este posibila integrarea sociala anticipativa a individului uman intr-o colectivitate sociala?

in sfarsit, care este natura fortei sociale constituite prin interactiunea oamenilor si cum ar putea fi formulata o lege sociologica a sociabilitatii?[5]

Q. Perspectivele explicative ale constituirii societatii pe bazele unui tip de socialitate si ale generarii sociabilitatii umane au impus, in domeniul cunoasterii societatii, punctele de vedere ale unor discipline stiintifice diferite. Aceste discipline stiitifice sunt:

biologia si genetica populatiilor;

psihologia si demografia;

economia si antropologia;

culturologia si etica."[6]