Clasificarea cutiilor de viteze

Cutiile de viteze utilizate la autovehicule se clasifica dupa modul de schimbare a raportului de transmitere si dupa modul de schimbare a treptelor de viteza.

1. Dupa modul de variatie a raportului de transmitere, acestea pot fi:

cu trepte (cu etaje) la care variatia raportului de transmitere este discontinua;

continue sau progresive, care asigura intre anumite limite o variatie continua a raportului de transmitere;

combinate, care reprezinta o asociere intre o cutie de viteze progresiva si una in trepte.

Cutiile de viteze in trepte se clasifica in functie de pozitia axelor arborilor si dupa numarul treptelor pentru mersul inainte.

Dupa pozitia axelor arborilor, in timpul functionarii, cutiile de viteze in trepte pot fi:

cu axe fixe (simple), la care arborii au axa geometrica fixa;

planetare, la care axele unor arbori executa o miscare de revolutie in jurul unui ax central.

Dupa numarul treptelor de viteza, cutiile de viteze pot fi cu trei, patru, cinci sau mai multe trepte.

Cutiile progresive, se clasifica, dupa principiul de transformare a momentului, in:

mecanice, de tipul cu frictiune si cu impulsuri;

hidraulice, de tipul hidrodinamice sau hidrostatice;

electrice.

Cutiile de viteze combinate reprezinta in general o asociere intre un hidrotransformator si o cutie de viteze in trepte, de obicei planetara.

2. Dupa modul de schimbare a treptelor de viteza, cutiile de viteze pot fi

cu actionare directa, la care schimbarea treptelor se face, in general manual sau cu ajutorul unui servomecanism;

cu actionare semiautomata, la care numarul de operatii necesare la trecerea in treapta urmatoare se reduce (stabilirea treptei de viteze se face de catre conducator, dar schimbarea se efectueaza de catre un servomecanism);

cu actionare automata, la care schimbarea treptelor se face in mod automat, in functie de conditiile de de mers, asigurand automobilului regimul optim de miscare in ce priveste calitatile dinamice sau economice.

Cele mai raspandite cutii de viteze sunt cele cu variatia in trepte a raportului de transmitere, cu arbori cu axe fixe si cu actionare mecanica. Aceste cutii de viteze permit obtinerea variaatiei raportului de transmitere in limitele necesare pentru o constructie nu prea complicata.

Partile componente ale unei cutii de viteze sunt urmatoerele:

mecanismul reductor (cutia de viteze propriu-zisa);

mecanismul de comanda;

dispozitivul de fixare a treptelor;

dispozitivul de zavorare a treptelor.

Mecanismul reductor constituie partea principala a cutiei de viteze si serveste la modificarea raportului de transmitere, respectiv a momentului motor, in functie de variatia rezistentelor la inaintarea automobilului.

Mecanismul reductor se compune din doi sau trei arbori pe care se afla montate mai multe perechi de roti dintate, cu ajutorul carora se transmite miscarea intre arbori, si dintr-un carter.

Fig.1 Solutii constructive ale cutiilor de viteze

Sistemul de actionare serveste la cuplarea si decuplarea treptelor; dispozitivul de fixare nu permite trecerea dintr-o treapta in alta sau in pozitia neutra, decat la interventia conducatorului, iar dispotirivul de zavorare (blocare) nu permite cuplarea simultana a mai multor trepte.