Tehnologia de executie a instalatiilor electrice de forta

GRUPUL SCOLAR INDUSTRIAL

CONSTRUCTII DE MASINI

BALS

PROIECT DE SPECIALITATE

TEHNOLOGIA DE EXECUTIE A

INSTALATIILOR ELECTRICE DE FORTA

SPECIALIZARE:

TEHNICIAN ELECTROTEHNIST

ARGUMENT

Energia electrica produsa in centralele electrice (termocentrale, hidrocentrale, etc.) trebuie sa fie furnizata diferitilor consumatori (instalatiile electrice din locuinte, cladiri publice,intreprinderi industriale etc.) carese afla la distante apreciabile de centralele electrice.

Legatura electrica intre sursa producatoare de energie electrica si consumatori se face prin conducte electrice, care formeaza in ansamblu lor adevarate retele si de aceea sunt numite retele electrice.

Retelele electrice aeriene servesc la distribuirea energiei electrice spre bransamente (racordurile) care deservesc instalatiile electrice interioare ale diferitelor constructii civile si industriale, precum si la iluminatul public, la iluminatul curtilor, intreprinderilor industriale etc.

CAPITOLUL I

LINII ELECTRICE AERIENE

Capitolul 1.1 Elemente componente si materiale utilizate

O retea electrica aeriana cuprinde urmatoarele elemente: conductoare, stalpi, izolatoare si echipamentul stalpilor.

Conductoarele transporta energia electrica de la postul transformare la consumatori. Conductoarele care se folosesc pentru liniile aeriene sunt cele de cupru, aluminiu sau otel-aluminiu.

Stalpi servesc la sustinerea conductoarelor electrice la o numita distanta fata de pamant sau fata de diferite constructii.Stalpi pot fi de lemn, de beton armat sau metalici.

Stalpii de lemn se confectioneaza din lemn de rasinoase sau de foioase.

Stalpii de beton pot fi de doua feluri: stalpi de beton vibrat care au sectiunea in forma de H si stalpii de beton centrifugat care au sectiunea rotunda si sunt goi in interior.

Stalpii metalici se folosesc in prezent numai pentru liniile de inalta tensiune, fiind inlocuiti cu stalpi de beton armat.

Izolatoarele servesc la izolarea electrica a conductoarelor unul fata de altul sau fata de pamant, adica fata de partile stalpilor care pot fi in legatura cu pamantul (traverse metalice, suporturi metalice etc.).In retelele aeriane de joasa tensiune se utilizeaza doua tipuri de izolatoare anume: izolatoare de sustinere si izolatoare de intindere.

Atat izolatoarele de sustinere cat si cele de intindere se fixeaza pe stalpi, de suporturi metalice. De aceea, ele se mai numesc si izolatoare support.

Echipamentul stalpilor este alcatuit din: suporturi de izolatoare, console si varfuri pentru firul de pamant.

Capitolul 1.2 Executia retelelor aeriene

Trasarea si pichetarea liniilor aeriene

Traseul liniei aeriene trebuie sa fi astfel ales incat sa aiba o lungime cat mai mica intre cele doua capete ale liniei si sa intalneasca cat mai putine treceri peste drumuri, cai ferate, cladiri etc.

De aceea, la alegerea traseului (stabilit, de regula, prin proiect),trebuie sa se aiba in vedere atat sursa de alimentare si consumatorii deserviti, cat si relieful si natura terenului, pentru a se stabili astfel traseul optim al retelei aeriene respective.

Cand traseul trece printr-o localitate,el se fixeaza in lungul drumurilor, pe trotoare, la circa 30cm de la bordura.

Inainte de inceperea lucrarilor, instalatori electricieni procedeaza mai intai la identificarea si insemnarea pe teren a traseului, dupa proiect. In acest scop, ei masoara la fata locului,cu ajutorul ruletei, directia traseului si insemneaza locul unde vor fi plantati stalpii de sustinere ai liniei (la distanta indicata pe proiect), prin infingerea unor tarusi de jalonare. Aceasta operatie se numeste pichetare.

Tarusi de pichetare se infig, de obicei, in centrul fundatiei stalpului care va fi plantat in acel punct. Pe tarusi se noteaza denumirea liniei, numarul stalpului si tipul sau. Insemnarea locului unde vor fi plantati stalpii de sustinere se face de catre un topometru.

Saparea gropilor

Inainte de inceperea sapaturilor, se verifica daca tarusul de pichetare se gaseste in linie dreapta cu tarusi de pichetare invecinati,in cazul in care traseul urmeaza o portiune dreapta. Daca tarusii de pichetare se afla pe un unghi al traseului atunci el trebui sa fie in linie dreapta cu tarusii vecini.

Se traseaza apoi forma gropilor pe suprafata solului, in functie de dimensiunile fundului gropilor mentionate in proiect.

Adancime gropii depinde de destinatia stalpului si de natura terenului.

Daca solul este suficient de rezistent (roca stancoasa sau argila consistenta), ca sa nu se surpe atunci cand peretii sapaturii sunt verticali, gropile se fac de forma cilindrica.

Clasificarea stalpilor

Dupa destinatia lor, stalpii se impart in stalpi de intindere si stalpi de sustinere.

Stalpii de intindere sunt solicitati la o mare parte din tractiunea mecanica exercitata de conductoarele liniei aeriene. Ei se subdivid in:

Stalpi de colt (de unghi),care sunt dispusi la locurile de cotire ale traseului;

Stalpii de inchidere propiu-zisi, care sunt amplasati pe portiunea dreapta a traseului;

Stalpi de capat (terminali), care sunt instalati la capetele liniei.

Stalpii de sustinere sustin conductoarele intre stalpii de intindere si nu sunt solicitati la eforturi de tractiune mari.

Transportul si manipularea stalpilor

Transportul stalpilor utilizati pentru retele electrice aeriene se face cu vagoane C.F.R.,autovehicule, carute si de catre echipa de oameni.

Incarcarea si descarcarea stalpilor se fac manual sau mecanic cu ajutorul mecanismelor de ridicat. Uneltele ajutatoare folosite pentru manipularea stalpilor (pargii,orgoane, carlige,lanturi) vor avea dimensiuni potrivite pentru a rezista sarcinilor la care sunt supuse; la fel constructiile si dispozitivele ajutatoare pentru manevrarea materialelor (rampe, planuri inclinate, scari, schele).

Incarcarea si descarcare manuala a stalpilor in si din vehicule se efectueaza lateral sau in spatele vehicului, folosindu-se un plan inclinat bine fixat.  Verificarea stalpilor de-a lungul planului inclinat se face cu ajutorul franghiilor actionate din partea opusa rampei. Transportul stalpilor de catre echipe de oameni se realizeaza cu ajutorul unor clesti speciali, pe umar sau prin tarare.

Trebuie ales un numar suficient de oameni, pentru a nu reveni fiecaruia mai mult de 30 Kg. Cand se transporta un stalp pe umar, ridicarea lui sau lasarea in jos se executa numai la comanda sefului de echipa si numai dupa ce acesta s-a convins ca toti oameni sunt asezati de aceasi parte a stalpului, si anume, pe cea opusa locului de incarcare sau descarcare.

In cazul transportului prin tarare, stalpul este legat cu o franghie, la circa 60 cm de varf si dirijat printr-o franghie legata la baza.

Plantarea stalpilor

Stalpii simpli de sustinere si de intindere se transporta pe teren gata echipati pentru montare,iar stalpii combinati se transporta partial sau total demontati. Plantare stalpilor este de mai multe feluri.

Plantare stalpilor de lemn Introducerea stalpilor simpli de lemn in gropile care se planteaza poate fi facuta cu ajutorul tapinelor si al furcilor de lemn. In locurile usor accesibile ridicarea stalpilor se face cu automacaraua.

Astuparea gropii se face imediat cu pamant bine batatorit in straturi de 10-15 cm, care se bat cu maiul. Daca terenul este nisipos sau argilos, atunci gropile stalpilor se executa un buraj de piatra.

Dupa astuparea gropii se face in jurul stalpului un musuroi de pamant de aproximativ 50 cm pentru a se inlesni scurgerea apei din precipitatii. Ancorele de sarma de otel impletita cu sectiunea de 50-70mm² se monteaza pe directia prelungiri liniei in cazul stalpilor de la capatul liniei,iar la colturi se fixeaza in partea opusa liniei, pe bisectoarea unghiului format de cele doua directii ale liniei aeriene.

Groapa pentru ancora se executa la 4-6 m distanta de stalp.

In groapa se fixeaza butucul de fixare cu grosimea de 20-30 cm si cu lungimea de1,5 m de care se leaga capatul ancorei, prin intermediul unei vergele cu piulita care strabate butucurile.

Intinderea ancorei de sarma se face prin intermediul unui surub de intindere intercalate intre cele doua capete de legare a ancorei. La partea superioara a ancorei si la o distanta de cel putin 2,5 m de la pamant se monteaza izolatorul de ancora, care are rolul sa izoleze partea inferioara a ancorei in cazul in care un conductor sub tensiune s-ar rupe si ar cadea pe ancora.

Plantarea stalpilor de beton armat se face in fundatii burate cu straturi de nisip si pietris. In terenurile slabe, fundatiile se fac din beton sau din placi prefabricate.

Ridicarea stalpilor pentru plantarea in gropiile de fundatie respective se face cu automacaraua. Scripetele de ridicare al macaralei este fixat de capatul unei bare telescopice format din trei tuburi, care se sprijina jos pe o tabla articulata. Macaraua este prevazuta cu dispozitive care permit ca ridicarea si coborarea stalpului in groapa sa se faca lin si sa nu pericliteze viata muncitorilor.Dirijarea stilpului in timpul ridicari se face prin intermediul unor funii care se leaga de stalp.inainte de ridicare,mecanismele de ridicat trebuie sa fie bine controlate,pentru a se vedea starea dispozitivelor de frinare si de blocare.

Cablurile de sirma sau canepa trebuie sa aiba o rezistenta, csre sa coespunda celei mai mari sarcini.

Echiparea stalpilor

Echipamentul stilpilor este alcatuit din izolatoare cu suporturile lor din console si din virf pentru firul de pamant 

Izolatoarele de sustinere normale au rolul de a prelua numai greutatea propie a conductorului respectiv si se monteaza pe stilpii de sustinere.La legaturile aeriene spre abonati se intrebuinteaza un izolator special de sustinere, numit izolator cu brat.

Izolatoare de tractinne se monteaza pe stalpii de intindere, de colt sau de capat de linie si au rolul de a prelua sarcinile produse de intinderea conductoarelor.

Izolatoarele normale de sustinere sau de tractiune se monteaza pe stalpi prin intermediul suporturilor metalice curbe si drepte. Fixarea izolatoarelor pe suporturi se face cu mortar de ipsos si calti imbinati cu miniu de plumb, rasucinduse izolatorul cu ajutorul unei scule speciale, in partea filetata a suportului. Dupa fixare, axul izolatorului trebuie sa coincida cu axul partii din suport care patrunde in gaura izolatorului.

Suporturile curbe se insurubeaza direct in stalpul de lemn inainte de a fi plantat. Suporturile curbe pot fi montate pe zidurile cladirilor in acest caz ele nu mai au tija prevazuta cu filet pentru lemn,ci despicata,pentru a fi fixata cu mortar de ciment in gaura data in zid.

Pentru stalpii de beton armat se folosesc suporturi curbe de o constructie adecvata. Ele sunt fixate pe niste bratari cu ajutorul carora se monteaza pe stalpi.

Suporturile drepte se monteaza pe console metalice verticale sau orizontale, care se fixeaza pe stalpi dupa plantarea acestora. Distanta dintre doua console succesive este de circa 4cm. Consolele pot fi: console verticale si console orizontale.

Pe stalpi de lemn consolele verticale se fixeaza prin buloane care strabat stalpul(fig..) pe suportul consolelor verticale se monteaza izolatoare de tractiune.

Consolele orizontale pentru doua si patru izolatoare se prind de stalpi printr-o bratara si sunt sprijinite prin cate doua contra fise de fier lat. Pe aceste console se monteaza izolatoarele de sustinere fixate pe suporturi drepte (fig...).

Consolele orizontale se intrebuinteaza la liniile mai importante de pe strazile oraselor.

Montarea conductoarelor si executarea legaturilor

Conductoarele se aduc pe traseu infasurate pe un tambur sau stranse in colaci. Desfasurarea conductorului de pe colaci nu trebuie facuta cu mana. Conductorul desfasurat se ridica pe stalpi si se aseaza pe niste scripeti speciali de intindere, agatati, de suporturile izolatoare. Dupa intinderea provizorie a conductoarelor, se executa intinderea definitiva, conductoarele legate de izolatoarele suportului terminal sau de intindere se prind in cleme si se intind cu ajutorul unei franghi si al unui scripete de multiplicator. Conductoarele se intend pana cand sageata pe care o fac intre doi stalpi succesivi atinge valoarea stabilita.

Dupa terminarea intinderii conductoarelor, ele se leaga de izolatoare. Conductoarele de cupru cu sectiunea pana la 35 mm² se leaga cu sarma moale de cupru de 4 mm², iar cele cu sectiuni mai mari se leaga cu sarma de cupru de 6 mm². Conductoarele de aluminiu se leaga de izolatoare cu sarma de acelasi material, cu sectiunea de cel putin 10 mm². Inainte de legare, conductoarele de aluminiu se infasoara cu o banda de aluminiu moale de 10x1mm, pe o lungime de circa 250 mm, capatul benzii trebuie sa iasa cu aproximativ 100 mm de sub legatura. Rolul acestei benzi este de a proteja infasurarea conductorului de deteriorari mecanice.

Legaturile conductoarelor izolatoare pot fi simple pentru conductoare de cupru si la sectiuni mai mici, sau duble la conductoare de aluminiu si la liniile mai importante.

- Legaturile simple se efectueaza infasurandu-se sarma de legatura de mai multe ori peste gatul unui izolator; apoi capetele sarmei se leaga strans peste conductor de 10-12 spire de o parte si de alta a izolatorului.

- Legaturile duble se realizeaza executandu-se 2 bucle in jurul izolatorului. Innadirea conductoarelor in spatiul dintre doi stalpi poate fi facuta cu ajutorul legaturilor infasurate, care apoi se construiesc sau, in mod obisnuit, cu ajutorul elementelor de legatura alese in raport cu sectiunile conductoarelor ce urmeaza sa fie innadite.

Executarea bransamentelor liniilor aeriene

Bransamentul sau legatura la retea este mijlocul prin care se face alimentarea cu enegie electrica a instalatiei la consummator. Racordul la o linie aeriana cuprinde : clemele de ramificatie de la stalpi, conductoarele de legatura si consolele de intrare in cladire.

Sectiunea conductoarelor bransamentului se alege in raport cu puterea instalata de consumator. La o lungime a bransamentului de peste 25 de metri, langa cladirea la care se face bransamentul trebuie sa fie asezat un stalp pe care se monteaza conductoarele la inaltimea la care se poate efectua racordarea la cladire. Bransamentele se executa cu conductoare izolate. Pentru fixarea pe cladiri a conductoarelor bransamentului se folosesc izolatoare montate pe zidul cladirii, suporturi cu trecere prin acoperis sau suporturi de acoperis.

Izolatoarele fixate pe zid pot fi utilizate numai in cazurile in care cladirea are peste 4m inaltime. La folosirea suporturilor de acoperis, distanta de la conductoare la acoperis trebuie sa fie de minimum 2m. Pe fiecare conductor de faza al unui bransament la o distanta de circa 0,5m de stalpul de la care se face legatura, se monteaza cate o siguranta aeriana (fig.).

CAPITOLUL II

RETELE ELECTRICE SUBTERANE

Capitolul 2.1 Materiale utilizate

Cablurile utilizate in instalatiile electrice sub 1000 de volti pot fi confectionate cu conductoare din cupru sau din aluminiu, cu izolatie din hartie, cauciuc sau material plastic, cu manta de plumb, de aluminiu sau de material plastic.

Conductoarele izolate ale cablurilor sunt colorate diferit, pentru a se putea identifica usor fazele respective, atunci cand se procedeaza la innadirea cablurilor. Culorile conductoarelor sunt urmatoarele:

- Cabluri cu doua conductoare: galben, verde;

- Cabluri cu trei conductoare: galben, verde si albastru;

- Cabluri cu patru conductoare: galben, verde, albastru si rosu;

Conductorul neutru este marcat intotdeauna cu culoarea rosie.

Alte elemente care intra in compunerea retelei electrice subterane sunt mansoanele. Se deosebesc: mansoane de legatura care servesc la intinderea a doua cabluri subterane: mansoane de derivatie, care se utilizeaza in locuri unde se fac derivatii direct din cablu; mansoane sau cutii terminale, care se monteaza la capatul unui cablu cu izolatie de hartie.

Capitolul 2.2 Executia retelelor subterane

Procesul tehnologic al executarii unei instalatii cu cabluri subterane cuprinde urmatoarele operatii:

Insemnarea traseului liniei subterane;

Saparea santului;

Pozarea, asezarea cablurilor in santuri;

Innadirea cablurilor;

Montarea mansoanelor de legatura, de derivatie si a cutiilor terminale.

Trasarea liniei

Insemnarea traseului liniei subterane se face tinandu-se seama de proiectul intocmit, astfel incat traseul sa fie cat mai scurt posibil.

Santul se sapa in trotuarul unde se presupune ca sunt mai multi abonati, sau unde sunt stalpi de iluminat public, la circa 1m distanta de limita cladirilor sau a gardurilor. Traversarile de strazi se fac perpendicular pe aceasta, si anume la capetele trotuarelor.

Dupa ce traseul a fost stabilit dupa proiect, se picheteaza, adica se insemneaza cu tarus.

Saparea santurilor

Saparea santurilor se executa manual sa cu masina de sapat santuri. La sapaturile executate in oras sau in incinta fabricilor trebuie luate masuri pentru a nu se deteriora celelalte instalatii subterane intalnite. Pavajele de piatra de pe partea carosabila a strazilor sau de pe trotuare se desfac cu grija, pentru a putea fi puse la loc nedeteriorate. Pavajele de asfalt se taie cu ciocanul pneumatic, cu dalta lata si cu tarnacopul. Betonul se sparge pe o portiune cu 20 cm mai lata decat latimea santului pentru ca betonul ce se va turna dupa astuparea santului sa se sprijine pe pamant nesapat.

Dimensiunile santului care urmeaza  sa se sape sunt indicate de obicei in proiect. Adancimea santului pentru cablurile de joasa tensiune este de 800mm, iar latimea superioara trebuie sa fie cu circa 100mm mai mare decat latimea inferioara, care va fi de cel putin 350mm. Pentru traversari se folosesc tuburi de ciment sau tuburi de beton cu gauri.

Pozarea cablurilor

Asezarea cablurilor in santuri se executa astfel:

-se aseaza pe fundul santului un strat de 100mm nisip curat si uscat,

-se aseaza cablul pe fundul santului, serpuit, pentru ca atunci cand santul va fi astupat si pamantul va fi batatorit, sa nu fie supus la eforturi de tractiune. In curbele traseului, cablul trebuie sa aiba o raza de curbura de cel putin 15 ori mai mare decat diametrul sau.

-se aseaza peste cablu un al doilea strat de nisip uscat cu grosimea tot de 100mm; apoi se aseaza un strat de caramizi, dispuse pe lat.

-se umple apoi santul cu pamant in straturi de cate 20 cm, batatorindu-se bine cu maiul fiecare strat.

Atunci cand cablurile electrice subterane se incruciseaza cu cablurile de telecomunicatii, acestea din urma se aseaza deasupra, iar cablurile de joasa tensiune se protejeaza introducandu-se pe o lungime de circa 2m intr-un tub de beton.

Pozarea cablurilor se face de regula atunci cand temperatura aerului este mai mare de 4sC.

Innadirea cablurilor subterane

Innadirea cablurilor subterane cu izolatie dun hartie sau din materiale plastice se executa cu ajutorul mansoanelor de legatura. Pentru innadirea cablurilor sunt necesare:

Cleme de legatura, care sunt niste piese cilindrice, prevazute cu mai multe suruburi. Capetele conductoarelor, care se leaga, se introduce in clema respectiva si se fixeaza prin strangerea suruburilor clemei.

Masa izolanta, este un produs bituminos sau de gudron prin incalzire se topeste si se toarna in mansonul de legatura, prin orificiul de pe capacul mansonului.

Materiale anexe, folosite in executarea legaturilor, sunt: panglica izolanta lacuita, cositorul, cartonul asfaltat, etc.

La locul instalarii mansonului se sapa o groapa, care are sub locul de montare a mansonului o adancitura cu sectiune patrata, cu latura de 25-30cm si adancimea de 25-30cm. Indiferent de locul unde sunt asezate cablurile, la locul de innadire, capetele de cablu trebuie sa fie petrecute unul peste altul pe o lungime de 1-1,5m. Inainte de inceperea operatiei de innadire, se verifica daca capetele de cablu sunt inchise ermetic. Se taie capetele cablurilor cu fierastraul in asa fel incat ele sa poata fi asezate cap la cap. Se scot capetele cablurilor din manson si se leaga bine cu sarma invelisul exterior al cablurilor, imediat sub locul insemnat. Se indeparteaza capetele conductoarelor unul de altul prin curbare lenta si se introduce in niste distantiere confectionate din portelan, sau din lemn fiert in ulei de in, pentru a mentine o distanta egala intre capetele vinelor conductoare. Fasonarea capetelor conductoarelor poate fi facuta manual.

Imbinarea cablurilor de conductoare de cupru se face de obicei prin metoda lipirii cu aliaje moi,care prezinta avantajul ca necesita o temperatura de lucru scazuta. Imbinarea cablurilor de conductoare de aluminiu se face prin sudare.O metoda introdusa recent in lucrarile de montaj pentru inadirea cablurilor cu conductoare de aluminiu este metoda lipirii cu metalizare in trepte.

Montarea mansoanelor

Mansonul se curata in interior cu o carpa inmuiata benzina.

La intrarea in gatul mansonului, cablul se etanseaza cu benzi de carton asfaltat. Se aseaza cablul in manson, fixandu-se la capete cu bratari 

Mansonul se incalzeste la flacara unei lampi cu benzina pana la temperature de circa 50sC in acelasi timp este incalzita si masa izolanta pana la 110-125sC. Umplerea mansonului se face in trei reprize, si anume:

-pana la conductorul superior,

-pana la capacul superior,

-completarea dupa contractie.

Inainte de racirea completa a masei izolante se strang bine toate suruburile,care imbina cele doua jumatati ale mansonului. Se prind apoi suruburile capacului mansonului, asezandu-se pe capac si o eticheta cu numele executantului.

Executarea derivatiei cablurilor

Derivatiile din cablurile subterane se realizeaza prin intermediul mansoanelor de derivatie.

Mansoanele de derivatie se folosesc numai la cabluri armate montate in pamant si sunt prevazute cu carcase de fonta pentru protejarea imbinari. Materialele intrebuintate pentru executarea derivatiilor la cabluri sunt cleme de innadire si derivatie, clemele de derivatie in forma de T, masa izolanta. Montarea mansoanelor din fonta,umplerea acestora cu masa neagra bituminoasa sunt intru totul asemanatoare cu acelea privind montarea mansoanelor de legatura.

Executarea capetelor terminale

Mansoanele (cutiile) terminale se monteaza la capatul unui cablu cu izolatie de hartie. Mansoanele terminale se clasifica in:

-mansoane terminale de interior,

-mansoane terminale de exterior.

Montarea mansoanelor terminale de interior, se executa astfel: (fig..)

-se indeparteaza straturile de izolatie ale cablului si se scot capatele vinelor conductoare.

-se lipeste capatul conductorului de legare la pamant de mantaua de plumb a cablului.

-se introduce cablul in mansonul terminal.

-se infasoara cu panza lacuita izolatia de hartie a conductoarelor ce ies din manson.

-se dezizoleaza capetele conductoarelor pe lungimea necesara pentru a se fixa papuci pe cablu.

Mansoanele terminale de exterior pot fi confectionate din tabla de otel sau din fonta.

Defectele care apar in retelele subterane se produc de cele mai multe ori in punctele de legatura, adica in mansoanele de legatura, de derivatie sau in mansoanele terminale.

CAPITOLUL III

INSTALATIILE ELECTRICE DE FORTA IN HALE INDUSTRIALE

Capitolul 3.1. Montarea cablurilor in canale

Cablurile pot fi montate in canale din zidarie sau de beton special executate. Latimea si adancimea canalelor trebuie sa fie de minimum 300 mm, canalele se acopera cu placi de beton sau tabla striata.

Montarea cablurilor suspendate pe tendoane, trasarea instalatiilor stabileste pozitia de montare a elementelor de intindere si de sustinere ale cablului, Aceste elemente se vor monta pe elemente de constructie, care au fost prevazute pentru preluarea eforturilor de sustinere ale cablurilor electrice.

Cablul de otel pentru sustinere   se fixeaza la un cap. Cablul electric se deruleaza de pe tambur si prin intermediul unei role este dirijat de-a lungul traseului de montaj. Inelele sau bridele de suspensie, care din cauza deplasari cablului s-au distantat intre ele, vor fi readuse la distante egale cu ajutorul unei cangi.

Capitolul 3.2 Montarea podurilor de cabluri

Podurile de cabluri sunt sisteme de sustinere ale cablurilor formate din elemente metalice longitudinale denumite lonjeroane si elemente de sustinere ale cablurilor transversale, pe traseu. Punctele de prindere ale podurilor de cabluri se pot aplica pe ferme, pe pereti,pe grinzi si placi de beton cablurile de comanda si control se monteaza pe paliere diferite de cele ale cablurilor de energie, care si ele, la randul lor, vor avea trasee diferite pentru tensiuni diferite. Intre etajele podului de cabluri se monteaza placi de separtie din azbociment, basalt, beton etc. In urmatoarele situatii:

-intre rastele de cabluri de energie cu tensiuni diferite,

-intre rastele de cabluri de energie si cele cu cabluri de comanda si control,

-intre rastele de cabluri cu diferite destinatii,

-intre rastele de cabluri avand invelisri exterioare diferite.

Pentru pozarea cablurilor tamburele se instaleaza pe cricuri intr-un loc usor accesibil din apropierea traseului. Dupa pozarea tuturor cablurilor pe pat urmeaza fixarea acestora.

Capitolul 3.3 Montarea intreruptoarelor si prizelor etanse

In incaperile cu praf, in cele umede sau in cele care se degajaza vapori de apa, in incaperile cu mediu corosiv, se instaleaza interuptoare comutatoare si prize etanse  inchise in carcase metalice protectoare.

Intreruptoarele se monteaza aparent, fixandu-se pe dibluri cu suruburi introduce in locasurile anume destinate pe talpa carcasei aparatului.

Cand instalarea acestor aparate se face pe pereti de lemn, se introduce intre intreruptor si perete o placa din material necombustibil.

Prizele etanse monofazate si trifazate sunt utilizate pentru alimentarea receptoarelor mobile industriale (masini de gaurit, transformatoare de sudura) in locurile unde exista atmosfera umeda,pericol de atingere pieselor sub tensiune,precum si unde exista pericol de lovire. Prizele sunt prevazute cu cate o borna pentru legarea la priza de pamant.

Prizele etanse se monteaza, de regula, in plan vertical si se fixeaza la locul de montaj prin suruburi introduse in urechile de fixare ale prizei.

Conductoarele de alimentare se introduc prin orificiul de racordare al tubului la priza. Capetele conductoarelor de alimentare, dezizolate, se leaga la borne.acestea devin accesibile prin desfacerea celor doua suruburi care fixeaza capacul prizei de corpul ei si prin indepartarea capacului. Etansarea dintre carcasa si capac se asigura prin garnituri de etansare.

CAPITOLUL IV

MASURI DE PROTECTIE A MUNCII

Capitolul 4.1 Masuri specifice de protectie a muncii pentru linii electrice aeriene

Inainte de a se urca pe stalp, montorul trebuie sa se convinga ca stalpul este bine plantat si consolidat la baza si ca uneltele cu care va lucra sus pe stalp (carlige de urcat, centura de siguranta) sunt in buna stare.

La urcarea pe stalp, montorul trebuie sa se lege de acesta cu centura de siguranta, incepand de la 2m de la nivelul solului. Este interzisa aruncarea de jos a obiectelor, pentru a le transmite celor care lucreaza sus, sau aruncarea de pe stalp a acestora. Transmiterea lor trebuie facuta cu o franghie, de care se leaga obiectele necesare, petrecuta pe dupa o parte a stalpului sau mana montorului de sus. Al doilea capat al franghiei trebuie sa se gaseasca in mana muncitorului ce sta jos si care trebuie sa impiedice balansarea obiectelor ridicate. Mainile muncitorilor care lucreaza la intinderea conductoarelor vor fi protejate de manusi, confectionate din panza de cort.

In cazul trecerii si intinderii conductoarelor peste drumuri, se vor aseza placaje avertizoare cu steaguri rosii, de o parte si de alta a drumului, respectiv la 100m de la punctul de traversare.

Capitolul 4.2 Masuri specifice de protectie a muncii pentru linii electrice subterane (L.E.S.)

La executarea lucrarilor de pozare a retelelor electrice subterane trebuie respectate unele reguli cu privire la tehnica securitatii muncii, astfel:

Este interzis a se arunca tamburul de cablu de la orice inaltime. Daca nu se dispune de macarale sau capre speciale, tamburele vor fi coborate de pe vehiculul de transport pe un plan inclinat construit special. Rostogolirea tamburelor se va face numai in sensul sagetii indicate pe ele, adica astfel incat la rostogolire cablul sa nu se desfaca de pe tambur, ci din contra sa se stranga pe el.

Tamburul de cablu, dus la marginea canalului de cablu sapat, se ridica cu ajutorul unor cripuri, asigurandu-se o distanta suficienta intre tambur si suprafata pamantului. Cablul va fi tinut in maini de catre echipa de instalatori, nu asezat pe umeri. Muncitorii vor fi echipati cu manusi de panza de cort, pe masura ce se desfasoara cablul va fi lasat incet in sant, fara a fi aruncat.

In timpul executarii de innadire a cablurilor trebuie respectate unele norme de tehnica securitatii muncii.

-Astfel, in locurile unde vor fi montate mansoanele de legatura se va proceda la ingradirea locurilor de munca si la acoperirea lor cu un cort.

-Pregatirea, incalzirea si luarea de pe foc a cazanului cu masa izolanta se executa cu ajutorul montorului.

-Umplerea mansonului se face de lucratorul electrician, echipat, de asemenea cu manusi din panza de cort si cu achelari de protectie. Cand se executa innadirea conductoarelor cablului nu estec permisa transmiterea din mana in mana a cutiei sau a vasului cu aliajul de lipit, topit.

-Amestecarea masei izolante topite, sau aliajului de lipit trebuie sa se faca cu ajutorul unei vergele metalice, sau cu o lingura metalica incalzita in prealabil.

-Vergeaua sau lingura metalica se introduce in cazan numai un timp foarte scurt, strict necesar pentru amestecare.

Capitolul 4.3 Masuri specifice de protectie a muncii pentru instalatiile electrice de forta

In timpul executarii instalatiilor electrice, muncitorii electricieni trebuie sa respecte anumite reguli de protectie a muncii, pentru a evita diferite accidente cu urmari grave.

-La executarea gaurilor in ziduri se folosesc ochelari de protectie, pentru a feri ochii de praf, aschii de caramida, etc.

-In cazul in care muncitorul electrician foloseste scara pentru executarea lucrarilor sale, el trebuie sa aiba grija sa prevada la capetele de jos ale scarilor rezemate, varfuri ascutite sau talpi de cauciuc, pentur a evita eventuala lor alunecare. Treptele scarilor de lemn trebuie sa fie intotdeauna incastrate in cadrul si nu batute in cuie. Scarile rezemate trebuie sa fie asezate sub un unghi de 60s fata de orizontala.

-Cand se lucreaza pe scari rezemate la o inaltime mai mare de 4m , trebuie folosita si centura de protectie, care se leaga de stalpul sau de constructia de care este rezemata scara.

-Instalatorii electricieni vor avea grija sa nu aseze niciodata scarile in aprorpierea locurilor sau instalatilor care se gasesc sub tensiune si care nu sunt protejate impotriva atingerilor accidentale.

-Folosirea uneltelor electrice portabile, ca: masini electrice de daltuit si frezat ziduri, de gaurit, etc, alimentate la o tensiune 220 de volti care este permisa numai in locuri uscate si numai cu conditia de a se lega la pamant partile metalice ale acestor utilaje.

-Incaperile umede se folosesc unelte electrice care functioneaza la tensiunea de 36,24 sau chiar 12 volti.

-Instalatorul electrician care lucreaza cu uneltele electrice de gaurit sau de sapat santuri in zid, precum si cu dalti pneumatice, nu va sta pe o scara rezemata sau pe o scara dubla, deoarece exista pericolul de a se rasturna. De aceea in cazurile in care urmeaza sa se lucreze la inaltimi mari, electricianul care manuieste unealta electrica sau pneumatica va sta pe schele sau pe esafodaje construie in prealabil.

BIBLIOGRAFIE

Stan A.I., Canescu T., Huhulescu M., Popescu C., Simulescu D., Aparate, echipamente si instalatii de electronica industriala, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1999.