Sistemul public de pensii

Sistemul public de pensii

Reglementarea aplicabila in prezent este cuprinsa in Lg. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

Aceasta este o reglementare care a intrat in vigoare in anul 2001 si care a adus solutii noi in raport cu vechea reglementare in materie - Lg. 3/1977.

Noua lege a avut in vedere reglementarea unei mai mari echitati in stabilirea drepturilor de asigurari sociale, iar pe de alta parte s-a intentionat asigurarea unei stabilitati financiare a sistemului de asigurari sociale.

Prin aceasta lege a fost largit numarul persoanelor asigurate sau mai bine spus au fost largite categoriile de persoane asigurate. Daca legea anterioara reglementa asigurarea pentru pensie doar pentru salariati, potrivit legii 19/2000 sunt asigurate si persoanele care nu au contracte de munca sau raporturi de munca asimilate salariatilor. (ex.: asociatii societatilor comerciale; somerii; persoanele fizice care desfasoara activitati independente; persoanele care nu au venituri, dar incheie contracte de asigurari).

Alt aspect de noutate il reprezinta posibilitatea luarii in considerare a perioadelor lucrate in alte tari sau a perioadelor in care s-a contribuit la sistemul de asigurari din alte tari( legea romana stabileste principiul, dar pentru realizarea acestui scop este necesar ca intre statele implicate in transfer sa existe un tratat bilateral in acest sens sau sa existe o conventie internationala in aceasta materie la care statele sa fie parte).

In ceea ce priveste contributia de asigurari sociale, potrivit legii vechi ea era platita in intregime de catre angajator. In prezent insa, ea este datorata fie doar de asigurat, fie o parte de asigurat si o parte de catre angajator.

Contributia la pensia suplimentara, care functiona in baza legii vechi, nu mai exista.

In sistemul legii anterioare cota de contributie se calcula avandu-se in vedere salariul asigurat in intregime, indiferent de valoarea acestuia. In prezent valoarea venitului asigurat este plafonat; legea prevede un maxim egal cu 5 salarii medii brute la nivel national.

In ceea ce priveste varsta, prin legea 19/2000 varsta de pensionare a crescut. Daca in sistemul legii vechi varsta de pensionare era de 62 de ani pentru barbati si 57 de ani pentru femei, in prezent varste de pensionare este de 65 de ani pentru barbati si 60 de ani pentru femei. Aceasta crestere de la 62/57 de ani la 65/60 de ani se face insa treptat, intr-o perioada de 13 ani( din 2001 pana in 2014).

In ceea ce priveste calculul pensiei, legea 19/2000 vine cu o noua baza de calcul si cu o noua modalitate de calcul. In sistemul legii vechi se luau in calcul veniturile din 5 ani consecutivi la alegere din ultimii 10 ani de activitate (si se facea media). Acestia reprezentau baza de calcul. Potrivit legii 19/2000 sunt avute in vedere toate veniturile asigurate in perioada ce constituie stagiul de cotizare, iar formula de calcul foloseste notiunea de punct de pensie.

Legislatia in vigoare - analiza

Legea 19/2000 functioneaza pe baza unor principii pe care le prevede expres:

1) Principiul unicitatii. Potrivit acestui principiu sistemul public de pensii este organizat si functioneaza unitar, in baza acelorasi norme juridice. Pentru prima data au fost unificate in cadrul acestui sistem regimurile juridice ale tuturor beneficiarilor de drepturi de asigurari sociale, adica au fost preluate la sistemul public de pensii si alte sisteme de asigurari, care functionau independent ( ex.:asigurarile din domeniul uniunilor de creatie).

2) Principiul egalitatii. Participantii la sistemul public, atat contribuabili, cat si beneficiari, au un tratament nediscriminatoriu in ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege. ( Magistratii au dreptul sa iasa la pensie cu 80% din ultimul salariu. Aceasta situatie nu reprezinta insa un tratament discriminatoriu, pentru ca pensiile magistratior sunt reglementate prin lege speciala. In cazul lor diferenta dintre pensia pe care ar fi trebuit sa o primeasca in sistemul public de pensii si pensia pe care o primesc se asigura de la bugetul de stat.)

3) Principiul solidaritatii sociale. Potrivit acestui principiu participantii la sistemul public de pensii isi asuma reciproc obligatiile si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea riscurilor sociale prevazute de lege.

4) Principiul obligativitatii. Persoanele fizice si juridice participante la sistemul public de pensii au obligatia de a plati cotele de contributie prevazute de lege si beneficiaza corelativ de drepturile oferite de acest sistem.

5) Principiul contributivitatii. In baza acestui principiu fondurile sistemului public de pensii se constituie in principal din contributiile datorate de persoanele fizice si persoanele juridice participante.

Exista in acest domeniu 2 conceptii:

conceptia contributiva, care este specifica sistemelor de asigurari sociale, in cadrul carora persoanele contribuie la fonduri pentru ca ulterior sa beneficieze de acestea( ex.: pensia, somajul).

conceptia distributiva, care este specifica sistemelor de asistenta sociala, in cadrul carora beneficiarii nu contribuie la realizarea fondurilor, acestea fiind suportate de la bugetul de stat ( ex.: alocatiile pentru copii). 

In cazul pensiilor functioneaza conceptia contributiva.

6) Principiul repartitiei. Potrivit acestui principiu fondurile obtinute la un moment dat se redistribuie imediat pentru plata prestatiilor ce revin sistemului respectiv.

Exista 2 sisteme in acest domeniu:

sistemul repartitiei

sistemul capitalizarii. In cadrul acestui sistem fiecare asigurat are contul lui personal, iar fondurile colectate nu se distribuie altor persoane, ci sunt doar ale asiguratului. Acest sistem este specific asigurarilor private.

7) Principiul autonomiei. Presupune administrarea de sine statatoare a acestui sistem, gestionarea, organizarea proprie a sistemului fata de alte organisme.

Anterior, acest sistem era gestionat si administrat de catre Ministerul Muncii. In prezent cea care se ocupa de acest sistem este Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale alaturi de Casele Teritoriale de Pensii si Asigurari Sociale.

Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale este gestionata de catre un Consiliu de Aministratie alcatuit din reprezentanti ai Guvernului, reprezentanti ai sindicatelor si ai patronatelor, acestora alaturandu-li-se si reprezentanti ai pensionarilor.

Categorii de asigurati

Sunt asigurate doar persoanele fizice.(Obligatii exista si pentru persoanele juridice, dar asigurati sunt doar persoanele fizice). Beneficiarii pot fi atat cetateni romani, cat si cetateni straini sau apatrizi, acestia din urma doar daca au domiciliul sau resedinta in Romania.

Exista 2 mari categorii de persoane asigurate:

a) persoanele pentru care asigurarea este obligatorie

b) persoanele pentru care asigurarea este facultativa; acestea se pot asigura pe baza de contract.

Persoanele pentru care asigurarea este obligatorie sunt:

1. salariatii

2. functionarii publici

3. persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul autoritatilor executive, legislative sau judecatoresti, pe durata mandatului ( demnitari, magistrati, deputati, senatori etc)

4. membrii cooperatori din organizatiile cooperatiei mestesugaresti

5. persoanele care beneficiaza de drepturi banesti care se platesc lunar din bugetul asigurarilor pentru somaj ( somerii si persoanele care beneficiaza de plati compensatorii)

6. persoanele care realizeaza un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin trei salarii medii brute pe economie si care se afla intr-una sau mai multe din urmatoarele situatii:

- asociati sau actionari in societati comerciale (primesc dividende)

- administratori sau manageri cu contract de administrare sau de manageriat (natura contractului de mandat)

- membrii asociatiilor familiale

- persoane fizice autorizate sa desfasoare activitati independente

- persoane angajate in institutii internationale daca nu sunt asiguratii acestora.

Persoanele pentru care asigurarea este facultativa sunt persoanele care indeplinesc urmatoarele conditii:

nu se regasesc in niciuna din situatiile in care asigurarea este obligatorie

nu se afla in plata unor prestatii de asigurari sociale

nu urmeaza cursurile invatamantului universitar (perioada asimilata stagiului de cotizare)

nu sunt asigurate in alte sisteme de asigurari sociale independente ( ex.: cazul avocatilor)