ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA

1. CARACTERELE JURIDICE ALE RASPUNDERII CIVILE

Raspunderea civila constituie forma a raspunderii juridice, fiind fundamentata pe obligatia celui care a pagubit pe altul de a repara prejudiciul produs. In sens traditional raspunderea civila se poate delimita in:

1) raspundere contractuala, in care caz obligatia de a repara prejudiciul isi are izvorul in contract;

2) raspunderea delictuala, in care caz obligatia de a repara prejudiciul isi are izvorul intr-o fapta ilicita143

Distinctia cu privire la raspunderea civila nu reflecta o dualitate a raspunderii civile, ci doar unele diferentieri de ordin juridic. In fapt, raspunderea este unitara, intrucat sunt intrunite aceleasi elemente structurale si anume:

a) fapta prejudiciabila sau faptul generator de paguba;

b) prejudiciul produs, susceptibil de reparare;

c) raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu;

d) culpa debitorului.

1). Raspunderea contractuala este "speciala", intinderea obligatiei este stabilita in contractul incheiat intre parti. Legea permite marirea sau restrangerea cuantumului despagubirilor prin prevederea unor sanctiuni cum sunt clauzele penale, clauzele de limitare a raspunderii debitorului.

2). Raspunderea delictuala reprezinta "regula" in materie de raspundere civila, ea este "generala si de drept comun" intrucat are in vedere repararea prejudiciului produs printr-o fapta ilicita, generat in afara unor legaturi preexistente intre victima sau pagubit si autor, prin nesocotirea obligatiei generale de a nu pagubi pe altul.

In raspunderea delictuala se impune repararea atat a daunelor previzibile cat si a celor imprevizibile in momentul savarsirii faptei ilicite. Dimpotriva, in raspunderea contractuala debitorul, ca autor al pagubelor, raspunde pentru daunele previzibile, in timp ce pentru cele imprevizibile raspunde doar in ipoteza in care a actionat cu intentie.

Culpa stabilita opereaza in mod diferit in functie de caracterul raspunderii. Astfel, debitorul contractual care nu executa obligatia care ii revine ori o executa necorespunzator este prezumat in culpa. Aceasta prezumtie poate fi atacata doar atunci cand se dovedeste forta majora, caz fortuit , culpa creditorului sau fapta de neinlaturat a unui text. In cazul raspunderii delictuale partea vatamata trebuie sa dovedeasca, de regula, culpa faptuitorului..

4. Pe un alt plan, remarcam faptul ca raspunderea delictuala este solidara, atunci cand fapta a fost savarsita cu participarea mai multor persoane, in timp ce raspunderea contractuala solidara este posibila doar in masura in care a fost prevazuta prin contract.

Analizate din punct de vedere al asigurarii, aceste elemente structurale ale raspunderii, permit a constata ca faptele generatoare de raspundere sunt faptele care stau la originea pagubei si de natura a angaja responsabilitatea asiguratului si acordarea garantiei de catre asigurator.

2. CONTINUTUL, TRASATURILE SI ROLUL ASIGURARILOR DE RASPUNDERE CIVILA

Asigurarile de raspundere civila constituie un sector important, actual si de perspectiva, al pietei asiguratilor, in general, si din tara noastra in particular.

Asigurarile de raspundere civila sunt generate de efecte ale normelor de drept civil. In acest context persoanele fizice si juridice, care prin activitatea lor specifica de productie, livrari de bunuri, prin folosirea mijloacelor de productie, a mijloacelor de transport etc., au produs prejudicii tertelor persoane, sunt obligate la plata despagubirilor cuvenite. Cum asemenea prejudicii sunt frecvente iar acoperirea lor este uneori dificila, s-a impus solutia acoperirii lor prin asigurare, deci prin intermediul asigurarilor de raspundere civila.

Asigurarile de raspundere civila s-au constituit ca o a treia ramura in sistemul asigurarilor, alaturi de asigurarile de bunuri si persoane, in cadrul carora pe langa cele doua parti implicate traditional in asigurare, la producerea riscului, intervine cea de-a treia, tertul pagubit sau vatamat. Constituie o asigurare deosebita , prin faptul ca permite , pe de o parte, ca tertul pagubit sau vatamat sa primeasca despagubirea cuvenita, ca efect al asigurarii si al producerii cazului asigurat (riscului), iar pe de alta parte, ca patrimoniul asiguratului sa ramana neatins, deoarece in schimbul primelor de asigurare platite, el nu mai poate fi urmarit pe cale judiciara pentru prejudiciul produs.144

In cadrul asigurarii de raspundere civila se au in vedere acele riscuri si imprejurari de producere a unor prejudicii pentru care o persoana fizica sau juridica este chemata sa raspunda conform legii. Prin urmare, in cadrul asigurarilor de raspundere civila pot fi acoperite doar prejudiciile generate sau produse de asigurat tertilor, in anumite conditii, care se cer a fi indeplinite cumulativ si anume:

1) Cazul asigurat s-a produs in contextul savarsirii de catre asigurat a unei fapte ilicite, deci contravenind normelor legale. Exemplul cel mai concludent il constituie producerea unui accident, cu prejudicierea sau vatamarea unui tert, de catre conducatorul unui autovehicul, prin nerespectarea regulilor de circulatie.

2) Existenta unui prejudiciu, a unei pagube sau vatamari, produse de catre asigurat unui tert, trebuie sa fie reala si sa poata fi dovedita.

3) Existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita savarsita de asigurat, care a produs accidentul, si prejudiciul creat de el tertului pagubit ori vatamat.

4) Culpa, respectiv vinovatia asiguratului care a savarsit fapta ilicita si a generat astfel un prejudiciu sau vatamarea unui tert, trebuie sa poata fi constatata.

Indeplinirea cumulativa a acestor conditii are caracter imperativ, in caz contrar, nefiind intrunite toate elementele ce definesc raspunderea civila, prejudiciul astfel creat nu poate fi acoperit in baza asigurarii de raspundere civila.

Cateva trasaturi particularizeaza asigurarile de raspundere civila, fata de celelalte ramuri de asigurare (bunuri sau persoane) asa cum se releva in continuare.

In primul rand, obiectul asigurarii de raspundere civila il constituie raspunderea fata de terti pentru pagubele, prejudiciile sau vatamarile produse acestora, prin fapta asiguratului ori prin "fapta" lucrului apartinand acestuia. In mod evident, raspunderea comporta o evaluare valorica in functie de prejudiciul creat.

In al doilea rand, daca in asigurarile de persoane si bunuri, culpa asiguratului in producerea riscului asigurat conduce la decaderea acestuia din dreptul de a fi despagubit, in asigurarea de raspundere civila, dimpotriva culpa asiguratului in producerea pagubei, este o conditie de baza pentru despagubirea tertilor pagubiti. Desigur, intre culpa asiguratului, pentru fapta sa ilicita ori pentru fapta lucrului si prejudiciul produs de asigurat tertilor trebuie sa existe intotdeauna raportul de cauzalitate.

In al treilea rand, spre deosebire de asigurarile de persoane, in asigurarile de raspundere civila, beneficiarul este necunoscut, de drept si de fapt, in momentul asigurarii. Aceasta inseamna ca, in calitate de beneficiari ai asigurarii pot aparea numai terti (persoane fizice si juridice). Tertii pagubiti ori vatamati beneficiaza de efectele asigurarii, incasand, de regula, de la societatea de asigurari despagubirea sau suma asigurata. Totusi acestia nu au raporturi juridice cu asiguratorul, ci pot declansa actiune juridica fata de asigurat.

In al patrulea rand, spre deosebire de asigurarile de persoane si de bunuri, unde suma asigurata, respectiv despagubirea se poate plati o singura data sau in mai multe etape, fapt care conduce la diminuarea sumei asigurate in limitele careia se inscrie angajamentul societatii, in continuare, in asigurarile de raspundere civila situatia se rezolva altfel, respectiv suma asigurata ramane la acelasi nivel, fara a se modifica pe toata durata asigurarii. Prin urmare, despagubirea poate atinge nivelul maxim al sumei asigurate, la fiecare caz, indiferent de numarul de cazuri asigurate inregistrate pe perioada de valabilitate a asigurarii.

In al cincilea rand pentru asigurarile de raspundere civila, specific este faptul ca suma asigurata pe care societatea de asigurari o plateste tertilor vatamati nu are o limita dinainte stabilita. Este cazul vatamarii corporale sau decesului unor persoane ca urmare unor accidente generatoare de raspundere civila. Temeiul juridic al achitarii despagubirilor il constituie raspunderea pe care asiguratul o are in calitatea sa de persoana fizica sau juridica ori, aceea de detinator de bunuri a caror folosire poate genera tertilor prejudicii sau vatamari corporale.

Prin faptul ca in cadrul asigurarilor de raspundere civila, societatea de asigurari preia obligatia achitarii unor despagubiri cuvenite tertilor pagubiti sau vatamati al caror volum nu se cunoaste, ci se poate doar estima pe baza calculului probabilitatilor - asigurarile de raspundere civila sunt apreciate ca fiind cele mai importante dintre toate genurile de asigurari . De altfel, in ultimele trei decenii ale secolului nostru asigurarile de raspundere civila s-au impus, atat pe plan teoretic cat si pe plan practic, in mai toate tarile lumii. Cauzele pot fi identificate in stransa legatura cu evolutia unor procese si fenomene, intre care: sporirea parcului de autovehicule aflate in circulatie pe drumurile publice; cresterea numerica a persoanelor implicate in actiuni si procese generatoare de raspundere civila (prestatii de servicii, executarea de lucrari, produse livrate, servicii pentru grupuri de persoane etc.); cresterea perceptiei individuale cu privire la drepturi, obligatii si la raspunderea pe care o genereaza.

Asigurarile de raspundere civila au rol economic de a proteja patrimoniul asiguratului, riscul fiind preluat de catre asigurator. Dar, ele au si un important rol social, intrucat tertul pagubit sau vatamat poate fi despagubit operativ de catre societatea de asigurare.

Rolul asigurarilor de raspundere civila se amplifica in raport cu procesul de dezvoltare economica si de urbanizare. Tocmai de aceea in multe tari s-a trecut la asigurarea prin efectul legii de raspundere civila. In tara noastra, pana in anul 1995, asigurarea de raspundere civila, a operat prin efectul legii pentru posesorii de mijloace de transport auto.

In etapa actuala se disting doua forme de asigurari de raspundere civila si anume: 1) asigurarea de raspundere civila auto care are caracter obligatoriu si 2) asigurarea de raspundere civila legala sau contractuala, care are caracter facultativ.

3. ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA AUTO

3.1. Asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente cu autovehicule

Evolutia traficului auto inregistreaza cresteri spectaculoase, atat pe plan intern cat si international, dar in stransa legatura cu acest fapt are loc sporirea numarului de accidente de circulatie, insotite de prejudicii materiale si vatamari cauzate tertilor, implicati sau nu in circulatie pe drumurile publice.

In majoritatea tarilor lumii asigurarea de raspundere civila auto este fie o asigurare prin efectul legii sau obligatorie, fie o asigurare cu caracter facultativ. In tara noastra aceasta asigurare practicata prin efectul legii, pana la finele anului 1995, a capatat incepand cu anul 1996 caracter obligatoriu146

Tehnica asigurarii obligatorii de raspundere civila auto se prezinta succint in continuare.

Subiecte ale asigurarii sunt persoane fizice si juridice romane sau straine, detinatori sau proprietari de autovehicule supuse inmatricularii, care au capacitatea cilindrica mai mare de 69 cm³ si sunt folosite pe teritoriul Romaniei. Pentru autovehicule cu capacitate cilindrica sub 69 cm³ nu opereaza asigurarea de raspundere civila auto, obligatorie, dar poate opera asigurarea de raspundere civila facultativa. Acelasi regim il au unitatile de transport local pentru tramvaiele pe care le detin, care nu sunt supuse acestei asigurari.

In sfera asigurarii se cuprind si persoanele ale caror autovehicule au fost inmatriculate in strainatate, pentru perioada in care folosesc autovehiculele respective in Romania, daca nu poseda documente de asigurare internationale. In acest caz persoanele in cauza au obligatia ca in 24 de ore de la intrarea in tara sa perfecteze contractul pentru asigurarea de raspundere civila auto, pe teritoriul Romaniei si sa achite primele de asigurare, la oficiile de frontiera sau la unitatile societatii de asigurare abilitate, din teritoriu.

Pe de alta parte, subiecte ale asigurarii sunt societatile abilitate sa practice asigurari obligatorii, in etapa actuala, numarul lor fiind in crestere.

Riscul asigurat il constituie prejudiciile pe care asiguratii le pot genera cu propriile autovehicule, tertelor persoane, prin accidente de autovehicule produse pe teritoriul Romaniei, precum si cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.

In mod concret in cadrul acestei asigurari se au in vedere:

- pagubele produse prin avarierea sau distrugerea bunurilor apartinand tertilor;

- sumele datorate ca urmare a vatamarii corporale sau decesului unor terte persoane carora li s-a limitat, ori stopat, posibilitatea de a obtine venituri;

- cheltuieli aferente procesului civil declansat.

Obiectul asigurarii poate fi concretizat in corelatie cu riscul. Prin urmare, obiectul asigurarii de raspundere civila nu il constituie bunurile sau persoana asiguratului ci raspunderea sa civila intr-o situatie data, reflectata intr-o suma de bani.

Este adevarat ca prin asigurarea de raspundere civila are loc o reconstituire de bunuri sau crearea de mijloace de existenta dar pentru persoana vatamata ori pentru urmasii acesteia.

Suma asigurata este stabilita prin lege, sub forma unui plafon valoric in corelatie cu despagubirea maxima, asumata la asigurator, ingloband:

a) o suma variabila pentru fiecare persoana accidentata sau decedata in urma unui accident auto al carei nivel sau plafon nu este stabilit;

b) o suma maxima pentru pagube produse tuturor bunurilor avariate sau distruse, plafonata diferit de la un an la altul.

Specificul acestei asigurari il constituie faptul ca ea are in vedere sumele efectiv stabilite prin justitie sau pe baza de intelegere cu ocazia aparitiei cazului asigurat. In raport cu pretentiile persoanelor vatamate suma asigurata este "nelimitata", in schimb pentru pagubele produse prin avarierea sau distrugerea bunurilor acestora asigurarea se limiteaza la suma ce reprezinta plafonul pentru anul respectiv.

Primele de asigurare. In asigurarea de raspundere civila generata de accidente auto, primele de asigurare sunt stabilite prin tariful de asigurare obligatorie pe an calendaristic intreg, diferentiate pe categorii de persoane (fizice si juridice), detinatoare de autovehicule. Nivelul primelor de asigurare, in ultimii ani, are doua trepte valorice (mai mici pentru persoane fizice si mai mari pentru persoane juridice) fiind totodata diferentiat pe categorii de autovehicule.

In cazul autovehiculelor inmatriculte in strainatate, primele de asigurare pentru raspunderea civila auto sunt fixate pe o perioada de o luna sau multiplul acestei perioade.

Primele de asigurare se platesc la societatea de asigurare agreata de asigurat intr-o transa pana la 31 decembrie din anul anterior celui de referinta sau in doua transe, cea de a doua avand termen 31 mai din anul de referinta. Neplata la termen a primelor de asigurare genereaza o situatie inedita, in practica asigurarilor din tara noastra. Pe de o parte, fiind vorba de o relatie contractuala, pagubele generate de folosirea autovehiculelor, neasigurate pentru raspunderea civila, nu vor fi acoperite prin despagubire, detinatorul autovehiculelor fiind in mod direct "bun de plata" pentru prejudiciul cauzat unui tert Pe de alta parte, faptul neasigurarii obligatorii de raspundere civila auto, este considerata o contraventie sub aspectul circulatiei pe drumurile publice si conduce la ridicarea certificatului de inmatriculare a autovehiculului.

Pentru autovehiculele dobandite in cursul anului, obligatia de plata a primelor de asigurare se incadreaza in termenul limita de 15 zile de la inmatricularea autovehiculului. Pentru autovehiculele vandute in cursul anului si inmatriculate pe numele altor persoane fiecare din aceste persoane datoreaza intreaga prima de asigurare anuala, faptul argumentandu-se pe pluralitatea de riscuri de accidente.

Despagubirea. La producerea cazului asigurat, se platesc despagubiri daca sunt intrunite cumulativ elementele raspunderii civile, adica:

a) savarsirea unei fapte ilicite de catre detinatorul sau conducatorul autovehiculului care a produs accidentul (nerespectarea regulilor de circulatie, neglijenta in conducerea autovehiculului etc.);

b) existenta prejudiciului, adica a unei daune materiale suferite de persoana pagubita;

c) manifestarea unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita a conducatorului autovehiculului si prejudiciul suferit de persoana pagubita, in urma accidentului auto;

d) culpa conducatorului sau detinatoruli autovehiculului in savarsirea faptei ilicite, care a cauzat accidentul, este demonstrata daca fapta a fost savarsita cu intentie, din neglijenta sau prin imprudenta.

Drepturile persoanelor pagubite din producerea accidentelor de autovehicule se exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei (art.57 din Legea nr.136/1995).

Remarcam faptul ca raspunderea civila opereaza si pentru pagube produse de fapta lucrului, deci atunci cand prejudiciul isi are cauza in insusirile, actiunea sau inactiunea lucrului, obiectului (de exemplu: explozia unui cauciuc, ruperea barei de directie, defectarea sistemului de franare in timpul mersului etc.).

Raspunderea civila a conducatorului sau detinatorului de autovehicule nu opereaza, si deci societatea de asigurare nu acorda despagubiri daca accidentul s-a produs din culpa exclusiva a persoanei pagubite sau a unei terte persoane ori s-a produs din caz de forta majora, imprejurare deci imprevizibila, fara legatura cu factorii care au generat accidentul (de exemplu: traznet, inundatie, avalanse, uragane etc.).

Cuantumul despagubirilor poate fi stabilit astfel:

a) prin hotarare judecatoreasca, conform legii;

b) pe baza de intelegere intre parti, dar cu acordul societatii de asigurare, care asigura o mai mare rapiditate a solutionarii cauzei, indiferent de valoarea despagubirilor. Pe de alta parte se are in vedere ca acoperirea integrala a prejudiciului material sa tina seama de cuantumul pagubelor la bunuri fara a depasi valoarea acestora din momentul producerii accidentului, precum si a prejudiciilor provenite din nerealizarea de venituri, de catre persoana prejudiciata, datorita accidentului, a cheltuielilor generate de accident, in cazul vatamarii corporale ori a decesului unor persoane.

Despagubirea pentru pagube cauzate bunurilor distruse in accidente auto are in vedere faptul daca bunurile erau in afara autovehiculului care a produs accidentul (autovehicule, obiecte, animale, constructii etc.), iar daca se aflau in autovehiculul respectiv, ele sa nu fi apartinut conducatorului autovehiculului respectiv si sa nu fi facut obiectul transportului in virtutea unui contract de transport. Despagubirea la asigurarea de raspundere civila auto, pentru prejudicii la bunuri, tine seama de valoarea reala a bunurilor in momentul producerii accidentului, de valoarea pagubei si de suma asigurata. In cazul unor pagube mai mari persoanele pagubite vor intreprinde actiune civila in justitie, iar pentru pagube sub un plafon minim opereaza fransiza nedeductibila, deci nu se despagubesc.

Societatea de asigurari plateste din fondul de asigurare constituit, din primele de asigurare realizate in contul asigurarii obligatorii de raspundere civila auto, despagubirile pe care asiguratii le datoreaza conform legii, tertilor pagubiti de pe urma accidentelor de autovehicule, prin avarierea sau distrugerea bunurilor si prin vatamarea corporala ori decesul unor persoane. Se platesc despagubiri tuturor persoanelor pagubite ca urmare accidentelor de autovehicule. Despagubiri se platesc si in cazul in care conducatorul autovehiculului, care a generat accidentul, este o alta persoana decat asiguratul. Despagubirea platita de asigurator include si cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.

Despagubirile, in asigurarea de raspundere civila auto, se platesc si in cazurile in care persoanele pagubite ori vatamate, nu au domiciliul, resedinta sau sediul in Romania. Sumele cuvenite strainilor cu titlul de despagubiri, se pot plati, dupa caz, in lei sau in valuta.

In cazul in care, dintr-un accident de circulatie auto, s-a stabilit culpa ambelor parti (detinatoare de autovehicule) implicate in accident, despagubirea cuvenita fiecareia din parti, respectiv asiguratilor, va reprezenta jumatate din paguba inregistrata cu prilejul producerii accidentului respectiv. Daca una din partile implicate in accidentul de circulatie nu a incheiat asigurarea obligatorie, deci nu a achitat prima de asigurare aferenta asigurarii obligatorii de raspundere civila auto, atunci societatea de asigurari va despagubi tertul pagubit in cote de 1/2 din pagube, acesta trebuind sa fie despagubit nemijlocit de catre asiguratul potential care, nefiind asigurat real, raspunde civil, in virtutea Legii, pentru faptele si actele sale, deci pentru cota de 1/2 din valoarea pagubei totale.

In situatia in care pretentiile de despagubire ale persoanei pagubite nu pot fi solutionate pe cale amiabila se recurge la actionarea in judecata. Este cazul formularii unor pretentii de pensie de intretinere sau al neindificarii riguroase a vinovatilor si a pagubelor.

Despagubirea unor persoane, in caz de vatamare corporala sau deces este prioritara despagubirii pentru pagube la bunuri si se acorda cu conditia ca acestea sa fi fost in afara autovehiculului care a produs accidentul, iar daca aceste persoane se aflau in autovehicul, atunci se pune conditia ca transportarea acestora sa nu fi fost efectuata in baza unor raporturi contractuale. Despagubirea trebuie sa acopere cheltuielile cu tratamentul persoanelor accidentate, concedii medicale, cheltuieli de inmormantare pentru persoana decedata si de intretinere a a urmasilor persoanei decedate.

Plata despagubirilor are loc astfel: - catre persoanele fizice sau juridice pagubite, daca acestea nu au fost despagubite de asigurat;

- catre asigurat, in cazul cand acesta dovedeste ca a despagubit persoana prejudiciata.

Societatea de asigurare procedeaza la recuperarea sumelor platite in contul despagubirii, de la persoana care a generat prejudiciul, daca accidentul a fost produs cu intentie, a fost produs in timpul savarsirii unor fapte ilicite, daca persoana raspunzatoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fara consimtamantul asiguratului.

Asiguratii au obligatia ca in termen de 4 zile lucratoare de la producerea accidentului, sa instiinteze societatea de asigurare asupra producerii evenimentului si sa ia masuri pentru limitarea pagubelor produse.

Asigurarea de raspundere civila auto, obligatorie, opereaza numai in limitele teritoriului tarii, iar pentru pagube produse in afara tarii se impune incheierea unei asigurari facultative.

In vederea protejarii victimelor accidentelor de circulatie auto soldate cu vatamari corporale sau decese, in care autorul a ramas neidentificat si autovehiculul nu este asigurat, se constituie Fondul de protectie a victimelor strazii. Acest fond se constituie si se administreaza de catre Biroul asiguratorilor de autovehicule.

3.2. Asigurarea facultativa de raspundere civila auto

Pana in anul 1995 aceasta forma de asigurare de raspundere civila s-a practicat, in tara noastra, in doua variante si anume: 1) cu valabilitate in teritoriul national (asigurarea facultativa de raspundere civila a conducatorilor auto profesionisti) si 2) cu valabilitate in afara teritoriului national (asigurarea CARTE VERDE).

1. Asigurarea facultativa de raspundere civila auto, s-a practicat, in tara noastra, pana la intrarea in vigoare a actualei Legi a asigurarilor.147 Ea avea scopul protectiei conducatorului auto profesionisti pentru riscul de raspundere civila pe care o genera folosirea, exploatarea, ca angajati, a autovehiculelor unitatii in care isi desfasurau activitatea.

Prin aceasta asigurare se reglau raporturile, generate de cazul asigurat, intre conducatorul auto profesionist si unitatea economica ale carei autovehicule, conduse de acesta, erau implicate intr-un act de circulatie generator de accidente si de raspundere civila. Tertul prejudiciat era dezdaunat in virtutea asigurarii de raspundere civila prin efectul legii. Elementele privind mecanismul si tehnica acestei asigurari nu erau, in principiu, diferite de asigurarea de raspundere civila auto prin efectul legii.

Dupa intrarea in vigoare a actualei Legi a asigurarilor, aceasta asigurare nu se mai contracteaza. Se pune insa problema contractarii unei asigurari de raspundere civila auto, cu caracter facultativ, pentru orice conducator auto, in ipoteza in care in urma producerii cazului asigurat, din utilizarea autovehiculelor pe drumurile publice, rezulta pagube care depasesc suma asigurata prin asigurarea de raspundere civila auto obligatorie.

2. Asigurarea "CARTE VERDE" constituie o asigurare facultativa de raspundere civila auto cu valabilitate in afara teritoriului tarii noastre. Poate fi incheiata de persoane fizice si juridice pentru autovehicule inmatriculate in tara noastra care urmeaza a fi folosite pentru deplasare in strainatate.

Asigurarea se incheie fara stabilirea unor sume asigurate , la cerere, pentru perioada in care autovehiculul se va afla in afara tarii. Riscul asigurat il constituie raspunderea civila a asiguratului, pentru prejudicii cauzate tertilor, prin folosirea autovehiculului in afara tarii.

Primele de asigurare sunt variabile, pe grupe de tari, tipuri de autovehicule si pe categorii de asigurati (persoane juridice si persoane fizice). Se platesc de catre asigurati, in lei sau in valuta, in functie de modul in care convin asiguratul si asiguratorul.

Unele societati de asigurare cupleaza aceasta asigurare cu alte asigurari (asigurarea de avarii - autocasco, asigurarea de accidente a persoanelor, in afara tarii etc.) incluzandu-le intr-un contract de asigurare buchet. Constatarea, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor se realizeaza in baza unor proceduri stabilite prin conventii internationale interbirouri "Carte verde"148

Consiliul Birourilor Asiguratorilor de Autovehicule are urmatoarele atributii:149

a) sa ia masuri si initiative pentru realizarea integrala a Recomandarilor adoptate de Grupul principal de lucru in anul 1949, precum si a celorlalte recomandari si rezolutii formulate ulterior;

b) sa mentina legatura cu Grupul principal de lucru sau cu alte organisme referitor la problemele si initiativele care ar putea avea implicatii asupra functionarii sistemului de asigurare "Carte Verde" si desigur sa trateze aceste probleme;

c) sa se asigure, permanent, ca membrii se conformeaza intru totul conventiei tip interbirouri.

Birourile Nationale "Carte Verde", din tarile europene, au statut de membrii cu drepturi depline, in C.B.A.A., in timp ce Biroul unei tari din afara teritoriului european al sistemului Carte Verde are statut de membru afiliat.

Consiliul Birourilor sistemului Carte Verde are urmatoarele organe: Adunarea generala, compusa din Birourile Nationale admise ca membrii ai Consiliului Birourilor Asiguratorilor de Autovehicule si Comitetul de directie, ca organ executiv al Consiliului.

Atributiile Adunarii generale, ale Comitetului de directie, ale Presedintelui, Secretarului general, precum si ale altor organe sunt stabilite prin Statutul Consiliului.150

4. ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA PENTRU PRODUSE LIVRATE

Raspunderea producatorului pentru produsele livrate, a prestatorului pentru servicii si prestatii realizate, constituie un fapt real, avand valente economice si juridice.

Sub aspect economic se inregistreaza o amplificare a consumului de bunuri si servicii care este insotita de o crestere insemnata a riscurilor.

Mai intai, tehnologiile moderne de productie in serie sau in lant fac ca viciul, defectul sa atinga nu un singur produs ci, acelasi defect, viciu se va repercuta asupra ansamblului unei serii si, prin aceasta, exista probabilitatea de a fi afectat un numar mare de consumatori sau utilizatori. Dimpotriva, intr-o economie artizanala un asemenea risc ar fi practic inexistent.

Apoi, intensificarea concurentei este cea care determina agentii economici sa cerceteze, sa realizeze si sa lanseze produse mai eprformante, mai sofisticate, insuficient experimentate si a caror utilizare devine astfel tot mai preiculoasa. Fapt pentru care, asa cum arata diferitele statistici, se inregistreaza o crestere a cererilor de despagubire, mai ales in situatiile cand este atinsa integritatea corporala. Exemple numeroase confirma amploarea si actualitatea riscurilor generatoare a raspunderii producatorului, prestatorului sau vanzatorului, intre care: toxinfectiile alimentare generate de calitatea necorespunzatoare a produselor vandute si consumte; accidente generate de functionarea defectuoasa a unor bunuri comercializate; pagube generate de efectele secundare ale unor marfuri facbricate si comercializate; pierderi financiare datorate riscului de defectare a unei linii de fabricatie achizitionate de la producator; vatamarea corporala a consumatorului, de serviciu ca urmare prestarii lor la nivel calitativ necorespunzator etc.

Sub aspect juridic, ca urmare a cresterii consumului de marfuri, bunuri si servicii se impune, in primul rand, reglementarea riguroasa a conditiilor de fabricatie si comercializare a diferitelor produse, in corelatie cu obtinerea autorizatiei administrative de functionare. In al doilea rand, se impune statuarea si recunoasterea dreptului pe care il au consumatorii, individual sau ca asociatii de reprezentare, de a introduce actiuni civile generate de raspunderea producatorilor si distribuitorilor de produse pentru fapta lucrului care le aduce fie un prejudiciu, fie o vatamare corporala.

In mod existent, consumatorul trebuie sa aiba sentimentul si constiinta dreptului sau la o anumita fiabilitate si securitate in legatura cu marfurile sau bunurile achizitionate, in procesul folosirii sau consumarii lor. Din acest punct de vedere, prin reglementari legale, in tara noastra, au fost statuate drepturile fundamentale ale consumatorilor, si anume:

a) de a fi protejati contra riscului de a achizitiona un produs sau de a li presta un serviciu care sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime;

2) de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor astfel incat decizia pe care o adopta sa coresponda mai bine nevoilor sale, precum si de a fi educati in calitate de consumatori;

3) de a avea acces la pietele care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;

4) de a fi despagubiti pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor folosind in acest scop mijloacele prevazute de lege;

5) de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorului in scopul apararii intereselor lor;

In functie de aspectele prezentate anterior se poate aprecia ca raspunderea producatorului pentru produse livrate constituie un fapt real, reglementat pe plan juridic, in tara noastra. Valorificarea acestei raspunderi, in beneficiul consumatorului a fost statuata pe plan juridic, putand dobandi valente reale. Intreprinzatorii au la dispozitie doua alternative: 1) autoasigurarea sau 2) asigurarea de raspundere civila pentru produse livrate.

1. Autoasigurarea pentru riscul de raspundere civila vizand produsele livrate se poate realiza, dupa caz, prin una sau alta din urmatoarele

a) Constituirea de catre firma producatoare a unor provizioane, pentru acoperirea eventualelor riscuri generate de raspunderea civila pentru produse livrate. Aceasta modalitate, evita asigurarea printr-o societate specializata de asigurari, dar implica imobilizarea unor resurse insemnate, asupra carora se manifesta presiunea fiscala; ridica probleme de trezorerie pe parcursul anului; transferurile de fonduri dintr-o tara in alta sunt uneori dificile; lipsa dispersiei riscurilor datorita atomizarii acestora poate afecta starea financiara a firmei.

b) Constituirea de catre firma producatoare a unor societati "captive", cu sediul in aceeasi tara sau in alte tari, de regula caracterizate ca "paradisuri fiscale". Aceste "captive" functioneaza ca societati de asigurare in folosul firmei, intreprinzatorilor, care le-au constituit, preluand gestiunea si acoperind riscurile de raspundere civila pentru produse livrate. Aceasta modalitate de autoasigurari este accesibila cu deosebire marilor firme producatoare.

2. Asigurarea de raspundere civila pentru produse livrate implica apelul producatorului ori distribuitorului la serviciile specializate ale unor societati de asigurare. Mecanismul si tehnicile de realizare a asigurarii de raspundere civila pentru produse livrate sunt inca putin cunoscute in tara noastra, dar se remarca intensificarea preocuparilor de cercetare si exprimare a opiniilor, cu privire la aceasta firma de asigurare. Cateva idei vor fi sintetizate in continuare:

a Asigurarea de raspundere civila pentru produse livrate este dezvoltata in tarile cu economia de piata concurentiala, consacrata, dar mecanismul realizarii acesteia se impune, in mod obiectiv in tarile aflate in tranzitie.

b. Realizarea asigurarii printr-o societate specializata de asigurari are avantajul experientei, pe care se bazeaza raporturile contractuale dintre parti, dar mai ales pe "substituirea" asiguratorului pentru a-l degresa pe intreprinzator de raspunderea generata de produsele livrate. In fond prin aceasta forma de asigurare asiguratorul creeaza si administreaza intreprinzatorului, chiar aflati in relatii concurentiale, vizand riscul de raspundere civila pentru produsele livrate.

c. Comportamentul asiguratorului este dictat de cerintele "tehnicii operatiei de asigurare si reasigurare". "Domeniul de asigurare se gaseste astfel limitat, odata prin lege si apoi prin exigentele de asigurare"

d. Raspunderea asiguratului (producatorului, distribuitorului) pentru produse livrate este, in principiu, generata de vicii ale produselor care produc pagube sau prejudicii utilizatorului. Se impune ca aceste vicii sa fi existat in momentul vanzarii produselor si ca viciile sa fi fost ascunse.152

e. Intrucat prejudiciile generate de produsele livrate pot fi uneori mari, in practica, societatile de asigurare isi fixeaza anumite plafoane induse in contractul de asigurare sub forma unor clauze astfel incat riscul sa fie intotdeauna din punct de vedere tehnic, asigurabil.

f. Asigurarea de raspundere civila pentru produse livrate acopera riscuri, prin natura lor, "periculoase", prin aceasta neputand fi totodata ca o asigurare de raspundere civila clasica. Dimpotriva, asigurarea impune asiguratorului un comportament prudential care se reflecta sub doua aspecte:

- sub aspect traditional, prin contract, ca in orice asigurare de raspundere, societatea de asigurare preia riscul, intrucat chiar daca evolutia sa este crescatoare, acesta ramane asigurabil, deoarece este cunoscut;

- sub aspect specific, contractul de asigurare va limita sau exclude unele din consecintele prejudiciului, intrucat chiar daca ele sunt cunoscute, nu pot fi, din unct de vedere tehnic, asigurabile.

g. Riscul de raspundere civila pentru produse livrate poate genera trei categorii de pagube sau prejudicii, respectiv corporale, materiale si nemateriale.

Prejudicii corporale sunt cele care rezulta din atingerile aduse starii sanatatii si integritatii corporale a omului. Ele poarta si denumirea de daune morale sau prejudicii nepatrimoniale.

Pagubele materiale , propriu-zise sau "pure" constau in deteriorarea, destructurarea, pierderea, pagubirea, stricarea bunului material si tangibil, mobiliar sau imobiliar.

Pagubele nemateriale sau pierderile financiare sunt cele rezultate dintr-o scadere a productiei, sau comenzilor, o deteriorare a imaginii de marca etc. Acestea sunt in fapt prejudicii economice sau pagube patrimoniale, ca si pagubele materiale.

h. O serie de elemente ale asigurarii ca: suma garantiilor, perioada de garantie, localizarea in timp a evenimentului asigurabil etc., care tin de tehnica asigurarii de raspundere civila produse livrate, trebuie sa faca obiectul unor stipulatii contractuale particulare.

Eforturile pe plan national si international la integrare in vederea stabilirii unor reguli uniforme de raspundere pentru produse livrate care sa insanatoseasca concurenta intre producatori, deschid perspective de dezvoltare si promovare a asigurarii de raspundere civila produse livrate.

5. ALTE ASIGURARI DE RASPUNDERE CIVILA LEGALA

Se incheie de catre persoane juridice si persoane fizice cu societatile de asigurare.

Obiectul asigurarii il constituie raspunderea pentru despagubirile civile cuvenite unor terte persoane pentru pagube din avarierea sau distrugerea unor bunuri, ori din vatamari corporale si deces, derivand din activitatea ori din fapta persoanelor asigurate.

Subiecte ale asigurarii. Aceasta asigurare se poate incheia de catre persoane juridice cum ar fi: unitati de alimentatie publica, in care se pot ivi toxinfectii alimentare unitati de gospodarie comunala, datorita carora se pot ivi; cazuri de avarieri de conducte de apa si canal, producand prejudicii unor terte persoane; unitati de frizerie si coafura, in care defectarea instalatiilor poate genera accidente persoanelor, carora li se presteaza servicii; unitati detinatoare de aeronave utilitare; vanatori sportivi etc. Asigurarea respectiva se poate incheia si de catre persoane fizice, in legatura cu faptele lor implicit cele din exercitarea profesiunii, ori fapte ale prepusilor. Ne referim la asigurarea de raspundere civila notarilor publici si avocatilor; asigurarea de raspundere civila a expertilor contabili si contabililor autorizati; asigurarea de raspundere certa a medicilor.

Suma asigurata. Societatile de asigurare au, in principiu, prevazute plafoane de sume maxime in functie de care isi asuma raspunderea fata de asigurati, respectiv: o suma maxima pentru vatamari corporale; o suma maxima pentru pagube produse tuturor bunurilor avariate sau distruse.

Suma asigurata poate fi si este, de regula, negociata.

Sistemul tarifar de prime, comporta o alcatuire complexa, in functie de specificul asiguratilor:

a) la unitatile de alimentatie publica si cele de prestatii si coafura, in asigurarea de raspundere civila, primele de asigurare se calculeaza in sume fixe fata de transa numerica a personalului unitatii;

b) la unitatile de spectacole, primele de asigurare sunt fixe, in lei/un loc din sala de spectacole;

c) la muzee si teleferice prima de asigurare se stabileste in suma fixa (in lei/an);

d) in unele cazuri tariful de prime se exprima in procente la 100 lei suma asigurata, luand ca baza valoarea cifrei de afaceri, venitul obtinut sau alte baze de calcul.

Durata asigurarii de raspundere civila legala este, in principiu, de un an, dar la cerere se poate incheia pe o perioada mai mica, dar nu mai mica de 3 luni.

Mecanismul asigurarii prezinta elemente de specificitate in anumite cazuri, dupa cum urmeaza:

- Asigurarea de raspundere civila legala a aeronavelor utilitare are ca element specific faptul ca despagubirile se acorda persoanelor prejudiciate care se aflau in afara aeronavei asigurate, dar, care a produs accidentul. Despagubirile, indiferent de numarul accidentelor, pe intreaga perioada de asigurare sunt limitate la anumite plafoane pentru fiecare persoana accidentata si o suma globala pentru pagube la bunurile avariate sau distruse fara a depasi intr-un an, pentru acelasi accident, plafonul de suma asigurata.

- Asigurarea vanatorilor sportivi pentru cazurile de raspundere civila si de accidente in legatura cu activitatea de vanatoare este o varianta imbinata (de raspundere civila si de persoane).

- Asigurarea de raspundere civila a avocatilor, notarilor publici, expertilor, medicilor etc. S-a instituit si se afla intr-o faza de consolidare in plan practic.