MODUL DE APRECIERE A STARII DE NUTRITIE, A CRESTERII SI DEZVOLTARII SOMATICE LA NOU-NASCUT SI SUGAR

a. Date somatometrice

Greutatea se stabileste la copilul pana la l0 Kg, cu ajutorul cantarului pentru sugari. Acesta poseda doua tije, una superioara cu diviziuni de cate 10 gr. si una inferioara cu diviziuni de 1 Kg si o tara pentru reglare.

Modul de cantarire a sugarului: se asterne pe cantar un scutec individual, se face tara, apoi se cantareste sugarul, scazandu-se greutatea scutecului. Cantarul va fi controlat inainte de intrebuintare si va fi asezat perfect orizontal, pentru a se evita erorile de inregistrare.

Cantarirea se face zilnic, cand sugarul se afla internat (sectie de nou-nascuti, leagan de copii, spital, crese) si la domiciliu in primele luni, de doua ori pe saptamana. In situatii speciale (sindrom de deshidratare, edeme) sugarul va fi cantarit chiar de mai multe ori pe zi (uneori la 6 ore in situatiile unui aport de lichide pe cale parenterala).

Copilul mic, cu greutate peste 10 kg., care nu sta in picioare nesustinut, va fi cantarit tinut in brate, facandu-se apoi diferenta.

Lungimea (talia) se masoara la copilul pana la varsta de 2 ani cu pediometrul Acesta este o platforma de lemn gradata la 100 cm., care are un perete fix la un capat si un cursor mobil la celalalt capat.

Modul de masurare: pe platforma se asterne un scutec individual. Se aseaza sugarul dezbracat cu capul la peretele fix (lipit de vertex) tinut de o persoana ajutatoare. Persoana care efectueaza masuratoarea, fixeaza cu o mana genunchii sugarului, pentru a mentine membrele inferioare in extensie completa, iar cu cealalta mana, apropie cursorul de talpile sugarului, avand grija ca acesta sa se aplice corect pe suprafata talpilor aflate in pozitie verticala.

Masuratoarea se face la sugar, in mod obisnuit, trimestrial. In familie, in lipsa pediometrului, masurarea taliei se face asezand sugarul pe o masa inregistrand punctele extreme (planta-vertex) prin delimitarea lor cu o suprafata dura (carte, placa de lemn) masurand apoi distanta dintre extreme cu panglica metrica.

Dupa varsta de 2 ani, masurarea taliei se face in picioare cu ajutorul taliometrului vertical sau in lipsa sa se poate face pe fondul unui plan vertical (tocul usii) masurandu-se apoi distanta, respectiv talpi-vertex.

Perimetre:

Perimetrul cranian: la nastere masoara 35 cm, la un an 45 cm. Se masoara cu panglica metrica, care trece anterior peste frunte, iar posterior, peste protuberanta occipitala. Se masoara obligatoriu, pana la 3 ani la examenele periodice de bilant.

Perimetrul toracic: la nastere masoara 34 cm, la un an 44 cm, se masoara trecand panglica metrica in jurul toracelui, in fata la nivelul mameloanelor, iar in spate la nivelul omoplatilor. La copii mari se masoara in inspir si expir.

Perimetrul abdominal: la nastere masoara 32 cm, la un an 45 cm, se masoara trecand panglica metrica in jurul abdomenului, la nivelul ombilicului.

b. Nucleii de osificare

Procesul de osificare cuprinde aparitia, in timp, a unui numar de 800 centri de osificare, pentru intregul schelet.

Procesul de osificare incepe in cursul vietii intrauterine, cuprinzand toate diafizele oaselor lungi, precum si o parte din epifize.

Nucleii de osificare, ce apar in cursul vietii intrauterine, se numesc nuclei sau centrii primari, iar cei ce apar dupa nastere, centrii secundari.

- la nastere: epifiza inferioara a femurului, epifiza superioara a tibiei, cuboidul, capul humeral;

- la 1 an : epifiza radiala, capul femural; epifiza inferioara a tibiei, cuneiformul, marele os, osul cu carlig. In total la sfarsitul primului an sunt 10 puncte de osificare pentru un hemischelet;

- la 2 ani: piramidalul, epifizele metacarpiene, falangele, cuneiformul III, epifizele metatarsiene;

- la 3 ani : osul piramidal, metacarpul si oasele falangelor, cuneiformul I, epifizele metatarsiene;

- la 4 ani: semilunarul, marele trohanter, capul peroneului, cuneiformul II;

- la 5 ani: capul radiusului, osul trapez, scafoidul, rotula;

- la 6 ani : unirea capului humeral cu tuberozitatea, epitrohleea, epifiza inferioara a cubitusului, trapezoidul;

- la 7 ani : unirea ischionului cu pubisul;

- la 8 ani : punct complementar al calcaneului;

- la 9 ani : condilul intern, olecranul;

- la 10 ani: pisiformul, micul trohanter;

- la 11 -13 ani: epicondilul, tuberozitatea anterioara a tibiei;

- la 17-18 ani: se produce sudarea epifizelor tibiale si peroniere, a capului humeral.

Odata cu sfarsitul pubertatii se incheie si procesul de crestere in lungime a oaselor, ele continuand o perioada de timp sa se mai dezvolte in grosime.

c. Eruptia dentara

La nastere in mod exceptional pot exista 1-2 dinti (dinti congenitali). Primul dinte apare la 6-7 luni, la unii copii mai tarziu in afara oricarei cauze patologice. Ordinea aparitiei este insa la toti copiii aceeasi.

Maturatia dentara:

Premergator eruptiei, locul respectiv este tumefiat, eritematos, prin transparenta mucoasei gingivale observandu-se dintele care este de nuanta albicioasa. Pe parcursul eruptiei dentare, pot exista unele manifestari minime (subfebrilitati, hipersalivatie, agitatie, inapetenta, etc.).

Diareea si febra, incriminate adesea in aceste momente, au de cele mai multe ori, cauze de natura patologica, nefiind generate de eruptia dentara decat partial.

1 Dentitia temporara: (20 dinti):

- incisivi mediani inferiori in numar de 2 apar intre 6-8 luni;

- incisivi mediani superiori (2) apar intre 8-10 luni;

- incisivi laterali (4) apar intre 10-12 luni;

- molarii I (4) apar intre 18-24 1uni;

- caninii (4) apar intre 18-24 luni;

- molari II (4) intre 24-30 luni.

Odata cu sfarsitul dentitiei temporare, se incheie si perioada de copil mic (2,6-3 ani).

2. Dentitia permanenta (32 dinti):

- incisivi mediani (4) intre 4-6 ani;

- incisivi laterali (4) intre 7-8 ani;

- canini (4) intre 9-13 ani;

- premolari I (4) intre 9-12 ani;

- premolari II (4) intre 10-14 ani;

- molari I (4) intre 6-7 ani;

- molari II (4) intre 10-14 ani;

- molari III (4) intre 16-25 ani.

Inceputul eruptiei permanente, marcheaza inceputul perioadei de copil scolar (6-7 ani), cand dintii de lapte cad, de obicei, in aceeasi ordine in care au aparut.

d. Dezvoltarea si calitatea tesutului adipos (tesutul celular subcutanat):

La sugar reflecta starea de nutritie, precum si prezenta sau nu a sindromului de deshidratare acuta. Aprecierea dezvoltarii tesutului adipos se face in totalitate si topografic (torace, abdomen, membre, fata). Este redus la nastere, se dezvolta pe abdomen si coapse, ajungand la 4-6 luni, la grosimea de 2-2,5 cm.

Turgorul: element fizic dat de calitatea si cantitatea, dar si de starea de hidratare normala a tesutului adipos.

e. Dezvoltarea psihomotorie, intelectuala si afectiva a copilului.

Dezvoltarea motorie

Poate fi apreciata prin urmarirea evolutiei urmatoarelor repere: pozitia, motilitatea, tonusul muscular si reflexele.

Pozitia copilului: Nou-nascutul (N.N) isi pastreaza o scurta perioada de timp pozitia din cursul sarcinei. Apoi se mentine in mod normal in flexie cu membrele superioare si inferioare egal flectate. Catre 2 luni pozitia copilului devine intermediara in semifiexie si semiextensie. Pozitia lui definitiva in extensie, apare dupa varsta de 3 ani.

Motilitatea: este initial reflexa, involuntara, miscarile NN fiind dominate de tonusul activ si automatismele sale primare ale caror influente se prelungesc in lunile urmatoare. Miscarile NN au un caracter viu si limitat. Ele sunt de scurta durata, spontane, globale si de aspect vermicular. Concomitent cu dezvoltarea rapida a sistemului nervos miscarile copilului devin treptat constante. Apare motilitatea voluntara care se dezvolta in mod diferentiat in raport cu segmentele corpului. Motilitatea fetei, mai ales la sugarul mic, se identifica cu mimica raspunzand prompt prin ras, plans sau grimase la satisfactii si insatisfactii.

Dezvoltarea progresiva a miscarilor membrelor superioare se produce de la radacina lor, catre extremitati.

Intre 3 si 4 luni sugarul foloseste umerii. La 4 luni el poate apuca cu mana, folosind eminenta hipotenara si degetul mic. Catre 6 luni prinde un obiect printr-o miscare asemanatoare greblei indoindu-si degetele cand apuca. Dupa 8 luni sugarul prinde si cu varful degetelor.

Intre 6-8 luni motilitatea trunchiului devine voluntara.

Catre varsta de 2 ani copilul se poate ajuta de ambele maini, iar in jurul varstei de 5-6 ani, copilul este capabil sa diferentieze mana dreapta de cea stanga.

Tonusul muscular: NN si sugarul mic prezinta o hipertonie fiziologica evidenta. Studiul tonusului muscular se efectueaza cu ajutorul manevrelor de extensibilitate. Se exploreaza tonusul de opozitie al grupelor musculare ale diferitelor segmente, determinandu-se unghiurile formate dintre componentele acestor segmente.

Pe masura ce copilul creste, cu varsta scade si tonusul de opozitie, iar deschiderea unghiurilor este mai mare.

Tonusul capului: in prima luna de viata, daca este tinut de umeri, NN isi ridica din cand in cand capul, pentru o scurta perioada de timp, iar la varsta de 2 luni si-l tine drept si stabil.

Culcat, in pozitie ventrala, intre 1 si 2 luni si-l departeaza de planul patului si il intoarce intr-o parte, iar dupa 2 luni incepe sa-si ridice odata cu capul, umerii si toracele. La 3 luni isi tine bine capul, iar 5-6 luni culcat pe spate, si-l ridica bine, de pe planul patului. Pozitia sezand nesprijinita, o deprinde intre 6-8 luni.

Pozitia in picioare este posibila dupa disparitia reflexului de redresare, respectiv dupa 6-8 luni, intre 10-12 luni poate sta nesprijinit.

Trecerea de la pozitia sezanda, la cea in picioare se petrece intre 9-10 luni. Mersul propriu-zis se dezvolta in jurul varstei de l an. El este anticipat de sugar prin miscarile de rostogolire, prin intoarcerea de pe spate pe burta pe la 5 luni, apoi sprijinit in cele 4 membre incearca sa mearga asemanator mersului de foca.

Dupa varsta de 1 an, activitatea motrice incepe sa fie mai controlata, miscarile lui sunt foarte active si inca putin stapanite, copilul obosind foarte repede.

La varsta de 2 ani, poate urca si coboara singur scarile, sprijinindu-se la inceput pe un singur picior. In jurul varstei de 4 ani este capabil sa mearga in echilibru pe bara si sa sara intr-un picior.

Reflexele:

- reflexele arhaice sau primare;

- reflexele neconditionate definitive;

- reflexele abdominale cutanate sunt prezente din saptamana a 2-a;

- reflexele rotuliene, dupa varsta de 2 luni si pana la 2 ani sunt vii;

- reflexul cutanat plantar (r.Babinski) se produce la sugar si copilul mic in extensie, datorita mielinizarii incomplete a fascicolului piramidal;

- reflexele conditionate: intervin in formarea stereotipului dinamic impus de starile lui de veghe, somn si alimentatie. Bunele deprinderi se formeaza si se intaresc prin intermediul reflexelor conditionate.

Dezvoltarea activitatii motorii a NN si a sugarului mic se poate aprecia pentru:

a.      Tonusul pasiv - prin cercetarea pozitiei, a tonusului de opozitie prin unghiurile respective si a reintoarcerii in flexie a segmentelor corpului.

b.     Tonusul activ: prin flexia si extensia capului si redresarea trunchiului si a membrelor inferioare.

c.      Automatismele primare : prin reflexele de agatare, Moro, mersului automat, al punctelor cardinale, de supt, etc.

Dezvoltarea senzoriala

Dezvoltarea simturilor este conditionata de dezvoltarea motorie si de dezvoltarea capacitatii psihice de valorificare si interpretare a senzatiilor receptionate.

vazul: Reflexul foto-motor si cohleo-palpebral sunt prezente de la nastere. Reflexul clipitului la o excitatie luminoasa apare imediat dupa nastere, pe cand cel al clipitului de aparare apare mult mai tarziu. NN, dupa nastere isi tine mai tot timpul ochii inchisi, apoi pentru o scurta perioada, este capabil sa fixeze monocolor. La 2 luni apar primele manifestari ale unei activitati oculo-motorii organizate, cand copilul incepe sa urmareasca cu privirea. Dupa 3-4 luni, descoperindu-si propriul corp si anturajul sau, isi urmareste mainile, obiectele din jur, obiectele in miscare.

2. auzul: NN raspunde prin reflexul Moro, la actiunea unor stimuli auditivi puternici, insotit ulterior si de raspunsuri prin mimica de suras, grimase sau plans. Catre 5-6 luni isi intoarce capul catre o sursa sonora.

3. gustul este prezent de la nastere. NN reactioneaza fata de substantele active, amare sau sarate. El raspunde prin supt in contact cu alimentele dulci.

4.mirosul are o dezvoltare mai putin cunoscuta. Dupa 1 an copilul reactioneaza la mirosurile placute sau dezagreabile.

5.sensibilitatea tactila, termica si dureroasa: sunt prezente de la nastere si se dezvolta pe masura ce copilul creste.