SCURT ISTORIC AL CRESTERII ALBINELOR

Date despre aparitia albinelor pe planeta noastra nu exista, dar paleontologii afirma ca acestea existau si in era tertiara. In antichitate, mierea era cunoscuta, recoltata si consumata de catre oameni. Prima forma de exploatare a constituit-o "vanatoarea de albine", prin depistarea familiilor salbatice adapostite in scorburile copacilor, instalarea de scorburi, artificiale, iar apoi construirea de stupi primitivi numiti "buduroaie", unde la sfarsitul sezonului, albinele erau asfixiate, iar mierea recoltata.

La egipteni, sumerieni, babilonieni, asirieni si chinezi, cresterea albinelor era foarte dezvoltata. Vasele de lut si alte vestigii gasite in urma sapaturilor arheologice demonstreaza ca apicultura era la loc de cinste in epoca faraonica. Asa se explica faptul ca pe fruntea boului Apis, cea mai mare divinitate la egipteni, se afla o albina, iar in scrierea hieroglifica, albina insemna abundenta. De la Aristotel ne-au ramas date pretioase cu privire la albine, iar Columella in "De re rustica" si Virgiliu in "Georgicele" dau pretioase sfaturi despre cresterea albinelor.

In Evul mediu, apicultura nu inregistreaza practic nici un progres. Apicultura moderna debuteaza in secolul al XIX-lea. Cercetari asupra vietii albinelor au facut unii intelectuali progresisti. Astfel, naturalistul olandez Schwamerdan (1637-1680) studiaza cu ajutorul microscopului inventat de el anatomia albinei, aratand ca "regele albinelor" este de fapt o femela (matca), iar Réaumur (1783-1857) studiaza biologia albinei si construieste un stup de observatie cu pereti de sticla. Naturalistul elvetian Francois Huber (1750.1831) dovedeste ca ceara nu este culeasa de pe flori, ci este produsa de albina, precum si faptul ca matca se imperecheaza in afara stupului. In 1811, Dzierzon descopera partenogeneza la albine, dovedind ca trantorii rezulta din "oua nefecundate", iar P.I. Procopovici (1814), Dzierzon (1834), Langstroth (1851), Layens (1880) si Dadant (1880) inventeaza si construiesc noi modele de stupi sistematici.

Inventii deosebit de importante se fac si in privinta inventarului apicol. Astfel, Iohanes Mehring (1857) inventeaza presa pentru producerea fagurilor artificiali, Franz Hruska (1865), extractorul de miere, iar A.I. Root (1876), presa cu valt.

Demne de remarcat sunt cercetarile lui Karl von Frisch care descopera semnificatia "dansului" la albine, limbaj prin care acestea isi transmit informatiile cu privire la directia si distanta unor surse melifere nou depistate.

Conditiile deosebit de favorabile de clima, sol si baza melifera ale tarii noastre, au determinat ca apicultura sa constituie din cele mai vechi timpuri o indeletnicire de seama a locuitorilor acestor meleaguri. De la Herodot, Strabon, Xenofon, iar mai tarziu de la Dimitrie Cantemir si Nicolae Iorga ne-au ramas date despre existenta albinelor in regiunile locuite azi de poporul nostru. In 1785, Ioan Molnar Piuariu publica prima carte apicola din tara noastra intitulata "Economia stupilor", ea fiind prima lucrare tiparita in limba romana in Transilvania.

Denumiri de localitati ca: Stupina, Stupini, Prisaca, Prisaceni, Matca si altele, atesta ca albinaritul este bine dezvoltat pe meleagurile noastre.

Dupa pacea de la Adrianopol (1829), care liberaliza comertul cu produse agricole, si pana azi, apicultura tarii noastre cunoaste etape diferite de dezvoltare.

In anul 1957, ia fiinta Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania, organizatie de masa care acorda un substantial sprijin de organizare si indrumare tehnica apicultorilor din tara noastra. Prin editarea lunara a revistei "Romania apicola" se popularizeaza noile cunostinte apicole, precum si rezultatele obtinute de apicultorii cu experienta.

In anul 1958, Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania devine membra a Federatiei Internationale de Apicultura: APIMONDIA, a carui presedinte a fost ales, in anul 1965, prof. V. Harnaj. Aceasta alegere a constituit, de fapt, o incununare a prestigiului de care se bucura apicultura romaneasca pe plan mondial.

La Bucuresti functioneaza Combinatul Apicol, unitate de baza a Asociatiei Crescatorilor de Albine, care sub aspectul conceptiei, volumului si capacitatilor de productie si de diversificare a acesteia, reprezinta unicat pe plan mondial, el asigurand dotarea apicultorilor cu intreaga gama de utilaje apicole. Tot la bucuresti, functioneaza Institutul International de Tehnologie si Economie Apicola.

Fata de posibilitatile existente, numarul actual al familiilor de albine este relativ mic, dar efectivul si productia acestora pot creste substantial, fara mari investitii, doar cu interes si pricepere din partea celor ce doresc sa practice apicultura si cu sprijin din partea statului.