NOTIUNI GENERALE DESPRE ACTIUNI

NOTIUNI GENERALE DESPRE ACTIUNI

Prin actiune se intelege orice cauza capabila sa genereze stari de solicitare mecanica (eforturi si deformatii) in elementele de constructii.

In calcule actiunile sunt reprezentate prin incarcari (scheme de incarcare) constand din  sisteme de forte, de deplasari sau deformatii impuse etc., pentru care se precizeaza parametrii caracteristici: puncte de aplicatie, orientare, intensitate, amplitudine, frecventa. Toate incarcarile pot fi reduse la forte sau sisteme de forte cu efect echivalent.

Actiuni (F)

Actiunile asupra constructiilor se pot exprima prin:

a) actiuni directe - forte / incarcari aplicate asupra structurii

b) actiuni indirecte - acceleratii provocate de cutremure sau alte surse sau deformatii impuse, cauzate de variatii de temperatura, umiditate sau tasari diferentiate sau provocate de cutremure (actiuni indirecte).

Efect al actiunii (E)

Efectul actiunilor pe structura se poate exprima in termeni de:

1. efort sectional si/sau efort unitar in elementele structurale

2. deplasare si/sau rotatie pentru elementele structurale si structura in ansamblu.

CLASIFICAREA ACTIUNILOR: poate fi dupa diferite criterii

a. In raport cu pozitia fata de nivelul terenului actiunile pot fi:

n     sub nivelul suprafetei terenului (impingerea pamantului, presiunea apei subterane, efectul tasarilor inegale etc.);

n     deasupra terenului (greutatea elementelor suprastructurii, greutatea zapezii, presiunea datorita vantului etc.).

b. Dupa directia fata de constructie incarcarile pot fi:

n     verticale, in care se includ toate actiunile de provenienta gravitationala;

n     orizontale (actiunea vantului, efectul cutremurelor, impingerea pamantului, impingerea apei sau a materialelor asupra peretilor, etc.)

c. Dupa provenienta:

n     incarcari datorita greutatii proprii a elementelor;

n     incarcari climatice (datorita actiunii vantului, greutatii zapezii, variatiilor de temperatura etc.);

n     incarcari utile (datorita oamenilor, bunurilor materiale, utilajelor etc.);

n     incarcari din cauze deosebite (cutremure, tasari, explozii, socuri violente etc.).

d. Dupa modul de actiune incarcarile pot fi:

n     statice, caracterizate prin valori constante sau care se modifica lent in timp (greutatea proprie, greutatea zapezii etc.);

n     dinamice, ale caror valori se schimba repede sau care se aplica brusc (cutremure, explozii, actiunea vantului in rafale etc.);

n     cvasistatice - o actiune dinamica reprezentata printr-o actiune statica echivalenta.

e) Actiunile pot fi clasificate dupa variatia lor in timp astfel:

n     Actiuni permanente (G), de exemplu: actiuni directe precum greutatea proprie a constructiei, a echipamentelor fixate pe constructii si actiuni indirecte datorate contractiei betonului, tasarilor diferentiate si precomprimarii;

n     Actiuni variabile (Q) de exemplu: actiuni pe planseele si acoperisurile cladirilor, actiunea zapezii, actiunea vantului, impingerea pamantului, a fluidelor si a materialelor pulverulente si altele;

n     Actiuni accidentale (A), de exemplu cutremure, explozii, impactul vehiculelor.

Incarcari temporare cvasipermanente

l     greutatea unor elemente de constructie a caror pozitie se poate modifica in decursul exploatarii (de exemplu greutatea peretilor despartitori);

l     greutatea utilajului cu pozitie fixa specific constructiilor (masini - unelte, aparate, motoare, recipiente, conducte cu armaturi, piese de reazem si izolatii, transportoare cu banda, masini de ridicat fixe etc.) ;

l     greutatea umpluturilor lichide sau granulare pastrate in recipiente, rezervoare, silozuri;

l     greutatea continutului din conducte ;

l     presiunea gazelor, lichidelor sau a mate­rialelor granulare (pulverulente) pe peretii constructiilor in care sunt prevazute in decursul exploatarii, presiunea dinamica a aerului datorita ventilarii;

l     greutatea apei pe plansee si impingerea pe peretii laterali ai unor recipiente destinate acumularii apei;

l     incarcarile pe planseele incaperilor de depozitare, frigorifere, depozite de materiale granulare, depozite de furaje, depozite de carti, arhive, biblioteci etc. ;

l     greutatea depunerilor de praf industrial ;

l     variatia de temperatura tehnologica ;

l     deplasarile si tasarile neuniforme ale fundatiilor daca nu se datoresc unor schimbari radicale ale structurii terenului de fundare.

Incarcari temporare variabile

l     incarcari distribuite pe acoperisuri si terase la locuinte si cladiri social - culturale, pe balcoane si logii etc.;

l     incarcari distribuite in incaperile etajelor tehnice, laboratoare, centre de calcul ;

l     incarcari concentrate aplicate pe treptele scarilor si pe elementele secundare ale acoperisurilor si planseelor ;

l     incarcari generate de utilaje in timpul pu­nerii in functie, in regim tranzitoriu sau de incercare;

l     incarcari datorita podurilor rulante;

l     incarcari datorita vantului ;

l     incarcari datorita zapezii, chiciurii etc.;

l     incarcari datorita variatiilor de temperatura exterioara etc.

Actiuni exceptionale (E), care apar foarte rar cu intensitati semnificative pe durata de exploatare a unei constructii.

l     incarcarea seismica;

l     incarcari datorita defectarii utilajelor sau alterarii bruste a procesului tehnologic (ruperea cablurilor de ridicare, franare de avarie, socuri generate de utilaje mobile, actiunea variatiei bruste de temperatura etc.);

l     incarcari datorita cedarii unor elemente de constructie;

l     incarcari cu caracter de soc datorita ciocnirii autovehicolelor de elementele de constructii sau datorita exploziilor;

l     efectele deplasarii reazemelor datorita unor schimbari radicale a structurii terenului;

l     incarcari datorita inundatiilor catastrofale

Gruparea incarcarilor

a - grupari fundamentale alcatuite din incarcari permanente si incarcari temporare (cvasipermanente si variabile) a caror prezenta simultana este practic posibila

(∑P + ∑C + ∑V);

b - grupari speciale, aIcatuite din incarcari permanente, incarcari temporare (a caror prezenta in timpul aparitiei unei actiuni exceptionale este posibila cu o intensitate cvasipermanenta sau frecvent intalnita) si o actiune exceptionala

(∑P + ∑C + ∑V + 1 E).

VALORI CARACTERISTICE ACTIUNILOR

Valoare caracteristica a unei actiuni (F_k)

Valoarea caracteristica a unei actiuni corespunde unei probabilitati mici de depasire a actiunii in sensul defavorabil pentru siguranta structurii in timpul unui interval de timp de referinta.

Valoare cvasipermanenta a unei actiuni variabile (ψ Q_k

Valoare exprimata ca o fractiune din valoarea caracteristica a actiunii printr-un coeficient:

Ψ

Valoare de calcul a unei actiuni (Fd

Valoare obtinuta prin multiplicarea valorii caracteristice F_k cu un coeficient partial de siguranta _f ce ia in considerare incertitudinile nealeatoare, cu caracter defavorabil asupra sigurantei structurale, ce caracterizeaza actiunea.

VALORI CARACTERISTICE REFERITOARE LA REZISTENTELE MATERIALELOR

Valoare caracteristica a unei rezistente (R_k)

Valoarea caracteristica a unei rezistente a materialului structural corespunde unei probabilitati mici de nedepasire a rezistentei.

Valoare de calcul a unei rezistente (R_d

Valoare obtinuta prin impartirea valorii caracteristice R_k la un coeficient partial de siguranta _m ce ia in considerare incertitudinile nealeatoare, cu caracter defavorabil asupra sigurantei structurale, ce caracterizeaza rezistenta.

Valoare nominala (R_nom

Valoare din documente specifice de material sau de produs utilizata in lipsa datelor statistice.

VALORI CARACTERISTICE REFERITOARE LA GEOMETRIA STRUCTURII

Valoare caracteristica a unei proprietati geometrice (a_k)

Valoarea caracteristica a unei proprietati geometrice (a_k) corespunde, de obicei, dimensiunilor specificate in proiect.

Valoare de calcul a unei proprietati geometrice

Valoarea de calcul a unei proprietati geometrice este egala, in general, cu valoarea caracteristica.

PRINCIPIILE PROIECTARII LA STARI LIMITA

Stari limita ultime

Starile limita ce implica protectia vietii oamenilor si a sigurantei structurii sunt clasificate ca stari limita ultime.

Urmatoarele stari limita ultime trebuie verificate pentru siguranta structurii:

n     pierderea echilibrului structurii sau a unei parti a acesteia;

n     cedarea prin deformatii excesive, transformarea structurii sau a oricarei parti a acesteia intr-un mecanism;

n     pierderea stabilitatii structurii sau a oricarei parti a acesteia;

n     cedarea cauzata de alte efecte dependente de timp.

Stari limita de serviciu

Starile limita ce iau in considerare functionarea structurii sau a elementelor structurale in conditii normale de exploatare, confortul oamenilor/ocupantilor constructiei si limitarea vibratiilor, deplasarilor si deformatiilor structurii sunt clasificate ca stari limita de serviciu.

Valoarea caracteristica F_k a unei actiuni este o valoare reprezentativa a acesteia si trebuie determinata:

n     pe baze probabilistice (statistice)

n     pe baze deterministice, printr-o valoare nominala utilizata in lipsa datelor statistice.

- Valoarea frecventa, reprezentata de produsul ψ₁Q_k

- Valoarea cvasipermanenta, reprezentata de produsul ψ Q_k

METODA COEFICIENTILOR PARTIALI DE SIGURANTA

Metoda consta in verificarea tuturor situatiilor de proiectare astfel incat nici o stare limita sa nu fie depasita atunci cand sunt utilizate valorile de calcul pentru actiuni sau efectele lor pe structura si valorile de calcul pentru rezistente.

Valorile de calcul sunt obtinute din valorile caracteristice utilizandu-se coeficientii partiali de siguranta sau alti coeficienti

VALORI DE CALCUL

Valori de calcul ale actiunilor

Valoarea de calcul F_d a unei actiuni F se exprima astfel:

F_d F_k unde:

n     F_k valoarea caracteristica a actiunii;

n     coeficient partial de siguranta pentru actiune ce tine seama de posibilitatea unor abateri nefavorabile si nealeatoare a valorii actiunii de la valoarea sa caracteristica.

Valori de calcul ale efectelor actiunilor

Valoarea de calcul a efectului pe structura al actiunii E_d se calculeaza ca fiind efectul pe structura al actiunii E(F_d) inmultit cu coeficientul partial de siguranta _Sd

E_{d Sd} E(F_d

Valori de calcul ale rezistentelor materialelor structurale

Valoarea de calcul a rezistentei unui material structural Χ_d se exprima astfel:

X_d = X_k / _m

n     X_k este valoarea caracteristica a rezistentei materialului;

n     _m coeficientul partial de siguranta pentru rezistenta materialului ce tine seama de posibilitatea unor abateri nefavorabile si nealeatoare a rezistentei materialului de la valoarea sa caracteristica, precum si de efectele de conversie (de volum, scara, umiditate, temperatura, timp) asupra rezistentei materialului.

Valoarea de calcul a rezistentei sectionale R_d se calculeaza ca fiind valoarea rezistentei sectionale calculata cu valoarea de calcul a rezistentei materialului R (X_k / _m) , inmultita cu coeficientul partial de siguranta 1/ _Rd

R_d= R (X_k / _{m Rd}

VERIFICAREA LA STARI LIMITA ULTIME

Verificarea structurilor se face la urmatoarele stari limita ultime:

a) Cedarea structurala si/sau deformarea excesiva a elementelor structurii/infrastructurii/ terenului;

b) Pierderea echilibrului static al structurii sau a unei parti a acesteia, considerata corp rigid.

Verificari de rezistenta

Verificarea la starea limita de cedare structurala a unei sectiuni, element sau imbinare se face cu relatia:

E_d R_d

n     E_d este valoarea de calcul a efectelor actiunilor in sectiune pentru starea limita ultima considerata;

n     R_d este valoarea de calcul a rezistentei sectionale de aceeasi natura cu efectul actiunii in sectiune.

Verificari de echilibru static

Verificarea la starea limita de echilibru static a structurii se face cu relatia:

E_d,dst ≤ E_d,stb

n     E_d,dst - valoarea de calcul a efectului actiunilor ce conduc la pierderea echilibrului static;

n     E_d,stb - valoarea de calcul a efectului actiunilor ce se opun pierderii echilibrului static.

Gruparea actiunilor pentru verificarea structurilor la stari limita ultime

1,35 ∑ G_k,j + 1,5 Q_k,1 + ∑1,5 _0,i Q_k,i

n     G_k,j efectul pe structura al actiunii permanente i, luata cu valoarea sa caracteristica;

n     Q_k,i - efectul pe structura al actiunii variabile i, luata cu valoarea sa caracteristica;

n     Q_k,1- efectul pe structura al actiunii variabile, ce are ponderea predominanta intre actiunile variabile, luata cu valoarea sa caracteristica;

n     _0,i - este un factor de simultaneitate al efectelor pe structura ale actiunilor variabile i

Gruparea actiunilor pentru verificarea structurilor la stari limita de serviciu

a. Gruparea caracteristica de efecte structurale ale actiunilor

∑ G_k,j + Q_k,1 + ∑ _0,i Q_k,i

b. Gruparea frecventa de efecte structurale ale actiunilor

∑ G_k,j + Q_k,1 + ∑ _2,i Q_k,i

c. Gruparea cvasipermanenta de efecte structurale ale actiunilor

∑ G_k,j + ∑ _2,i Q_k,i

EVALUAREA INTENSITǍTII UNOR INCARCARI

Incarcari temporare

1 Incarcari datorita proceselor de exploatare

2 Incarcari utile curente

3 Incarcari datorita peretilor despartitori

4 Incarcari climatice

Evaluarea intensitatii incarcarilor

Greutatea elementelor de constructie cu caracter permanent se manifesta de regula ca sisteme de forte cu actiune statica. Intensitatea normata a acestor incarcari se determina pe baza dimensiunilor de executie a elementelor de constructie si a valorilor greutatilor tehnice ale materialelor din care se executa.

ACTIUNI PERMANENTE

Intensitatea normata a acestor incarcari se determina pe baza dimensiunilor de executie a elementelor de constructie si a valorilor greutatilor tehnice ale materialelor din care se executa.

Greutatea tehnica reprezinta o valoare conventionala adoptata pentru greutatea unitara a materialelor (greutate specifica, greutate specifica aparenta, in gramada, in vrac, in stiva etc.), considerate in starea in care incarca constructiile, tinandu-se seama si de efectul umiditatii, de gradul de indesare, de prezenta unor accesorii de montaj etc.

ACTIUNI VARIABILE

n     Incarcari datorita proceselor de exploatare - evaluarea se face pe baza datelor tehnologice, fiind specificate de regula in prescriptiile tehnice.

n     Incarcarile utile sunt considerate ca sarcini uniform distribuite pe plansee, scari, balcoane, acoperisuri etc. datorita greutatii oamenilor, mobilierului, materialelor si altor bunuri.

n     Incarcari datorita peretilor despartitori se stabileste corespunzator situatiei reale, iar daca amplasamentele unor pereti despartitori neportanti nu pot fi precizate si nu sunt cunoscute in momentul proiectarii, sau daca forma lor in plan este complicata, pentru simplificarea calculelor se admite ca incarcarile provenite din greutatea acestor pereti sa fie considerate drept incarcari utile, uniform distribuite pe o suprafata a planseului pe care sprijinirea acestora este practic posibila.

INCARCARI CLIMATICE

Incarcarea data de zapada (CR 1-1-3-2005)

Incarcarea din zapada este o incarcare statica pe metru patrat de proiectie orizontala a acoperisului.

Valoarea caracteristica a incarcarii din zapada pe sol este definita cu 2% probabilitate de depasire intr-un an sau, echivalent, cu un interval mediu de recurenta IMR=50 ani. Aceasta valoare caracteristica are o probabilitate de realizare mai mare de 50% pe durata existentei unei constructii.

Valoarea caracteristica a incarcarii din zapada pe acoperis se determina prin multiplicarea valorii caracteristice a incarcarii din zapada pe sol cu coeficientii de expunere a amplasamentului si de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperis.

Coeficientul de expunere al amplasamentului constructiei stabileste reducerea sau cresterea incarcarii din zapada pe acoperis in functie de topografia locala a amplasamentului si de obstacolele de langa constructie.

Incarcarea din zapada neaglomerata pe acoperis este incarcarea datorata depunerii naturale a zapezii pe acoperis, distribuita cvasiuniform si influentata doar de forma acoperisului. Aceast tip de incarcare nu include redistribuirea zapezii datorita actiunii vantului si/sau topirii zapezii.

Incarcarea din zapada aglomerata pe acoperis este incarcarea datorata redistribuirii zapezii pe acoperis datorita actiunii vantului si/sau topirii zapezii.

Coeficientul de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperis stabileste distributia incarcarii din zapada pe acoperisuri de diferite forme, fara a lua in considerare influenta conditiilor de expunere a amplasamentului.

Coeficientul termic stabileste reducerea incarcarii din zapada pe acoperis in functie de fluxul termic ce poate cauza topirea zapezii la nivelul acoperisului.

Valoarea caracteristica a incarcarii din zapada pe sol s_0k este recomandata in harta de zonare. Harta este valabila pentru altitudini sub 1000 m.

Incarcarea datorita vantului (NP082-04)

Actiunea vantului se manifesta prin forte exterioare distribuite, orientate, in mod preponderent, normal la suprafata expusa, dar avand si componente tangentiale, importante in special pentru elemente de suprafata mare. Fortele aplicate de vant sunt variabile in timp. Din punct de vedere al efectului asupra constructiilor actiunea vantului se considera ca suma a doua componente, statica si fluctuanta.

Actiunea fluctuanta a vantului se manifesta prin :

a/ fluctuatii ale presiunii dinamice, datorita fluctuatiilor de viteza in jurul valorii medii, care conduc la oscilatii ale constructiilor;

b/ aparitia de forte alternante, normale pe directia scurgerii aerului, datorita degajarii alternative de vartejuri in jurul obstacolelor de forma cilindrica sau apropiata de aceasta;

c/ generarea de oscilatii auto intretinute, fenomene de galopare etc.;

Caracteristici de baza ale vantului

Viteza medie a vantului

U = ∑u_i / n

u_i - viteza vantului la momentul i

Viteza de referinta, notata U_ref, se defineste ca fiind viteza vantului mediata pe o durata T = 10 min., masurata la o inaltime de 10 m, in camp deschis si avand o probabilitate de depasire intr-un an de 2%.

Viteza vantului la un anumit moment poarta numele de viteza instantanee

U(z,t) = U(z) + u(zt)

U(z,t) - viteza vantului la momentul t, la inaltimea z (m/s);

U(z) - viteza medie a vantului la inaltimea z (m/s);

u(zt)- partea fluctuanta a vitezei vantului (componenta de rafala) la momentul t, la inaltimea z (m/s).

Viteza medie a vantului creste cu inaltimea fata de teren, datorita frecarii aerului cu suprafata rugoasa a pamantului

Datorita vitezei, atunci cand vantul intalneste un obstacol, ia nastere o presiune. Considerand ca in calea vantului se afla o suprafata plana verticala, dispusa perpendicular pe directia vantului, presiunea exercitata in punctul de stagnare, aflat in centrul placii, se numeste presiune de referinta

Calculul incarcarilor din vant

Incarcarea din vant consta in forte normale (perpendiculare) si forte tangentiale, de frecare, distribuite la suprafata exterioara a constructiei.

Presiunea vantului la inaltimea z deasupra terenului, normala (perpendiculara) pe suprafetele structurii, se determina cu relatia:

w(z) = c_e(z)*c_p*q_ref

n     w(z) - presiunea normala a actiunii vantului;

n     c_e(z) - factorul de expunere la inaltimea z;

n     c_p - coeficient aerodinamic de presiune;

n     q_ref - presiunea de referinta a vantului.

Factorul de expunere c_e (z) cuantifica influenta rafalelor vantului, a rugozitatii terenului, a inaltimii z, si este exprimat prin relatia:

c_e(z) = c_g(z).c_r(z)

n     c_g (z) - factorul de rafala, exprimat ca raport intre presiunea de varf produsa de rafalele vantului si presiunea medie, produsa de viteza medie a vantului:

c_g (z) = q_g (z)/Q(z);

n     c_r (z) - factorul de rugozitate, dat de raportul dintre presiunea medie a vantului la inaltimea z si presiunea de referinta: c_r (z) = q(z)/q_ref

Coeficientul aerodinamic c_p are semnificatia unui raport intre presiune normala w(z) intr-un punct pe suprafata cladirii si presiunea de referinta qref intr-un punct aflat la distanta de cladire, intr-o zona in care curentii de aer nu sunt perturbati de constructie. Acest coeficient depinde de geometria si dimensiunile cladirii, de unghiul de atac al vantului, de rugozitatea terenului etc.

Coeficientii aerodinamici sunt evidentiati in normativ, cu valori maxime (acoperitoare), pentru urmatoarele tipuri de structuri: cladiri, copertine, pereti verticali izolati, garduri si panouri pentru reclama, elemente structurale cu sectiune rectangulara, poligonala sau circulara, structuri cu zabrele, steaguri etc.

Forta globala pe directia vantului F_w, pe o arie de constructie de referinta orientata perpendicular pe directia vantului, se determina cu relatia generala:

F_w = c_g (z).c_f .c_d .q_ref .A_ref

n     c_g (z) - factorul de rafala ;

n     c_f - coeficientul aerodinamic de forta;

n     c_d - coeficientul de raspuns dinamic la vant al constructiei;

n     q_ref - presiunea de referinta a vantului ;

n     A_ref - aria de constructie de referinta, orientata perpendicular pe directia vantului.

Coeficientul aerodinamic de forta este dat in codul actiunii vantului, pentru: panouri publicitare; elemente structurale cu sectiuni rectangulare, cu sectiuni cu muchii ascutite (profile metalice laminate), cu sectiuni poligonale regulate; cilindrii circulari; sfere; structuri cu zabrele si esafodaje; steaguri. Coeficientul aerodinamic se exprima prin relatii simple, functie de un factor de zveltete ψ ce depinde de raportul intre dimensiunile principale ale elementului calculat (lungime si inaltime).

Coeficientul de raspuns dinamic serveste pentru evaluarea raspunsului de varf al structurilor si se defineste ca un factor ce amplifica presiunea vantului pe baza vitezei vantului ce ia in considerare factorul de rafala.

Forta de frecare din vant se obtine cu expresia:

F_fr = c_e (z)*c_fr*q_ref *A_fr

n     c_fr - coeficient de frecare avand valorile: 0,01 (suprafete netede: otel, beton); 0,02 (suprafete rugoase: beton); 0,04 (suprafete cu nervuri);

n     A_fr - aria de constructie verticala, orizontala etc., orientata paralel cu directia vantului.

ACTIUNI ACCIDENTALE

Incarcarea seismica (P100-1/2006)

Cutremurul ia nastere in interiorul scoartei pamantului la o anumita adancime, intr-un focar numit hipocentru (H), care are ca proiectie pe suprafata scoartei punctul numit epicentru.

Cauzele cutremurelor pot fi de natura :

n     tectonica - deplasari relative bruste ale blocurilor (placilor) de scoarta adiacente, atunci cand tensiunile acumulate depasesc eforturile de aderenta si de frecare:

n     de prabusire - surpari ale unor portiuni de scoarta in goluri rezultate de dizolvarea sarurilor sau din alte cauze ;

n     vulcanica - care insotesc activitatea vulcanilor;

n     cauze diverse, de mai mica importanta, inclusiv datorita unor actiuni ale omului.

Cutremurele vrancene care afecteaza in principal teritoriul tarii noastre sunt cutremure subcrustale, cu adancimea focarului intre 60 si 300 km.

Severitatea unui cutremur se apreciaza pe baza scarilor de intensitate seismica, in functie de efectele cutremurului asupra oamenilor si mediului inconjurator si in functie de inregistrarile instrumentale exista urmatoarele scari de intensitate :

n     scara Mercalli modificata (MM), care apreciaza intensitatea actiunii seismice prin severitatea efectelor sale in cadrul a 12 grade de intensitate ;

n     scara magnitudinilor (Richter), care apreciaza intensitatea actiunii seismice pe baza inregistrarii instrumentale a miscarii terenului dupa energia totala eliberata in focar; aceasta scara are 9 grade;

n     scara M.S.K. - 64 (Medvedev - Sponhauer - Karnik 1964) combina criteriile subiective ale scarilor prezentate anterior.

In cazul general, actiunea seismica are atat componente orizontale cat si verticale. Fortele verticale au, de regula, valori mai mici si sunt mai bine preluate de catre elementele constructiilor (care in mod normal trebuie sa sustina mai ales incarcari gravitationale), de aceea se iau in considerare numai in anumite cazuri (copertine, console etc.). In schimb, fortele de inertie orizontale au valori importante si actioneaza asupra constructiilor ca sarcini laterale, fiind mai periculoase prin efectele pe care le produc

Determinarea incarcarilor seismice considerate in calculul constructiilor se face pe baza unor principii prevazute in prescriptiile tehnice :

n     desi au un evident caracter dinamic, sarcinile seismice produse de fortele de inertie se considera in mod conventional ca forte aplicate static;

n     punctele de aplicatie a incarcarilor seismice coincid cu pozitiile punctelor de concentrare a maselor considerate in calculul constructiilor: pentru constructiile etajate se admite in mod curent concentrarea maselor la nivelul planseelor, iar pentru alte constructii intr-un numar suficient de puncte;

n     efectele defavorabile ale torsiunii de ansamblu se considera in mod simplificat in calcul prin adoptarea la fiecare nivel a unei excentricitati conventionale intre punctul de aplicatie al rezultantei fortelor seismice orizontale si centrul maselor;

n     incarcarile seismice pot actiona asupra constructiei in ansanblu dupa orice directie; in cazurile curente se considera in calcul componentele orizontale actionand independent dupa directiile axelor principale ale structurii de rezistenta;

n     intensitatile considerate in calcul pentru incarcarile seismice sunt mai reduse decat cele maxime probabile, datorita capacitatii de deformare postelastica a structurii (ductilitate) si a unor rezerve de rezistenta de care nu se tine seama.