Caiet de Practica anul III electronica si telecomunicatii- Societatea Nationala de Radiocomunicatii(SNR) - Statia Urseni Timisoara

Universitarea "Politehnica" Timisoara

Facultatea de Electronica si Telecomunicatii

Caiet de Practica

Anul III

Societatea Nationala de Radiocomunicatii(SNR)

Statia Urseni Timisoara

Statia de televiziune Timisoara

Programele de radio sau televiziune nationale sunt produse de catre studiourile centrale. Programele studiourilor teritoriale care ocupa un spatiu de emisie din programul studioului central actual se transmit de la studioul local direct la statii de emisie care acopera zona de deservire.

In toate cazurile enumerate, programul produs la un studio are nevoie sa fie transportat catre utilizatori, adica radioascultatori si telespectatori. Difuzarea programelor se face cu ajutorul emitatoarelor de radiodifuziune sau televiziune si in zone mai aglomerate cu ajutorul retelelor de cablu.

Zona de acoperire pe care o poate deservi o statie de emisie depinde de puterea de emisie a echipamentului, castigul si inaltimea antenei de emisie, relieful, frecventa canalului. Nu poate fi depasita limita impusa de curbura pamantului, tinand cont de inaltimea antenei deasupra solului. In cazul nostru fiind vorba de programe nationale unde se impune acoperirea intregului teritoriu, acesta se poate asigura prin amplasarea de mai multe statii de emisie care sa corespunda conditiilor mai sus enumerate. Ele vor avea frecvente diferite pentru prevenirea interferentelor in zonele unde acoperirea mai multor statii se suprapune. Se aleg pentru amplasamente inaltimi mai mari din zone montane, in apropierea zonelor mai populate, pentru a limita numarul de amplasamente cu maxim de acoperire.

Transportul programelor de la studio la aceste statii de emisie se face cu ajutorul retelei de radiorelee. Aceasta este o retea de echipamente de emisie-receptie, lucreaza in domeniul microundelor, in jur de 4-7 GHz, nefiind accesibile publicului. Distanta acoperita intre doua statii de radiorelee consecutive este de maxim 40 km. Amplasand astfel de statii in mod corespunzator se formeaza o retea care asigura transportul. In plus poate asigura transportul pe rute ocolitoare in cazul defectarii unor statii intermediare, acestea fiind in general nedeservite de personal calificat. Radioreleele fiind in general de puteri mici se alimenteaza exclusiv din baterii de acumulatoare in tampon care asigura o autonomie de pana la 8 ore in cazul intreruperilor de energie electrica in zona. Transportul programului de la studio pana la locul de difuzare nu trebuie sa intervina asupra calitatii semnalului.

Statia Urseni face parte din ambele retele. Este un nod important in reteaua de radiorelee si are instalate echipamente de emisie de radiodifuziune modulate in frecventa si de televiziune. Se difuzeaza de aici programele de televiziune TVR1, TVR2 respectiv programele de radiodifuziune ROMANIA  ACTUALITATI si ROMANIA CULTURAL. Sunt montate emitatoare pentru programul regional al studioului de televiziune si radiodifuziune in UUS din localitate a televiziunii romane.

Mentionam utilizarea amplasamentului in calitate de chiriasi si a altor studiouri de radio si televiziune particulare in regie proprie.

Electroalimentarea statiei se face de la doua linii electrice din doua zone diferite prevenind astfel riscul intreruperilor. Comutarea intre cele doua linii se face automat dar se poate efectua si manual. In cazul caderii ambelor retele electrice alimentarea se asigura de un grup electrogen actionat de un motor Diesel care porneste automat si este supravegheat automat.

Personalul de deservire a statiei presteaza serviciul in ture cate doi, tinand cont de complexitatea instalatiei. Ei asigura supravegherea emisiunilor intervenind prompt in cazul unor deranjamente, intretinerea curenta si reviziile planificate. In timpul perioadelor de functionare normala ei trebuie sa se preocupe permanent de ridicarea calificarii pentru a reduce timpii de intrerupere prin interventii rapide si calificate, efectuarea de intretineri preventive.

Un emitator de radiodifuziune in unde ultrascurte conform reglementarilor in vigoare poate functiona in banda de frecvente 88-108 MHz. Se foloseste modulatie de frecventa. Aceasta asigura calitate inalta sunetului transmis. Banda de frecventa audio transmisa este 20 Hz-15KHz pe fiecare din canalele stereofonice stanga si dreapta. Cele doua canale sunt digitalizate, prelucrate in sensul corectarii unor eventuale alterari din timpul transmiterii lor de la studio la statie. Pot fi introduse corectii pentru diferite tipuri de programe, in special muzicale, compresii etc. Sunt introduse pe langa semnalul audio si semnalele RDS, transmisii de date care pot vehicula informatii in timpul receptiei daca receptorul este prevazut cu astfel de dispozitiv. Sistemul RDS furnizeaza semnale de comanda receptorului RDS prin care asigura receptia unui program selectat in cazul calatoriei cu automobilul, trecand prin raza mai multor statii de emisie avand frecvente diferite.

Emitatoarele de televiziune sunt mai complexe. Trebuie sa retransmita mai multe informatii simultan. Imaginile transmise nu pot fi agreate fara sunet aferent. Ambele sunt receptionate si redate de receptoarele de televiziune pe cai separate. Pe tot parcursul transmiterii lor ele formeaza informatii diferite, folosesc canale diferite, sunt redate cu dispozitive diferite. Este importanta sincronizarea lor in timp. Emitatoarele de televiziune sunt formate din doua emitatoare. Unul pentru sunet foloseste modulatie de frecventa si este oarecum similar unui emitator de radiodifuziune pe unde metrice. Un alt emitator transmite semnalul de imagine, foloseste modulatie de amplitudine, trebuie sa redea o banda de frecventa de 5,5 MHz corespunzator unui semnal video complex analogic color. Raportul dintre puterile celor doua emitatoare trebuie sa fie de 10/1 pentru functionare corecta. Circuitele de automatica sunt comune, eventual unele parti de electroalimentare, asigurand functional un ansamblu intreg. Fiind vorba de doua emitatoare ar avea nevoie de doua antene, sisteme radiante. Cele doua frecvente purtatoare fiind diferite dar relativ apropiate cu un ecart de 5.5 MHz, prin utilizarea unui sistem de multiplexare in frecventa (filtre acordate) semnalele ajung la o antena comuna.

Antenele folosite pentru emisie sunt in general de tip dipol. Dipolii sunt grupati cate doi in panouri ca subansamble independente. Sunt construite pentru a suporta puteri de emisie ridicate. Prin montarea mai multor panouri se asigura posibilitatea maririi puterii emise. Prin amplasarea panourilor pe mai multe directii se asigura o caracteristica de radiatie dorita deci o zona de acoperire dorita. Inaltimea la care se monteaza ele afecteaza in sens direct raza zonei. Alimentarea antenei se face cu cablu coaxial de impedanta de 50 ohm, dimensionat corespunzator pentru o minima atenuare a semnalului vehiculat.

Pentru a asigura transmisii de calitate periodic se efectueaza masuratori de indici tehnici. La intrarea semnalelor se aplica diferite semnale generate electronic. Acestea traverseaza emitatorul care nu trebuie sa introduca vreo alterare. La iesirea echipamentului se conecteaza un receptor de masura de calitate care reda semnalul modulator de la intrare. Comparand valorile obtinute cu normele impuse, daca este cazul se fac reglaje. Fiecare semnal de masura tinteste diferite posibilitati ale emitatorului care concura le redarea fara distorsiuni a informatiei vehiculate. In timpul acestor masuratori si reglaje la iesirea emitatorului se conecteaza o antena fictiva, artificiala, neradianta, care transforma energia debitata in energie termica menajand astfel poluarea spectrului radio.

Toate emitatoarele in cursul procesului tehnologic produc caldura, energie termica ce trebuie evacuata. Agentul folosit poate fi aerul, circulatia caruia se face cu ventilatoare interne sau externe echipamentului. Se poate folosi lichid recirculat cu pompe comandate de senzori. Daca schimbatorul de caldura se afla in exterior trebuie ca agentul sa nu inghete in anotimpul rece. La emitatoare cu tuburi electronice care lucreaza la tensiuni mari (7 kV) pentru racire trebuie folosita apa distilata deionizata intr-un circuit primar de racire. Un schimbator de caldura transfera energia intr-un circuit secundar unde agentul rezista la inghet. Un radiator degaja caldura mediului. Echipamentele pot folosi si combinatii ale acestor metode.

La conceperea echipamentelor a stat in permanenta asigurarea fiabilitatii lor in vederea prevenirii intreruperilor tehnice nedorite. Mai demult se folosea rezervarea la rece printr-un emitator similar care era pornit daca cel principal se defecta. Metoda depasita, ineficienta. Provoca intreruperi in timpul comutarii, unitatea de rezerva nu pornea intotdeauna. O alta metoda este folosirea a doua emitatoare care avand puterile insumate, printr-un sistem de fazare, impreuna asigurau emisie normala. La defectarea unei jumatati se continua transmisia cu un sfert din putere radiata in antena iar un sfert intr-o rezistenta de balast dar fara nici o intrerupere, doar cu o scadere a campului electromagnetic radiat. La prima pauza de modulatie sau intre doua programe, in pauza, se comuta manual pe unitatea buna iar unitatea defecta se depaneaza pe o antena fictiva. Se numea rezervare la cald, ambele unitati participante fiind tinute in emisie deci sub control. Se folosea mai ales la emitatoare cu tuburi electronice in etajele de amplificare de putere, unde tuburile fiind piese sensibile, consumabile, cu surse de alimentare multiple lucra0nd la tensiuni mari erau sursa serioasa de defectiuni. Odata cu raspandirea emitatoarelor cu semiconductoare obtinerea de puteri mai mari se realizeaza prin folosirea mai multor blocuri amplificatoare conectate in paralel. Sistemul de divizare si insumare de la intrarea si iesirea etajelor asigura o separare. Un bloc defect nu afecteaza buna functionare a celorlalte. Prin marirea comandata a castigurilor blocurilor ramase in functiune se obtine puterea nominala, telespectatorul nefiind influentat de loc. Etajele de mica putere sunt dublate, comutarea lor in cazul defectiunilor se face automat in timpi foarte scurti (milisecunde) practic nu se aud sau nu se observa pe ecranul televizoarelor. Sursele de alimentare dublate alimenteaza emitatorul astfel ca si una singura o poate face la nevoie. Subansamblele mari au fiecare un microprocesor ce urmareste buna functionare, coordonat de un procesor principal. Rezervele ramase functionale sunt recuperate de sistemul de minima supravietuire, transmisia este continuata chiar in cazuri de avarii mai serioase.

Fiecare emitator are atasat o rama care cuprinde aparatele de masura si control operativ format din generatoare de semnale standard audio si video, receptoare de masura de calitate, monitoare, sisteme audio pentru redare sunet, distribuitoare, elemente de comutare si interconectare intre ele, sistem GPS pentru frecvente etalon.

Toata dotarea tehnica are documentatie tehnica si descrieri la dispozitia personalului de deservire.

Este prezentata schema bloc si descrierea unui emitator de radiodifuziune modern care asigura difuzarea programelor de radio nationale.

Schema bloc a traseului RF (radiofrecventa) pentru emitatorul platinum Z5.

Schema incepe cu excitatorii incorporati. Iesirile de RF ale excitatorilor se leaga la placa - interfata excitator/IPA. Comutarea RF a excitatorilor figurata pe diagrama este activata de catre controler, daca excitatorul A cade, rezerva B este activata. Aceasta defectiune cat si toate celelalte posibile ale emitatorului sunt inregistrate in registrul de defectiuni al emitatorului, consultabil in meniul de diagnoza. Iesirea excitatorului activ este selectata de primul comutator RF si trimisa spre IPA (amplificator de putere intermediar) activ de catre cel de al doilea comutator RF. Ambele comutatoare RF sunt comandate de MASTER controler.

Z5 are un modul IPA format din doua amplificatoare PA(amplificator de putere). Modulul IPA este identic si interschimbabil cu oricare modul PA, fara modificari. Cele doua amplificatoare ale modulului IPA lucreaza in modul rezervat reciproc adica la un moment dat doar unul din cele doua amplificatoare este activ. Comutarea RF a intrarii si iesirii IPA este activata de MASTER CONTROLLER daca in IPA - activ se detecteaza un defect. Iesirea IPA activ este divizata folosind un spliter de 3 dB hibrid de pe placa de baza a IPA. Acest spliter furnizeaza doua semnale de amplitudini egale, defazate cu 90° unul fata de cealalt.Z5 include doua plane Z(de impedante) ce pot fi considerate cate un bloc de 2,5kW. Pentru concizie planele se numesc ZA si ZB desi ele sunt identice. Fiecare plan Z este constituit din doua placi: o placa DIVIDER si o placa COMBINER.

Placa divider preia semnalul de iesire IPA si foloseste un spliter WILKINSON cu doua cai pentru a ataca alte doua splitere de cate 4 cai. In acest fel se obtin semnale pentru atacul a 8 amplificatoare PA.

Placa combiner preia iesirile celor opt amplificatoare PA si le conecteaza, cate patru, la doua combinere separatoare de patru cai. Iesirile acestor combinere ataca un combiner de doua cai la a carui iesire se obtin in conditii normale, 2,5kW. Fiecare PA poate debita 400W pe o sarcina bine adaptata. Dar, in regim normal, de fapt furnizeaza aproximativ 325W pentru a obtine la iesire puterea nominala de 5kW (rezultata din sumarea puterilor de iesire ale celor doua plane Z).Placa separatoare contine si comutatoarele RF de separare care permit scoaterea din circuit a oricarui PA defect fara a se cauza o dezechilibrare notabila a sistemului. Acesta permite de asemenea ca modulele PA sa fie scoase la cald. Pinii de protectie prin blocare (INTERLOCK) ai fiecarui modul taie alimentarea modulului inainte ca acesta sa fie indepartat.

Iesirile de 2,5kW ale planelor Z sunt sumate in cvadratura cu ajutorul combinerului de 3dB amplasat intre cele doua plane. Iesirea de 5kW se leaga la filtrul de armonici apoi la borna de iesire spre antena.

Puterea de iesire IPA dicteaza puterea de iesire a emitatorului si poate fi modificata prin intermediul tensiunii de poarta (V_G) a tranzistorilor MOS. Tensiunea de poarta pentru IPA este fixata de controlerul principal.

Tensiunea de +52V= pentru IPA se asigura din doua surse identice paralele - redundante. Tensiunea de +52V= se conecteaza la blocul IPA prin placa de baza IPA.

Comutarea excitatoarelor are loc automat la depistarea de catre controlerul principal a unui defect in excitatorul activ. Comutarea excitatorilor se poate face si manual pe meniul "DIAGNOSTICS" .

Activarea preamplificatorilor IPA_AB1 sau IPA_AB2 (exclusiv) se face printr-o dubla selectie  a intrarilor si iesirilor prin releele RF (K2 si K3).

Fluxul de aer este sesizat ca diferenta de temperatura intre senzorul incalzit si senzorul din ambient .Informatia se compara cu un nivel de referinta de catre controler. La depasirea acestui nivel (prag) ventilatoarele sunt trecute pe viteza mare pentru a compensa deficitul de debit. Daca si dupa trecerea ventilatoarelor pe viteza mare pragul este depasit atunci emitatorul este oprit.

Driverul hibrid de 3dB al semnalului de iesire IPA imparte semnalul in doua componente (egale in amplitudine dar defazate cu 90°) care vor ataca intrarile celor doua plane Z. Defazarea este impusa de faptul ca, dupa amplificare pe planele ZA, ZB, semnalele se vor recombina intr-un combiner tot de 3dB care necesita la intrari semnale in cuadratura.

Divizorul cu 8 cai este de tip Wilkinson in doua trepte. Intrarea in divider este intai divizata in doua cai printr-un divizor Wilkinson de doua cai . Fiecare din cele doua iesiri este impartit in patru semnale identice prin alt divizor cu 4 cai. Divizorii Wilkinson contin rezistori terminali pe care nu se disipa putere daca toate iesirile (caile) sunt corect incarcate , dar daca un PA este scos (ceea ce inseamna ca divizorul are o iesire in gol) rezistorul sarcina face ca impedanta de intrare a divizorului sa fie tinuta aproape de valoarea nominala 50Ω. Fiecare cale a dividerului este legata la cate o intrare in PA .

Fiecare din cele 8 module PA contine doua amplificatoare PA montate pe doua fete opuse ale radiatorului comun. Toate conexiunile atat cele de tensiune continua cat si cele de tensiune de RF se fac prin mufe liniare.

Fiecare combiner de 8 cai include doua combinere Wilkinson de 4 cai (numite cvarteti) urmate de un combiner Wilkinson de 2 cai care sumeaza iesirile celor doi cvarteti. Combinerii Wilkinson dispun si de sarcini separatoare (ISO LOAD) pe care nu se disipa putere daca toate iesirile PA sunt la acelasi nivel si sinfazice. Daca vre-o intrare este pierduta, fie din cauza unei defectiuni fie din cauza extragerii unui modul PA, pe sarcina separatoare corespunzatoare se disipa aproximativ 175 - 200 W pana ce comutatorul RF de pe placa separatoare deconecteaza sarcina.

Z5 foloseste un transformator dual. In figura este prezentata o schema simplificata a unuia din transformatori. Fiecare transformator are primarul conectat in triunghi si doua secundare conectate in stea, cu priza centrala folosita ca iesire. Fiecare secundar are prevazute patru prize conectate printr-un SCR la masa. SCR (tiristori) au rol de comutatori ai prizelor secundarilor si de redresare, in acelasi timp. In total sunt 12 tiristori la un secundar, dar numai trei sunt activi la un moment dat, oferindu-se posibilitatea de reglare a tensiunii continue prin alegerea potrivita a raportului de transformare. Cele patru prize ale unei ramuri a secundarului asigura la iesire una din tensiunile continue: 48V, 50V, 52V, 54V. Comutarea prizelor este controlata de blocul PSC (controlerul sursei de alimentare) asociat cu sursa in cauza.

 

Schema bloc de functionare in radiofrecventa este mult asemanatoare si la emitatoarele de televiziune din dotare tinand cont de specificul transmiterii a mai multe tipuri de informatii in acelasi timp, imagine si sunet aferent.

Nu ne vom ocupa in continuare cu prelucrarea semnalelor la nivele mici, procesarea fiind prea complexa, depaseste cu mult cadrul prezentei lucrari. Vom specifica doar deosebirile majore sau de principiu fata de cele prezentate anterior.

Emitatorul de televiziune HARRIS HT EL10HS de fabricatie USA retransmite programul de televiziune TVR1. Are o putere de iesire de 10 kW pentru imagine si 1 kW pentru sunet. Functioneaza in banda III canalul 9 norma OIRT. Este format din blocurile functionale ca in schema de mai jos:

Rama CONTROL CABINET cuprinde cele doua excitatoare A si B. Ele functioneaza in permanenta. Semnalul celui principal este amplificat in continuare iar cel de rezerva debiteaza pe o sarcina artificiala. Puterea lor de iesire este de maxim 1 W, reglabil.

In excitatoare intra semnalele video si sunet, se face toata gama de prelucrari asupra lor astfel ca la iesirea lor se obtine:

-semnalul de imagine modulat in amplitudine pe canalul dorit

-semnalul de sunet modulat in frecventa cu un ecart de 6,5 MHz

In rama PA CABINET fiecare semnal isi urmeaza traseul stabilit la amplificatoarele destinate cu mentiunea ca raportul puterilor de iesire imagine /sunet trebuie sa fie 10/1.

Amplificatorul pe traseul semnalului de imagine este format dintr-un etaj de atac(driver), urmeaza o divizare a puterii de atac in mai multe trasee paralele unde sunt amplificate dupa care sunt combinate la loc in faza deci se obtine insumarea lor. Defectarea unui brat de amplificare nu influenteaza semnificativ transmisia, blocul amplificator in cauza se poate indeparta si depana in timpul emisiei.

Amplificarea pe traseul semnalului de sunet este formata din etaj de atac(driver), urmeaza o divizare in doua brate paralele, amplificari de rigoare si insumare in faza pana la nivel de 1 kW.

O clapeta pe manerul de extragere a amplificatoarelor provoaca decuplarea lor, extragerea se produce in stare oprita. Toate boxele cu amplificatoare sunt interschimbabile intre ele. Boxele amplificatoare driver sunt interschimbabile intre ele dar nu sunt interschimbabile cele doua categorii.

Dupa amplificare semnalele intra intr-un sistem de multiplexare in frecventa NOTCH DIPLEXER RF SYSTEM pentru a facilita adaptarea a doua emitatoare spre o antena comuna unde ajung printr-un filtru trece jos. Sistemul asigura practic o separare intre unitati si filtrare a semnalelor. Exista posibilitatea conectarii manuale a iesirii pe o antena neradianta pentru masuratori si reglaje. Un sistem de reglaj automat al amplificarii (AGC) asigura mentinerea constanta a nivelurilor de iesire.

Schema bloc a unui excitator unde se produc cele mai complexe procesari asupra semnalelor video si sunet este redata mai jos. Este o unitate independenta cu sursa de alimentare incorporata.

Alegerea excitatorului de lucru sau rezerva sau comutarea lor se poate face manual sau automat printr-un dispozitiv comandat de sistemul de supraveghere automata.

Traseul semnalelor video si sunet sunt separate. Folosesc totusi un sintetizor de frecventa comun care livreaza frecventele intermediare imagine 38,9 MHz si sunet 32,4 MHz respectiv frecventa oscilatorului local cu care prin mixaj (diferenta) se obtine frecventa canalului dorit si un ecart fix intre purtatoare de 6,5 MHz. Mentionam ca nu se respecta raportul de putere de 10/1 intre purtatoare la acest nivel.

Rama cu amplificatoarele cuprinde si sursele de alimentare ale amplificatoarelor. Cele doua surse identice de 50 V si 150 A alimenteaza blocurile in asa fel incat defectarea uneia nu provoaca intreruperea transmisiei ci doar o reducere a puterii de iesire.

Rama de monitorizare alaturata echipamentului cuprinde module pentru asigurarea semnalelor de intrare de la studio sau generator local respectiv controlul semnalelor de iesire imagine si sunet. Asigura supravegherea puterii de iesire. Sistemul GPS incorporat asigura stabilitatea frecventei de emisie.

Racirea emitatorului este realizata cu aer. Incaperea este climatizata.

Un alt emitator de televiziune de fabricatie Rohde & Schwarz, functioneaza in banda 4/5 de tipul NH 7050 E/V asigura acoperirea zonei cu programul studioului de televiziune local. Are puterea de emisie de 5 KW imagine si 500 W sunet. Functioneaza in canalul 53. Transmite semnale analogice in standardele PAL, SECAM, NTSC cu canale separate de imagine si sunet. Are posibilitatea emiterii de doua purtatoare pentru sunet. Poate lucra singur sau in combinatie cu alte emitatoare. Poate fi convertit la transmisie de televiziune digitala cu pret de cost scazut.

Are posibilitate de operare cu comanda locala sau de la distanta.

Prelucrarea semnalelor de nivele mici este digitala dupa convertirea lor din semnal analogic, pentru imagine si sunet.

O diferenta semnificativa fata de restul emitatoarelor TV unde eliminarea uneia din benzi laterale dupa modulatia in amplitudine se face cu filtre, in frecventa intermediara, in acest caz obtinerea unei singure benzi laterale se realizeaza prin modulatie IQ. Metoda este mult mai eficienta, este realizata foarte fiabil. Filtrele clasice realizeaza laborios panta necesara pentru plasarea purtatoarei de imagine in locul corect.

Echipamentul are randament energetic bun, la semnal complect negru consumul este de 26 kW. Sistemul de racire mai consuma inca 2,6 kW.

Principiul de functionare este redata in schema de mai jos cu urmatoarele specificatii:

Pentru obtinerea puterii autorizate este echipat numai cu trei module amplificatoare pentru imagine si doar unul pentru sunet. Aceste amplificatoare sunt blocuri independente cu surse de alimentare incorporate.

Racirea etajelor ce degaja caldura este asigurata cu lichid. Lichidul este recirculat de o unitate de pompe catre un schimbator de caldura montat in exterior. Sistemul de racire este complect automatizat. Asigura o mai mare eficienta si un nivel de zgomot mult redus fata de racirea cu aer.

Acest emitator functioneaza pe un sistem radiant comun, construit pentru benzile 4 si 5 de televiziune. Antena este precedata de un diplexor. Acesta are doua intrari, una pentru canalul 21 unde este racordat emitatorul THOMSON cu o putere de iesire de 40 KW destinat difuzarii programului TVR2, iar intrarea a doua pentru canalul 53 este destinata emitatorului R&S pentru programul regional.

Schema bloc a excitatoarelor este data in continuare. Aici se produce toata procesarea semnalelor de nivele mici pana la ordinul sutelor de miliwati.

Sistemul de supraveghere, comanda si protectii sub denumirea de CCU (Central computer unit) asigura o functionare fiabila, comunicarea pentru exploatare de la distanta.

Panoul de control si monitorizare este redat in imaginea de mai jos:

Intregul emitator este cuprins intr-un singur dulap avand toate subansamblele integrate .Are atasata rama de monitorizare.

Alimentarea cu energie electrica se face din reteaua trifazata prin tablou propriu de distributie si regulator de tensiune.

Emitatorul de televiziune THOMSON model E UHF 20000 AS de fabricatie franceza este hibrid, are etajele de amplificare de putere realizate cu tuburi electronice, tetrode metalo-ceramice coaxiale inglobate in blocuri finale cu circuite acordate de intrare si iesire. Aceste blocuri au castig mai mare decat un etaj tranzistorizat, are banda reglabila de trecere. Tuburile sunt racite cu aer si apa. Lucreaza la tensiuni mari (7 kV). Necesita mai multe tensiuni pentru buna functionare. Au viata limitata si au fiabilitate destul de redusa.

Pentru eliminarea deficientelor tehnologiilor adoptate, echipamentul propriu zis este format din doua emitatoare identice care lucreaza in mod insumat. Acest lucru este asigurat de un sistem de fazare. Are posibilitatea de a functiona cu o unitate in emisie in timp ce unitatea cealalta poate fi oprita. Se stabileste care unitate este MASTER, celalalt devine SLAVE.

Schema sinoptica de functionare este redata mai jos:

Cele patru modalitati posibile de functionare sunt redate in schitele de mai jos:

La functionare normala puterile sunt insumate. In cazul defectarii unei unitati se poate comuta manual sau automat pe unitatea functionala iar cea defecta se remediaza cat mai repede posibil.

Se produce o intrerupere a emisiei pe timpul comutarilor, acestea se fac de regula in pauzele de program. Functionarea de tip MASTER-SLAVE este redata in schema de mai jos:

Fiecare emitator, A sau B, are etajele de mica putere construite cu semiconductoare, fiecare emitator are propriul excitator care debiteaza in jur de 50 W. In traseul semnalului de imagine aceasta mai este amplificat pana la 900 W cu etaje tranzistorizate functionand in paralel, asemenea ca la cele relatate anterior. Blocurile finale cu tuburi electronice sunt ultimele din lanturile de amplificare.

Blocurile finale necesita operatii speciale de reglaje, intretineri pretentioase, au Q mare si banda ingusta. Inlocuirea unui tub electronic defect sau epuizat este o operatie dificila. Pretul unui tub electronic de mare putere este foarte ridicat.