Bolile inului

Viroze

. Cloroza inului - Aster yellows virus

Boala a fost semnalata in Cehoslovacia, in SUA si Canada asa dupa cum reiese din studiile lui Klinkowski M. (1968), Frederiksen R.A. (1964) si Sackston W.E. (1958).

Simptome. Plantele virotice se recunosc usor datorita culorii galbene si datorita ramificarii anormale. Florile prezinta sepale care au o latime uniforma, sunt ingustate, ascutite si ating pana la 18 mm lungime. Petalele florilor sunt inverzite, deformate si de regula floarea ramane sterila. In cazul instalarii timpurii a bolii, bobocii florali se usuca si cad.

Agentul patogen - Aster yellows virus Klink. este un virus ce in mod obisnuit produce ingalbenirea florilor de la diferite specii de Aster. I. Pop (1967) mentioneaza ca acest virus are un cerc foarte larg de gazde (270 specii din 39 familii) intre care hrisca, spanacul, morcovul, patrunjelul, salata, tomatele si o serie de plante floricole. Prin cercetarile sale Murtomaa (1966) precizeaza ca acest virus este prezent pe cerealele cultivate si spontane, de pe care poate trece pe in dar nu si invers.

Boala afecteaza in special soiurile tardive iar simptomele pot fi mascate de temperaturile ridicate din cursul verii.

Ploaie P.G. (1973) mentioneaza faptul ca boala cunoscuta sub numele de cloroza asterului cu agentul patogen Aster yellows ar fi produsa nu de un virus ci de o micoplasma, totusi pana la aceasta data, cloroza inului este considerata o viroza.

Epidemiologie. Virusul este vehiculat de la planta la planta de insecta Macrosteles fascifrons Stal. iar de la un an la altul rezista in plantele perene infectate, in special in trifoiul alb si in buruieni ca Stellaria media.

Prevenire si combatere. La amplasarea lanurilor de in trebuie sa se tina seama ca ele sa nu fie in apropierea tarlalelor cu trifoi alb. Printr-o buna erbicidare impotriva buruienilor ce ar putea fi rezervoare de virus si printr-o buna tratare cu insecticide sistemice, atacul acestui virus poate fi limitat.

Micoplasmoze

2. Ingalbenirea inului de Noua Zeelanda - Phormium yellow leaf.

Boala a fost semnalata in 1950 pe specii de in cultivate in Noua Zeelanda de catre Boyce W. si Newhork F.J.

Simptome. Foliajul plantelor infectate se ingalbeneste si in scurt timp se usuca. Ingalbenirea ca si uscarea incepe de la marginea limbului spre interior. In unele cazuri frunza se brunifica si se ofileste. Plantele virotice au talie redusa si se ofilesc din cauza ca micoplasma produce o necroza a floemului radacinilor in care apar si gome.

Agentul patogen - Phormium yellow leaf a fost considerat o perioada ca fiind un virus, pana cand, in 1969 Ushiyama R. a izolat corpusculi de tip micoplasma.

Epidemiologie. Agentul patogen este transmis prin insecta Oliarus atkinsoni Myers.

In ceea ce priveste bolile virotice si micoplasmozele inului exista inca multe discutii, unii cercetatori sustinand posibilitatea ca sa se suprapuna aceste infectii. Virusurile intre care Oat blue dwarf transmis de Macrosteles fascifrons, Beet curly top virus transmis de Circulifer tenellus, Beet pseudoyellows virus transmis de Trialeurodes vaporariorum, Radish yellows virus, Malva yellows virus si Tobacco leaf curl virus, au fost semnalate si pe in, in SUA si India.

Bacterioze

3. Bacterioza inului - Bacillus macerans.

Boala a fost descrisa in URSS de Berezova E. si Sevcenkova M. in anul 1932 iar mai tarziu s-a raspandit fiind semnalata in Letonia, Azerbaidjan si alte zone asiatice. Pagubele pot fi foarte mari, chiar de 80 %, daca atacul apare in faza de imbobocire.

Simptome. Boala poate fi observata chiar pe tinerele plantule sau pe seminte in timpul germinatiei. Din semintele infectate ies germeni debili, deformati, cu radacinuta slab dezvol/tata, plantele nu ies la suprafata solului si putrezesc. Pe plantele rasarite, in zona coleoptilului apar pete cu aspect hidrozat, in dreptul carora pe timp ploios apare goma bacteriana. Zonele afectate se brunifica, devin mucilaginoase iar plantele vor putrezi. Pe cotiledoane apar pete brune cu aspect mucilaginos. In cazul unor ploi prelungite, varful radacinii ca si varful plantei se brunifica si se usuca sau putrezesc. Atacul este mai frecvent in faza de rasarire si de butonizare dar poate fi semnalat si pe capsulele ce vor produce seminte infectate.

Agentul patogen - Bacillus macerans Schrad - fam. Rhizobiaceae. Bacteria are forma unui bastonas cu capetele rotunjite, este facultativ anaeroba, Gram-negativa si de dimensiuni cuprinse intre 1 x 4-5 mm. Capacitatea mare de hidroliza o face capabila sa macereze tulpinile de in.

Epidemiologie. Bacteria rezista in sol si dupa primele infectii pe radacini si coleoptil, apar si infectiile pe partile aeriene de unde dupa aparitia gomei bacteriile vor fi vehiculate de apa de ploaie. Prin intermediul semintelor din capsulele infectate este asigurata transmiterea directa a agentului patogen de la un an la altul.

Prevenire si combatere. Intrucat boala este mai frecventa in solurile grele si umede, acestea vor fi evitate la amplasarea culturii. Se vor asigura conditii optime pentru germinarea si rasarirea plantelor intrucat agentul patogen produce cele mai mari pierderi in aceasta fenofaza.

Semanatul inului se va face la epoca optima cu samanta sanatoasa, ce va fi tratata cu Mancozeb 80-200 g100 kg sau cu Vitavax 200 FF in doza de 200 ml100 kg, substanta ce combate si alti agenti patogeni ai inului.

Micoze

4. Arsura inului - Olpidiaster radicis.

Arsura inului este raspandita in vestul Europei precum si in URSS, Maroc. La noi in tara agentul patogen a fost semnalat de Ghimpu V. in 1932 pe Begonia.

Simptome. Boala apare pe plantele abia rasarite si se observa sub forma de vetre de atac in care plantele se ingalbenesc si se usuca. Varful plantelor se ofileste, se indoaie, apoi intreaga planta se usuca. Vetrele de atac vor creste in diametru daca vremea este umeda si racoroasa. La smulgere se observa ca radacinile sunt vestede, cu scoarta descompusa insa, cilindrul central pare sanatos. Daca vremea se incalzeste, plantele isi revin, formeaza tulpini cu internoduri scurte, cu mugurii laterali la subsuoara frunzelor situate sub varful uscat.

Agentul patogen - Olpidiaster radicis (de Wild) Pasch. - fam. Olpidiaceae, cl. Chytridiales, subincr. Mastigomycotina.

Ciuperca are un aparat vegetativ-gimnoplast ce paraziteaza intracelular. Dupa o perioada de parazitare, se transforma holocarpic in sori de zoosporangi ce vor pune in libertate zoosporii ovali, flagelati de 2-4 mm, prin intermediul carora ciuperca se raspandeste in sol. Spre sfarsitul perioadei de vegetatie apar in tesuturile afectate akinetosporangii ca rezultat al procesului de sexualitate. Intr-o celula se pot gasi pana la 10-12 akinetosporangi de 20-32 x 10-20 mm, spori ce pot rezista in sol 7-10 ani.

In primavara din akinetosporangi vor aparea zoosporii flagelati ce vor fi vehiculati pana la radacinile tinere pe care le vor infecta.

Epidemiologie. Agentul patogen se raspandeste in cursul anului prin zoosporii care sunt vehiculati de apa din sol. Durata infectiilor este insa limitata deoarece la 2 saptamani de la rasarirea plantelor, radacinile sunt destul de intarite si nu mai pot fi infectate. De la un an la altul ciuperca rezista sub forma de akinetosporangi. De remarcat este faptul ca, agentul patogen are un cerc larg de plante gazda intre care, lucerna, trifoiul, mazarea, lupinul, mustarul, ridichea, varza, spanacul, ovazul, tutunul si chiar plantele din flora spontana.

Prevenire si combatere. Intrucat boala este frecventa pe solurile reci si umede acestea vor fi excluse de la amplasarea culturii de in. In alcatuirea asolamentului se va tine cont de cercul de plante gazda al agentului patogen si de gradul de atac al acestor plante, semnalat in anii precedenti. Drenarea excesului de umiditate, amendamentele cu calciu precum si cultivarea de soiuri de in cu flori albe care sunt mai rezistente, asigura evitarea pagubelor produse de acest agent patogen.

. Putregaiul plantulelor de in - Pythium de Baryanum.

Inul poate fi atacat in anii ploiosi de o serie de agenti patogeni de sol intre care si Pythium de Baryanum care a fost inclus in lista patogenilor din starea fitosanitara a anului 1937.

Simptome. La scurt timp dupa rasarire, pe axul hipocotil infectat se observa pete brune, mici, alungite care pot conflua si inconjura axul. In vetrele de atac, tinerele plantule se culca la pamant si putrezesc. Daca vremea se mentine umeda, vetrele de atac isi vor largi diametrul si pagubele pot fi mari.

Agentul patogen - Pythium de Baryanum Hesse. - fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subincr. Mastigomycotina.

Aparatul vegetativ este un sifonoplast pe care apar in cursul vegetatiei ortosporangi ce vor da nastere la zoospori uniflagelati, ca organe de inmultire asexuata. In organele distruse vor aparea ca rezultat al procesului de sexualitate, oospori care au membrane groase ce le confera o rezistenta la temperaturi scazute.

Epidemiologie. In cursul vegetatiei ciuperca se raspandeste prin zoosporii vehiculati de apa din sol iar de la un an la altul rezista prin oospori.

Prevenire si combatere. Masurile de prevenire sunt cele mai eficiente si ele se refera la amplasarea corecta a inului in soluri afanate, ce nu retin apa; la alcatuirea unui asolament corect trebuie sa se tina seama ca acest agent patogen are un larg cerc de plante gazda.

Inul mai poate fi atacat si de alte specii ale genului Pythium ca: P. egalacanthum de Bary, P. irregulare Buiss, P. splendens Braun, P. mamillatum Mens., P. intermedium de Bary si P. de Baryanum var. pelargoni Braun. Aceste specii dau aceleasi simptome dar caracterele lor morfologice difera.

Semintele de in vor fi tratate inainte de semanat cu Vitavax 200 Wp- 200 g100 kg sau Vitavax 200 FF-200 ml100 kg. Rezultate bune a dat si tratamentul cu Tiradin 70 PUS-250-350 g100 kg seminte sau Tiramet 60 PTS- 300 g100 kg seminte.

. Fainarea inului - Oidium lini.

Fainarea inului este o boala larg raspandita in tarile cultivatoare din vestul Europei si in Italia. C. Sandu-Ville o descrie din Romania in 1951 iar ulterior ea s-a raspandit si a dat pagube mari in anii 1958 in judetul Brasov, in 1959 in judetul Ilfov, Ialomita, Teleorman, in 1960 in judetele Iasi, Suceava, Dolj, Ialomita si in 1969 in judetele Timis, Bacau, Ilfov si Constanta.

Simptome. Fainarea se observa in mod frecvent pe frunze si numai uneori pe caliciul floral al tulpinii. Frunzele acoperite de pasla miceliana fina se ingalbenesc, se usuca si planta se degarniseste de frunze de jos in sus, ceea ce uneori duce la sterilitatea florilor.

Agentul patogen - Oidium lini Fries - fam. Mucedinaceae. ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subincr. Deuteromycotina. Ubrizy G. (1953) raporteaza ciuperca la Erysiphe cichoracearum.

Miceliul ciupercii este un tal filamentos, ectoparazit, fixat cu apresorii de frunza si hranit prin intermediul haustorilor ce paraziteaza celulele epidermice. Inmultirea asexuata se realizeaza prin conidii de forma trunchiata sau cilindrica, hialine, de 24-36 x 9-12 mm, dispuse in lanturi scurte.

Epidemiologie. Fainarea apare in cursul lunilor iunie-iulie in culturile cu densitate mare, semanate tarziu si numai pe vreme umeda si calduroasa.

Raspandirea ciupercii este asigurata de conidiile ce sunt vehiculate de curentii de aer si germineaza pe frunzele usor deshidratate de seceta.

Soiurile de in manifesta o rezistenta variata, aceasta fiind corelata cu rezistenta la seceta.

Prevenire si combatere.Se recomanda semanarea inului la epoca optima, respectarea densitatii normale si evitarea amplasarii culturilor de in pe terenuri umede.

Rugina inului - Melampsora lini.

Rugina este o boala semnalata in toate tarile cultivatoare de in din lume fiind considerata in unele zone ca principala boala ce depreciaza cantitatea si calitatea fuiorului de in. In Romania este cunoscuta inca din 1930 cand a produs pagube mari in Dobrogea. Dupa anul 1965 boala a fost semnalata numai sporadic fara a produce pagube insemnate.

Simptome. Primele simptome ale atacului apar pe fata inferioara a cotiledoanelor si pe hipocotil sub forma unor pete galbene-portocalii si niste puncte mici galbui.

In partea a doua a vegetatiei inului, dupa inflorit boala se observa prin aparitia unor pete de culoare galbena-rosiatica dispuse pe frunzele superioare, tulpini, sepale si chiar capsule. Ceva mai tarziu pe plantele bolnave apar pustule mici, rosii, proeminente ce in scurt timp iau aspectul unor cruste negre.

Din tulpinile infectate, cu fibre anormal dezvol/tate, inegale ca grosime si lungime si foarte fragile care se prelucreaza greu, rezulta un fuior de proasta calitate.

Agentul patogen - Melampsora linii (Schum.) Lév. - fam. Melampsoraceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subincr. Basidiomycotina. Ciuperca este macrociclica si autoica. Pe cotiledoane si axa hipocotila apar in urma infectiilor primare cu bazidiospori, picnidii mici, turtite sau globuloase, subepidermice, galbui. Ecidiile hipofile sunt intr-o prima faza subepidermice apoi se deschid rupand epiderma. Ele au 0,3-0,5 mm in diametru, sunt circulare si de culoare galbena-portocalie. Ecidiosporii sferici sau subsferici au 21-28 x 10-32 mm cu o epiderma verucoasa. Dupa inflorit apar si lagarele cu uredospori, circulare de 0,3-0,75 mm in diametru sau chiar de 1,5 mm lungime daca sunt situate pe tulpini. Printre uredosporii sferici sau elipsoidali, de 15-25 x 13-20 mm cu membrana fin echinulata, se gasesc parafize de 40-50 mm lungime cu partea terminala sferica de 18-23 mm in diametru. Teliosorii apar sub forma unor cruste negre, subepidermice si contin teliospori prismatici, de 35-50 x 10-20 mm, cu membrana bruna, ingrosata la varf.

Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurata de teliosporii care sunt foarte rezistenti la ger, raman pe resturile vegetale si pot germina si forma bazidiospori chiar si dupa 2 ani. Infectiile primare sunt asigurate de bazidiospori si dupa o incubatie de o luna, apar picnidiile cu picnospori ce vor raspandi agentul patogen in primele fenofaze. Uredosporii ce apar imediat dupa inflorire, raspandesc agentul patogen pana spre sfarsitul vegetatiei cand apar teliopustulele, sub forma de cruste negre.

Prevenire si combatere.Temperaturile moderate si umiditatea mare favorizeaza extinderea agentului, in special pe culturile semanate tarziu pe terenuri umede.

Agentul patogen prezinta mai multe rase fiziologice cu specializari stricte, asa incat folosirea de soiuri rezistente este una din masurile de prevenire foarte eficiente. Crearea de forme rezistente prin hibridare si selectie este principala sarcina a amelioratorilor, dar existenta unui numar mare de rase fiziologice ce ingreuneaza mult munca cercetatorilor.

O conditie esentiala in prevenirea bolii este asigurarea respectarii masurilor de igiena culturala, distrugerea resturilor de la prelucrarea fuiorului si araturi adanci de toamna la solele pe care inul nu va reveni decat dupa 3 ani.

Cultivarea de soiuri precoce, semanate devreme si fertilizarea echilibrata, duc la evitarea atacului, la obtinerea de productii constante si sanatoase.

Chiar daca tratamentele chimice sunt eficace in primele stadii de vegetatie a plantelor, ele nu sunt justificate din punct de vedere economic asa incat se recomanda semanarea de seminte provenite din loturi semincere sanatoase si eventual aplicarea unor tratamente termice ce s-au dovedit eficace sau a fungicidelor Vitavax 200 WP-200 g100 kg sau Vitavax 200 FF 200 ml100 kg.

. Ascochitoza inului (boala piciorului) - Ascochyta linicola.

Boala desi putin raspandita este foarte pagubitoare. Ea este cunoscuta in Canada, vestul Europei, in zona Petersburgului, Irlanda iar in Romania a aparut in 1961, fiind semnalata de Ana Hulea si Maria Tircovnicu.

Simptome. Boala se recunoaste usor datorita brunificarii partii bazale a tulpinii. Pe radacini apar pete ruginii ce se pot confunda cu cele produse de antracnoza iar pe tulpini apar la baza, mici crapaturi brune-negricioase pe care se observa puncte mici negre. Infectiile sunt favorizate de eventualele raniri de la baza tulpinii. Atacul poate fi semnalat si pe capsule, acestea avand o crestere redusa, devin brune, contin putine seminte mate, cu o capacitate germinativa diminuata.

Plantele atacate au o talie redusa, se vestejesc, fibrele din tulpini se separa greu, fuiorul este de slaba calitate iar productia de seminte este diminuata cantitativ si calitativ.

Agentul patogen - Ascochyta linicola Naum. et Vass. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subincr. Deuteromycotina.

Miceliul ciupercii - talul filamentos patrunde in planta prin rani sau direct si paraziteaza baza tulpinii si eventual capsulele, localizandu-se sub tegumentul semintelor sau chiar in embrion.

In zonele atacate ale tulpinii, subepidermic, apar picnidiile brune-negricioase de 110-160 mm in diametru, cu picnospori hialini, bicelulari, oblongi, de 5-6 x 2,5 mm sau chiar mai mari, 10,5-17,5 x 3,3-5 mm (Ana Hulea si col.). Pana la maturitatea deplina picnosporii par unicelulari, din care cauza se pot confunda cu cei de la Phoma lignicola.

Epidemiologie. Boala este deosebit de grava intrucat transmiterea ei este asigurata direct de miceliul din seminte si indirect de picnosporii ramasi in picnidiile de pe resturile vegetale. In cazul semanarii inului in soluri cu umiditate peste 30-40 % infectiile si raspandirea ciupercii se fac cu o mare usurinta, mai ales la plantele tinere. Picnosporii sunt vehiculati de apa de ploaie, readusi in sol, de unde vor fi dusi de apa la alte plante.

Prevenire si combatere. Se recomanda evitarea amplasarii inului pe sole cu umiditatea solului peste 30-40 % si folosirea de samanta sanatoasa si tratata cu Vitavax 200 WP in doza de 200 g100 kg sau alte substante cu actiune sistemica.

9. Patarea bruna a inului - Phoma linicola.

Boala este destul de raspandita in Europa si America de Nord iar in Belgia este considerata cea mai grava boala a inului. In Romania a fost depistata in 1941 in jud. Ilfov si in 1957 in jud. Teleorman.

Simptome. Atacul poate fi semnalat inca din primele faze de vegetatie cand pe plantele tinere, pe cotiledoane si tulpini apar pete brune ce au in jurul lor o zona galbena. Pe aceste pete brune apar numeroase puncte mici negre. Atacul se extinde si la foliajul care se brunifica, se vestejeste si se usuca. Plantele raman mici, cu tulpini fragile ce se usuca prematur. Pe tulpini se constata exfolierea scoartei sfasiate iar pe radacini se observa vestejirea si putrezirea tesuturilor.

Agentul patogen - Phoma linicola March. - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subincr. Deuteromycotina.

Cercetarile recente indica faptul ca nu numai acest agent patogen produce patarea bruna ci si P. exigua, P. lingam si P. usitatissima, deosebirile intre specii fiind de natura morfologica.

Talul filamentos al ciupercii paraziteaza scoarta tulpinilor, fibrele, patrunzand chiar pana la cilindrul central. In tesuturile atacate se formeaza picnidii sferice, de culoare bruna-negricioasa, de 110-200 mm in diametru, ce contin picnospori hialini unicelulari cilindrici sau elipsoidali, drepti sau usor curbati, de 3-7 x 1,5-3 mm.

Epidemiologie. Ciuperca rezista de la un an la altul pe resturile vegetale sub forma de picnospori in picnidii. In primavara urmatoare, pe vreme umeda din picnidii vor iesi sub forma de cordoane, picnosporii ce vor produce primele infectii. De la planta la planta picnosporii sunt vehiculati de apa de ploaie si de vant.

In unele cazuri agentul patogen poate fi localizat sub forma de miceliu in tegumentul semintelor, transmiterea agentului patogen fiind asigurata direct.

Prevenire si combatere. Se recomanda semanarea la epoca optima cu samanta certificata si tratata cu Vitavax 200 FF in doza de 200 ml100 kg sau alte fungicide sistemice.

. Septorioza sau _"Pasmo" a inului - Septoria linicola.

Boala a fost descrisa in 1911 de Spegazzini A. in Argentina dar acum este considerata ca cea mai raspandita micoza a inului. In Romania a fost semnalata in 1965 de micologii ieseni, apoi a aparut in sudul tarii si in judetul Bihor. Intrucat boala poate compromite aproape in totalitate cultura, este inclusa pe lista agentilor patogeni de carantina si la semnalarea ei materialul infectat se distruge prin ardere.

Simptome. Boala se manifesta pe frunze, tulpini, sepale, capsule, seminte, fiind mai usor de identificat in partea a doua a vegetatiei, dupa inflorit. Primele simptome apar pe cotiledoane sub forma unor pete galbene-verzui, circulare ce in scurt timp se brunifica. Pe plantele dezvol/tate apar pe frunze, pete de 4-6 mm in diametru, galbene-verzui apoi brune, care duc la vestejirea, uscarea frunzei si degarnisirea tulpinilor. Pe tulpini apar pete alungite de 5 mm in diametru, galbene-verzui apoi brune. Petele pot conflua si ca urmare apar zone mari in care tulpina este bruna de jur imprejur ( fig. 82). Plantele se usuca prematur si contin fibre de calitate inferioara iar capsulele patate sunt seci sau au seminte zbarcite cu slaba facultate germinativa.

Atacul se recunoaste de la distanta intrucat apar vetre de plante cu tulpini _"pestrite" brune cu verde, vetre ce se extind radiar. Toate plantele prezinta pe zonele brunificate puncte mici negre, adancite, subepidermice. Prezenta acestor puncte diferentiaza boala _"Pasmo" de brunificarea produsa de Polyspora lini.

Agentul patogen - Septoria linicola - fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subincr. Deuteromycotina.

In Argentina a fost gasita si forma perfecta a agentului patogen care a fost raportata la Mycosphaerella linorum (Wr.) Gar., insa rolul formei perfecte, intalnita foarte rar in natura, este foarte limitat in epidemiologia ciupercii.

Miceliul ciuperciidezorganizeaza tesuturile tulpinilor, frunzelor sau capsulelor, producand brunificarea lor. Pe zonele afectate se formeaza picnidiile globuloase, subepidermice de 65-150 mm in diametru. Picnosporii sunt hialini, cilindrici-filiformi, drepti sau curbati, cu 3 pereti transversali de 20-40 x  2,2-2,5 mm.

Epidemiologie. Transmiterea ciupercii este asigurata de picnosporii aderenti pe seminte sau de cei ce rezista 2-3 ani in resturile vegetale ramase in camp. In timpul vegetatiei agentul patogen este raspandit de vant si picaturile de ploaie, atacul fiind favorizat de temperatura cuprinsa intre 20-24^oC si de umiditatea ridicata.

In primele faze de vegetatie plantele sunt mai putin atacate iar dupa inflorirea lor, ciuperca devine mai virulenta, se raspandeste cu rapiditate si ataca mai intens.

Prevenire si combatere. Se recomanda un asolament de 7-8 ani, semanarea la epoca optima cu samanta din loturile semincere neinfectate si tratarea semintelor cu fungicide sistemice.

Intrucat agentul patogen este pe lista de carantina, depistarea focarelor de _"Pasmo" este una din sarcinile specialistilor care au obligatia ca sa distruga intreg materialul infectat. E. Radulescu si V. Bulinaru au constatat ca la noi in tara soiurile de in rezistente la fuzarioza si rugina s-au dovedit a fi sensibile la septorioza.

Se va acorda a atentie deosebita la importul de seminte care nu vor fi distribuite in teritoriu fara avizul Laboratorului Central de Carantina chiar daca in acte se specifica rezistenta soiului la _"Pasmo".

Antracnoza inului - Colletotrichum lini.

Boala cunoscuta si sub numele de patarea marmorata a tulpinilor de in este cunoscuta in numeroase tari din Europa putand produce pagube de 20-30 % la productia inului de fibre sau la cel de ulei. In Romania este semnalata sporadic si fara pagube mari in Transilvania si nordul Moldovei.

Simptome. Boala este prezenta pe frunze, tulpini, flori, capsule si seminte in toate fazele de vegetatie. Pe cotiledoane apar pete galbene-portocalii in dreptul carora tesuturile sunt usor adancite iar marginea petelor este conturata cu o zona mai inchisa. Pe colet si radacini in dreptul zonelor atacate, apar strangulari, ingrosari anormale si pete galbene-portocalii. Plantele atacate in primele fenofaze se vestejesc si se usuca. Plantele mai mari atacate prezinta marmorari, alternante de culori verzi (zone sanatoase) cu zone brune-rosiatice. Frunzele patate se vestejesc, se brunifica si se usuca iar ca urmare capsulele raman mici, asimetrice si contin seminte albicioase, sistave, zbarcite, usoare, cu tegumentul mat si cu mici excavatii.

Tulpinile atacate, brunificate, sunt sfaramicioase, contin fibre fragile si ca urmare se fractureaza in perioadele cu vanturi puternice  (fig. 83).

Agentul patogen - Colletotrichum lini (Westerd.) Tochinai - fam. Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes,

subincr. Deuteromycotina. Miceliul ciupercii - talul filamentos, patrunde in tesuturile pe care le paraziteaza si se poate localiza in tegumentul semintelor sau chiar in embrion. Miceliul la inceput albicios, devine apoi rosiatic si in final negricios iar pe el apar lagare ce contin conidiofori scurti, hialini ce sustin conidii unicelulare, scurt-cilindrice, hialine sau usor colorate in roz, de 14-21 x 2-6 mm. Printre conidiofori si conidii, se gasesc tepi rigizi, septati, bruni, de 80-180 mm lungime.

Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin miceliul din seminte si prin conidiile ramase pe resturile vegetale care raman viabile mai multi ani.

In lan, ciuperca se raspandeste prin conidiile duse de vant, de ploaie sau de insecte. Pe solurile usoare si acide si pe vreme umeda raspandirea ciupercii se face foarte usor.

Prevenire si combatere. Se recomanda evitarea semanarii inului prea tarziu sau pe un teren fertilizat excesiv cu azot, fapt ce favorizeaza atacul. Inul va reveni pe aceeasi sola numai dupa 5-7 ani, se vor respecta toate masurile de igiena culturala si se va semana numai cu samanta sanatoasa din soiuri rezistente.

Tratarea semintelor cu Tiramet-60 PTS in doza de 300 g100 kg sau cu Tiradin 70 PUS-250-350 g100 kg da rezultate foarte bune in prevenirea atacului.

Obtinerea de soiuri rezistente este deosebit de dificila, intrucat agentul patogen are mai multe biotipuri raspandite in tarile cultivatoare de in asa incat este necesar sa se amelioreze soiuri locale sau sa se hibrideze si sa se verifice rezistenta hibrizilor obtinuti in conditiile fiecarei tari cultivatoare.

. Polisporioza inului - Polyspora lini.

Boala a fost descoperita in 1921 in Irlanda unde a produs pagube de peste 50 % la recol/ta de tulpini si seminte. In Ungaria, pagubele au fost de 70-80 % din recolta, depasind pe cele produse de antracnoza. E. Radulescu presupune ca aceasta boala exista si in tara noastra dar prezenta ei inca este incerta.

Simptome.Pe cotiledoane si la coletul tinerelor plantule apar pete de culoare bej (asemanatoare lutului) care in scurt timp se brunifica. In dreptul zonelor brune, tesuturile sunt distruse iar plantele se frang. Atacul sub forma de pete brune care se unesc, se extinde pe intreaga tulpina si chiar pe capsule care vor forma putine seminte mici, cu facultate germinativa scazuta (fig. 84).

Agentul patogen - Polyspora lini Laff. - fam. Melanconiaceae, ord. Melanconiales, cl. Coelomycetes, subincr. Deuteromycotina.

Ciuperca are un tal filamentos ramificat ce se dezvolta intercelular, parazitand celulele, din care cauza in tulpini apar fibre subtiri si fragile.

Pe miceliu, subepidermic, apar lagare de conidii sub forma unor perinite gelatinoase, incolore sau alb-laptoase. Conidioforii sunt neramificati, ies in grupuri prin stomate si sustin pe partea lor superioara care este latita, 4-8 conidii, unicelulare, hialine, ovoide, de 9-20 x 4 mm. Pe timp secetos, pe traiectul miceliului apar clamidospori prin deshidratarea si fragmentarea miceliului. Din acesti clamidospori, in conditii favorabile de umiditate va aparea din nou miceliul de infectie.

Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin intermediul semintelor infectate si prin conidiile ce raman in resturile vegetale de pe sol. In cursul vegetatiei, ciuperca se raspandeste prin conidiile vehiculate de vant si apa de ploaie si rezista in perioadele de seceta sub forma de spori de rezistenta (clamidospori).

Prevenire si combatere. Se recomanda semanarea la epoca optima, cu seminte sanatoase sau tratate cu fungicide sistemice. Fertilizarea solelor cu ingrasaminte cu fosfor si potasiu sau cu microelementul cobalt au dus la scaderea Tiradin 70 PUS-250-350 g100 kg da rezultate foarte bune.

In timpul vegetatiei tratamentele cu insecticide folosite pentru combaterea puricilor inului au dus si la limitarea atacului de polisporioza. In Noua-Zeelanda, Suedia si fosta URSS s-au obtinut soiuri rezistente la aceasta boala si s-a evitat cultivarea de linii provenite din soiul american Cascade care sunt foarte sensibile.

Alte micoze si antofitoze ale inului:

Fusarioza inului este produsa de o multitudine de specii ale genului Fusarium: F. oxysporum f.sp. lini, F. oxysporum f.sp. vasinfectum si F.callistephi., F. avenaceum var. herbarum, F. culmorum F. semitectum F. solani Wr., F. sporotrichoides; mucegaiul cenusiu - Botrytis cinerea; cuscuta - Cuscuta epilinum; lupoaia - Orobanche ramosa

La alcatuirea asolamentului pentru cultura inului trebuie sa se tina seama de cercul de plante gazda al acestor ciuperci care, fiind saprofite de sol pot parazita in conditii de seceta radacinile si baza tulpinilor, producand vestejirea si uscarea plantelor in diferite fenofaze.

Vezi si bolile graului