Delimitari conceptuale - educatia permanenta

Delimitari conceptuale - educatia permanenta

Devenit tot mai uzual in ultimele decenii, termenul de educatie permanenta denota in fapt o realitate foarte complexa ce cu greu poate fi incadrata intr-o definitie care sa fie si concisa, dar si destul de acoperitoare pentru intreaga problematica pedagogica la care face referire.

Acesta este motivul pentru care, de multe ori, in locul unei definitii referitoare la educatia permanenta se prefera recursul la descrierile conceptuale prin intermediul carora se spera sa se surprinda mai usor elementele de specificitate ale acesteia.

Un asemenea demers realizeaza R. H. Dave (1973, pp. 14-25), prin intermediul caruia deceleaza educatiei permanente o serie de caracteristici din randul carora cele mai semnificative sunt:

educatia nu se termina la sfarsitul scolarizarii institutionalizate, ci este un proces continuu, permanent. Educatia permanenta se intinde pe intreaga durata de viata a unui individ;

educatia permanenta nu se limiteaza doar la educatia adultilor, ci ea cuprinde si unifica toate stadiile educatiei: prescolar, primar, secundar, universitar, postuniversitar etc. Astfel, ea cauta sa abordeze educatia in totalitatea ei;

educatia permanenta include modele de educatie formala, nonformala si informala;

familia joaca rolul cel mai subtil, crucial in initierea procesului de invatare permanenta. Detinerea acestui rol continua pe intreaga durata de viata a unui individ, printr-un proces de invatare in cadrul familiei;

comunitatea joaca, de asemenea, un rol important in sistemul educatiei permanente, chiar din momentul in care se stabilesc primele interactiuni ale copilului cu aceasta si functia ei educativa se continua pe parcursul intregii vieti, atat in domeniul profesional, cat si in general;

institutiile educative cum sunt scolile, universitatile si centrele de instruire sunt, desigur, importante dar numai ca unul din factorii educatiei permanente; ele nu mai detin monopolul asupra educatiei si nu mai pot exista izolate de alti factori educativi din societate;

educatia permanenta urmareste continuitatea si articularea de-a lungul dimensiunii ei verticale sau longitudinale (articulare verticala);

educatia permanenta urmareste, de asemenea, integrarea la nivelul dimensiunilor ei orizontale si de profunzime pentru fiecare stadiu al vietii (integrare orizontala);

in opozitie cu formele de elita ale educatiei, educatia permanenta are un caracter universal. Ea reprezinta democratizarea educatiei;

educatia permanenta reprezinta o abordare caracterizata de flexibilitate si diversitate in continut, instrumente si tehnici de invatare si timp de invatare;

educatia permanenta reprezinta o abordare dinamica a educatiei, care permite adaptarea materialelor si a mijloacelor de invatare la noile conditii impuse de dezvoltare;

educatia permanenta permite modele si forme alternative de insusire a educatiei;

educatia permanenta are doua mari componente: generala si profesionala. Aceste componente nu sunt complet diferite una de cealalta, ci, prin natura lor, ele sunt interrelative si interactioneaza;

functiile adaptative si invatarea (ale individului si ale societatii) sunt desavirsite prin educatia permanenta;

educatia permanenta indeplineste si o functie corectiva: ea se ocupa de deficientele sistemului existent de educatie;

scopul final al educatiei permanente este de a mentine si imbunatati calitatea vietii;

exista trei conditii preliminare pentru educatia permanenta: oportunitate, motivatie si educabilitate;

educatia permanenta este un principiu organizator pentru toate tipurile de educatie.