Sarbatori calendaristice ale rromilor

Sarbatori calendaristice ale rromilor

In ceea ce priveste complexele ritualice dezvoltate de cultura traditionala rroma in relatia cu reprezentarile sacrului, acestea se traduc in sarbatorile calendarului traditional al rromilor. Acestea corespund, in mare parte, sarbatorilor din calendarul romanesc, dar dezvolta o serie de elemente specifice, fie structuri cutumiare diferite, fie mutatii de semnificatie, fie preluarea si sustinerea unor ritualuri originar nerrome, dar pierdute in spatiul culturii traditionale romanesti ("capra tiganeasca"), fie dezvoltarea unor ritualuri complementare celor nerrome sau care raspund unor nevoi reparatorii ale acestora (Vasilca, Paparuda). Cu toate acestea, exista si structuri ritualice calendaristice proprii numai rromilor, care nu au corespondent in cultura de convietuire (Joia Verde, Hardelezi).

In dimineata de Ajun a Craciunului, baietii rromi pornesc colindatul foarte devreme, in jur de 4-5 dimineata, pentru a nu apuca vreo femeie sa intre in casa in acea dimineata, inaintea unui barbat. Femeile fiind considerate maxrime (spurcate), se crede ca, daca in dimineata de Ajun a Craciunului, intra in casa prima data o femeie, atunci casa aceea va fi spurcata tot anul si cei din casa vor avea numai ghinion / nenoroc - bibaxt.

In ziua de Anul Nou se face capra tiganeasca, ritual performat de tinerii rromi necasatoriti: tinerii imbraca un bat in capra, cu ajutorul unor panze colorate, a unui cap cioplit din lemn si a altor podoabe si isi prezinta rolul mergand din casa in casa, prin comunitate. Capra merge, de obicei, pentru a ura si a-si prezenta rolul pe la casele unde se stie ca sunt ćheja baria (fete mari), ceea ce demonstreaza faptul ca ritualul are scop premarital. Cand capra ajunge la o ćhaj bari, dupa ce isi prezinta rolul, unul dintre cavalerii caprei invita fata la dans, ea fiind pentru prima data iesita la acest dans. Dupa terminarea dansului, fata ii da cavalerului, drept rasplata, un colac si vin. Cavalerul il imparte si celorlalti actanti.

Dupa ce termina de umblat cu capra, le ćhave aj le ćheja (baietii si fetele) fac un bal la care vin si parintii acestora. La bal, care continua ritualul initiatic premarital, danseaza cavalerii cu fetele de maritat, iar batranii asista pe margini. Baietii ofera fetelor ilustrate sau felicitari de cate ori danseaza cu ele; acea ćhaj bari care primeste cele mai multe felicitari de la cavaleri, considerata fata cea mai frumoasa a balului, este aleasa "regina balului". Dupa alegerea "reginei balului", se stinge lumina in sala si regina este sarutata de catre cavalerul care i-a daruit cele mai multe felicitari. Gestul pecetluieste viitoarea lor casatorie: intradevar, cei doi se vor casatori in acel an, altfel se considera ca s-a facut fetei o mare rusine.

La sarbatorile mari, mai ales la Anul Nou, rromii caldarari obisnuiesc sa puna in vasul cu apa de baut monede din argint si din aur, precum si potirul din metal pretios al familiei (rr. taxtaj), ca noul an sa fie bogat si sa le aduca bani, aur, bogatie, noroc si sanatate.

De Craciun, primul barbat dintr-un capat al comunitatii, considerat purtatorul ideii de inceput si de innoire (fiind primul), pleaca la vecinul sau sau la o ruda apropiata pentru a-si face reciproc urari: "naklo berś sas bravalo, kado berś po baxtalo" (daca anul acesta esti bogat, la anul sa fii si mai bogat). 

Mancarea traditionala de Craciun a rromilor este sangeretele, un fel de toba preparata din sangele porcului, adunat intr-un vas curat, direct de la gatul porcului sacrificat de Ignat; este foarte important ca sangele sa fie strans inainte de a lua contact cu pamantul, astfel se spurca. Aceasta norma a puritatii alimentelor ritualice este similara cu aceea conservata de rromii care tin Gurbanul, cand, pentru a nu se spurca carnea de miel, sangele lui nu trebuie sa cada pe pamant, fapt pentru care este strans de femei in vase curate si folosit la benghiul de noroc facut copiilor in frunte.

Orice fel de mancare preparat de Craciun este considerat ofranda lui Dumnezeu, de aceea prima portie se da cuiva strain.

Colindatul in Ajun de Craciun se desfasoara astfel: porneste un grup de barbati si, de la fiecare casa colindata, se mai adauga la grup unul dintre barbatii casei, de obicei cel mai tanar. Pe parcursul zilei se tin sfaturi, se arvunesc fete, se discuta judecati viitoare.

Inainte de ora 12, in noaptea de Anul Nou, barbatii merg sa aduca apa de la fantana, fara sa aiba voie sa vorbeasca intre ei nici pe drum, nici cand iau apa. Aceasta apa se numeste "apa noua" sau "apa neinceputa" sau "apa sfanta" si va fi folosita, pe parcursul anului, la diferite ritualui de purificare, apotropaice si reparatorii. Acasa femeile si fetele isi vor sparge cate un ou intr-o cana speciala si vor turna din aceasta apa peste oul spart. Ouale si apa vor fi acoperite pana dimineata, apoi fiecare va ghici din formele rezultate ceea ce le rezerva viitorul. Aceasta este o practica de magie premonitorie in cadrul careia se reunesc masculinul ca simbol al puritatii ritualice - apa sacra cu femininul ca simbol al procreatiei - oul.

La toate sarbatorile mari, fiecare familie de rromi trebuie sa-si arate omenia, bogatia si tot ce are mai de pret: galbenii (banii), potirele (e taxtaja), covoarele, mancarea si bautura, drept pentru care invita rude si prieteni la mese bogate si isi expune valorile ca semne ale onoarei (rr. i pakiv).

Este important de subliniat simbolistica deosebit de profunda a potirului familiei rrome (rr. o taxtaj), care se transmite din generatie in generatie, pe linie masculina, ca semn de mare cinste, si include semnificatia complexa a Graal-ului, pocalul sacru in care s-a scurs sangele lui Isus Hristos, simbol al sacrificiului si al nemuririi. Aceasta simbolistica se reflecta si in textele colindelor rrome: "So si, Devla, and-o taxtaj, / O taxtaj o rupuno? / Othe-i rat le Devlesqo" (Ce e, Doamne, in pocal, / In pocalul de argint? / Acolo este sangele Domnului).

In ajunul sau in dimineata Anului Nou, uneori si in Ajunul Craciunului, rromii, mai ales caldararii, practica obiceiul numit Vasilca, o forma specifica de colindat, cu sens purificator si apotropaic pentru familiile, rrome si nerrome, care sunt colindate astfel. Vasilca este capul sau ratul de porc impodobit cu panglici sau o papusa facuta de grupul de colindatori si impodobita in costum popular. Unul dintre actanti poarta un vas cu grau nou incoltit, semn al belsugului pentru anul ce urmeaza. Gestul raspunde unei nevoi ritualice a culturii nerrome agrare. Femeile poarta, pe o tava acoperita cu o panza alba, capul sau ratul porcului, flori si un pahar si canta colindul "Sivei" sau al Vasilcai.

O traditie puternica la rromi este lasatul de sec de branza, cand se obisnuieste ca finii sa mearga la nasi cu daruri si sa petreaca, copiii sa mearga la parinti sa le pupe mana pentru a fi iertati de greseli. Masa traditionala cuprinde placinta cu branza si aripa de gaina. Se crede ca acela care va manca aripa de gaina in aceasta zi va fi usor tot anul si va avea noroc si spor in casa. Acest obicei alimentar are la baza magia prin similitudine: aripa este usoara, asadar cine mananca aripa devine usor si castiga usor.

La miezul noptii, copiii si tinerii saruta mainile celor batrani, le cer iertare pentru greselile de pe parcursul anului, iar acestia din urma le ofera daruri scumpe, intre care nu lipseste aurul, salbele pentru fete, materialele scumpe si banii. Se considera ca, in cazul in care te-a blestemat cineva in acel an sau te-ai certat cu o persoana, sarutandu-i mana in acest moment, esti iertat de toate pacatele. De pilda, nurorile si ginerii saruta mana socrilor.  Ritualul este de reconciliere si de protectie.

Pastele este, pentru toate neamurile de rromi, singura sarbatoare din an pe care o celebreaza "viii si mortii laolalta': in noaptea de Paste, la intoarcerea de la biserica, rromii merg la cimitir pentru a duce lumina mortilor, cu care stau pana dimineata. Aceasta pentru ca este noaptea invierii mortilor si a deschiderii cerurilor, noaptea in care iti poti vedea viitorul, poti comunica cu spiritele mortilor si se practica numeroase ritualuri de magie apotropaica, inductiva si reparatorie.

De la biserica se merge acasa, copiii sunt treziti din somn, iar, dupa primul cantat al cocosilor, sunt scosi cu picioarele goale pe iarba, li se da paste, vin si peste, ca sa fie iuti tot anul. Tatal isi loveste usor copiii in cap cu o punga cu bani, scopul fiind ca acestia sa aiba noroc de bani in viata. Se merge apoi din nou la cimitir, pe la 10 dimineata, cu mancare impartasita care se da de pomana. Bucuria invierii mortilor este mare si, din respect pentru morti, cimitirul este impodobit ca intr-o zi de sarbatoare, se merge cu lautari si se mananca si se bea toata ziua, pana seara tarziu.

Mielul de Paste gatit in casele rromilor are un gust deosebit, pentru ca femeile rostesc descantece cand il prepara.

In dimineata zilei de Paste, la caldarari, se practica un ritual purificator si de consacrare a binelui pentru intreaga familie: capul familiei (tatal sau fiul cel mai mare, daca nu exista tatal) ia o bucata de pamant cu iarba pe ea, numita "pasca", similar cu alimentul ritual, si infige in ea un topor menit sa taie raul. Apoi pune piciorul pe topor si, rostind "Hristos a inviat!", da fiecarui membru al familiei cate o bucata de pasca (alimentul ritual) si cate o gura de vin (impartasania) din taxtaj-ul (Graal-ul rromilor) care trece din mana in mana. Membrii familiei ii raspund: "Adevarat a inviat!". Capului familiei i se da pasca si vin de catre fiul cel mai mare.

La rromii ursari, in timpul postului Pastelui, femeile fac curatenie generala, dau cu var si pregatesc cuptorul pentru a coace cozonacii.

Femeile pregatesc, pentru prima zi de Paste, in casa, undeva pe langa o masa, o bucata de fier si iarba. Pe masa se pun o farfurie cu vin, niste bani si oua rosii. Cel care merge la biserica, dupa ce se intoarce dimineata, aduce acasa o bucatica de nafura. In prima zi de Paste, dimineata, toata familia se trezeste si se spala pe fata cu acel vin din farfurie, se unge pe fata cu nafura si cu ouale si, in acelasi timp, toti tin piciorul pe fierul asezat pe iarba. Fierul protejeaza de spirite rele, iar iarba este un mod de comunicare cu stramosii. Dupa aceea, fiecare membru al familiei ia o bucatica de nafura in gura si fuge: cel care ajunge primul la poarta sau la usa pentru va fi iute, puternici si vioi tot anul. Ritualul este o forma de ordalie.

Rromii dau explicatii speciale pentru fiecare fel de mancare ritualica: carne de miel pentru a fi usori si curati ca mielul, peste (se mananca in prima zi de Paste) ca sa fie iuti ca pestele. In prima zi de Paste nu se face si nu se mananca mamaliga, pentru a nu deveni moi ca mamaliga si pentru pastrarea fertilitatii femeii si a fecunditatii barbatului. De asemenea, membrii familiei nu au voie sa atinga sarea pentru a nu transpira. Toate aceste recomandari si tabu-uri alimentare se bazeaza pe magia prin similitudine.

In serile de Paste se face "jocul tiganesc al Pastelui", ritual de initiere premarital, petrecere cu lautari, desfasurata, de obicei, pe un camp. La joc merg si tinerii si batranii. Cavalerii rromi merg la mamele tinerelor rrome cu cateva zile inainte de Paste, pentru a le cere permisiunea de a-si lasa fetele la joc. Fetele vin la joc numai insotite de mamele lor. Se aduce mancare si bautura. Unii cavaleri aduc cate o galeata de vin si, in timp ce lautarii fac o pauza, ei merg la batranii care stau pe scaun, pe margine, si ii servesc cu cate o cana de vin, in semn de mare respect.

O alta mare sarbatoare a rromilor, in special a ursarilor, legata de Paste, este balul organizat a doua zi de Paste, in cadrul caruia cel mai important moment este jocul fecioresc, in cadrul caruia baietii rromi neinsurati joaca individual, in mijlocul cercului de feciori, demonstrandu-si astfel maiestria. Jocul fecioresc este un ritual premarital, cu sens initiatic, similar horei la care sunt scoase fetele de maritat. Aceasta sarbatoare prezinta mari similitudini cu aceea practicata de romani.

Ceea ce este insa specific rromilor se refera la furatul fetelor: la acest bal, feciorii fura fetele pe care vor sa le ia de neveste, le duc acasa la ei sau la o ruda protectoare. Pusa in fata faptului implinit, familia fetei trebuie sa fie de acord, cu toata supararea manifestata printr-o cearta publica, asadar se procedeaza la pregatirea nuntii si, prin aceasta, la re-echilibrarea situatiei intracomunitare.

In ceea ce priveste relationarea specifica a rromilor cu sacrul, un exemplu concludent este Hardelezi-ul, numit si "Pastele spoitoresc", sarbatoarea fundamentala a rromilor spoitori, care se desfasoara la o saptamana dupa Pastele ortodox si care reuneste semnificatia pascala cu aceea a Gurbanului musulman. Elementul principal al ritualului este sacrificarea mielului: acesta este sacrificat fie pentru insanatosirea cuiva bolnav din familie, fie pentru protectia familiei de necazuri si boli, fie se taie cate un miel pentru fiecare copil spre binele si protectia acestuia.

Familiile care, datorita dificultatilor materiale, nu pot sacrifica mielul de Hardelezi, o pot face de Sfantul Petre.

Ritualul sacrificial este complex si cuprinde elemente legate de purificare si de consacrare a sacrificiului. In seara care precede sarbatoarea, femeile ce urmeaza sa jertfeasca mieii impletesc coronite din crengi de salcie si flori si fac asa-numitul brad al mieilor. Coronitele sunt asezate pe capetele mieilor de sacrificat, copiii tin in maini cate doua lumanari, iar mieii sunt pusi sa bea vin dintr-o farfurie (forma de impartasanie). Mieii sunt stropiti cu vinul ramas in farfurie (aspersiune purificatoare si de consacrare a sacrificiului) si li se iau coronitele de pe cap.

A doua zi, inainte de sacrificiu, mieilor li se pun inapoi coronitele pe cap, copiii incaleca pe miei si tin in maini lumanari. In timpul sacrificiului canta lautarii, iar barbatii care sacrifica mieii se inchina cu fata catre Rasarit. Femeile care au facut bradul colecteaza in farfurii sangele mieilor sacrificati si fac cu acest sange un punct pe fruntea copiilor, punct care va purta noroc si va proteja copiii de rau pe parcursul intregului an. Pentru ca sacrificiul sa aiba efect, sangele mieilor este strans de femei in vase noi, direct de la gatul taiat al mieilor si nici o picatura de sange care curge din gatul mieilor nu trebuie sa atinga pamantul pentru a nu impurifica sacrificiul.

Cei care au taiat mieii ii cinstesc pe trecatori cu un pahar cu tuica, iar acestia le ureaza sanatate. Mieii sunt impartiti fie sub forma de carne cruda, fie pregatiti cu orez, ceapa, usturoi si patrunjel. Organele mielului se fierb impreuna cu intestinele, se toaca marunt, se amesteca cu verdeata si se prepara asa numitul drob tiganesc care se imparte copiilor de pe strada.

Mieii sunt impartiti in totalitate, familia nu isi opreste nimic. Fiecare mananca ce i-a fost impartit de catre ceilalti.

Dupa-amiaza incepe o mare petrecere cu lautari, mancare si bautura, in cadrul careia se fac urari de sanatate care se crede ca vor avea un efect sigur datorat sacrificiului mielului. Finii au obligatia sa-si viziteze nasii, copiii parintii, fratii sau surorile mai mici pe cei mai mari. Petrecerea tine pana seara tarziu, iar lautarii sunt platiti in functie de numarul mieilor sacrificati.

La rromii costorari din Alexandria, Hardelezi-ul se celebreaza de Sfantul Gheorghe. Inainte de aceasta sarbatoare, se tine post trei saptamani, rromii pregatindu-se spiritual pentru eveniment. Familiile care nu au tinut post nu se pot bucura de ritualul sacrificarii meilului, nefiind purificate.

In ziua de sarbatoare, rromii trebuie sa manance foarte multa verdeata (in special patrunjel si leustean), pentru a se purifica de pacatul sacrificarii.

Rromii rudari din Chilii-Caracal sarbatoresc, ca si fratii lor spoitori, Gurbanul / Hardelezi, datina care reuneste semnificatia Pastelui crestin cu aceea a sarbatorii musulmane. La rudari, sarbatoarea se tine de Inaltare si consta in sacrificarea unui miel, ofranda catre Dumnezeu, dar si jertfa cu scop reparatoriu, taumaturgic, de vindecare a persoanelor bolnave.

Daca un membru al comunitatii se imbolnaveste grav, se desfasoara urmatorul ritual premonitoriu: persoana respectiva merge in padure si inalta o rugaciune catre Dumnezeu, apoi ia o mana de iarba de pe locul unde s-a rugat, duce iarba acasa si doarme cu ea sub cap. Se crede ca va visa daca se va vindeca sau nu. Se mai crede si ca va visa miei si atatia miei cati va visa, atatia ani trebuie sa faca Gurbanul, iar daca va visa o turma de miei, atunci va trebui sa faca Gurbanul toata viata. Cum viseaza mielul, asa trebuie sa-l prepare: daca il vede pe langa o apa, trebuie sa-l faca ciorba, daca nu, trebuie sa-l faca fript.

La masa de Gurban participa in exclusivitate cei curati, cei care au pastrat regulile abstinentei alimentare (post) si sexuale si cei care nu au fost declarati spurcati de catre i kris rromani (adunarea de judecata a rromilor). Semn ca este vorba despre o jertfa ritualica cu rol inductiv-reparatoriu, iar nu despre o masa oarecare, resturile mielului nu se dau animalelor, ci se ingroapa.

La ursarii din Moldova, Joia Verde este o sarbatoare care se desfasoara la o saptamana dupa Pastele ortodox, de Pastele Blajinilor si se caracterizeaza prin iertarea reciproca a greselilor de peste an si printr-o petrecere cu semnificatie premaritala.

Joia verde se tine si la rromii ursari din Suceava, Iasi, Botosani si Neamt. Se desfasoara in prima joi de dupa Pastele ortodox si consta intr-o mare petrecere, in cadrul careia sunt scoase la joc fetele de maritat, nu inainte de a se cere invoirea parintilor. Astfel are loc o prima intelegere intre parinti in vederea viitoarei casatorii a copiilor lor. Uneori, fetele fug sau sunt furate de baieti in aceasta zi, urmarea fiind tot o casatorie, dar dupa ce tinerii isi cer iertare de la parinti.

La ursarii din Botosani, Joia verde se tine de Inaltare / Ispas si cuprinde, pe linga obiceiurile deja prezentate, pelerinajul la morminte, aprinderea de lumanari si pomana pentru morti. Acestea se desfasoara de dimineata, inainte de orice alte gesturi ritualice, demonstrandu-se astfel faptul ca obiceiul este fundamental in comparatie cu celelalte.

De Sfantul Gheorghe (23 aprilie), in special la rromii caldarari, se practica, de catre fecioare si tinere casatorite, un ritual de impacare si de magie determinativa de dragoste: ele coc si impart colaci "vrajiti" (paini de dragoste - rr. kamimasqe manre), in scopul grabirii casatoriei sau legarii de casa a sotilor necredinciosi.

Tot de Sf. Gheorghe se practica si fuga "o naśimos" sau casatoria prin rapt / la salcie (descrisa, pe larg, in subcapitolul referitor la cutumele de casatorie), revenirea cuplului, dupa aproximativ o luna, fiind insotita de o serie de ritualuri: iertarea parintilor, purificari si despagubiri materiale.

La rromii din Moldova, Sfantul Gheorghe reprezinta o mare adunare a rromilor, care tine trei zile si in cadrul careia se canta, se joaca si se aranjeaza casatorii. In aceasta zi de sarbatoare este interzis sa te certi sau sa te superi cu cineva, mai mult, trebuie sa te impaci cu cine esti certat.

In dimineata zilei de Sfantul Gheorghe, se pune in fata casei o bucata de pamant cu iarba si o creanga de salcie, semne de innoire si fertilitate. Obiceiul prezinta similitudini cu acela practicat de rudari de Gurban (salcia) si de caldarari de Paste. Seara se tine mare bal si fetele de maritat sunt scoase la joc, in vederea viitoarei lor casatorii.

Un alt obicei rrom, creat totodata ca raspuns la nevoile culturii romanesti agrare, este Paparuda, joc si cantec ritual reparatoriu, practicat vara, de invocare a ploii si de alungare a secetei. Spre deosebire de culturile agrare care isi organizeaza calendarul dupa mersul culturilor in functie de succesiunea anotimpurilor si lucrarilor agricole, cultura de tip nomad a rromilor isi gandeste calendarul in functie, fie de datele de desfasurare a targurilor sau a pelerinajelor (prilej de intalnire a satrelor), fie prin negociere cu cultura agrara a functiei magice, repertoriu necesar acesteia din urma. Fetele, numai cele curate / fecioare, simboluri ale puritatii, imbracate in frunze de boz, danseaza desculte in timp ce femeile canta si varsa apa in jurul lor. Versurile cantecului sunt: "Paparuda, ruda, / Vino de ne uda, / Uda cu ulciorul, / Sa creasca ogorul, / Uda cu galeata, / Sa faca recolta". Fecioarele sunt mesagere ale lumii pamantesti catre divinitate.

De Rusalii / Mosii de vara, are loc targul de fete (descris, pe larg, in subcapitolul despre cutumele de casatorie), in cadrul caruia se arvunesc fetele ramase pana atunci nemaritate sau netocmite. Este o ceremonie selectiva pentru tocmirea de fete sau logodna si un ritual al intelegerii si al schimbului de daruri intre viitorii cuscri (rr. "xanamika"), pentru casatoria copiilor. Fetele mari ard, la rascruci de drumuri, pentru grabirea casatoriei (vraja de dragoste) buchete de noroc (rr. "baxtǎqe lulugǎ") din flori de sanziene, pe care le adunasera toata noaptea de sanziene si le tinusera sub perna sau printre haine, pentru a-si visa ursitul si a fi pazite de boli, suferinte si necinste.

Inainte de Rusalii, rromii nu se spala, iar barbatii nu se barbieresc timp de 9 zile. Explicatia din interiorul comunitatii este ca, daca s-ar spala in aceasta zi, omul s-ar urati, s-ar stramba si s-ar ologi, ba chiar ar putea muri. Explicatia ritualica este ca perioada dinaintea Rusaliilor, marcata de "Pogorarea Sfantului Duh", este similara doliului si postului, ambele presupunand abstinenta in scop purificator.

La 8 septembrie, de Sfanta Maria Mica, se desfasoara cea mai importanta sarbatoare a rromilor caldarari: pelerinajul la Costesti (judetul Valcea), complex ritualic cu rol de a reaseza ierarhiile de putere in neam si de a reconfirma traditia de familie, ritual de purificare la biserica, prin rugaciune si inchinare, dar si prilej de incuscrire, de arvunire a mireselor si de stabilire a unor relatii economice intre comunitati.

8 septembrie sau sarbatoarea rromilor nomazi este singura zi din an in care rromii caldarari din toata tara vin la manastirea Bistrita, pentru a se ruga la moastele Sfintului Grigorie Decapolitul. Nimeni nu stie anul exact al adoptarii de catre rromi a acestei zile ca sarbatoare religioasa. Ea insa s-a putut manifesta abia dupa 1989. Legenda spune ca, in urma cu sute de ani, un calugar de la Manastirea Bistrita, despre care se banuieste ca era rrom, ii trata cu buruieni pe rromii bolnavi si le dadea sa manance din roadele pamantului. Cind a trecut in nefiinta, trupul sau s-a pastrat intact, ulterior fiind sanctificat. In semn de mare respect, in fiecare an, la 8 septembrie, la Manastirea Bistrita, unde sunt depuse moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, rromii vin si se roaga, pentru ca sfantul si Dumnezeu sa nu-i lase prada foametei si bolilor.

La 29 iunie, de Sf. Apostoli Petru si Pavel, se desfasoara sarbatoarea patronilor spirituali ai lautarilor.

La 27 iulie, de Sfantul Pantelimon si la 26 octombrie, de Sfantul Dumitru, se petrecea, in vremurile nomadismului, returnarea, la familiile de origine, a fetelor gresite - "dośale" (mirese care s-au dovedit a nu fi fost virgine). Structurile cutumiare (descrise, pe larg, in capitolele referitoare la nomadism si la cutumele de casatorie) mergeau, in functie de dorinta familiei mirelui, de la ritualurile reparatorii si compensatorii (fata trebuia sa taie un porumbel si sa-i lase sangele sa curga in apa unui rau), insotite de ritualul dezonorarii si al oprobriului public aplicat mamei fetei, considerata responsabila pentru necinstea fetei sale (ungerea ei cu funingine si cantecul cucuvelei, cantat de obicei femeilor usoare), pana la alungarea fetei, returnarea la familia de provenienta si restituirea banilor familiei baiatului, plus platirea rusinii produse familiei mirelui.

La 14 octombrie, de Sfanta Parascheva, are loc marele pelerinaj al rromilor din Moldova si nu numai la moastele Sfintei de la catedrala din Iasi (obicei prezentat in capitolul referitor la nomadism).

La 30 noiembrie, de Sfantul Andrei se desfasoara sarbatoarea patronului spiritual al ursarilor.