Cercetare asupra publicului de teatru

UNIVERSITATEA VALAHIA TARGOVISTE

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

METODOLOGIA CERCETARII STIINTIFICE

Cercetare asupra publicului de teatru

Cazul "Tony Bulandra" din Targoviste

1. Tema cercetarii

Pornind de la observatia ca in Romania, dupa 1989, consumul de teatru a scazut, cercetarea a avut ca scop conturarea profilului celor care frecventeaza teatrul. Cercetarea s-a desfasurat la nivelul orasului Targoviste si a fost particularizata pentru Teatrul Tony Bulandra. Caracterul practic al demersului de cunoastere este dat de faptul ca , folosindu-se de rezultatele acestul studiu,cunoscand preferintele subiectilor in materie de petrecere a timpului liber, conducerea Teatrului Tony Bulandra va urmari obtinerea unui grad mai ridicat de participare a publicului la spectacolele acestei institutii.

Teatrul "Tony Bulandra" a fost inaugurat in 30 ianuarie 2002, cand romanii sarbatoreau 150 de ani de la nasterea marelui dramaturg national Ion Luca Caragiale.

Teatrul a fost inaugurat in prezenta Ministrului Culturii, dar fara participarea colegilor de breasla, probabil nu dintr-o lipsa de interes ci mai degraba dintr-o lipsa de comunicare.

Intr-un moment de mare criza in Teatrul Romanesc cand se vorbeste de o "lege a teatrelor", de desfiintarea teatrelor finantate de la buget, la Targoviste se infiinteaza un teatru de repertoriu cu o trupa permanenta, refuzand ideea de Teatru "garaj" al unor proiecte aleatorii, sau al unor spectacole fabricate doar pentru exploatare financiara (tip susa).

Pana la venirea lui Mc. Ranin la directia teatrului, august 2002, teatrul a functionat cu targovisteni, dar pe "ruinele" fostului teatru popular cu acelasi nume.

In urma concursului extrem de sever s-a format primul corp de actori, absolventi din ultimii trei ani ai Universitatii Nationale de Arta Teatrala. Au mai urmat alte concursuri in urma carora s-a consolidat trupa formata din tineri veniti din toata tara, dar nu si din Targoviste. Tinerii actori au fost cazati (prin sponsorizari) mai intai la hotel, apoi la o cabana in munti, in cantonament.

Timpul petrecut in teatru (de dimineata pana seara),antrenamente, repetitii, spectacole, timpul liber petrecut la munte, in comunitate, a fost timpul acordat Teatrului, perfectionarii profesionale, acumularilor artistice, prin dialoguri, prin experimente, prin dezbateri. Multe repetitii s-au realizat la munte, ca si exercitii de vorbire si miscare.

In prezent toti actorii au primit case. Pentru confortul lor s-au refacut cabinele, un bar ca loc de fumat si de repaus, holul de la cabine a fost luminat natural si "incalzit" prin instalarea unui parchet mahon, faianta a fost data jos pentru a elimina atmosfera de spital si aspectul dezagreabil.

La putin timp de la sosirea in teatru tinerii au participat cu doua spectacole la Festivalul de Arta Medievala de Teatru de la Sibiu, la Festivalul spectacolelor de Studiou de la Pitesti, au facut primul turneu in Franta.

Aici s-au oferit sansele unui debut in regie prefigurand si altele si s-a anuntat stagiunea regizorilor importanti, deci a marilor spectacole.

In prezent Teatrul "Tony Bulandra" este Teatrul cel mai tanar din Romania prin varsta actorilor (23 - 27 de ani) si prin proiectele sale ambitioase, dinamic. Aceasta este prezentarea pe care Teatrul si-o face in pliantele sale.

Etapele cercetarii de marketing

Sursa: Adaptat dupa Ristea Ana-Lucia (coord.), Valeriu Ioan Franc, Dorina Tanasescu, Andrei Toma, Margareta Topita, Marketing "Premise si provocari ale economiei inalt competitive", Editura Expert, Bucuresti, 2002,pag.  97.

2. Aspecte teoretice generale referitoare la publicul de teatru

Pentru o intelegere completa a fenomenului studiat, cel de public de teatru, sunt necesare cateva precizari teoretice.

Etimologia termenului de public provine din limba latina: "publicus" deriva de la o forma mai veche, "populus", insemnand popor. Initial, cuvantul "public" era folosit numai c aadjectiv, ca in sintagma "opinie publica". Folosit ca adjectiv, cuvantul "public" semnifica ceea ce este oficial, al statului, ceva comun, obisnuit. Diferentierea in cadrul societatii, aparitia unor functii specificate in masa populatiei a condus la substantivizarea adjectivului luat in discutie. Astfel, s-a ajuns la "publicum", semnificand o colectivitate de oameni, multime, lume, totaliatea celor care asista la un spectacol. Mihai Ralea si Traian Herseni (1962) au facut o analiza detaliata a publicului, considerat "un aspect functional, o activitate de moment a oamenilor care traiesc laolalta". In societate nu se poate vorbi de un singur public, ci de o multitudine de publicuri. Stefan Buznarescu (1997) inventaria 9 tipuri de publicuri: publicul de masa, piblicuri dispersate, concentrate, omogene, eterogene, locale, public participant, receptor si mondial (dupa Chelcea, sociologia opiniei publice, 2000, pp. 31-34). Aplicand aceste categorii de clasificare asupra publicului de teatru, se poate afirma ca acest tip particular de public se caracterizeaza prin urmatoarele: este comcentrat intr-un anumit spatiu, este eterogen in caracteristicile socio-demografice ale componentilor, este receptor (deoarece nu are o contributie activa la desfasurarea evenimentului pentru care s-a constitut).

Pavel Campeanu (1972, p. 267) considera ca "orice public este o populatie receptoare a unui mesaj oarecare, cu conditia ca acest mesaj sa fie elaborat de un emitator individual sau colectiv si perceput de un numar minimal de receptori". Autorul este de parere ca spectacolul de teatru trebuie abordat ca un mesaj, dar ca unul de o natura specifica. Este facuta distinctia dintre publicul real ("acea parte a populatiei care beneficiaza efectiv de posibilitatea data a accesului la mesajul teatral" - p. 268) si cel potential ("acea parte a populatiei care, avand acces la o astfel de posibilitate, nu face uz de ea" - p. 268).

Continuand directia deschisa de Pavel Campeanu, sociologul Amza Saceanu afirma (1977, p. 195): "publicul de teatru nu este o notiune abstracta, el defineste o intreaga categorie sociala care se manifesta ca unul dintre termenii relatiei de comunicare ce se stabileste, prin intermediul stpectcolului, intre cratia artistului si receptorul ei. Publicul de teatru este produsul cadrului social in care s-a format si exista. Receptivitatea lui este un sistem deschis influentelor exterioare, tot asa cum nu poate fi rupta nici de structura personalitatii sale, de sensibilitatea psihologica si estetica, de gustul si experienta individuala. La fel de importanta pentru definirea publicului de teatru este existenta feedbackului in acest tip de comunicare, a modului in care influenteaza el atat consacrarea spectacolelor deja elaborate, cat si tendita productiei viitoare. Orice spectacol de teatru are simboluri intentionale, interpretative si conative, si succesul sau nu depinde numai de valoarea acestor componente ale sale, ci si d ecapacitatea si dorinta publicului de a trece prin filtrul propriei personalitati ceea ce acesta forma de experienta artistica ii ofera. Pentru ca teatrul sa existe cu o functionalitate sociala crescuta, trebuie sa-si cunoasca publicul real si potential. Sa stie cine sunt spectatorii, care este nivelul lor d einstructie, care sunt disponibilitatile si preferintele lor in materie de teatru" (p. 198).

Actiunea subiectului de a merge la teatru este determinata deci atat de factori interni individului, cat si de factori exteriori lui. Principalii factori interni sunt nevoile proprii care necesita a fi satisfacute. In categoria factori externi s einclud influentele din partea familiei si pe cele din partea mass-media.

Un alt element ce are o influenta puternica asupra deciziei de a participa la un spectacol de teatru este timpul liber de care dispune subiectul. Timpul liber este definit de Iancu Filipescu (1998, p. 634) ca :"acea parte a timpului extraprofesional, care indeplineste, dupa J. Dumazedier, trei functii principale: odihna, divertisment si dezvoltare culturala a personalitatii." Functia de odihna nu poate fi luata in considerare in cazul de fata, ramanand deci, ca variante explicative (pentru motivatiile publicului de a participa la spectacolele de teatru) "forma de divertisment" si "forma de cultura".

3. Metodologia cercetarii

a) Populatia investigata

Populatia investigata a fost cea prezenta in doua seri consecutive de spectacol (sambata si duminica). S-a ajuns la acesta varianta deoarece in prima seara nu a fost completat numarul prevazut de chestionare. O forma "clasica" de esantionare nu a fost posibila din cauza timpului indelungat necesar pentru investigatie, precum si datorita costurilor. Limita acestui mod de esantionare nealeator eset ca rezultatele nu se pot extrapola la nivelul publicului general al Teatrului Tony Bulandra. Ancheta desfasurandu-se asupra publicului prezent in doua seri de teatru, va oferi informatii doar despre acesti spectatori.

b) Dimensiunea esantionului

Dimensiunea esantionuli este de 100 de persoane.

Perioada de aplicare: 9-10 decembrie 2006.

Momentul de aplicare: seara, intre orele 19:45 - 21, la iesirea subiectilor din sala de spectacol.

c) Procedeul

Aplicarea chestionarului s-a facut prin metoda autocompletarii. S-a recurs la aceasta metoda din doua motive: numarul insuficient de operatori, precum si dorinta de a elimina efectul de operator si de a-i da subiectului respondent posibilitatea de a reflecta asupra intrebarilor. Rolul operatorului a fost de a stabili contactul cu subiectii si de a distribui si de a recupera chestionarele. Timpul pe care operatorul il putea aloca unui respondent era destul d eredus, in acest imp trbuind sa se precizeze scopul cercetarii, precum si rugamintea de a raspunde individual si la toate intrebarile.

d) Instrumentul de investigatie

A fost constituit un chestionar cu 18 intrebari inchise, la care s-au adaugat intrebarile de identificare, in numar de 7. Prin utilizarea exclusiva a intrebarilor inchise s-a dorit reducerea efortului cognitiv al respondentilor, usurand astfel completarea chestoinarului. Am tinut cont de teoria ca procesul cognitiv de recunoastere (alegerea uneia din variantele prestabilite de raspuns) este mai facil decat cel de reproducere (formularea individuala a raspunsurilor)

Scale utilizate: metoda diferentialei semantice, metoda lui Lickert.

4. Dimensiuni studiate

Tinand cont de tripla determinare pe care o are actiunea de participare l aspectacolele de teatru, in cercetare am luat in considerare urmatoarele dimensiuni:

a) Dimensiunea teatru - individ;

b) Dimensiunea teatru - timp liber;

c) Dimensiunea teatru - mass-media.

5. Ipoteze

I. Ipoteza teoretica: participarea la spectacolele de teatru este, pentru subiecti, o forma de petrecere a timpului liber.

II. Ipoteze de lucru:

1. Cu cat subiectii frecventeaza mai des Teatrul Tony Bulandra, cu atat parerea lor despre acest teatru este mai buna.

2. Cu cat subiectii au venituri mai mici, cu atat parerea lor despre Teatrul Tony Bulandra este mai buna.

3. Daca spectacolul vizionat este o comedie, atunci proportia spectatorilor cu studii medii este aproximativ egala cu cea a spectatorilor cu studii superioare.

6. Bibliografie

Campeanu, P., Oamenii si teatrul, Editura Meridiane, Bucureasti, 1973;

Chelcea, S., Sociologia opiniei publice, Bucuresti: S.N.S.P.A., 2000;

Filipescu, I., Timpul liber. In Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1998;

Kotler, Ph., Armstrong, G., Saunders, J., Wong, V., Principiile marketingului, Editura Teora, Bucuresti, 1998;

Moldoveanu, M., Valeriu, I.F., Marketing si cultura, Editura Expert, Bucuresti, 1997;

Ralea, M., si Hariton, T., Sociologia succesului, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1962;

Ristea, A-L(coord.), Valeriu, I.F., Tanasescu, D., Toma, A., Topita, M., Marketing - Premise si provocari ale economiei inalt competitive, Editura Expert, Bucuresti, 2002;

Saceanu, A., Teatrul si publicul, Editura Eminescu, Bucuresti, 1977;

Zamfir, C., Vlasceanu, L., Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1998.