Influenta unor factori de ecosistem asupra calitatii recoltei de struguri

Influenta unor factori de ecosistem asupra calitatii recoltei de struguri

1. Influenta factorilor de biotop

Biotopul, ca subsistem ce cuprinde totalitatea factorilor de mediu din ecosistemul viticol cu rol limitativ si restrictiv al acestei culturi, a constituit si constituie inca elementul fundamental al lucrarilor de zonare si microzonare. In acelasi timp fiecare factor in parte isi pune amprenta in proportie mai mica sau mai mare asupra calitatii recoltei de struguri. Solul, ca sursa de alimentare cu apa si materii minerale, influenteaza atat sub aspect morfologic cat si compozitional calitatea strugurilor.

Influenta factorului sol ramane constanta atata timp cat interventiile prin lucrari agrotehnice nu vin sa modifice echilibrul existent. Solul sta la baza lucrarilor de microzonare. Factorii climatici sunt cei care sufera numeroase modificari si astfel influenteaza independent de vointa omului calitatea productiei de la un an la altul.

Anii cu precipitatii putine in perioada de maturarea a strugurilor, sunt cei mai favorabili pentru cultura vitei de vie. Dintre acestia se remarca anii de exceptie ("millesime" in Franta) cand se obtin vinuri de foarte buna calitate. Anii excesiv de secetosi ca si anii excesivi de ploiosi nu sunt favorabili unei maturari normale si obtinerii unei recolte de calitate.

Specialistii au efectuat numeroase incercari de a stabili in formule unele corelatii intre caracteristicile climatice si calitatea vinurilor, care sa permita calcularea gradului de favorabilitate al anului de recolta pentru cultura diferitelor soiuri sau favorabilitatea in vederea obtinerii unor vinuri de calitate. Dupa St. C. Teodorescu si colab, (1987) aptitudinea climatica (A) sau indicele termoheliohidric al unui areal viticol, permite clasificarea regiunilor si centrelor viticole din Romania in zone oenoclimatice. Acest indice se poate calcula dupa formula:

A = T + I - (P-250) in care:

A=indicele termoheliohidric

T=suma gradelor de temperatura din perioada de vegetatie (1 IV-30 IX)

I=suma orelor de insolatie efectiva din perioada de vegetatie  (1 IV-30 IX)

P=suma precipitatiilor din perioada de vegetatie (1 IV-30 IX)

(P-250)= excesul de precipitatii din perioada de vegetatie (1 IV-30 IX)

Pentru podgoriile romanesti indicele termoheliohidric are valori mai mari de 3800 unitati. Graduarea disponibilitatilor climatice ale diferitelor regiuni viticole determina o gama de tipuri de oenoclimate care se pot grupa in mai multe zone. Notiunea exprima in sens larg un ansamblu de conditii climatice proprii mai multor regiuni sau centre care decid in linii mari aceeasi directie de productie vinicola - clasa, categorie, tip de vin pe care ele o realizeaza sau care ar putea fi realizata cu succes (St. Teodorescu si colab. 1987). Evident vinurile de acelasi fel obtinute in diferite regiuni sau centre din cadrul aceleiasi zone isi pastreaza particularitatile si personalitatea proprie imprimata fiecaruia de catre ansamblul de conditii ecoclimatice ce domina fiecare regiune.

Zona oenoclimatica A0 se caracterizeaza printr-un climat racoros, centrele si arealele sunt situate in general intre 45o-47o 58' latitudine nordica si pana la 530m altitudine si au un indice de aptitudine oenoclimatica cuprins intre 3802 (Voinesti) si 4089 (Curtea de Arges, Roman). Principalele directii de productie oenologica sunt: vinurile spumante cu denumire de origine (soi prioritar Pinot noire), vinuri de masa albe seci de calitate superioara ori (acolo unde se instaleaza frecvent putregaiul nobil al strugurilor) vinuri demiseci sau demidulci cu denumire de origine (soi prioritar Feteasca alba).

Zona oenoclimatica A1 delimiteza regiuni si centre viticole producatoare de vinuri albe si rosii de masa amplasate intre 45o-47o57' latitudine nordica si intre 61m(Hlipiceni) si 360m altitudine (Apold-Sibiu). Cele mai multe se afla pe Podisul Transilvaniei si in partea de nord a Podisului Moldovei. Indicele de aptitudine oenoclimatic are valori ce variaza de la 4113 (Medias, Teaca) si 4290 (Trusessti). Trebuie facuta mentiunea ca in aceasta zona oenoclimatica fara temperaturi maxime si minime absolute, exagerate, nivelul temperaturilor medii din luna septembrie sunt cu 3-4o mai reduse fata de zona Ao, element foarte important in pastrarea unei recolte sanatoase. In general nivelul parametrilor meteorologici este considerat suficient si satisfacator producerii vinurilor spumante cu denumire de origine, vinuri de masa albe seci sau vinuri demiseci sau dulci, licoroase naturale cu aroma pregnanta (Muscat, Traminer, Sauvignon) cu denumire de origine.

Zona oenoclimatica A2 include regiuni si centre viticole situate intre 44o44' (Moldova Noua) si 47o48' (Halmen) latitudine si altitudine 70m - 360m (Cotnari). Aproape toate zonele de cultura ale vitei de vie din Romania sunt cuprinse in acesta zona, incepand cu Targu Jiu, Valcea, Targoviste, Stefanesti, Odobesti, Panciu, Husi, Bucium, Copou, Cotnari, Diosig, Pancota, Sebes. Indicele de aptitudine are valori cuprinse intre 4598 (Puiesti-Barlad si Bohotin-Husi) si 4318 (Patarlagele-Buzau). In ansamblu acesta zona se caracterizeaza prin existenta unui nivel moderat si foarte echilibrat al tuturor factorilor meteorologici, o buna repartitie lunara a lor precum si absenta oricarui fel de exces. Toate acestea fac ca principalele directii de productie sa fie: vinuri de masa, albe seci sau demiseci cu denumire de origine, vinuri roze sau rosii de masa seci cu denumiri de origine (soi prioritar Fetesca neagra, Pinot noire, Merlot) vinuri demiseci, demidulci si dulci sau licoroase naturale in centrele cu frecventa instalare a putregaiului nobil al strugurilor cu denumire de origine: vinuri demiseci sau dulci-aromate, linistite ori spumante, cu denumire de origine.

Zona oenoclimatica A3 cuprinde regiuni si centre viticole producatoare de vinuri rosii si aromate si in secundar vinuri albe de masa, de calitate (Minis, Dragasani, Dealu Mare, Nicoresti, Segarcea, Sarica Niculitel, Murfatlar etc.) ce au o nuanta climatica mai calda decat celelalte zone. Prin asezarea lor geografica intre 102m altitudine (Merei-Buzau) si 260m (Samburesti), se disting centre colinare, colinare-meridionale si meridionale. Indicele de aptitudine oenoclimatic are valori cuprinse intre 4606 (Recas) si 4830 (Merei-Buzau). Ca o trasatura generala a acestei zone se poate spune ca se remarca o proportie insemnata a orelor de insolatie si a gradelor de temperatura insumate in cursul perioadei de vegetatie, fara excesivitate, care sustin un nivel ridicat al proceselor de sinteza si a celorlalte procese fiziologice. Se apreciaza ca principalele directii de productie sunt: vinuri de masa rosii cu denumire de origine; vinuri de masa demiseci, dulci si licoroase naturale (in locuri unde se instaleaza putregaiul nobil al strugurilor) cu denumire de origine; vinuri de masa dulci aromate naturale, cu denumire de origine.

Zona oenoclimatica A4 reprezinta centre viticole producatoare de vinuri de masa de consum curent sau vinuri speciale, amplasate din punct de vedere geografic in partea de sud a tarii de-a lungul sau in apropierea cursului Dunarii, latitudinea nordica este intre 43o45' (Turnu Magurele) si 45o(Viziru) iar alitudinea variaza intre 17-29m (Giurgiu) si 103-112m (Rosiori de Vede, Caracal).Indicele de aptitudine este cuprins intre 4770 (Urziceni) si 5024 (Turnu Magurele). Din punct de vedere meteorologic centrele viticole ale acestei zone se aseamana ca abundenta helitermica cu zonele colinare-meridionale din zona oenoclimatica A3, dar se deosebesc prin doua trasaturi: temperatura aerului in luna august este mai ridicata si concomitent umiditatea relativa a acestuia mai coborata. Aceasta restrange aria aptitudinilor oenoclimatice ale centrelor viticole componente, lipsite de faima producerii unor vinuri de masa cu o calitate care sa fi impus reputatia unor nume de origine traditionale. Cu toate acestea se apreciaza drept corespunzatoare, ca principala directie de productie, obtinerea vinurilor speciale fara sau cu denumire de origine.

2. Influenta factorilor biocenotici

Un rol important asupra calitatii strugurilor, il are actiunea organismelor patogene. Mana (Plasmopara viticola), fainarea (Uncinula necator), putregaiul cenusiu (Botryotinia Fukeliana-Botrytis cinerea) sunt principalii agenti patogeni care an de an, intr-o forma sau alta, au o interventie semnificativa asupra calitatii recoltei de struguri. Influenta lor este perceputa in mod diferit de vita de vie care reactioneaza prin mecanisme biochimice specifice.

Ca efect al acestor relatii la nivelul elementelor uvologice se remarca transformari de natura morfo-anatomica si biochimica care pot fi la randul lor reactii de aparare, devenite factori de rezistenta sau reactii de degradare ca urmare a atacului survenit si a pierderilor de forte dintre vita si atacator.

Transformarile de natura morfo-anatomica. Ca mecanismele de rezistenta de natura morfo-anatomica sunt cunoscute cele legate de modificarea structurii peretilor celulari si a tesuturilor protectoare ale boabei, ce nu permite penetrarea fungilor patogeni (speciile americane si HPD-urile). Acest fapt alaturi de existenta anumitor fitoalexine duce la imunitatea pe care o manifesta struguriii speciilor si a soiurilor sus mentionate. Ca efect destructiv in urma atacului organismelor patogene tesuturile epicarpului (uneori si ale pericarpului) sufera procese de dezorganizare.

La atacul de fainare (Uncinula necator-forma conidiana Oidium tukeri) unele boabe raman mici cu epicarpul intarit. Celelalte boabe, mai mari, au numeroase celule epidermice intarite ceea ce nu permite cresterea lor. Sub aceasta presiune epicarpul sfarseste prin a se fisura, iar continutul boabei se poate pierde in proportie de 50 pana la 100% (Hofmann, 1993).

Mana (Plasmopara viticola) poate ataca boabele inaintea fazei de maturare, provocand pe epicarp pete negriciaose si o prabusire a tesuturilor. Aceste traume ale tesuturilor nu mai permit cresterea fireasca a boabelor, dar permit dezvoltarea altor microrganisme patogene.

Putregaiul (Sclerotinia fuckeliana, forma canidiana Botrytis cinerea) este o ciuperca facultativ saprofita, cu cel mai complex impact asupra recoltei de struguri. Ea poate contamina strugurii imediat dupa inflorire, grefandu-se pentru inceput pe corolele ramase in interiorul ciorchinelui si ducand o viata saprofita. Dupa intrarea in parga, odata cu acumularea zaharurilor apare posibilitatea infestarii boabelor de catre miceliul ciupercii care patrunse in interior mai ales prin leziunile ocazionale si trece de la viata saprofita la viata parazita. De cele mai multe ori ciuperca produce la suprafata boabelor fructificatii asexuate sub forma de puf cenusiu-brun care poate cuprinde intreg ciorchinele provocand pagube foarte mari. Sub aceasta forma conidiana (asexuata) a fost cunoscuta si descrisa pentru prima data ca Botrytis cinerea fiind cunoscuta ca "putregai cenusiu". Atacul este favorizat de precipitatii, de umiditate atmosferica (peste 80%), de temperatura ceva mai ridicata (20-25°C). Boala evolueaza foarte rapid. Mai intai apar pe epicarp pete rosii-violacee, care semnaleaza locul infectiilor. Ele cresc cu repeziciune cuprinzand intreaga baca. Epicarpul se desprinde de mezocarp, se brunifica si se acopera cu puf cenusiu si datorita mortificartii celulelor retine foarte usor apa ca si un burete.

In anumite conditii de biotop, intalnite deci in cateva podgorii din Europa (Sauternes-Franta, Rhein-Gau-Germania, Tokay-Unguaria) si in anumiti ani la Cotnari si Pietroasa (pentru soiul Grasa), parazitul are actiune benefica contribuind la cresterea insusirilor calitative ale recoltei. Si in acest caz, dupa infestare, miceliul ciupercii dezorganizeaza tesuturile epicarpului, el devenind de asemenea poros, insa nu se detaseaza de mezocarp. Datorita higroscopicitatii atmosferice scazute si a concentratiei ridicate in zaharuri, are loc un proces de evaporare, urmat de stafidirea bacelor. Astfel, are loc un proces pentru care aceasta forma de atac al agentului patogen este cunoscuta sub numele de "putregai nobil".

Transformarile de natura biochimica sunt foarte complexe si probabil incomplet cunoscute, dar de mare importanta teoretica si practica.

Fregoni (1998) analizand mecanismele genetice de rezistenta ale vitei de vie fata de organismele patogene constata ca aceasta produce substante antibiotice care pot fi grupate dupa modul de sinteza si acumulare astfel: -antibiotice constitutionale;

-antibiotice "wound-induced";

-fitoalexine.

Antibioticele constitutionale sunt sintetizate si depozitate in vacuolele celulelor vii din diferite tesuturi ale plantei si au actiune specifica asupra organismului patogen. Aici se inscriu diferite grupuri de enzime (gluconaze, chitinaze, enzime proteolitice) precum si unele proantocianidine.

Antibioticele "wound-induced" se formeaza in planta dupa ce aceasta a fost atacata si au aparut primele celule dezorganizate. Sunt create si localizate in tesuturile atacate, mai exact in celulele sanatoase din imediata apropiere a celor atacate si dezorganizate, prin modificarea biosintezei din ultimele faze, a substantelor ce urmeaza sa se formeze. Calitatea lor consta in aceea ca actioneaza si ca "denaturanti" ai unor enzime produse de microorganismele atacatoare. Din punct de vedere chimic, sunt compusi de oxidare ai polifenolilor (melanine) sau compusi derivati din hidrolaza glucozidelor (ex. feniletilizocianat).

Fitoalexinele sunt antibiotice care se formeaza in tesuturile vittei de vie, ca rezultat al interactiunii celor doua sisteme metabolice (al gazdei si al parazitului) cu rol de a inhiba cresterea microorganismului patogen, un fel de anticorpi ai plantei. Semnalul initierii sintezei fitoalexinelor este dat de 'elicitori". Acestia pot fi de natura biotica (molecule organice prezente in paraziti, peptide, glicoproteine) sau de natura abiotica (unele metale grele, detergenti, raze UV, caldura, frig). Sunt cunoscute ca fitoalexine, flavonoide, izoflavonoide, dihidrofenantreni, stilbeni, flavonoide izocumarine, terpenoizi, etc.. Din ce in ce mai mult se scoate in evidenta rolul fitoalexinelor de origine viticola in metabolismul uman.

Atacul organismelor patogene, nestopat la timp, are efecte negative asupra recoltei de struguri si calitatii vinurilor. Sunt semnalate insemnate pierderi cantitative (10-38%) si scaderea randamentului in must (-3; -19%). Sub aspect calitativ sunt consumate sau pierdute prin evaporare cantitati apreciabile de zaharuri, acizi, fenoli etc. (tab. 2)

Continutul in compusi fenolici al boabelor sanatoase (a) si mucegaite (b, c) la Valea Calugareasca (Stoian V., KonteK A., 1972)

Tabelul 2

Datorita dezorganizarii tesuturilor si a slabirii sistemului imunologic de autoaparare al plantei, microflora spontana, care invadeaza ranile, incepe sa se multiplice si sa induca formarea unor compusi noi, ce duc la scaderea calitatii recoltei. Se formeaza acetaldehida, enzime oxidazice (polifenoloxidaza) etc.(tab.3).

Modificari ale compozitiei mustului in functie de proportia boabelor atacate de mucegai.Muscat Ottonel, 1976, Valea Calugareasca (Stoian V, 1985)

Tabelul 3

Asemenea recolte creaza grave probleme pentru dirijarea vinificatiei, pastrarea vinurilor, stabilizarea si conditionarea lor.

3. Influenta factorilor tehnici de cultura

Factorii culturali, atat cei fitotehnici cat si cei agrotehnici influenteaza cantitatea, dar si calitatea recoltei de struguri. Intr-o forma sau alta fiecare interventie culturala prin modul de aplicare (momentul, tehnicitatea) isi transmite mai mult sau mai putin vizibil efectul asupra recoltei de struguri. Multe dintre interventii au chiar menirea sa vina si sa completeze neajunsurile semnalate la alti factori din ecosistemul viticol, incat recolta sa fie constanta mai ales sub raport calitativ de la un an la altul pentru ecosistemul dat.