STRUCTURA SOCIALA

STRUCTURA SOCIALA

1. Statusurile sociale
2. Rolurile sociale
3. Grupurile sociale
4. Institutiile sociale

Statusurile sociale

Cand vorbim de "statutul" unei persoane in conversatia obisnuita, ne referim la influenta, putere, faima. In limbajul sociologic, acest termen desemneaza orice pozitie pe care o poate ocupa un individ intr-un grup mai larg sau in societate, de la cea mai de jos pana la cea mai ridicata pozitie. Astfel, in societatea noastra, un individ poate avea statutul de presedinte, fiu sau fiica, adolescent, pitestean, pensionar sau vecin. Evident, o persoana are mai multe statusuri sociale in acelasi timp.

Statusuri atribuite si statusuri dobandite. Statusurile atribuite sunt "repartizate" de societate unui individ, fara a tine cont de talentele sau caracteristicile sale dobandite prin socializare; ele sunt date prin nastere sau tin de partea biologica a omului, cum ar fi rasa, etnia, sexul, varsta, statutul in cadrul familiei (fiu, frate), statusuri care sunt valorizate diferit in functie de cultura fiecarei societati. Teoriile conflictualiste sunt deseori interesate de studierea statusurilor atribuite, intrucat deseori aceste statute ofera privilegii sau, din contra, faciliteaza discriminari in legatura cu persoanele care le detin.

In cele mai multe cazuri, este aproape imposibil sa-ti schimbi statusurile atribuite; ceea ce se poate schimba insa este perceptia si constrangerile sociale cu privire la aceste statute (de exemplu, Gray Panthers spera sa restructureze realitatea sociala modificand stereotipurile sociale cu privire la batrani).

Statusurile dobandite sunt cele care apar in urma efortului personal al unui individ (urmeaza o scoala, invata o meserie, stabileste o relatie de prietenie etc.), cum ar fi statusul de "lucrator social", "pianist", "director de banca", "student", "vecin", etc.

Statusul dominant (master status) este acela care are o importanta mai mare fata de celelalte si care determina pozitia generala a individului in societate. Astfel, in societatea americana, rasa si sexul au o atat de mare importanta incat ele adesea domina intreaga viata a indivizilor. De exemplu, un individ X are statusul atribuit de negru, iar acest lucru va deveni un obstacol in a-si indeplini visul de deveni avocat (status dobandit). Astfel, anumite statusuri atribuite pot avea un important impact asupra posibilitatii de a dobandi statusurile sociale si profesionale dorite.

Rolurile sociale

Statusul si rolul sunt corelative: exista status de profesor, dar si rol de profesor, status si rol de sot, prieten sau secretara. Daca statusul social al unui individ reprezinta suma asteptarilor pe care acesta le are de la ceilalti in raport cu rolul pe care il joaca, rolul social reprezinta suma asteptarilor pe care ceilalti (comunitatea) le au de la individul care detine un anumit status social. Astfel, ne asteptam ca un politist sa opreasca o masina daca a depasit viteza legala, o prostituata sa se imbrace provocator, un parinte sa-si ajute copilul, iar un student sa participe activ la cursuri. Aceste roluri sunt definite social, insa fiecare isi joaca rolul social potrivit personalitatii sale si competentei sale pentru acel rol.

Rolurile sunt o componenta semnificativa a structurii sociale. Din perspectiva functionalista, rolurile contribuie la stabilitatea societatii, permitand membrilor sa anticipeze comportamentul celorlalti si sa-si modeleze propriile actiuni in acord cu acesta. Insa rolurile sociale pot fi si disfunctionale, restrictionand oamenii in interactiuni si relatii: daca percep o persoana numai ca profesor sau primar, imi este greu sa ma relationez cu el ca si prieten sau vecin.

Conflictul de rol. Imaginati-va delicata situatie in care o femeie care a lucrat timp de zece ani ca muncitoare intr-o fabrica, este numita sefa peste colectivul respectiv de muncitoare. Cum se va relationa in viitor aceasta femeie cu vechile ei prietene si colaboratoare carora acum va trebui sa le fie sefa? Cum va rezolva situatia in care poate una dintre ele nu va lucra corespunzator, trebuind sa fie sanctionata, poate chiar concediata?

Conflictul de rol apare atunci cand exista expectatii incompatibile din partea a doua sau mai multe pozitii sociale detinute de aceeasi persoana. Indeplinirea rolului atasat unui anumit statut poate fi impiedicata de rolul legat de un alt statut (vezi exemplul de mai sus).

Problema conflictului de rol implica discutii importante legate de moralitatea unei anumite alegeri. O astfel de problema s-a pus, de exemplu, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand locuitorii Germaniei naziste au trebuit sa aleaga intre a-si proteja prietenii si colaboratorii evrei si a-i denunta autoritatilor.

Grupurile sociale

In termeni sociologici, un grup reprezinta un numar de persoane cu norme, valori si expectatii similare, care interactioneaza in mod regulat si constient.

Grupurile joaca un rol vital in structura sociala a unei societati. Multe din interactiunile noastre sociale au loc in grupuri si sunt influentate de normele si sanctiunile stabilite de grup. Asteptarile asociate cu multe din rolurile noastre sociale devin mai clare fiind definite in contextul grupului. Mai mult, grupul reprezinta o legatura intre individ si societatea mai larga. Seria de relatii sociale care il leaga pe individ direct de altii si indirect de tot mai multi indivizi, este cunoscuta sub numele de retea sociala (sau networking). A fi inclus intr-o anumita retea sociala reprezinta o resursa sociala importanta in anumite actiuni, cum ar fi, de exemplu, in a-ti gasi de lucru (a avea pe cineva care sa te recomande, sa te puna in legatura). Aceste tipuri de contacte, chiar si superficiale, pot fi cruciale in stabilirea retelelor sociale si in facilitarea transmiterii de informatii. Astfel, intr-o cercetare din 1989, in SUA, 70 din respondenti au recunoscut ca au auzit de oportunitati de angajare prin contacte personale si retele sociale, in timp ce numai 14 au auzit de acestea prin publicitate.

Institutiile sociale

Mass media, guvernul, economia, famila, sistemul de ingrijire a sanatatii reprezinta exemple de institutii sociale existente in societatea noastra. Institutiile sociale sunt pattern-uri (modele) organizate de credinte si comportament centrate pe nevoile sociale de baza (de exemplu, guvernul, ca institutie, satisface nevoia de ordine sociala).

Studiind institutiile sociale, sociologii patrund adanc in structura societatii. De exemplu, institutia religiei se adapteaza segmentului de societate careia i se adreseaza. Activitatile religioase capata intelesuri foarte diferite pentru preotii care slujesc o comunitate marginalizata, de exemplu, si cei care slujesc o comunitate a clasei de mijloc. In primul caz, preotii se vor concentra pe lipsuri, rugandu-se pentru hrana si adapost, in cel de-al doilea caz vor consilia mai degraba probleme familiale, ale tinerilor, etc.

Perspectiva functionalista. O cale de a intelege institutiile sociale este aceea de a vedea functiile esentiale pe care ele le indeplinesc in societate. Antropologul David F. Aberle (1950) si sociologii Raymond Mack si Calvin Bradford (1979) au identificat cinci conditii esentiale functionale pe care o societate sau un grup relativ permanent trebuie sa le indeplineasca pentru a supravietui.

1. Reinlocuirea membrilor. Orice societate sau grup trebuie sa se ocupe de reinlocuirea membrilor sai atunci cand acestia mor, parasesc grupul sau devin neputinciosi. Aceasta se realizeaza prin imigrare, anexarea la grupul de vecinatate sau pur si simplu prin reproducerea sexuala normala a membrilor. Un exemplu interesant de comunitate aflata in imposibilitatea de a-si reinlocui membrii este secta americana The Shakers. Doctrina lor religioasa interzice orice contact fizic intre sexe, singura lor posibilitate de a se mentine ca grupare fiind recrutarea de noi membrii; insa si aceasta s-a diminuat dramatic in ultimii ani, ceea ce va duce cu timpul la disparitia acestei secte.

Instruirea noilor recruti. Nici un grup nu poate supravietui daca mai multi membrii ai sai refuza comportamentele si responsabilitatile statuate in grupul respectiv. De aceea, a gasi sau a produce noi membrii nu este suficient. Grupul trebuie sa-si incurajeze recrutii sa invete si sa-i accepte normele, valorile, obiceiurile. Aceasta invatare poate lua forma invatamantului formal - scoala (unde invatarea este o functie manifesta) sau a invatarii informale prin interactiune si negociere in grupul de semeni ai sai (peer group) (unde invatarea este o functie latenta).

3. Producerea si distribuirea de bunuri si servicii. Orice societate sau grup relativ permanent trebuie sa produca si sa distribuie bunurile si serviciile dorite pentru membrii sai. Fiecare societate stabileste un set de reguli de alocare a resurselor financiare sau de alt tip. Grupul trebuie sa satisfaca nevoile majoritatii membrilor cel putin intr-o oarecare masura, altfel risca posibilitatea unor dezordini sociale.

4. Conservarea ordinii. Populatia bastinasa din Tasmania, o insula din sudul Australiei, este in momentul de fata disparuta, fiind distrusa, incepand cu 1800, de partidele de vanatoare ale cuceritorilor europeni, care-i considerau pe tasmanieni ca fiind doar pe jumatate oameni. Aceasta anihilare subliniaza o functie critica pentru orice grup sau societate - conservarea ordinii si auto-protejarea fata de atacuri. Vazandu-se fata in fata cu avansata tehnologie de razboi europeana, tasmanienii au fost incapabili sa se apere si intrega populatie a disparut.

5. Furnizarea si mentinerea sensului scopului. Oamenii trebuie sa se simta motivati sa continue ca membrii ai societatii, ai grupurilor din care fac parte, chiar atunci cand se afla in situatii mai putin obisnuite, in care sunt obligati sa traiasca in afara acestor grupuri sau a societatii. De exemplu, comportamentul prizonierilor de razboi americani in timpul razboiului din Vietnam reprezinta o dovada a importantei mentinerii sensului scopului. Aflati in inchisoare, acesti prizonieri au elaborat planuri mentale de nunta, familie, copii, intalniri si cariere noi. Cativa chiar si-au construit case mental, cu toate detaliile. Construindu-si un sens al scopului - dorinta lor intensa de a reveni acasa si de a trai o viata normala - prozonierii au refuzat sa permita agoniei inchisorii sa le distruga sanatatea mentala. Astfel, aceste institutii sociale actioneaza asupra individului chiar si atunci cand acesta nu mai face parte din ele, prin insusi faptul ca el si le reprezinta mental, asigurandu-se astfel "functionarea" lui normala: individul ramane integrat in societate, datorita capacitatii sale de reprezentare mentala.

Perspectiva conflictualista. Potrivit acestei perspective, marile institutii cum ar fi, educatia, Biserica, guvernul, ajuta la mentinerea privilegiilor celor mai puternici indivizi si grupuri din societate, contribuind la reducerea puterii celorlalti. De exemplu, in sistemul educational din SUA, scolile cele mai bune sunt si cele care au taxe foarte mari, ceea ce permite ca decat copiii din clasele superioare sa aiba acces la ele, acest lucru ducand la adancirea inegalitatii dintre clase.

Sociologul D. Stanley Eitzen noteaza un paradox primar al tuturor institutiilor: ele sunt absolut necesare, insa in acelasi timp sunt si sursa a problemelor sociale. El adauga ca au devenit la moda atacurile sociale impotriva institutiilor cum ar fi familia si guvernul, in ultimii ani. In viziunea lui Eitzen, nu trebuie sa uitam ca oamenii depind de institutii, pentru "stabilitate si garantie impotriva haosului" (1978, p.545). Trebuie sa recunoastem ca institutiile sociale sunt esentiale, insa nu trebuie sa le privim ca justificari pentru inegalitate si injustitie.

Perspectiva interactionista. Institutiile sociale afecteaza viata noastra zilnica, comportamenul nostru. Urmand aceasta perspectiva, sociologul William Thompson studiaza activitatile de zi cu zi ale unor muncitori intr-o fabrica de procesare a carnii de vita. Munca lor este "murdara", spune Thompson, nu numai in sensul literal, ci si in cel figurat, adica o munca ce presupune un status scazut, rutina si, in general, ceea ce se cheama "munca de jos". Thompson subliniaza ca un subtil sens al unitatii exista printre acesti muncitori. Din cauza zgomotului excesiv si a distantei fizice care se afla intre muncitori, acestia se afla in imposibilitatea de a comunica direct, astfel incat acestia au dezvoltat un sistem de comunicare nonverbala gazat pe gesturi sau pe zgomote facute prin bataia in tablele sau tuburile de inox. Thompson sugereaza ca "intr-un cadru in care aparent interactiunea sociala este eliminata, dorinta muncitorilor de interactiune este mai puternica si se manifesta din plin" (1983, p.233).

Teoria interactionista subliniaza faptul ca comportamentul nostru social este conditionat de rolurile si statusurile pe care le acceptam, de grupurile din care facem parte si de institutiile in care functionam. De exemplu, rolul social al unui judecator existent in contextul mai larg al sistemului de justitie. Statusul de judecator se afla in relatie cu alte statusuri, cum ar fi cel de avocat, reclamant, reclamat si martor, dar si cu alte institutii sociale guvernamentale. In timp ce aspectele simbolice ale tribunalelor si inchisorilor, de exemplu, sunt inspaimantatoare, sistemul judiciar capata semnificatii de la rolurile pe care oamenii le indeplinesc in interactiunile sociale.