Piata de capital- notiuni generale

Piata de capital- notiuni generale

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital -investitorii - catre cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice si prin intermediul unor operatori specifici.

Piata de capital ca este specializata in efectuarea de tranzactii cu active financiare cu scadente pe termene medii si lungi. Prin intermediul ei, capitalurile disponibile sunt dirijate catre agentii economici nationali sau sunt atrase de pe pietele altor tari, unde resursele de capital depasesc necesitatile financiare interne de acoperit sau autoritatile monetare impun anumite restrictii privind accesul la resursele financiare-interne.

Piata de capital poate fi de mai multe feluri

Piata monetara este piata capitalurilor pe termen scurt si mediu, fiind reprezentata de piata interbancara si de cea a titlurilor de creanta negociabile.

Piata ipotecara este specifica finantarii constructiilor de locuinte, pe care actioneaza organisme ce acorda imprumuturi sub forma creditului imobiliar, case de refinantare a fondurilor bancilor creditoare si bancile ipotecare.

Piata financiara este piata capitalurilor pe termen lung, pe care se emit si se tranzactioneaza valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri. Piata financiara este cea pe care se cumpara si se vand active financiare, fara a fi schimbata natura lor.

Globalizarea Pietei de capital

Redus la conceptele economice - globalizarea contrasteaza cu nationalismul economic si cu protectionismul. Este inrudita cu economia de piata libera. Imparte o parte din caracteristici cu internationalizarea si este deseori interschimbabila, chiar daca unii prefera sa foloseasca termenul de globalizare pentru largirea gaurilor din granitele nationale sau statale. Formarea satului global este o mai mare apropiere intre diferite parti ale lumii odata cu cresterea posibilitatilor de schimburi personale, intelegere mutuala si prietenie intre cetateni "internationali", si cresterea civilizatiei globale.

Notiunea de globalism a redeviat de la intelesul de totalitate, sau integralitate, la acela etimologic de interes generalizat la intregul glob terestru adica planetar, asa cum se foloseste azi in politologie, dupa cum atributul de "planetar" incepe sa se reindrepte catre sfera cercetarilor spatiale multiple fara a parasi totusi vocabularul curent al sociologilor si futurologilor.

Marea majoritate a pietelor de capital nationale au imbratisat activ si ireversibil globalizarea. Motivul acestui fenomen fiind faptul ca competitia pe multe piete de capital se petrece mai mult la nivel global, decat la nivel national sau regional, ceea ce prezinta burselor de valori atat oportunitati cat si provocari. Pana nu demult existau doua cai pe care le puteau adopta pietele de capital in acest mediu tot mai global, si anume ca o singura bursa ar fi devenit dominanta in fiecare din cele trei cele mai importante fusuri orare, tranzactionand actiunile celor mai mari companii din regiune, in timp ce bursele nationale de valori ar fi avut un rol secundar, fiind responsabile de operatiunile de vanzare-cumparare a actiunilor companiilor mai mici. Cea de-a doua cale posibila pentru adoptare era aliantele burselor de valori dincolo de granitele nationale si chiar in fusuri orare diferite, astfel fiind posibil accesul reciproc al investitorilor pe pietele aliate.

De-a lungul timpului au avut loc numeroase aliante intre bursele de valori din state diferite, precum alianta Australian stock exchange cu Nasdaq, Nasdaq cu Euronext, incercari de achizitionari, fuziuni amiabile sau fortate a unor burse de valori de catre altele considerate mai capitalizate si mai puternice,. Cel mai clar exemplu de alianta este in Europa, Euronext , o bursa creata prin alianta celor din Paris, Bruxelles si Amsterdam prin care a fost prima piata transfrontaliera cu moneda unica de actiuni si derivate. Dupa aceasta,Euronext, alianta care trebuia sa contina mai multi membri la nivel regional, dar a esuat, a fuzionat cu NYSE si TSE, cat si cu bursele din Australia, Honk Kong, Toronto, Mexic si Brazilia, fapt ce a permis un acces mutual al investitorilor din toate bursele aliate. Aceasta uniune a fost , intr-un anumit fel , o piatra de temelie pe care se cladea un nou tip de piata de capital, inalt tehnologizata, cu acces instantaneu, activa nonstop, cu o legislatie bine pusa la punct la nivel international, cu libera circulatie a capitalului de investitii, transparenta si , in primul rand , mondiala, in care , spre exemplu, actiunile unei companii din SUA are actiunile listate la burse in fiecare fus orar si tari diferite, permitindu-i sa se finanteze de pe piata de capital nu doar de pe Nasdaq, dar de pe oricare bursa de pe glob.

Calea aliantelor si fuziunilor tranfrontaliere si trans-timp a fost calea cea mai economica, alternativ ar fi fost mult mai costisitoare, fiecare bursa la nivel regional aflindu-se in competitie cu celelate burse din regiune pentru dominare, iar cea dominanta fiind in competitie cu bursele din alte fusuri orare cum ar fi Asia sau America de Nord.
Avand in vedere aceasta modalitate de dezvoltare a pietelor de capital ca efect al globalizarii, e normal sa concepem necesitatea ca anumite orase sa devina centre de servicii financiare. Astfel de centre au nevoie de piete de capital cu lichiditate adecvata, puternice in termeni regionali si pe pozitii ferme in privinta aliantelor si fuziunilor cu bursele din alte regiuni.

Competitia la nivel global cere de la astfel de centre ca industria prestatoare de servicii financiare sa ofere produse si servicii de inalta calitate si complexitate, sa aiba o infrastructura de inalta calitate in domeniul legal,gestiunii conturilor, financiar-contabila, comunicatii high-tech cu viteza mare de feedback; deasemenea necesita conditii de business low-cost dar o forta de munca puternic calificata. In prezent, in SUA, legislatia de reglementare a pietelor de capital nu trebuie sa fie excesiva pentru a permite investitorilor, intermediarilor si membrilor sa activeze la bursa cu viteza, rentabilitatea si precizia pe care o cere mediul de afaceri de azi. Din acest motiv astazi piata de capital americana nu este agreata atunci   cand vine vorba de legislatie, datorita faptului ca este mult mai complicat strainilor sa primeasca permise de munca si vize de sedere temporara in New York, SUA, dupa dezastrul din 11 septembrie; companiile au sanse mult mai mari sa fie date in judecata pe teritoriul statelor americane; intrarea in vigoare a legii Sarbanes-Oxley , bazata pe precedentul judiciar, care era menita sa protejeze companiile americane listate la bursa de valori din SUA, dar in schimb, le provoaca mai multe pagube si neplaceri; si nu in ultimul rand insistenta cu care americanii stipuleaza ca tot ce se intampla pe mapamond astazi trebuie sa tine cont de legislatia americana. Si nu in ultimul rand , un centru financiar trebuie sa detina un sistem competitiv si atragator de taxare a operatiunilor si profiturilor pe piata de capital.

Globalizarea financiara a aruncat destule provocari asupra pietelor de capital din intreaga lume in ultimul deceniu, fapt ce a dus la restructurari , schimbari in sistemele de trading , de la cel manual la cel electronic, a scos multe piete de capital din izolarea confortabila si le-a impus sa devina mai competitive, a adus fonduri in zonele in curs de dezvoltare, a permis companiilor si investitorilor sa isi gestioneze portofoliile de actiuni mult mai rapid , dispunind de mai multa informatie si de libera circulatie a capitalului sau in orice colt de pe glob.

Globalizarea a produs si produce efecte ireversibile asupra pietelor de capital. Intregul sistem financiar mondial este in continua modificare si perfectionare datorita cererii de produse financiare noi, datorita asteptarilor actorilor participanti la piata de capital , de a avea un feedback mai rapid, operatiile de vanzare-cumparare sa se efectueze in milisecunde, posibilitatea de a-ti vinde actiunile sau a le cumpara de oriunde pe planeta, de a avea un acces rapid la informatie, de a dispune de un sistem transparent, de a misca liber capitalul disponibil, de a dispune de o legislatie practica si corespunzatoare, de a cumpara sau vinde orice , oriunde si oricand. Globalizarea tinde sa creeze o bursa unica mondiala in care companiile listate sa isi atraga fonduri din orice tara a lumii, de la orice tip de investitor in timpul cel mai scurt; in care intermediarii sa ofere servicii clientilor de orice nationalitate, religie , zona geografica si la orice ora; in care investitorii sa poata procura titluri de valoare a companiilor din orice tara a lumii cu un simplu click in orice ora din zi; o bursa a tuturor si pentru toti.

Globalizarea aduce cu sine oportunitati extraordinare, care au permis unor tari sa capitalizeze deschiderea pietelor si posibilitatea de a asimila noi tehnologii. Acesta este cazul mai multor tari din Asia de Sud-est, mai ales atat timp cit nu s-au deschis financiar prematur, al Chinei. Si India, in deceniul trecut, printr-o suita de reforme si-a exploatat mai bine resursele umane de care dispune, unii analisti grabindu-se sa observe "dezlantuirea economica" a celei mai numeroase democratii a lumii. In lumea avansata din punct de vedere economic, noile tehnologii ale informatiei au prelungit mult avintul (boom-ul) din SUA ,ceea ce a facut pe unii sa creada in virtutile nemaipomenite ale "noii economii"; s-a si vorbit astfel despre o "noua paradigma", capabila sa combine cresterea economica neintrerupta cu somaj scazut si inflatie redusa.
Globalizarea a stimulat mult comertul international si distribuirea activitatilor de productie pe baza unei logici a avantajului comparativ aplicat la scara globala; de aici a rezultat si cresterea fulguranta a numarului firmelor cu activitate globala.

Impactul Uniunii Europene Monetare asupra globalizarii pietelor de capital:

Directiva Liberalizarii Capitalului este documentul care reglementeaza pentru Comunitatea Economica europeana liberalizarea completa a miscarilor de capital.

Tratatul Uniunii Europene convenit intre tarile membre interzice orice restrictie privind miscarea capitalului si platile intre statele membre si asigura in principiu trainiciei integrarii europene.

Armonizarea deplina a pietei capitalurilor mai este franata de caracteristicile nationale ale pietelor monetare decurgand mai ales din nivelul inflatiei.

Expansiunea comertului mondial secondata de fluxurile de capital, progresul fara precedent al stiintei si tehnicii, tranzitia sistemului economic comunist la economia de piata au generat accelerarea procesului de integrare regionala si mondiala, ceea ce se traduce practic prin oportunitati sporite de afaceri pentru banci, firme si investitori.

Globalizarea comporta in acelasi timp o serie de aspecte pozitive, novatoare si dinamice, dar si o multitudine de aspecte negative, perturbatoare si marginalizante.

Unificarea europeana este mai mult decat o alianta sau o asociere in virtutea integrarii sub tutela unor instante supranationale. Ea nu este posibila decat prin autolimitarea miscarii orgolioase a entitatilor nationale si delegarea constienta a unor competente ce reveneau instantelor nationale.