Oxidarea aluminilui si a aliajelor lui

Oxidarea aluminilui si a aliajelor lui

Are loc in toate gazele purtatoare de oxigen din atmosfera cuptorului, cu exceptia oxidului de carbon, deoarece au tensiuni de disociere mai mari decat tensiunea de disociere pentru oxidul de aluminiu.

Oxidarea aluminiului lichid se realizeaza conform reactiilor:

Al O = 2(AlO

Al SO =2(AlO) + (AlS

Al CO = 2(AlO CO

Al HO =(AlO H

Oxidul format (AlO) este insolubil in metalul de baza, atat in stare lichida, cit si in stare solida.

Pelicula de (AlO), asa cum s-a aratat, este continua, densa, compacta, rezistenta, impermeabila si impiedica accesul oxigenului sau al altor gaze oxidante spre metalul de sub ea, incetinand oxidarea. Ca urmare, topirea si supraincalzirea aluminiului si aproape a tuturor aliajelor pe baza de aluminiu (cu exceptia celor din sistemul Al-Mg) pot fi efectuate in atmosfera oxidanta, in conditiile nedistrugerii (prin amestecare) a peliculei de oxizi.

In cazul topirii aschilor sau a deseurilor de dimensiuni mici, atmosfera oxidanta poate sa aiba o influenta nefavorabila, datorita cresterii gradului de oxidare.

In acest caz pe fiecare bucatica de metal se formeaza o pelicula rezistenta de oxid. La supraincalzire peste temperatura de topire, metalul nu se scurge din invelisul format, ci ramane in interiorul acestuia. Nu se obtine metal topit deloc sau randamentul in metal topit este foarte mic. In astfel de situatii la topirea incarcaturii marunte, poate fi folosit un flux, al carui rol este de a dizolva oxizii formati la suprafata incarcaturii de dimensiuni mici.

(AlS) care rezulta din oxidarea aluminiului cu SO este solid la temperatura de elaborare a aluminiului si se indeparteaza in zgura.