Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » tehnologie » electronica electricitate
INTOCMIREA SCHEMEI ELECTRICE DESFASURATE

INTOCMIREA SCHEMEI ELECTRICE DESFASURATE


INTOCMIREA SCHEMEI ELECTRICE DESFASURATE

NOTATI UTILIZATE  IN SCHEMELE ELECTRICE

Schemele electrice sunt constituite din doua circuite distincte:

circuite de forta (de obicei trifazate);

circuite de comanda (monofazate).

In circuitele de forta sunt conectate elementele de actionare (motoare, electromagneti trifazati), iar in circuitele de comanda elementele necesare comenzii.



Circuitele de comanda sunt legate intre o faza (R, S sau T) si nulul O, utilizand sau nu transformatorul coborator de ten­siune, in majoritatea cazurilor circuitele de comanda sunt reprezentate asa cum sunt in realitate, adica derivate din circuitele de forta. Exista insa si situatii in care cele doua circuite se reprezinta separat sau se reprezinta numai circuitele de comanda.

Pentru o mai buna intelegere a functionarii schemei si gasirea usoara a contactelor circuitelor se vor nota cu numere, incepand cu circuitele de forta si continuand cu cele de comanda.

Identificarea usoara a legaturilor din schema desfasurata in instalatia fizica se poate realiza prin notarea cu numere a tuturor nodurilor din schema.

ALIMENTAREA  CIRCUITELOR DE COMANDA

In circuitele de comanda sunt conectate bobinele releelor sau bobinele unor aparate de conectare mecanica, hidraulica sau pneumatica (electromagneti, cuplaje electromagnetice, ventile etc.). In comanda electrica a masinilor-unelte cel mai frecvent sunt utilizate releele cu contacte, in ultima perioada se utilizeaza insa tot mai mult elementele de comanda fara contacte, in special la masinile cu comanda numerica pentru transmiterea informatiilor primite de la purtatorul de program si de la traductoarele de deplasare. In cazul unui numar mic de aparate in sistem, alimentarea cu curent se realizeaza de obicei direct de la reteaua electrica (intre o faza si nul), iar atunci cand sistemul de comanda este mai complicat - cu ajutorul unui transformator de coborare.

Tensiunea de faza are valoarea de 220 V. Utilizarea acestei tensiuni are avantajul ca micsoreaza nomenclatorul bobinelor aparatelor privind tensiunea de alimentare si usureaza exploatarea instalatiilor electrice ale masinilor-unelte. In multe situatii se utilizeaza tensiunea de 220 V obtinuta printr-un transformator cu raportul de transformare 1:1. Acest mod de obtinere a ten­siunii de comanda are avantaje deoarece dispare conductorul neutru al retelei generale de alimentare si astfel scade si pericolul de electrocutare. La utilizarea tensiunii directe dintre faza si nul exista posibilitatea de electrocutare a persoanelor venite in contact cu partea sub tensiune din schema si masele metalice ale masinii-unelte legate la pamant. La folosirea unui transformator, electrocutarea este posibila numai la atingerea concomitenta a celor doua fire de iesire de la transformator.

Prin utilizarea unui transformator de coborare se pot obtine tensiuni mai mici decat 220 V. In tara noastra se utilizeaza tensiunile de 24, 48, 110. Pentru coborarea tensiunii este obligatorie utilizarea transformatoarelor cu infasurare primara separata de cea secundara. Utilizarea autotransformatoarelor, a coboratoarelor de tensiune cu rezistente sau a altor dispozitive, care nu au izolarea galvanica de sursa de curent, se interzice.

Alegerea tensiunii retelei de comanda cu transformatoare coboratoare este mai complicata, criteriile principale fiind complexitatea aparaturii elec­trice, numarul motoarelor electrice comandate, numarul de bobine si contacte din circuitele de comanda, in mod frecvent se utilizeaza tensiunile de 110 V si 220 V. Tensiunile de 24 si 48 V se utilizeaza atunci cand se impun conditii speciale din punctul de vedere al tehnicii securitatii (de exemplu cand exista contacte neacoperite).

Deoarece la unele masini-unelte in sistemele de comanda se utilizeaza un numar mare de contacte legate in scrie si lungimi mari de cabluri, este necesar sa se tina seama la calculul tensiunii de caderile de tensiune ce au loc in contacte si cabluri de legatura pentru a rezulta o functionare sigura a aparaturii.

Tensiunea nominala poate fi determinata cu relatia:


in care:

P este puterea electromagnetilor aparatajului din circuit, in VA ;

RK - rezistenta contactelor legate in serie cu bobina aparatelor de putere,'P, in Ω;

Rc - rezistenta cablului, in

Deoarece RK si Rc sunt in general mici (exemplu la 44 contacte RK = l, l si Rc = 1,86 pentru cablul cu sectiune de 0,75 mm2 in lungime de 75 m), din relatie se observa ca o mare importanta o are puterea aparatului conectat, in general pentru P ≤ 5 VA rezulta UN < 20 V, pentru P < (130-150) VA, UN < 100 V, iar pentru P = (300 . . .800) VA, UN = (100. . .200) V.

Asupra stabilitatii functionarii sistemelor de comanda cu relee cu contacte influenteaza si oscilarea tensiunii retelei. Conform standardelor, tensiunea ce trebuie sa ajunga la aparat trebuie sa fie egala cu 0 1,1 UN, iar aparatul trebuie sa lucreze stabil la tensiunea de 0,85. . .1,1 UN.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.