Sociologia educatiei

Sociologia educatiei

Suport de curs

Nota: Autoarea autorizeaza utilizarea acestui material exclusiv in scopuri didactice (ca resursa a invatarii) si exclusiv de catre studentii care frecventeaza cursurile sale. Nici o alta persoana nu e autorizata sa-l utilizeze. Studentii au obligatia sa respecte si sa protejeze dreptul de proprietate intelectuala al autoarei.

19-20 octombrie

Invatare si educatie

Riguros vorbind, "invatare" e un termen cu o sfera mai larga decat "educatie".

Termenul educatie e utilizat mai ales pentru procesele de invatare desfasurate in institutii specializate si care ii confera individului dreptul la o diploma.

In cercetare, cand vorbim despre nivelul de educatie (ca variabila independenta), il masuram de obicei prin nivelul diplomei (cea mai inalta diploma scolara posedata) - nivelul diplomei constituie principalul indicator al variabilei "nivel al educatiei".

Pana prin anii 1970, disciplina Sociologia educatiei a operat aproape exclusiv cu aceasta acceptiune a termenului, rezumandu-se in fapt la o sociologie a scolii (mai ales a invatamantului general obligatoriu - nivelurile primar si secundar).

Obiectele de studiu s-au multiplicat progresiv, cuprinzand diferitele niveluri institutionale (educatia formala in ansamblu):

institutiile de educatie prescolara;

invatamantul superior

institutiile educatiei tertiare, altele decat cele de invatamant superior; cuprinse initial in conceptul de educatie a adultilor (v. si further education).

Pe de alta parte, diferitele experiente non-institutionale de invatare (educatia non-formala si informala) sunt atrase in campul cercetarii, cu ponderi variate:

experientele familiale, cu accent pe legatura familie-scoala;

experientele in grupurile de similitudine (peer groups), de asemenea cu un accent pe modul in care influenteaza invatarea scolara;

experientele de invatare in grupurile de munca;

raportul cu media (indeosebi TV);

raportul cu computerul, telefonul mobil etc.

Astazi,

desi se deschide tot mai mult catre o sociologie a proceselor de invatare,

nucleul central al cercetarilor sociologice in domeniu il constituie formele institutionale ale invatarii,

cu accent pe invatamantul "de masa" (comprehensive school in sistemul englez) - care cuprinde in societatile dezvoltate educatia prescolara, invatamantul primar, invatamantul secundar si primul ciclu universitar.

O pondere tot mai mare in ansamblul studiilor stiintifice o dobandesc diferite forme ale educatiei continue / a adultilor (further education); termenul se refera la procesele de invatare / profesionalizare pe parcursul varstelor active (training, calificare, re- sau poli-calificare etc.), organizate de institutii scolare sau non-scolare, care sunt autorizate sa elibereze diplome recunoscute in societate.

Educatie si socializare

Chiar in sensul sau riguros (de actiune institutionala), termenul "educatie" e utilizat de diferiti autori cu acceptiuni diferite. Le putem grupa in doua categorii:

1. acceptiunea pe care am putea-o numi clasica, luminista sau individualist-liberala si care considera ca educatia cuprinde un ansamblu de oportunitati sociale (activitati, relatii etc.) prin care individul e stimulat sa se dezvolte in conformitate cu propria natura (Rousseau, Kant, Dewey, pedagogiile "libere"); o experienta eliberatoare, in care individul isi exploreaza, creeaza, utilizeaza propria initiativa si judecata pentru a-si dezvolta plenar facultatile (Illich, 1971);
2. acceptiunea sociologica care defineste educatia ca socializare metodica (Durkheim, 1922/1980) - altfel spus ca proces prin care individul devine progresiv membru al unei societati date, impartasind cu ceilalti membri un ansamblu de valori-roluri-norme; in aceasta acceptiune, educatia vizeaza:

acumularea cunoasterii sociale (informatiei produse si diseminate de surse autorizate in respectiva societate);

invatarea unor competente sociale (skills, savoir-faire), cerute sau dorite de respectiva societate;

interiorizarea valorilor, rolurilor, credintelor, normelor etc. respectivei societati.

Aceste doua acceptiuni se "infrunta" si se alimenteaza reciproc in toate epocile istorice, atat in discursurile axiologic-normative cu privire la educatie, cat si in optiunile politice in domeniul educativ. Intr-un context sau altul, una dintre ele apare ca dominanta.

Societate bazata pe cunoastere (knowledge-based society) :

termenul "cunoastere" se refera aici la informatia care provine dintr-o sursa autorizata (socialmente recunoscuta in aceasta calitate), indeosebi la informatia disponibila intr-o forma scrisa (norme juridice, regulamente, rezultate de cercetare, metode de producere a unei informatii utile);

actiunea sociala eficienta e astazi actiune bazata pe cunoastere (research / evidence based), in sensul de mai sus;

ipoteza (bazata pe observatie nesistematica): culturile multor grupuri sociale, inclusiv ale unor grupuri superior educate, raman focalizate pe o informatie transmisa in forma orala (chiar daca exista o sursa primara autorizata / scrisa accesibila, indivizii prefera cunoasterea mediata de alti indivizi); de aici, riscul distorsiunilor si al actiunilor ineficace (nu-si ating scopul) si ineficiente (risipesc timp si energie pentru atingerea scopurilor);

importanta educatiei care sa promoveze in toate grupurile o cultura a actiunii bazate pe cunoastere;

aceasta presupune invatarea pe tot parcursul vietii.

Invatare pe tot parcursul vietii (lifelong learning)

E determinata de caracteristicile societatilor contemporane.

Schimbari accelerate

o       in domeniul cunoasterii sociale si al aplicatiilor ei (tehnica, practica): in unele domenii, durata valabilitatii informatiei e extrem de mica (sub trei ani); in altele ritmul e mai lent, dar in 5-10 ani cea mai mare parte a cunostintelor utile se reinnoieste;

o       aceasta conduce la nevoia reactualizarii periodice a informatiei si pregatirii profesionale (perfectionari, training-uri);

o       in domeniul structurilor profesionale (diviziunii muncii sociale):

unele profesii dispar; in altele, progresul tehnic face ca un numar mai mic de lucratori sa dea aceleasi rezultate; aceste doua fenomene conduc la somajul structural;

apar profesii noi si nevoi noi de lucratori calificati;

profesiile existente isi schimba esential continutul;

toate acestea conduc la nevoia reconversiei profesionale, a recalificarii.

Globalizare

o       circulatia mondiala a capitalurilor conduce la antrenarea mondiala a fortei de munca in profesii noi sau exercitate in contexte noi.

Societati deschise

o       posibilitatea mobilitatii sociale, pe orizontala (intre "firme") si pe verticala (ascendenta, descendenta)

Inlocuirea organizarii birocratice cu concepte precum middle sau shared leadership (pozitiile de leader se multiplica la nivelurile intermediare sau devin situationale) - participarea la luarea deciziilor si schimbarea frecventa a pozitiilor presupune invatare continua

Schimbari demografice

o       durata medie a vietii a crescut, in consecinta a crescut durata vietii active; asociata cu caracterul accelerat al schimbarilor, aceasta impune multiple schimbari profesionale;

o       imbatranirea populatiei in statele dezvoltate conduce si ea la nevoia de a prelungi durata vietii active;

Schimbari in stilurile de viata (individualismul postmodern):

o       tot mai multi indivizi isi descopera preferinte si capabilitati noi si resimt nevoia sa-si dezvolte personalitatea in domeniile respective sau sa schimbe domeniul in care lucreaza;

o       tot mai multi indivizi care, din motive diferite, nu au putut parcurge un traseu scolar mai lung in tinerete doresc sa-si completeze studiile la varste mai inaintate;

o       tot mai multi indivizi doresc sa se informeze in domenii diferite, pe tot parcursul vietii, chiar si dupa iesirea din viata activa.

Educatie permanenta - termeni mai vechi, cu aproximativ acelasi continut, dar prezentand dezavantajul de a sugera un statut de scolar perpetuu (v. paragraful urmator)

Oricare ar fi definitia utilizata in discursurile si politicile educative, oricare ar fi intentiile factorilor de decizie, sociologia educatiei studiaza:

1. conditiile, contextele sociale care conduc la o reforma educativa sau alta;
2. consecintele reale ale punerii in practica a diferitelor reforme (inclusiv, iar uneori mai ales, consecintele neasteptate, dezirabile sau indezirabile, ignorate in proiectul politic).

Ea produce o cunoastere cu privire la modul in care diferitele masuri politice influenteaza in realitate :

integrarea / incluziunea sociala a indivizilor apartinand diferitelor grupuri

raporturile dintre diferitele grupuri / categorii sociale.

Integrarea / incluziunea sociala a indivizilor a fost studiata indeosebi in termeni de acces la resursele sociale care fac posibila "implinirea" personala (educatie, munca, venituri, prestigiu / putere, sanatate etc.) si in termeni de criminalitate (devianta, delincventa).

Raporturile dintre diferitele grupuri au fost privite indeosebi prin prisma conceptelor de statificare si mobilitate sociala.

Aceasta cunoastere e bazata pe studii "de teren" si pe testarea empirica a ipotezelor (evidence-based).

De aici rezulta deosebirile, dar si legaturile dintre sociologie si celelalte stiinte ale educatiei (stiinte politice, stiinte juridice, pedagogie, psihologie, economie, istorie, antropologie).

Perspective teoretice si metode de cercetare

Studiile de sociologia educatiei utilizeaza tot instrumentarul teoretic si metodologic al sociologiei.

Ne vom reaminti pe parcurs unele idei de baza, atat cu privire la diferitele perspective teoretice, cat si cu privire la metode.

In ce priveste metodele, e util sa remarcam aici ca, din anii 1980, metodele calitative, in special observatiile si interviurile de tip etnografic, au fost utilizate pe scara tot mai larga.

Un studiu englez recent (Gorard et alii, 2004)* arata ca unii utilizatori deplang scaderea calitatii cercetarilor si o atribuie prevalentei metodelor calitative asupra celor cantitative. Acelasi studiu demonstreaza insa ca majoritatea cercetatorilor utilizeaza si metode cantitative si avanseaza ideea ca slabiciunile ambelor tipuri de metode sunt responsabile de calitatea studiilor. De asemenea, studiul argumenteaza ca utilizatorii au asteptari nerezonabile in raport cu ceea ce le pot oferi cercetatorii, fie ei cantitativi ori calitativi.

* Gorard, Stephen - Rushforth, Katie - Taylor, Chris, « Is There a Shortage of Quantitative Work in Education Research?", Oxford Review of Education, vol 30, No., 3, 2004, pp. 371-395. 

Pentru o sinteza a metodelor utilizate in sociologia educatiei, a se vedea Cohen, L., Manion L., Morrison, K. (2003), Research Methods in Education, 5th edition, RoutledgeFalmer (o copie se afla la biblioteca facultatii)

II. Prima discutie cu privire la oferta educationala a cursului

Discutarea Fisei disciplinei si a anexelor cu privire la criteriile de notare. Obiective, competente, resurse (tematica, metode, materiale / portofoliul disciplinei), forme si criterii de testare si notare, forme si criterii de evaluare si asigurare a calitatii.