UNIVERSITATEA “BABES-BOLYAI”

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Geografia turismului

Tema: Potentialul turistic si structuri turistice in Delta Dunarii

Asezarea geografica si resursele morfoturistice ale Deltei

In judetul Tulcea se intalnesc, intr-o imbinare armonioasa, toate formele de relief existente in tara noastra: muntii Macinului, cei mai vechi din Europa si mirifica Delta a Dunarii, cel mai tanar pamant al tarii, inca in curs de formare; zonele de deal si de podis cu paduri umbroase, cu podgorii vestite, cum sunt Niculitel, Babadag si litoralul Marii Negre cu intinsele plaje de la Sulina, Sf. Gheorghe, Perisor si Portita. Acest cadru natural, la care se adauga numeroasele monumente istorice, cele mai multe datand din epoca romanilor, precum si ospitalitatea calda a oamenilor, asigura judetului Tulcea un imens potental turistic. Din acest ansamblu geografic, principala zona turistica o constituie Delta Dunarii, care impresioneaza prin ineditul si frumusetea peisajului, prin flora si fauna ei, fiind una din cele mai mari delte din Europa si in acelasi timp, una dintre cele mai originale, spectaculoase si bogate delte ale lumii.

Dupa ce strabate 8 tari de-a lungul a 3859 km din care 1075 km pe teritoriul Romaniei, inaintea varsarii sale in Marea Neagra, Dunarea descrie un imens arc care se desprinde intr-un minunat evantai, creind un tinut unic prin originalitatea si pitorescul sau-delta. Si Delta Dunarii, asemanatoare celorlalte delte de pe glob, isi are fluviul care la varsarea in Marea Neagra a dat nastere unei unitati geografice de tip “ DELTA”, de forma triunghiulara cu trei brate: Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe. Delta Dunarii s-a format prin depunerea aluviunilor aduse de apele fluviului si actiunea de cladire a marii, sustinuta de cea a vantului. Ea este cuprinsa in limitele unui cadru geografic mai inalt, marcat la S de culmea dealurilor Tulcea-Mahmudia, iar la N de platforma Buceagului. Suprafata deltei propriu-zise este de circa 4250 km², iar a compexului lagunar Razelm-Sinoie de circa 990 km² (limita dintre aceste doua unitati nu este inca precizata). Concluziile unanime ale mai multor cercetatori stabilesc ca varsta geomorfologica a Deltei Dunarii se inscrie in perioada protoistorica a societatii omenesti. Primele informatii scrise despre delta fluviului Istru (Dunarea) ni le-a lasat Herodot (484-425 i.e.n), fiind confirmate de materialele arheologice care s-au descoperit pe grindurile Caraorman si Saraturile, datate in sec.V i.e.n.

Bratele Dunarii sunt marginite de-a lungul traseelor pe grindurile malurilor, intrerupte din loc in loc de garle naturale si canale artificiale prin care ele isi trimit apele in lacuri, balti, japse ca si pe toata intinderea inundabila a ostroavelor. Astfel delta ne apare ca un paienjenis de ape, cu cel mai complex aspect dintre toate deltele de pe glob. In cuprinsul ei s-au putut stabili mai multe tipuri de delta: zona deltei fluviale este o delta de tip “VISTULA”, gurile bratelor Sf. Gheorghe si Sulina formeaza doua delte de tip “TIBRU”, iar la gura bratului Chilia se afla intr-o continua formare o delta rasfirata de tip “MISSISSIPPI”.

Din punct de vedere morfogenetic si dupa agentii predominanti care au contribuit la formarea ei, delta a fost separata in sens transversal , pe bratele Dunarii, in doua parti distincte: delta fluviala, adica partea in amonte in care fluviul a fost agentul dominant si delta maritima, respectiv partea de aval in care marea a avut o influenta importanta in cadrul interactiunii sale cu fluviul. Linia de separare intre cele doua parti o constituie sistemul de cordoane Letea-Caraorman-Crasnicol-Perisor.

I. DELTA FLUVIALA ocupa peste 65% din suprafata totala a deltei si se imparte in mai multe unitati naturale:

Insula Letea

a) Depresiunea Sireasa-Sontea ocupa toata partea din amonte a insulei Letea, de la S de Stipoc. Se divide in doua raioane:

- raionul Sireasa asezat in partea cea mai din amonte a deltei si este raionul cel mai colmatat

- raionul Sontea se intinde in avalul raionului Sireasa, printre grindul Stipoc si canalul Sulina

b) Depresiunea Pardina este inconjurata din toate partile de grinduri inalte: N-grindul fluvial al ramurii sudice a bratului Chilia (Tatanir- Tataru), iar la S si E – grindurile continentale Chilia si Stipoc.

c) Depresiunea Matita incadrata la V si E de marile grinduri Chilia si Letea, se intinde intre bratele Chilia si Dunarea Veche. Este depresiunea centrala a insulei Letea, in care se gasesc cele mai numeroase si mai adanci ghioluri de la N de Sulina: Trei Iezere, Bogdaproste, Matita, Babina, Merhei.

d) Grindul Chilia este un fragment de continent ce prezinta prelungirea la S de bratul Chilia a platformei Buceag.

e) Grindul Stipoc (lung de 25 km) se intinde de la cotul Dunarii format la Pardina pana la grindul Batacu, prin care se leaga de Chilia. Ostroavele Tataru, Babina si Cernovca sunt cele mai importante din ansamblul de ostroave formate in deltele secundare ale bratului Chilia, care se desface de doua ori in doua manunchiuri de albii secundare.

Insula Sf. Gheorghe

a) Depresiunea Litcov are forma unui triunghi cu baza sprijinita pe grindul Caraorman. Canalul Sulina o separa de depresiunea Sireasa-Sontea, iar latura de sud o formeaza versantul stancos al horstului dobrogean. Se imparte in doua raioane:

- raionul Litcov vest, situat in unghiul fluvial din aval de ceatalul Sf. Gheorghe se divide prin canalul Litcov in doua mici depresiuni intens colmatate Rusca si Balteni

- raionul Litcov de est, situat in avalul raionului Litcov vest si divide si el prin acelasi canal Litcov in doua depresiuni mici, Gorgova si Uzlina, cu lacurile mari: Uzlina, Isacova si Gorgova.

b) Depresiunea Erenciuc este o unitate naturala asezata intre grindul Caraorman si cursul meandrat al bratului Sf. Gheorghe, brazdat prin mijloc de ghiolul Erenciuc, un meandru parasit al Dunarii.

c) Luncile Zagan si Murighiol sunt adevarate lunci inundabile si mlastinoase cu aspect de delta, situate intre albia bratului Sf. Gheorghe si versantul dobrogean.

d)     Depresiunea Dranov

Intre bratul Sf. Gheorghe, peninsula Dunavat, laguna Razelm si grindul Crasnicol, se intinde depresiunea Dranov. E o zona mlastinoasa aproape complet lipsita de lacuri si invadata in totalitate de flora palustra. Are un singur lac mare care a dat numele depresiunii, lacul Dranov.

II. DELTA MARITIMA

La rasarit de linia Peripava-Crisan-Ivancea si Ivancea-Crasnicol-Perisor pana la mare, se intinde Delta maritima. Ea se caracterizeaza prin regiuni cu relief negativ si pozitiv, cu diferenta ca depresiunile au aici fundul pe cea mai mare intindere sub nivelul marii, iar grindurile mari sunt aproape exclusiv niste complexe nisipoase de origine marina.

1. Grindul Letea este cel mai mare uscat al deltei si primul complex nisipos al ei. Asezat in delta maritima de N si marginit de depresiunile deltaice Matita si Popina, grindul Letea si cotele cele mai inalte ale deltei.

Grindul Caraorman este echivalentul, cu dimensiuni mai restranse, al grindului Letea in delta maritima de S. Grindul Caraorman se margineste la V si E cu doua depresiuni lacustre: Uzlina si Rosu.

2. Grindul Saraturile este asezat in unghiul format de bratul Sf. Gheorghe din aval de Ivancea si tarmul marii. Inaltimile mai mici au facut ca acest grind sa fie mai usor inmlastinat, ceea ce a franat formarea dunelor, care nu mai sunt un element caracteristic in peisajul natural al grindului Saraturile.

3. Depresiunea Sulina este o vasta zona mlastinoasa si de plaur, cu fundul mai jos decat nivelul marii, inconjurata de grindurile marine Letea, Caraorman, Saraturile, iar la E este deschisa spre mare, de care este aparata printr-un cordon litoral subtire. Prin canalul Sulina, depresiunea se divide in:

- unitatea Magearu, asezata la N de Sulina

- depresiunea marilor lacuri: Lumina, Puiu, Rosu etc.

Diferentierile locale impart depresiunea marilor lacuri in trei subunitati mai mici:

- zona Iacub, in fata grindului Caraorman spre canalul Sulina, cu multe ghioluri

- unitatea lacustra Puiu- Lumina, in spatiul dintre Caraorman si o linie care ar uni grindul Rosu cu Busurca

- zona Rosu- Imputita, intre mare, grindul Saraturile si grindul Busurca-Rosu, unde se afla cel mai mare lac al deltei maritime (lacul Rosu)

Alte cateva mici unitati geografice completeaza teritoriul deltei maritime de nord. Acestea sunt: delta secundara a Chiliei la mare, cladita in ultimii 200 de ani in aval de Valcov Popina, intre grindul Letea si bratul Stambulul Vechi; Dranovul maritim, ultimul compartiment al deltei maritime este limitat la N de grindul Crasnicol, iar la S de tarmul marii, unde exista un fel de ghioluri prelungi si inguste numite zatoane. Dranovul se imparte in doua subunitati:

- raionul Frasin

- raionul perisipurilor si zatoanelor,un adevarat grind marin complex, in formatie

4. Grindul Crasnicol cel mai important grind al insulei Drana, are o lugime de 18 km. El este in continuarea grindului Ivancea care inchide Saraturile la NV.

5. Litoralul deltei cuprinde deschiderea la mare a Deltei Dunarii care se face pe un front de 80 km. Pe toata aceasta lungime el se infatiseaza ca un tarm jos, nedantelat si cu plaje.

Relieful deltei nu prezinta nicaieri inaltimi mai mari de 6,5m altitudinea absoluta si cu putine exceptii, nici adancimi mai mari de 3m sub nivelul marii, astfel ca energia reliefului nu depaseste 10m. De asemenea, cuprinde si doua formatiuni: depresiunile deltaice, cu cote medii sub 1 m, care ocupa cea mai mare parte din delta si se afla intr-un proces de colmatare aluvionara sau organica si grindurile care au cote de 0,31m fata de nivelul Marii Negre. Grindurile care ocupa suprafete restranse (cca 680 km²) formeaza osatura deltei si au origini, varste si structuri diferite:

grinduri continentale- masive care au cote relativ ridicate ( Chilia-altitudine maxima in delta 6,5m, Stipoc, Popina etc.)

grinduri fluviale- inguste si amplasate in lungul bratelor, sahalelor si canalelor care de regula, sunt depasite la ape mari

grinduri fluvio-maritime- care au cote ridicate, neinundate, formate in general din nisipuri, mai importante fiind cele de la Letea, Caraorman, Crasnicol.

O nota aparte in relieful deltei o da prezenta pe grindurile fluviale a unor dune de nisip, inalte de 8-13m, generate de actiunea eoliana a crivatului. Unele dune sunt fixate de vegetatie, asa cum apar cele de pe grindul Letea, creind un peisaj foarte atragator.

2. Potentialul climato-turistic

Clima temperat continentala, cu influente marine, constituie un factor natural important care favorizeaza practicarea turismului in delta. Actiunile turistice specifice deltei isi gasesc conditii optime de practicare aproximativ 5 luni pe an, din luna mai pana in luna octombrie, perioada caracterizata printr-o temperatura medie de 19°C, prin cantitati reduse de precipitatii (sub 200 mm), prin numarul mic al zilelor ploioase, nebulozitate redusa, durata mare a stralucirii soarelui. Fiind inglobata domeniului climatic continental stepic, Delta Dunarii are toate caracterele specifice unui astfel de tip, cu anumite atenuari provocate, pe de-o parte, de actiunea moderatoare a marii, iar pe de alta, de abundenta vegetatiei si marea raspandire a suprafetei acvatice. Acest tip de climat se caracterizeaza prin amplitudine termica mare, regim eolian activ si precipitatii putine. Variatii mai insemnate in climatul danubian se inregistreaza in delta numai din amonte spre avalul ei. Temperatura medie anuala oscileaza in jurul a 11°C, iar amplitudinea mediilor lunare este de circa 24°C, osciland intre -2°C in luna ianuarie si +22°C in luna iulie. Astfel, la statia meteo Sulina temperatura maxima absoluta anuala a fost de 37,5°C si s-a inregistrat la 20 august 1946, iar minima absoluta anuala a fost de –25,6°C si s-a inregistrat la 9 februarie 1929. Analizandu-se numarul zilelor cele mai calduroase (temperatura minima 30°C) si a zilelor cele mai reci (temperatura maxima 0°C), adica cele mai fierbinti si cele mai geroase zile dintr-un an, se constata ca vara termica se lungeste de la mare spre interiorul uscatului (la Sulina 80 zile de vara, iar la Tulcea 100 zile de vara). Iarna se instaleaza treptat de la Tulcea spre Sulina, inghetul incepand din amonte spre avalul deltei, iar asprimea iernii creste spre interiorul uscatului.

Regimul eolian difera in cuprinsul deltei de la un loc la altul atat ca frecventa pe directii cat si ca intensitate pe luni. Vanturile dominante sunt cele din sectorul nordic, care sunt mai frecvente iarna, iar vanturile din sud sufla cu o frecventa sporita numai in interiorul deltei si predomina usor vara. Anotimpul cel mai vantos este primavara, in luna martie, iar anotimpul cel mai calm (un calm relativ) este vara, in luna august. Umiditatea atmosferica se caracterizeaza prin precipitatii sarace, cu averse frecvente si lungi perioade de seceta, precum si printr-o umiditate relativ ridicata, datorata in parte si evapo-transpiratiei. Nebulozitatea inregistreaza in delta nivelul maxim in luna decembrie (cer noros) si nivelul minim in luna august (cer senin). Iarna numarul zilelor cu cer acoperit depaseste pe cel al zilelor cu cer senin, iar vara situatia este inversa, remarcandu-se o scadere a nebulozitatii spre mare. Cele 2200 de ore stralucire anuala a soarelui furnizeaza 120000 cal/cm². Umiditatea aerului creste in delta la peste 76% atat din cauza apropierii de mare, cat si a evaporatiei de pe imensele suprafete acvatice. De fapt Delta Dunarii este una din regiunile cu cea mai ridicata umezeala a aerului din tara. Umiditatea variaza direct proportional cu nebulozitatea, fiind minima in lunile de vara si maxima in lunile de iarna si invers proportional cu temperatura. Precipitatiile sunt de tip continental stepic cu cantitati mai abundente vara, torentialitatea ploilor fiind frecventa in semestrul cald al anului. Un fenomen caracteristic il constituie ceata venita dinspre mare, care invaluie in negura, mai ales iarna, suprafete mari, impiedicand circulatia si celelalte activitati din delta. Se remarca deci variatii moderate ale tuturor factorilor climatici datorita alternantei intinderilor de apa cu suprafetele de uscat. Anotimpul optim pentru desfasurarea activitatilor turistice este vara, care, in general, este calda si relativ secetoasa.

Deci, clima Deltei Dunarii este rezultatul interactiunii factorilor radiativi, dinamici si fizico-geografici.

3. Potentialul retelei hidrografice

Dintre factorii naturali ai deltei cu o importanta deosebita pentru turism este hidrografia, careia i se datoreaza originalitatea peisajului si particularitatile vegetatiei si faunei. Din punct de vedere hidrologic, teritoriul deltei se imparte in:

regiuni permanent inundate in regim de scurgere naturala a apelor circa 76,9% din suprafata deltei si se compune din terenuri care se afla sub nivelul marii

regiuni inundate periodic- 19,9% din suprafata deltei

regiuni neinundabile- 3,2% din suprafata deltei

Reteaua hidrografica a Deltei Dunarii este compusa din bratele Dunarii si un numar mare de garle si canale. Cele trei brate principale- Chilia Tulcea, Sulina si Sf. Gheorghe desi prezinta acelasi caracter divergent spre mare se disting intre ele printr-o serie de trasaturi propri. De pilda, bratul Chilia prezinta o sinuozitate mai redusa si despletiri de tip fusiform care-i micsoreaza debitul. Bratul Sulina prin pozitia lui centrala si prin gradul mic de sinuozitate a fost canalizat, constituind artera principala a deltei, iar bratul Sf. Gheorghe prezinta cea mai accentuata sinuozitate. Fiecare dintre cele trei brate prezinta la varsare cate o delta secundara, proprie, uneori cu influente nefavorabile pentru navigatie. Raportat la cele trei brate si spatiile dintre ele, delta cuprinde trei mari ostroave: nordic, de mijloc si sudic. Garlele, fostele brate secundare naturale sau amenajate, alaturi de canalele taiate direct de om constituie un sistem destul de dens prin care se realizeaza o circulatie locala in toate directiile, fie intre bratele principale, fie in interiorul marilor ostroave. Cele mai lungi garle si canale se gasesc in ostrovul nordic, Sontea, Papadia, Lopatna si in ostrovul de mijloc, Litcov si canalul Caraorman. In ostrovul sudic reteaua de garle si canale este mult mai densa datorita actiunii antropice si ea are o structura mai geometrica. Aici se afla garlele- canale Dunavat si Dranov, care fac legatura dintre bratul Sf. Gheorghe si lacurile Razim si Dranov. Sistemul de lacuri ocupa portiunile adanci ale ostroavelor, cel mai mare sector lacustru fiind situat in vestul barierei de cordoane Letea- Caraorman, unde se gasesc printre altele lacurile Merhei, Matita, Trei Iezere si Bogdaproste, Fortuna, Gorgova, Isacova. Urmeaza sectorul Pardina cu cel mai important lac- Tatanir si apoi sectorul Sulina cuprins intre cordoanele Letea, Caraorman si Ivancea cu lacurile Rosu, Rosulet, Puiu, Puiulet, Lumina si Iacub.

Potentialul biogeografic

Particularitatile cadrului natural, climatul bland, precum si celelalte conditii de mediu au determinat dezvoltarea unei flore si faune variate, fara comparatie in restul Europei care constituie de fapt atractia majora a acestei zone. Marea varietate si bogatie de specii din avifauna a facut ca delta sa fie cunoscuta de turisti ca un “paradis al pasarilor”. O insemnatate deosebita o are valoarea cinegetica a unora dintre pasari si mamifere care traiesc aici precum si bogatia faunei piscicole.

Vegetatia naturala ocupa o suprafata de circa 3000 km² (aproximativ 68%) din suprafata deltei, padurile 2%, pasunile naturale circa 9% si stufariile 57%. Restul suprafetei este reprezentat de luciurile de apa 26%, terenurile arabile 3% si celelalte terenuri 3%. Elementul dominant in vegetatia deltei il constituie stufariile formate din stuf omogen si stuf in amestec cu alte plante de balta- papura, feriga de balta, pipirigul, rogozul. Din suprafata de stuf omogen 300 km² sunt ocupate cu stuf dezvoltat pe plaur plutitor, o formatiune vegetala specifica deltei, formata dintr-o aglomerare de rizomi de radacini de stuf si alte cateva plante ca: feriga de balta tataneasa, jalesul, lasniciorul, cupa vacii, izma broastei, rachitanul, diferite specii de rogoz care formeaza o pasla groasa uneori de 90-100m ce pluteste la suprafata apei. Pentru unele animale-iepuri, vulpi, plaurul constituie un loc de refugiu la inundatiile mari, iar pentru altele, vidra, nurca, mistretul, cainele enot, nevastuica, pisica salbatica el este un adapost permanent. Pe plaur ca si in stufaris, isi fac cuibul o sumedenie de pasari dintre cele mai numeroase sunt ratele: rata mare, rata pestrita, rata sulitar, rata cu ciuf, rata cu cap brun, gasca de vara, pelicanii, lopatarii, egretele, tiganusii, starcii albi, starcii cenusii, starcii de noapte, starcii purpurii, buhai de balta, cormoranii pitici.

In zona cuprinsa intre braul de stuf si partile ferite de inundatii cresc specii de rogoz, pipirig, coada calului, crini de balta, buzdugan. Imparatia apelor este in cea mai mare parte acoperita cu vegetatie acvatica, diferentiata in functie de nivelul apei, de sol. Vegetatia submersa, care se dezvolta in apele statatoare are radacinile infipte in mal, suprafata apei fiind strabatuta de organele florale. O larga raspandire o are malura baltii si cosorul, broscarita, sarmulita, ciuma apelor, adusa din Canada in mai multe tari din Europa centrala. La noi se intalneste numai planta funela, inmultirea facandu-se doar vegetativ. Mai aproape de mal se dezvolta plantele cu frunze plutitoare, cu o structura a tesuturilor care le permite mentinerea pe suprafata apei, aceste plante fiind fixate sau nefixate prin radacini. Din prima grupa, nufarul alb si galben dau o nota deosebita ghiolurilor si garlelor din delta. Aceleasi locuri sunt ocupate de ciulini, limba broastei, sageata apei si rizac. Printre speciile mentionate plutesc plantele de talie mica lipsite de radacini, care pot fi antrenate de valuri: lintita, cu speciile pestisoara, iarba broastei si multe specii de alge inclusiv matasea broastei. Cand este in plina vegetatie, delta apare ca o nesfarsita intindere verde alcatuita din stuf si trestie, intrerupta de nenumarate fasii sau ochiuri de apa, marginite de zavoaie, cu plopi si salcii albe acoperite de covorul frunzelor plutitoare ale nuferilor si altor plante acvatice, ale caror flori albe si galbene aduc in peisaj o nota de gingasie. 

Grindurile aluvionare neinundate au partile inalte ocupate de ierburi care alcatuiesc pasuni; pot aparea si specii rezistente la seceta: obsiga, zazania.

Restul uscatului este ocupat de salcie, rachita, zalog, catina. Pe grindurile fluvio-maritime, cu dune de nisip care ating inaltimile cele mai mari din delta se gasesc unele suprafete de teren lipsite de vegetatie, iar altele ofera conditii de viata invelisului vegetal, fiind acoperite de stepe ierboase, zavoaie si paduri, cu dezvoltare luxurianta, cum sunt cele de pe grindurile Letea si Caraorman. La baza dunelor apare pipirigul si rachitanul, pantele sunt ocupate de rogozul de nisip si secara salbatica, pe partea superioara a dunelor se instaleaza speciile rezistente la seceta ca: paiusul de nisip, carcelul, salcia taratoare etc. Depresiunile dintre dune sunt ocupate de specii lemnoase, intre care: aninul, frasinul, stejarul, ulmul, plopul. Aceste paduri au un aspect exotic datorita abundentei plantelor agatatoare: curpen, hamei, vita salbatica si liana mediteraneana. Se pastreaza bine padurile de pe grindul Letea in timp ce continuarea ei de pe grindul Caraorman a cedat in favoarea nisipului. In apropierea marii, covorul vegetal este mai saracacios, cu plante adaptate pe solurile nisipoase: patlagina de nisip, trestia de campuri si varza de mare.

Fauna deltei este alcatuita dintr-o mare varietate de specii, astfel intalnim animale terestre care sunt legate de apa prin modul lor de viata, animale care isi cauta hrana in apa sau pe uscat, animale care sunt strans legate de zona inundabila, animale acvatice si altele. Dintre speciile de uscat enumeram: cerbul, capriorul, iepurele, vulpea, dihorul de stepa, dihorul patat, bursucul, iar lista speciilor de mamifere include: vidra, nurca, hermina, nevastuica, mistretul, pisica salbatica, bizamul si cainele enot, multe dintre specii fiind foarte importante din punct de vedere cinegetic. Exista si specii considerate raritati pentru Delta Dunarii: nutria- originara din America de Sud si crescuta la noi fie numai in captivitate, fie lansata in libertate in zona localitatii Caraorman in anul 1971. Dar adevaratii stapani ai deltei sunt pasarile. In stufarisuri, pe grinduri, in zavoaie traieste o populatie inaripata formata din 327 de specii, din care cuibaresc in delta 218 specii si sunt in trecere spre alte tinuturi 109 specii. Pasarile acvatice sunt reprezentate prin 141 specii, din care cuibaresc in delta 81 specii si trec in pasaj 60 de specii. Originea diferita a acestor specii este de mai multe tipuri: mediteranean, mongol, siberian, european, transpolearctic, chinez, arctic, face ca Delta Dunarii sa fie considerata sub raport ornitogeografic drept una dintre cele mai interesante delte ale lumii. Din punct de vedere fenologic, speciile de pasari de importanta faunistica si cinegetica, se impart in:

Specii sedentare care fie raman in delta, pe tot timpul vietii lor, fie ca parasesc zona in anumite perioade, dar sunt inlocuite de populatiile aceleiasi specii, originare din alte zone geografice ex: rata mare, rata cap brun, gasca de vara, coldabul, fazanul, gugustiucul, ghionoaia neagra, cotofana

Specii migratoare

Oaspetii de vara se reproduc in zona deltei si migreaza mai la sud pentru perioadele reci ale anului ex: pelicanul comun si cret, egreta mica si mare, starcul purpuriu, galben si pitic, uliul de trestie, gaia bruna, carsteiul de camp, porumbelul de scorbura, turturica, prepelita, chira de balta. Unele specii din aceasta categorie prezinta tendinta de a ierna in delta ex: cormoranul mare, corcodelul mare, califarul alb, rata rosie, starcul cenusiu, buhaiul de balta, lebada de vara, dropia, mierla

Oaspetii de iarna, pasari originare din zonele nordice care ierneaza in delta: fundacul polar, fundacul gat rosu, rata pitica, gasca gat rosu, soimuletul de iarna, uliul de stepa, huhurez coada lunga, martinul trei degete, caldarasul, pasarea omatului.

Specii de pasaj care ierneaza mai la nord de teritoriul tarii noastre si cuibaresc, de asemenea, mai la nord, trecand prin delta in timpul primaverii si toamnei ex: rata fluieratoare, rata sulitar, fluierarul picioare verzi, fluierarul negru, sitarul de padure, sturzul viilor.

Specii accidentale si de invazie fac parte pasarile provenite din alte zone care apar la noi in mod accidental ca exemplare ratacitoare ex: fundacul glacial, starcul de cireada, flamingul, acvila de stepa, rata mandarin, gasca gulerata, pescarusul rasaritean, pescarusul aripi albe, nagatul picioare galbene, fluturasul de stanca. Speciile de invazie, aparand in perioade neregulate, nu au o ciclicitate bine determinata si in diferite anotimpuri dupa specie ex: gainusa de stepa, matasarul, lacustarul

Biotopii atat de diferiti din Delta Dunarii permit dezvoltarea unei faune deosebit de bogate. Pestele constituie una din bogatiile deltei, cunoscuta si valorificata din timpuri stravechi. In general pestii de aici sunt buni inotatori, speciile sedentare fiind putine: somnul, tiparul, zvarluga. Cei mai multi dintre pestii deltei apartin familiei Cyprinidae, cu foarte multe specii: crapul, rosioara, platica, cosacul, babusca, carasul, avatul. O alta grupa cuprinde salaul specie foarte valoroasa, bibanul, ghibortul. De asemenea, o larga raspandire o are stiuca, rapitor feroce, stiuca fiind supranumita adesea “rechinul baltilor”. In apele deltei, precum si in cele de litoral, apar specii salmastre. Sturionii constituie resturi din fauna vechiului lac pontic: nisetrul, pastruga, morunul si scrumbia de Dunare. Altele, de origine mediteraneana, sunt adaptate la conditiile din Marea Neagra: chefalii, stavridul.

Malul de pe fundul apelor, plantele submerse, frunzele plantelor natante adapostesc diverse vietuitoare microscopice precum si viermi, crustacei, melci.

Protectia cadrului natural al Deltei Dunarii

In cadrul continentului european, Delta Dunarii isi pastreaza, in mare masura biotopul natural avand astfel o insemnatate exceptionala sub raport ornitologic si al factorilor morfologici si climatici care au facut din ea o imensa rezervatie, cu multe specii de animale si vegetale rare. Dar existenta deltei ca mediu natural inedit, respectiv ca zona turistica de mare atractie, este in dependenta de mentionarea in cadrul sau a unui echilibru natural intre toti factorii care-l compun, echilibru ce se va mentine numai printr-o protejare judicioase a tuturor acestor factori. Interventia excesiva asupra unuia sau altuia dintre ei poate duce in mod inevitabil la schimbari structurale importante, ireversibile, cu urmari directe pentru flora si fauna si indeosebi pentru pasarile migratoare aflate in sistemul cailor de pasaj, in care acest tinut este integrat de mii de ani. In final, toate aceste modificari ar putea periclita echilibrul ecologic si implicit potentialul turistic al Deltei Dunarii. Astfel ca, in cadrul teritoriului deltei s-au delimitat trei mari rezervatii naturale care cuprind formatiuni gelogice si geografice, asociatii vegetale caracteristice, precum si a unor refugii si locuri de cuibarit si de popas pentru pasarile migratoare. Rezervatiile naturale au fost delimitate in cele trei biotopuri diferite ale deltei si anume: in delta fluviala, in delta maritima si in complexul lagunar Razelm-Sinoie.

Rezervatia Rosca-Buhaiova-Hrecisca este situata in delta fluviala, la nordul ghiolului Matita. Nucleul acestei rezervatii il constituie baltile stuficole Rosca si Buhaiova; rezervatia este inconjurata de o zona de protectie, asa numita zona tampon care cuprinde perimetrul Babitele din estul ghiolului Chilia si ghiolul Merheiul Mare. Rezervatia reuneste biotopuri variate: mlastini stuficole, ghioluri, plauri plutitori sau fixati, grinduri fluviale marginea vestica a grindului Letea, precum si partea estica a grindului Chilia. Pe plaur, care aici cunoaste o dezvoltare deosebita s-a stabilit singura colonie de pelicani comuni din Europa, iar in colonii mici sau mari si mixte, traiesc cormoranii mici, lopatarii, tiganusi. In padurea Letea clocesc buha, coldabul si sorecarul.

Rezervatia Perisor-Zatoane este situata in delta fluvio-maritima, in zona zatoanelor, la estul depresiunii Dranov, intre grindul Palade si tarmul marii. Caracteristica acestei rezervatii in care se intalnesc in succesiune grinduri marine tinere, lacuri si zone mlastinoase, o constituie intrepatrunderea apelor marine cu cele fluviale. Acest fenomen se rasfrange asupra vegetatiei si faunei acvatice a caror dezvoltare este determinata de structura solului si salinitatea apei. Rezervatia se afla intr-una din cele mai vechi zone ale deltei si este alcatuita din dune de nisip, intre care s-au format balti cu o forma alungita, in mare parte innamolite sau innisipite, acoperite cu stuf sau alte plante de mlastina, cum sunt lacurile Zatonul Mare si Zatonul Mic. Datorita asezarii, rezervatia adaposteste numeroase pasari tot timpul anului. Astfel aici cuibaresc cosarii, lebedele, pelicanul cret, starci albi, galbeni si rosii. In perioada de pasaj, in jurul baltilor se aduna numeroase carduri de pasari limnicole, iar pe dunele de nisip poposesc carduri de culici, pescarusi, piciorongi, scoicari si sitari de mal dintre care unele raman si pentru clocit, toamna innopteaza mii de cocori, iar iarna, in zatoane sau pe tarmul marii, se aduna carduri de gaste, lebede, pescarusi si rate. Locurile saraturate sunt preferate de catre cataliga si cioc intors. Din rezervatie face parte si insula Sacalin, un cordon litoral de nisip ca un arc paralel cu tarmul, lung de 12 km si cu o latime de 100-200m, loc de maxima densitate pentru pasari in timpul iernii, precum si in timpul pasajului de primavara si toamna.

Rezervatia Periteasca-Leahova-Portita este situata in complexul lagunar Razim-Sinoie din care ½ din suprafata este formata din luciuri de apa, oferind conditii optime de viata pentru pasarile limnicole si oaspetii de iarna. In aceasta rezervatie se intalnesc biocenoze dezvoltate pe nisipurile uscate ale grindului, pe nisipurile scaldate de apele marii sau ale lacului Razim, precum si biocenoze adaptate la lacurile cu variatii mari de salinitate.

Zonele de popas sau refugiile sunt teritorii mai mici, in afara rezervatiilor naturale, si alcatuiesc locurile permanente pentru cuibaritul pasarilor migratoare. Cea mai importanta dintre ele este insula Popina, care are statutul unei rezervatii naturale si este situata in partea de nord a lacului Razim, pe care cuibaresc califarul rosu si alte pasari migratoare, mai ales in timpul pasajului de toamna. Celelalte refugii sunt importante pentru numarul insemnat de colonii mixte care aici gasesc conditii optime de dezvoltare.

Rezervatiile forestiere. In delta au fost delimitate doua rezervatii forestiere respectiv padurea Letea si Caraorman.

Padurea Letea se invecineaza la vest cu rezervatia Rosca-Buhaiova-Hrecisca. Ea s-a dezvoltat pe dunele de nisip de pe grindul cu acelasi nume si este alcatuita dintr-o vegetatie lemnoasa care aminteste de padurile subtropicale. Acest aspect este datorat atat existentei arborilor falnici (stejarul pedunculat, frasinul comun si frasinul pufos, plopul gigant), dar mai ales existentei plantelor volubile (hameiul, curpenul de padure, vita de vie salbatica, liane). In coroana plopilor cuibareste coldabul, pasarile rapitoare (gaia rosie, serparul, ulii si eretii), iar capriorul, bursucul si vulpea sunt locuitorii frecventi ai padurii.

Padurea Caraorman este un loc foarte bun pentru adapostul avifaunei. Ea cuprinde alaturi de un variat arboret - sleau de lunca format din plop, frasin si stejar, subarboret de zalog si o vegetatie ierbacee de nisipuri.

Totodata, avandu-se in vedere raritatea unora dintre speciile de animale si pasari care traiesc in delta, precum si interesul lor stiintific, acestea au fost declarate monumente ale naturii sau ocrotite prin lege, printre ele numarandu-se:

lopatarul (cosarul) denumit astfel datorita obiceiului de a rascoli tot timpul cu ciocul namolul de pe fundul apelor, in cautarea hranei, cu miscari ritmice care amintesc pe cele executate de cosasi

egreta mica si mare se remarca prin frumoasele pene franjurate care le acopera spatele in perioada de reproducere

pelicanii, pasari mari, bune zburatoare, sunt reprezentate in delta prin doua specii: pelicanul (babita) si pelicanul cret

califarii poposesc pe falezele inalte de pe tarmul marii ca si pe intreg complexul lagunar Razim-Sinoie. Califarul alb cuibareste in numar mare in jurul Istriei, zona respectiva fiind declarata refugiu de migratie. Califarul rosu predomina in rezervatia de pe insula Popina.

cataliga se recunoaste usor din multimea pasarilor datorita picioarelor deosebit de inalte, de unde si denumirea lui data de popor. Este foarte receptiv fata de schimbarile produse in mediul pe care-l populeaza.

cioc intors insoteste deseori coloniile de cataliga, populand lagunele de pe tarmul marii, dar patrunde si in interiorul deltei.

dropia este o pasare specifica stepelor intinse (Campia Baraganului, Dobrogea Centrala), apare foarte rar in delta

sparcaciul la fel de rar ca si dropia

lebedele

Protejarea acestor teritorii ale deltei, a unor specii de animale si pasari a facut ca aici sa se mentina in mare masura echilibrul natural. Cu toate acestea, viata in rezervatii este influentata de orice modificare importanta survenita in intregul sistem ecologic deltaic. Modificari, in sens negativ, asupra cadrului natural al deltei pot provoca si constructiile, transporturile, agricultura si chiar turismul.

Populatia si asezarile omenesti

Dunarea si delta sa sunt cunostinte vechi ale omenirii. Sub aspect arheologic si istoric, cecetarile au condus la rezultate de o mare importanta, demonstrand ca, atat in Delta Dunarii, cat si pe malurile complexului Razim, omul a locuit aici din cele mai vechi timpuri. O atesta descoperirile arheologice de pe grindurile Letea, Caraorman (lb. turca- padure neagra), ghiolul Erenciuc, necropolele geto-dacice si romane de la Enisala, precum si cele de la Histria, Argamum. In afara dovezilor arheologice, se poate vorbi si de marturii istorice, intre care mentionam si Cronica de la Nürenberg, Registrum Mundi din anul 1493 care atesta locuirea deltei de catre romani. De altfel in sprijinul acestei marturii sta si faptul ca inca in anul 1710 pe o harta ruseasca (a lui Petru cel Mare era trecuta denumirea “Portita”- o pretioasa dovada toponimica a prezentei romanilor in aceasta regiune, mai fiind amintite si Raducu, Rosu, Rosulet, Pochina- Popina, Furtuna- Fortuna). O problema importanta a regiunii de la gurile Dunarii o prezinta “geografia umana a deltei”. Se stie ca aceasta regiune a fost in trecut populata, insa nu se stie cu precizie in ce masura si cat de intensa era acea populare. Se pare ca cea mai populata parte a deltei era in zona bratului Sf. Gheorghe. Sapaturile arheologice si alte surse documentare afirma acest lucru. Pe bratul Sf. Gheorghe avea loc un intens schimb comercial. Stau marturie cetatile antice: Salsonia (Mahmudia), Argamum (capul Dolojman- Jurilova) si altele a caror identificare este incerta: Halmyris, Vallis Domitiana, Genucla. Se naviga pe bratul Dunavat, se intra in golful Halmyris (Razelmul de azi) de unde se ajungea la Histria. De fapt aceasta zona a ramas si astazi cea mai populata zona a deltei.

Delta Dunarii prezinta interes turistic si sub raportul populatiei omenesti. Aceasta populatie are un mod de viata neschimbat de secole. In prezent, delta dispune de un numar de 22000 locuitori. Intinderea mare de ape explica numarul mic de locuitori cu toate ca sporul natural este mult peste media tarii 7-8‰. Din cauza aceluiasi motiv, densitatea populatiei are valori reduse, fiind de 25-50 loc/km² in jumatatea vestica si sub 25 loc/km² in est. Casele sunt construite in cea mai mare parte din pamant (in paianta, cianur sau chirpici) si sunt acoperite cu stuf cu frontoane laterale ornamentate cu figuri zoomorfe din scandura traforata. Imprejmuirile sunt in marea lor majoritate din stuf care este impletit la capatul superior, ceea ce creaza un aspect ornamental ce reflecta gustul pentru frumos al localnicilor. Prin felul lor de a fi localnicii sunt renumiti pentru veselia, optimismul si ospitalitatea lor, pentru spiritul gospodaresc precum si pentru curatenia si gustul cu care sunt intretinute locuintele, motiv pentru care multi turisti prefera sa se cazeze in delta la localnici.

Reteaua de asezari este alcatuita dintr-un oras (Sulina), o localitate componenta a municipiului Tulcea (Tudor Vladimirescu) si 27 de sate care de regula sunt mici ca numar de locuitori. Singurul oras din delta este Sulina se afla in estul deltei la 65 de km distanta de Tulcea, la locul de varsare a apelor bratului Sulina in mare. Este cea mai rasariteana asezare omeneasca a tarii, aflata la cea mai joasa altitudine din tara. In schimb, satele sunt mici ca intindere, rare, au o forma alungita, cu o usoara tendinta de grupare a caselor. Asezarile sunt mult mai numeroase in delta fluviala decat in estul deltei. Exceptand orasul Sulina si localitatea Tudor Vladimirescu, mediul rural cuprinde mai mult de trei patrimi din populatia Deltei Dunarii.

Populatia deltei si a zonelor invecinate si-a mentinut in toate vremurile ca ocupatii principale pescuitul si pastoritul, aici fiind, pana la inceputul veacului al XIX lea si capatul unui important drum transhumant moldovean. O alta activitate specifica care angreneaza populatia este recoltarea stufului. Nisipul din grindul Caraorman are si utilizari industriale, fiind exploatat in acest sens. Esentele moi de lemn se exploateaza la dimensiuni modeste. O importanta o prezinta si fauna cinegetica. Terenurile agricole au crescut ca intindere datorita indiguirilor si desecarilor din ultimii ani (indeosebi in jumatatea vestica a deltei). Se cultiva in mod predominant porumb, dar si grau, plante furajere, legume. Mobilitatea teritoriala cunoaste deplasari definitive si deplasari temporare pentru lucru, studii etc. In Tulcea sunt concentrate principalele unitati industriale care valorifica si servesc valorificarii resurselor Deltei Dunarii. “Poarta” a deltei, orasul Tulcea constituie pentru tot mai multi turisti un ultim punct de escala al itinerariului spre orginalele peisaje deltaice.

Caile de comunicatie

Pe calea aerului, Delta Dunarii este accesibila de la aeroportul international “Mihail Kogalniceanu” din Constanta care este situat la 70 de km de Tulcea. Pe calea ferata, delta este accesibila pe tronsonul: Bucuresti-Medgidia-Tulcea, iar pe sosea, pe drumurile nationale Constanta-Babadag-Tulcea, Bucuresti-Braila-Tulcea, Bucuresti-Giurgeni-Tulcea. Delta este accesibila de asemenea cu vaporul pe Dunare.

Echipamentul turistic

Baze de cazare existente:

Hotel Delta 3*** localizat in Tulcea

Hotel Europolis 2** localizat in Tulcea

Hotel Rex 4**** localizat in Tulcea

Complex turistic Pelicanul 1* localizat in Murighiol

Hotel Halmiris 3*** localizat in Murighiol

Complex turistic cormoran 3*** localizat in Uzlina

Complex BTT-Caraorman, Baza “Rosu” localizat in Caraorman

Hotel Teo-Mahmudia 3*** localizat in Mahmudia

Hotel Egreta 3*** localizat in Dunavatul de Jos

Hotel Visconti 2** localizat in Sf. Gheorghe

Pensiunea Nufarul 3*** localizat in Crisan

Pensiunea Delia 2** localizat in Crisan

Pensiunea La Vica 2** localizat in Mila 23

Pensiunea agrroturistica Tamarin 3*** localizat in Murighiol-Uzlina

Pensiunea Morena 4**** localizat in Sulina

Pensiunea Jean Bart 3*** localizat in Sulina

Pensiunea Coral 3*** localizat in Sulina

Pensiunea Andreea 3*** localizat in Gorgova

Pensiunea Mareea 3*** localizat in Sf. Gheorghe

Satul de vacanta Eden 3*** localizat la Gura Portitei

Campinguri exista la Crisan (80 locuri), Chilia (40 locuri) si Murighiol.

Formele turismului de delta

Particularitatile cadrului natural al deltei a generat forme de turism specifice numai acestei zone. In cadrul conceptiei de organizare a turismului de delta si tinand seama de motivatiile turistice principale, de necesitatea cresterii eficientei economice a acestei activitati si de pastrarea echilibrului ecologic, oferta turistica a acestei zone a fost orientata cu precadere spre urmatoarele forme de turism:

Turismul de cunoastere este forma principala practicata si care va continua sa detina ponderea principala in fluxul turistic, vizitatorii cautand sa cunoasca intr-un timp scurt frumusetile naturale ale deltei, locurile si oamenii, din aceasta zona, istoria si obiceiurile lor. In acest sens sunt oprganizate excursii scurte pentru vizitarea deltei cu durata de 1, 2 sau mai multe zile.

a)      excursii pentru vizitarea deltei cu durata de o zi

b)      excursii pentru vizitarea deltei cu durata de doua zile

c)      excursii pentru vizitarea deltei cu durata de mai multe zile

Turismul de odihna promovat in localitatile din delta si de pe litoralul Marii Negre, este foarte mult preferat de turisti datorita conditiilor naturale pe care le ofera zona. In mod practic aceasta forma de turism se desfasoara in localitatile din interiorul si limitrofe deltei, in satele Caraorman, Crisan, Maliuc, Jurilovca si Murighiol. Delta maritima ofera turistilor atat posibilitatea unei cure heliomarine, cat si vizitarea mai lesnicioasa a deltei.

Turismul balneomedical se realizeaza prin valorificarea insusirilor curative ale namolurilor sapropelice de la Murighiol, indicate pentru reumatismele cronice.

Turismul sportiv reprezinta specificul activitatii turistice in delta:

a)      turismul nautic este o forma de turism deosebit de interesanta si instructiva care da posibilitatea unei mai bune cunoastere a deltei

b)      pescuitul sportiv este o forma de turism deosebit de interesanta generata de bogatia piscicola a deltei

c)      vanatoarea sportiva este o forma de turism care prezinta interes.

9. Concluzii

Delta Dunarii prezinta o structura fizico-geografica particulara care ii imprima o evidenta individualitate in ceea ce priveste aspectele sale geologice, morfohidrografice, climatice si biologice, toate acestea determinand, in ansamblu, un potential turistic original, inegalabil prin frumusetea sa. Frumusetea si originalitatea cadrului sau natural, fac ca delta sa fie considerata drept o zona turistica cu caracter de unicat si de prim rang, nu numai printre celelalte zone turistice din tara noastra, ci si din Europa.

Trasee turistice in Delta Dunarii:

Tulcea port- Ceatalul Ismail- Partizani (bratul Sulina)- Maliuc- Mila 14- Canalul Crisan- Caraorman- Canalul Caraorman- Canalul Crisan- Mila 14- Dunarea Veche- Mila 23- Canalul Olguta- Canalul Fortuna- Lacul Fortuna- Lacul Badanesti- Garla Sontea- Lacul Nebunu- Lacul Mester- Lacul Lung- Canalul Mila 35- Bratul Tulcea- Tulcea port

Tulcea- Victoria- Canalele Litcov, Crisan- Caraorman- Crisan- Maliuc- Tulcea

Crisan- Dunarea Veche- Canalul Eracle- Garla Lopatna- Canalul Lopatna- Trei Iezere

Tulcea- Mahmudia- Murighiol

Tulcea- Chilia Veche- Peripava

Bibliografie:

Panaghiant, Eugen – Delta Dunarii si complexul lagunar Razelm

Nitu, Marin – Turismul in Delta Dunarii

Cubassa, Eugen – Vacante in delta

Banu, A – Delta Dunarii

Bratescu, C – Delta Dunarii

Dobrogea

Delta Dunarii

Cotet, Petre – Delta Dunarii

Mihailescu, V, Banu, A – Delta Dunarii

Popovici, Ioan – Delta Dunarii

Popp, N – Delta Dunarii

Internet-ul:https://www.cjtulcea.ro/inst_subord/cercetare.html

https://www.primaria-tulcea.ro/index.php?p=orasul_turistic