Deschiderea parasutei principale. aerodinamica parasutei deschise

DESCHIDEREA PARASUTEI PRINCIPALE. AERODINAMICA PARASUTEI DESCHISE

1. DESCHIDEREA PARASUTEI

Prin tragerea comenzii automate se elibereaza clapetele capotei, parasuta extractoare este aruncata in curentul de aer, si datorita rezistentei la inaintare a acesteia, extrage si intinde suspantele, husa si voalura. In procesul de deschidere, presiunea aerului loveste bordul de atac deschis al voalurii si face ca aceasta sa se umple cu aer, sportivul simtind in urmatorul moment socul la deschidere.

CONTROLUL DESCHIDERII

Fiecare parasutist este obligat dupa primirea socului la deschidere, sa controleze vizual daca:

voalura este complet umflata cu aer, suspantele sau comenzile nu sunt incurcate;

daca a coborat sliderul;

nu exista sparturi ale panourilor sau suspante rupte;

Desi nu este intotdeauna posibil, este de dorit sa se adopte o pozitie corecta a corpului fata de pamant, pentru deschiderea parasutei principale. Se considera ideala o pozitie usor ridicata a corpului in timpul si imediat dupa deschiderea parasutei timpul deschiderii, incercati pe cat posibil sa va tineti umerii la acelasi nivel pentru a putea pastra o incarcare egala pe grupurile de suspante stanga si dreapta.

Pe masura ce voalura se deschide ridicati privirea si verificati vizual voalura pentru a va asigura ca deschiderea e completa.

Apucati manerele comenzilor de pilotare si trageti-le in jos pana eliberati comenzile de pilotare. Daca o celula din margine e inchisa sau daca slaider-ul nu a coborat pe suspante pana la inele de atasare (conectori), actionati manerele comenzilor de pilotare tragandu-le in jos si apoi dandu-le drumul la maxim. Aceasta de obicei elimina orice blocare a celulelor din margine si / sau face sa coboare slider-ul. Repetati daca este necesar.

Dupa eliberarea comenzilor de pilotare face-ti o verificare de control pentru a gasi pozitia de infundare a voalurii tragand manerele comenzilor de pilotare in jos incet pana simtiti ca voalura nu mai planeaza si incepe sa cada "spre spate". Redresati-va din pozitia de infundare, aducand usor manerele comenzilor de pilotare inapoi la nivelul umerilor.

O deschidere si functionare corecta pot fi controlate cu manerele comenzilor de pilotare prin simpla tragere in jos de manerul dreapta pentru intoarcere la dreapta sau tragere in jos de manerul stanga pentru intoarcere la stanga. Atat timp cat o comanda este trasa in jos fata de cealalta comanda, voalura va continua sa se intoarca in directia comenzii mai joase. Cu cat mai mult este trasa comanda in jos cu atat mai rapida va fi intoarcerea. " infundarea" si intoarcerea trebuie sa fie executate doar cand inaltimea (nu mai jos de 160 m.) va lasa suficient timp pentru revenirea din manevra si efectuarea unei aproprieri de pamant si a unei aterizari usoare si controlate.

3. AERODINAMICA PARASUTEI DESCHISE

3.1. Aerodinamica parasutei aripa

Profilul aripii

Sectiune transversala printr-o aripa

Caracteristicile profilului aerodinamic

Geometrice

Aerodinamice

Caracteristici geometrice

Coarda profilului - o linie conventionala ce uneste bordul de atac cu bordul de scurgere (fuga)

Anvergura aripii - distanta dintre extremitatile laterale ale aripii

Grosimea profilului - distanta maxima dintre intrados si extrados

Unghiul de incidenta - unghiul format de coarda profilului si directia de deplasare si este mentinut datorita dispunerii si lungimii suspantelor.

Deci elementele unui profil de aripa sunt urmatoarele: coarda profilului, grosimea profilului, bordul de atac, bordul de scurgere (de fuga), extradosul, intradosul, linia mediana si curbura mediana.

Daca aerul se intalneste cu aripile unei pasari in miscare, va patrunde partial pe deasupra, partial dedesubtul lor. Datorita faptului ca fata superioara a aripii este arcuita, deci mai lunga decat fata inferioara, aerul va parcurge o distanta mai mare deasupra aripii. Aceasta va creste viteza de aer deasupra aripii, astfel aerul va exercita o presiune mai mica pe suprafata superioara a aripii decat pe cea inferioara. Deci, aceasta diferenta de presiune se numeste forta de ascensiune (aero) dinamica.

Sectiunea transversala a aripii aminteste de imaginea unei picaturi de apa care curge pe o suprafata plana. In fata, la "bordul de atac", aripa este mai groasa si sectionata in partea rotunjita.

Deci: Parasuta aripa este o constructie realizata din chesoane (canale de retentie) de tip semirigid. Rigidizarea acestei constructii cat si mentinerea ei in aceasta forma se datoreaza presiunii dinamice care loveste bordul de atac deschis al profilului respectivei aripi (partea cea mai din fata a profilului, portiunea cu care aripa loveste in miscare masele de aer) in asa fel incat in canalele de retentie se mentine o presiune dinamica franata completata mereu prin bordul de atac deschis. Umplerea celulelor cu aer are loc in procesul de deschidere cand, datorita pozitiei bordului de atac al voalurii (din pliaj bordul de atac si bordul de scurgere sunt orientate in jos), ia aer la viteza mare si umple fagurii luand forma finala, dupa care intra in regim de zbor ca si orice aripa portanta. Datorita lungimii suspantelor diferentiate (cele din fata sunt mai scurte decat cele din spate) aripa are un unghi de incidenta negativ, fapt ce-i asigura o panta constanta de alunecare.

Nervurile de pe profil au creat un profil aerodinamic gros de viteza mica, asigurand o portanta si simultan o rezistenta la inaintare aflate intr-un raport pe care-l vom regasi in raportul dintre viteza pe orizontala cu viteza de coborare, reprezentand finetea aerodinamica.

Din constructie extradosul ca suprafata este mai mare decat intradosul, deci profilul va forma o curba mai pronuntata pe extrados. In spatele aripii la "bordul de scurgere" se subtiaza complet. Aceasta forma se numeste profil. Astfel curentii de aer orientati deasupra si dedesubtul aripii sugereaza foarte bine principiul lui Bernoulli care spune ca: : in timp ce viteza creste presiunea scade si invers. Bordul de scurgere este inchis si actionat de comenzi se comporta ca un flaps. Deci "bordul de scurgere" este zona cea mai din spate a profilului, unde stratul limita de pe extrados se uneste cu stratul limita de pe intrados.

Forta portanta aerodinamica se formeaza astfel incat aerul care circula de-a lungul aripii conditionat de forma profilului si de curbura lui, are pe partea superioara (extrados) o viteza mai mare decat pe partea inferioara (intrados). O mare viteza de scurgere a fileelor de aer inseamna o presiune statica redusa pe suprafata inconjuratoare. Aceasta inseamna ca pe partea superioara a profilului respectiv (extrados) se produce o subpresiune, strat limita care aspira profilul in sus.

Pe intradosul cupolei, curentul de aer care ajunge sub un unghi de atac α, produce o suprapresiune care impinge profilul in sus. De asemenea si turbulenta are un rol important in ascensiunea sau crearea suprapresiunii de sub cupola aripii. Exemplu: aerul care trece deasupra aripii la parasirea bordului de scurgere se intoarce si se produce turbionarea aerului. Fenomenul se numeste turbulenta. Astfel presiunea din partea de sus scade, si va creste in partea de jos, ceea ce va face sa rezulte forta de ascensiune numita si forta portanta.

Suma acestor presiuni da o forta totala notata cu FTA a cupolei parasutei care este egala si de sens contrar cu G.

Fortele aerodinamice care actioneaza asupra profilului de aripa sunt:

Portanta

Rezistenta la inaintare

Portanta se realizeaza datorita diferentei de circulatie de pe intradosul si extradosul profilului si este perpendiculara pe directia de deplasare a fileelor de aer.

Rezistenta la inaintare este datorata:

Formei

Rezistentei induse de vartejurile de aer create in spatele profilului

Rezistentei datorata frecarii aerului cu materialul aripii.

3. Coeficientul de rezistenta al diferitelor forme de corpuri

Rezistenta datorata formei caracterizeaza efectul de desprindere a fileelor de aer care imbraca acest profil aerodinamic. Daca la profilul standard coeficientul Cx care caracterizeaza acest fenomen este de 0,02 la 0,04, la profilul taiat acesta ajunge la 0,2 - 0,3 si se datoreaza decuparii bordului de atac.

Rezistenta indusa este proportionala cu grosimea profilului respectiv si viteza de circulatie a aerului pe profil.

Rezistenta datorata frecarii are loc la nivel microscopic, la suprafata voalurii si depinde de starea de rugozitate a voalurii (finetea materialului).

Deci aceste efecte combinate dau nastere la o forta numita rezistenta la inaintare care este directionata in sensul fileelor de aer.

Rezistenta la inaintare a aripii depinde de:

Cx - de suprafata a aripii  v - Viteza fileelor de aer

ρ - Densitatea aerului   S - suprafata

ρ

R = -- Sv² Cx

2

Fx (R)= forta de rezistenta la inaintare Fx = Ftp = V

Fz = forta portanta Fz = Fap

Fta = forta totala aerodinamica Fta = G

G = greutatea parasutistului

v = viteza de planare

2Fz

Fz = --V² S Cz Cz = ------

2 ρ S V²

Fx = -- V² S Cx

2